Queen Seon Doek=Secretele palatului Gaselnite scenaristice

Tare eram curioasa cum or sa se descurce scenaristii, ce formula vor gasi pt a-si transforma sarmanul nangdo din soldat de rand in ditami capetenia kwarangilor si regina tarii.

Trebuie sa recunosc ca introducerea rezistentei din Gaya (si mai ales aparitia frumosului ei conducator) a fost peste asteptarile mele. Credeam ca o vor mai lungi cu transformarea in printesa, recunoasterea osului ei sacru, etc, cand colo iat-o mare revolutionara iar Yu-Sin (n-am sa inteleg niciodata de ce Mi-Shil se scrie cu sh iar Yu Shin cu un simplu s) devine din fiul unui colaborationist mare patriot local.

Parca ne-am afla in plina Roma Antica (la vremea cand se petrece actiunea serialului deja asaltata puternic de hoardele barbare venite de prin fundul Asiei) cand imparatul trebuia sa tina cu ghearele si cu dintii de scaun pt ca una-doua se rasculau ori garzile pretoriene (cum s-a intamplat in Coreea cu Jin-Ji) ori cate un genearal de pe la marginea imperiului se aseza hotarat in fruntea unei armate si se proclama imparat.

Lasand aceste intorsaturi tele-novelistice cu pretentii istorice (am aflat de la Alynna ca scenariul se abate uneori cu gratie de la adevarul istoric de draguldramei) la o parte am sa spun ca imi place f mult cum joaca actrita care o interpreteaza pe Deok-Man, mi se pare insa ca intra prea adanc in pielea personajului, in timp ce ea ca om are probleme cu forta vitala. Faptul ca i se vede destul de des albul ochilor pe sub iris nu e deloc un semn bun nici pt actrita, nici pt cei din jurul ei, aratand fie o violenta reala, fie mai degraba o lipsa de forta vitala.

Am citit intr-un material care trata de fapt macrobiotica, o teorie care sustinea, intre altele, ca alimentele trebuie f bine fierte pt a fi sanatoasa, originea ei fiind japoneza pesemne ca era o atentionare pt obiceiul, uneori periculos, de a consuma pestele crud, ca trebuie sa ne ferim sa avem deaface cu asemenea oameni.

Imi mai place f mult muzica, extraordinar de potrivita cu actiunea, niciodata deplasata, si mai nou avand si accente lirice menite sa sublinieze drama pe care o traiesc cei doi protagonisti, in special Yu-Sin (ca doar nu el are ambitii de a conduce toata Silla), in comparatie cu aceasta muzica cea din Damo a fost destul de criticata ca nu se potriveste cu epoca pe care o ilustreaza, desi cantecul de iubire care se aude de vreo doua episoade e f frumos.

Si pt ca tot am vorbit de Damo m-a distrat in ultimul episod vazut ca Yoon s-a intalnit la un moment dat cu regele, care dupa toate probabilitatile e tot Yi San, pe care l-a interpretat acest actor in serialul amintit. Era asa, un fel de senzatie de dedublare, mai ales ca cei doi seamana. M-a distrat pe mine asta, dar a trebuit sa depun eforturi ca sa incerc sa inteleg despre ce e vorba, prea pare Song un tip deschis ca sa fie capabil de atata parsivenie incat sa-l determine pe presupusul conspirator sa moara fara sa fie vinovat de vreun complot.

Cat despre Cheok, mi se pare interesant ca a reusit sa se lupte cu atata energie cand au atacat casa generalului, desi pierduse atata sange si clar nu a avut timp sa se refaca.

Reintorcandu-ma la Deokman, se pare ca vrea sa folosesca si ea smecheriile prezentate drept evenimente supranaturale de catre Mi-Shil. Daca ne inchipuim ca aceea era singura religie (un fel de shamanism) care incearca sa profite de ignoranta sau naivitatea credinciosilor ne inselam. Din pacate mi-e teama ca marxistii au avut dreptate si multi conducatori religiosi s-au folosit de buna credinta a oamenilor pt a le prezenta tot felul de iluzii drept fapte indubitabile. Chiar in zilele noastre asistam la manipularea religioasa a teroristilor sinucigasi. Mie mi se pare cel mai josnic lucru sa profiti de cerdinta in divinitate pt ca in numele ei sa provoci moartea multor inocenti, adesea de aceeasi religie.