SPOILER! ”Had I Not Seen The Sun”

 Serialului acesta taiwanez, ”Had I Not Seen The Sun” i se potrivește mănușă definiția suspansului a lui D. I. Suchianu; ”aștepți să se întâmple ceva dar deodată totul se răstoarnă și ce se întâmplă de fapt e cu totul neșteptat” (citat aproximativ)

Într-adevăr la început nu prea ști ce să crezi, chiar a fost un moment în care părea că e un serial cu fantome și alte evenimente supranaturale dar de fapt a fost cu totul altceva. Am să transcriu aici ce am scris pe Messenger prietenei mele bune Lori Loredana, care mi-a recomandat acest serial rugându-mă să îi spun ce impresie mi-a făcut.

Mi-a fost tare milă de băiat și m-am întrebat dacă schizofrenica (nu m-am așteptat să aibă patru personalități) merita sacrificiul lui.

Sigur, ticăloșii meritau să fie pedepsiți și era strigător la cer că ei au putut să trăiască bine mersi după ce au distrus sufletul celor doi îndrăgostiți.

Dar nu el trebuia să facă dreptate, ci societatea. Numai că societatea e strâmbă.

Partea cea mai interesantă mi se pare cea cu madam Ouyang. Până la final dovedește că ea are o mentalitate de criminal și nu a înțeles nimic din faptul că îi datorează lui libertatea. Și-a ucis copilul din egoism, pentru că a umilit-o, nu pentru că el era un monstru. Am urât-o pe ticăloasă din tot sufletul.

Tânărul Ouyang se vedea pe sine un fel de Andrew Tate, promotorul macho man (ai văzut Adolescentul?). Cred că AT a fost mai pedepsit prin umilirea publică luând bătaie cruntă de la un boxer cu mănuși roz decât taiwanezul ucis de propria mamă.

Mi-a părut rău de băiatul care regreta că a luat parte la viol dar până la final faptul că nu și-a asumat responsabilitatea e grav.

M-a bucurat că s-a făcut într-un fel dreptate cu Mr Ouyang, ieșind la iveală toate ticăloșiile la care a contribuit și el. M-ar bucura dacă și AT ar avea de suferit pentru ce le-a făcut victimelor sale. Ce a fost mai revoltător este faptul că Mr Ouyang a intenționat să profite de execuția lui LJY pentru a fi ales. Este cu atât mai execrabil cu cât LJY a refuzat să facă apel la sentința lui de condamnare la moarte spunând că nu este inocent.

Fata aia, balerina invidioasă și ticăloasă a fost un adevărat monstru.

Sper ca prietena lesbiană să aibă grijă de eroina principală așa cum i-a promis lui Li Jen Yao.

La noi în țară e un val oribil anti iubirea dintre persoane de același sex, care s-a revărsat asupra dirijorului gay al concertului de anul nou de la Viena.

Mai departe am aprofundat amândouă cele văzute și am ajuns la unele concluzii, cum ar fi că lașitatea se plătește fie cu viața, fie cu reputația. 

Ne-am amintit amândouă ce reacții au avut părinții băieților care au participat la viol, cum o învinovățeau pe victimă doar pentru că ei erau bogați și considerau că cei de origine mai modestă sunt vinovați de ce li se întâmplă. Eu am fost oripilată și de reacția netizenilor după ce au văzut videoul violului. Nu mai spun cât de ticăloasă a fost fata care a filmat, dar și cea care din lașitate, a refuzat să ajute victima, mai mult, a pretins că ea a consimțit la ce se i s-a întâmplat.

O scenă la care m-am gândit mult a fost cea în care a ucis copilul. Eu zic că s-a văzut pe el când era copil și s-a gândit că e mai bine pentru copil să nu treacă prin ce a trăit el. Mai ales când copilul a spus ”Nu uita de mine”. Și în acest caz societatea este principalul vinovat. El a justificat crimele prin faptul că a vrut să își protejeze iubita, să nu mai sufere fiind o victimă, dar asta nu el trebuia să facă, ci autoritățile. Autoritățile care, din păcate erau în slijba celor cu bani, Un fel de ”Lia” a lor.

În serial rădăcina celor întâmplate ar sta în copilăria lui Li Jen Yao, eroul abuzat îngrozitor de tatăl său mai ales când încearcă să îi ia apărarea mamei sale, care suferă bătăi oribile. Tema asta, a violenței în familie, nu este rezolvată, se pare, în nci o țară de pe glob. Din fericire, poate, nu toți cei abuzați devin criminali în serie. De altfel Jen Yao se predă poliției după ce își ucide tatăl. M-a enervat la culme mama lui, care veșnic i-a mai dat o șansă soțului abuziv, justificând atașamentul față de el fie prin faptul că e tatăl băiatului, fie prin încrederea că bestia s-a schimbat și a renunțat la obiceiurile sale detestabile.

Eu zic că s-a văzut pe el când era copil și s-a gândit că e mai bine pentru copil să nu treacă prin ce a trăit el.

Mi-a fost tare milă de băiat și m-am întrebat dacă schizofrenica (nu m-am așteptat să aibă patru personalități) merita sacrificiul lui. Sigur, ticăloșii meritau să fie pedepsiți și era strigător la cer că ei au putut să trăiască bine mersi după ce au distrus sufletul celor doi îndrăgostiți. Dar nu el trebuia să facă dreptate, ci societatea. Numai că societatea e strâmbă. Partea cea mai interesantă mi se pare cea cu madam Ouyang. Până la final dovedește că ea are o mentalitate de criminal și nu a înțeles nimic din faptul că îi datorează lui libertatea. Și-a ucis copilul din egoism, pentru că a umilit-o, nu pentru că el era un monstru. Am urât-o pe ticăloasă din tot sufletul. Tânărul Ouyang se vedea pe sine un fel de Andrew Tate, promotorul macho man (ai văzut Adolescentul?). Cred că AT a fost mai pedepsit prin umilirea publică luând bătaie cruntă de la un boxer cu mănuși roz decât taiwanezul ucis de propria mamă. Mi-a părut rău de băiatul care regreta că a luat parte la viol dar până la final faptul că nu și-a asumat responsabilitatea e grav. M-a bucurat că s-a făcut într-un fel dreptate cu Mr Ouyang, ieșind la iveală toate ticăloșiile la care a contribuit și el. M-ar bucura dacă și AT ar avea de suferit pentru ce le-a făcut victimelor sale. Fata aia, balerina invidioasă și ticăloasă a fost un adevărat monstru. Sper ca prietena lesbiană să aibă grijă de eroina principală așa cum i-a promis lui. La noi în țară e un val oribil anti iubirea dintre persoane de același sex, care s-a revărsat asupra dirijorului gay al concertului de anul nou de la Viena.

Okinawa in seriale

Pana acum doua din serialele vizionate de mine au avut prevazuta in desfasurarea lor o excursie in Okinawa. Primul a fost taiwanez, Meteor Garden. Noi, ca telespectatori nu am vazut mare lucru din minunatiile turistice ale insulei, poate si din cauza bugetului scazut avut la dispozitie. Cu totul altfel sta treaba cu "Scent of a Woman", serialul coreean. Pt ca eroul principal lucra la o companie de turism iar eroina se hotarase sa traiasca ultimele luni de viata bucurandu-se de ce ii putea oferi aceasta viata ni s-au prezentat destul de multe peisaje din insula, ideea fiind ca pt a trimite turisti undeva e bine ca cel care planifica turul sa cunoasca f bine despre ce e vorba. 

O sa fac o paranteza ca sa spun ca nu e bine sa se ia niciodata evaluarile doctorilor cu privire la cat mai are de trait cineva suferind de o boala f grava  drept litera de lege. Soacrei mele i s-a prezis de catre doctorita oncologa ca va mai trai doar cateva luni din momentul depistarii tumorii, insa ea a raspuns f bine la tratament si, desi in final a facut metastaza totusi a mai trait cativa ani dupa acea prezicere. Nici sora mea , diagnosticata cu tumora inoperabila cu metastaze la plaman nu era cazul sa stie care e pronosticul in stadiul acela, pt ca tratamentul urmat de operatie, desi f dur, a avut rezultate neasteptat de bune si deja au trecut peste 8 ani jumatate de la operatie si e inca in viata.

Tot ce stiam eu despre Okinawa pana sa vad aceste seriale era ca acolo spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial a avut loc o batalie extrem de sangeroasa in care au pierit nu numai f multi soldati japonezi si ceva mai putin soldati americani, dar si f multi civili, locuitori ai insulei (OK, recunosc ca am folosit Wikipedia pt improspatarea memoriei si mai multa precizie) iar dupa razboi au fost f multe tensiuni datorite ocupatiei americane, ocupatie care s-a sfarsit abia in anul 1972, in urma unui rasunator scandal care a avut ca protagonisti trei soldati americani care au violat o eleva de 12 ani. Ca intre timp insula a devenit o atractie turistica nici nu am avut habar pana nu am vazut Meteor Garden.

In Meteor Garden 2 am auzit-o pe Shancai depanand amintiri din Okinawa, Ryukyu, zice ea si nu m-am lamurit despre ce este vorba pana nu am gasit un alt articol in Wikipedia, mult mai amplu dar cu mentiunea ca neutralitatea acestui articol este disputata. Intrucat nu am avut rabdare sa-l parcurg cu multa atentie cred ca ar fi vorba de o anume ostilitate fata de rolul jucat de americani in istoria postbelica a insulei (de fapt insulelor, e vorba de un arhipelag). Articolul merita citit cu mai multa atenite, din pacate pt necunoscatorii de engleza nu exista varianta lui in romana sau cel putin nu am gasit-o eu (la urma urmei de ce as recurge la o traducere despre a carei acuratete nu am cunostinta cand eu stapanesc deastul de bine engleza-- iar la nevoie am la indemana Oxford English Dictionay- si atunci merg la articolul care a fost de la inceput redactat in engleza)

Am cules de pe internet mai multe poze cu imagini din Okinawa, cele cu eroii din SoaW sunt din Drama Beans 

The Okinawa Peace Memorial Hall located in the park.

A beach on Okinawa Island (沖縄本島 Okinawa-hontō, or 沖縄島 Okinawa

At Nangusuku(Nago Castle) in Nago city

Farmland on Okinawa Island

Terrace Hotel Naha, Okinawa, Japan, Okinawa Island

The Busena Terrace

Iejima Island-Okinawa

Nago Pineapple farm, Nago, Main Island, Okinawa, Japan

Nago overview

Kanucha Bay, hotel, villas, Nago

Looking Towards Nago

Okinawa Marriott Resort,Spa, Nago City, Okinawa

Okinawa Kariyushi Beach Resort Ocean Spa

Yagajishima Nago (Nago este orasul cel mai important de pe insula)

Downtown Nago

 

Dupa data de pe prima fotografie cu Sakura, minunatele flori de ciresi, se pare ca  atunci cand la noi deabia incepea iarna cea mai aspra din ultimii patru zeci de ani in Okinawa turistii erau impresionati de rozul acestor flori. Am citit cateva insemnari de calatorie ale unor turisti taiwanezi de origine engleza, ei au fost impresionati de faptul ca pt cele doua tari asiatice limba engleza constituie lengua franca, limba inteleasa de ambele populatii (care vin in contact cu turistii, cel putin). In ce priveste populatia bastinasa a Okinawei si aici, ca si in Jeju, este vorba de un grup care se deosebeste de ceilalti japonezi chiar si prin limba vorbita fapt care dealungul istoriei a dus la destule tensiuni intre imperialismul acaparator japonez si dorinta de independenta a locuitorilor Okinawei. 

Si acum am sa pun pozele promise cu personajele din Scent of a Woman

Remember me? Update

Unele coincidente sunt absolut bizare. Pt ca azi sunt macinicii si macinici fara nuci nu se poate de cateva zile am atacat punga cu nucile culese asta toamna si am inceput sa le sparg. Am o metoda speciala, intai le desfac in jumatate cu ajutorul unui cutui, apoi scot miezul. Am noroc ca nucile au coaja f subtire si se desfac repede. Ca sa nu ma plictisesc in timpul acestei actiuni operatia respectiva o fac in camera de zi, uitandu-ma la TV (Napoleon, nu alta, si ma plang ca nu am atentie distributiva :)). Azi m-am plictisit ascultand stirile (si nu ma refer la faptele diverse) si am inceput sa zappez canalele, oprindu-ma la Discovery ID. Tema episodului urmarit era disparitii de persoane.

Era analizat cazul unei tinere, mama a patru copii, a carei disparitie a fost sesizata de seful ei de la serviciu, unde nu mai venise de trei zile. Acesta a alertat parintii fetei, care au raportat-o la politie ca persoana disparuta. Ancheta facuta acasa a constatat ca telefonul mobil era in casa, nu disparusera haine, parea ca a plecat fara sa isi ia cele necesare pt o calatorie mai lunga. Dar curand masina ei a fost gasita la 1000km distanta, in parcarea unui magazin aflat doar la 55km de casa parintilor. In masina se afla portofelul in care nu erau bani, doar un credit card, cheile incuiate in masina si, lucru mai important, bonul de la magazin. 

Pe baza datelor din bon s-au examinat casetele video cu persoanele aflate in magazin la data si la ora inscrisa pe bon. Nu era nici o indoiala, cea care facuse cumparaturile era chiar tanara disparuta, Amber. Din nefericire in parcare nu era instalata nici o camera video si nu se stia ce s-a intamplat dupa ce Amber a iesit din magazin. In imprejurimile magazinului era un teren mlastinos. Atat politia cat si tatal tinerei au facut cercetari in acele locuri, fara nici un rezultat. Ciudat mi s-a parut ca in tot decursul povestii sotul tinerei, de care aceasta era despartita si cu care impartea custodia copiilor, nu a aparut nic macar o secunda, totul se povesteste prin prisma celor intreprinse sau simtite de parinti si de agentii de politie. Subliniez ca nu e vorba deo fictiune, ci de un caz real.

La un moment dat cercetarile, care intrasera pe o linie moarta, au fost incetinite, zic ei, posibil chiar sistate pt ca un sir de tornade a lovit zona respectiva si a produs mari pagube, incat prioritara a devenit ajutorarea sinistratilor. Insa dupa aceea toata familia, mama, tata, sora, frate, a fost chemata la politie si anchetat separat fiecare membru, au aflat ulterior ca cineva reclamase ca tatal ar sti unde se ascunde Amber si ar tine asta secret. Familia mai trecuse printr-o intamplare asemanatoare cand fratele lui Amber a disparut in timpul iernii si a fost descoperit dupa doua luni. Se ratacise prin zapada si a murit de hipotermie, e de inteles ca familia era devastata vazand ca istoria se repeta.

Amber avusese ideea, dezavuata de familie, sa-si tatueze un inger pe spate. Familia a facut postere cu ea in care a amintit si de tatuaj, a distribuit aceste postere atat pe facebook cat si in orase de pe teritoriul USA. Sora ei avea o brosa cu un ingeras primita cadou de la Amber si a inceput sa o poarte. Timpul a trecut si parintii, aflati in statul Georgia, au primit vestea ca o tanara cu semnalmentele lui Amber a fost recunoscuta de cineva care ii vazuse poza pe facebook si a mers la ziarul local din Illinois pt a fi publicata poza persoanei in cauza. Familia a recunoscut imediat poza, erau deacum convinsi ca e ea, tanara avea si tatuajul cu ingerul, dar ceva parea ca nu e in regula. Privirea femeii era goala, fara expresie. 

Am uitat sa spun ca femeia lucra cu date importante, secrete (parca ceva cu armata) si la inceput cei care o cautau au luat in considerare tot felul de ipoteze, chiar si pe cea a unei rapiri si pe masura ce trecea timpul isi pierdeau nadejdea de a o gasi in viata, experienta spunad ca f rar persoanele disparute mai sunt in viata la cateva zile dupa ce se sesizeaza disparitia. Cand am fost in Utah doua cazuri de disparitii au tinut afisul, ca sa zic (zic asta pt ca una dintre persoane, o adolescenta de 14 ani, avea afisata poza peste tot in stat) unul s-a incheiat tragic, un baietel de 2 ani a fost luat de tatal sau, divortat, la vanatoare si lasat in cabina camionului dormind, in pijama. 

Cand tatal s-a intors de la vanatoare copilul nu a mai fost de gasit, s-au facut chiar potere de cautare, fara succes, abia cand cineva a visat unde s-ar putea afla micutul a fost gasit sub un tufis, inghetat. Tanarul care l-a gasit a fost acuzat ca l-ar fi rapit si abandonat, s-a dovedit in urma anchetei ca acuzatia era nefondata.

Al doilea caz a facut ulterior obiectul unui film, l-am vazut pe Hallmark actualmente Diva, tanara a fost rapita de un fost mormon care se credea un fel de Iisus revenit pe pamant, e o istorie lunga incheiata fericit, dupa aproape un an cineva a recunoscut-o in Salt Lake City dupa afisele care se aflau peste tot, desi rapitorul o obliga sa poarte un fel de feregea, pana  atunci fusese undeva prin California, a fost mare bucurie in familia fetei, cu presa, balonase la porti, ce mai, un adevarat eveniment petrecut si el cand eram in SLC.

Deci si cazul lui Amber a fost unul fericit. Am povestit despre el pt ca tanara suferea de o amnezie severa, nu-si mai recunostea parintii ori copiii, nu mai stia nimic ce s-a intamplat dupa ce a plecat de acasa ca sa cumpere ceva de la un magazin din apropiere, isi amintea ca nu si-a luat telefonul mobil (de care nu se despartea) dar si-a spus ca nu se mai intoarce dupa el pt ca va reveni repede acasa, pt ca avea de invatat ceva pt niste cursuri. Isi amintea despre familia ei pana la varsta de 12 ani, stia cum aratau parintii ei atunci, dar nu putea sa faca legatura cu cei de acum.

Pt a o ajuta sa isi revina sora i-a dat brosa cu ingerasul, se pare ca a avut oarece efect pt ca Amber a mai recuperat cate ceva din amintirile pierdute. Astfel isi aminteste ca cineva i-a pus la un moment dat mana pe spate, se presupune ca cineva a vrut sa o agreseze si ea s-a speriat si a fugit, nu se stie insa nimic sigur. Ce se stie e ca memoria pe termen f scurt functiona pt ca a putut sa-si poarte singura de grija timp de cateva luni (doar a calatorit atatia km) dar nu era in stare sa isi aminteasca deloc ce a facut din momentul disparitiei pana in cel al regasirii. 

Iata deci ca serialele inspirate de Hana Yori Dango, si in special cel taiwanez, Meteor Garden 2, nu sunt chiar asa de fictionale cum ar parea, lucru cu atat mai interesant cu cat povestea lui Amber e relativ recenta, ea s-a petrecut in 2011 si semana destul de mult cu povestea lui Daoming Si. Ce mi se pare mie bizar e ca din toate programele care s-au difuzat azi am ales sa il urmaresc tocmai pe acesta, intr-un moment in care nimic din ce se intampla pe ecran nu prefigura vreo legatura cu serialele care mi-au acaparat atentia de ceva timp. 

Din Meteor Garden 2 mai am inca destul de vazut, serialul are un ritm antrenant, e facut mai degraba dupa retete occidentale decat asiatice si vreau sa-l termin, desi este o istorie cu sfarsit anuntat (doar nu poate fi altul decat cel din manga, HYD si BBF) insa cam frustranta pt cei care o plac pe Shancai, Cum mie imi plac grozav actorii taiwanezi prin naturaletea cu care joaca precum si simtul umorului afisat voi continua sa urmaresc aventurile lui Daoming Si interpretat de frumosul Jerry Yan.

Down With Love--Hang Zhou

Sursa mea de inspiratie turistica, serialul sud-coreean Scent of a Woman se apropie de sfarsit si eu n-am catacdisit sa ma preumblu prinn Okinawa (virtual, evident) desi si cei din Meteor Garden si-au petrecut acolo cel putin un episod. Insa din pacate ori autoritatile au fost mai stricte in ce priveste reclama (ca sa nu spun neinteresate) ori bugetele nu au permis lungirea episoadelor cu imagini turistice (Meteor Garden II si-a scos parleala cu Spania, in special Barcelona), ori n-am fost eu prea atenta, cert e ca n-am inteles mare lucru din Okinawa.

In schimb in DWL, desi deplasarea pe mainland, in China, s-a facut mai mult in interes familial si de serviciu, am avut ocazia sa vedem o plimbare pe rau si sa aflam chiar din dialoguri ca orasul Hang Zhou are multe lucruri de oferit din pdv turistic. N-a apucat biata Yang Guo sa se bucure prea mult de ele, din cauza ca replica scorpiilor mame de baieti din variantele HYD vazute nu s-a dezmintit nici de data asta, ea fiind convinsa ca stie mai bine ce e benefic pt fiul ei (si nu procedeaza oare asa toate mamele de baieti, indiferent de statutul lor social?), in nici un caz micuta si cam inculta Go-Go.

Dar sa trecem la o scurta prezentare a orasului HZ. El se afla situat pe raul Qiantang (pe care YG si seful ei, Ke Zhong, impreuna cu multitalentata Sophie, au facut o minicroaziera cu un vaporas)  cu niste peisaje mirifice, pe care Sophie le si prezinta intr-un limbaj f poetic, in timp ce YG cam da cu mucii in fasole prin niste replici care sunt privite de KZ ca fiind nostime, de fapt Sophie cam avea dreptate sa fie oripilata de vulgaritatea lor. O alta atractie turistica o constituie Western Lake, iar daca vreti sa aflati mai multe despre oras puteti merge la lungul si stufosul articol in engleza din Wikipedia. Eu am sa va arat intai doua harti, in una va puteti da seama unde se afla situat acest oras destul de important din China, cealalta este harta administrativa a orasului.

Desi taiwanezii au ajuns in oras cu avionul eu am luat de pe Wikipedia o imagine a principalei gari din HZ.

Pt ca am vorbit de raul Qiantang o sa va prezint doua imagini cu el:

Tidal bore at the Qiantang River in Hangzhou. Este cel mai mare val produs de flux din lume, (asa zice Wikipedia, parca stiam ceva de Amazon) are pana la 12m inaltime

Qiantang River Bridge

Am ales, tot din Wikipedia, cateva poze cu Western Lake:

Lakeside Buildings on the West Lake

Pagoda on Lake

Three Pools Mirroring the Moon island

Hai sa vedem cum arata orasul propriu zis, desi in serial nu ne prea rasfata cu asemenea  imagini:

Hangzhou cityscape

Wulin Square

Taxis on Yanan Road

Bars alongside the street of Hangzhou (Xihu District).

Celebrul calator Marco Polo si-a purtat, se pare, pasii si in acest oras, de aceea exista o statuie a lui:

Marco Polo nu a fost singurul calator european pe acele meleaguri, dupa cum rezulta din miniatura urmatoare:

Hangzhou depicted in a French illumination from 1412

Bineinteles ca exista si destule monumente istorice.  Am sa incep cu o poarta a orasului:

Hangzhou city gate in 1906

Alte atractii turistice sunt reprezentate de temple, unul din ele fiind dedicat lui Confucius, precum si de pagode.

The Confucius Temple of Hangzhou

The Lingyin Temple

Qian King Temple, one of the major attractions of Xī Hú

View with the Leifeng Pagoda and Jingci Temple in the distance

Baochu Pagoda

The Liuhe Pagoda of Hangzhou, built in 1165 during the Song Dynasty.

View from the Chenghuang pagoda area

Mai sunt inca f multe puncte de interes  in HangZhou, le gasiti in articolul din Wikipedia citat mai sus, acum am sa va mai prezint doar cateva imagini:

Dreaming of the Tiger Spring in Hangzhou.

Longjing (Dragon Well Spring) in Hangzhou, famous for the Longjing tea cultivated in the surrounding plantations

The Residence of Hu Xueyan 胡雪岩故居 located on Yuanbao Street was built in 1872 by Hu Xueyan, a native of Anhui, a very successful businessman. After restoration it was opened to the public in 2001

Luohan Tang (Arhat Hall) at Hupaoquan in Hangzhou, China

A typical Chinese garden's window decoration in Hangzhou

Reamintesc ca fotografiile sunt luate din Wikipedia.