vineri, 29 martie 2013

Leopard of Mt. Kilimanjaro

Azi am avut o surpriza dulce-amara. Raoul Teacher, profesorul nostru de coreeana a pus intr-un comentariu un link spre un cantec drag inimii mele. Am muncit nitel sa il gasesc cand l-am auzit prima data, pentru ca era numai o aluzie la el. Dragul Dr Hong, care a disparut de pe fb ca si cum nu ar fi fost niciodata, a petrecut cateva weekenduri pe insula Jeju, la golf. Si-a povestit aventurile in coreeana si am inteles cat am putut din mult prea imperfectele traduceri Bing si Google (e bine ca exista, pt ca altfel ar fi fost Terra Incognita".)

Iintr-un a din acele ocazii, daca am inteles eu bine, mingea i-a zburat intr-o padure si, cum se plimba el singur pe acolo, i-au venit in minte versurile unui cantec despre un leopard si muntele Kilimanjaro. Se simtea cam singur si parasit (asa am inteles eu) ca si leopardul respectiv. A cam durat pana am gasit cantecul dar atunci nu am fost in stare sa gasesc si versurile, poate pt ca nu am gasit versiunea originala, cantata de Cho (sau Jo) Young Pil, ci doar un cover cantat de Ali. la un concurs gen ....au talente.

Linkul pus de profesor este insa pentru interpretul original, si mie imi place mult mai mult. In plus am gasit si textul, atat in coreeana cat si intr-o traducere engleza tare placuta, voi incerca sa inserez si varianta roamaneasca folosindu-ma, desigur, de engleza. Daca ma voi departa mult de textul coreean imi cer iertare de pe acum autorului versurilor.  Interesant e ca textul e pus sub un videoclip cu interpretarea tinerei Ali.

조용필 - 킬리만자로의 표범
Jo Yong Pil - Leopard of Mt. Kilimanjaro

(대사)
먹이를 찾아 산기슭을 어슬렁거리는
하이에나를 본일이 있는가
짐승의 썩은 고기만을 찾아다니는 산기슭의 하이에나
나는 하이에나가 아니라 표범이고 싶다
산정높이 올라가 굶어서 얼어죽는 눈덮인 킬리만자로의
그 표범이고 싶다

(Narration)
Have you ever seen a hyena,
walking at the foot of the mountains in search of food
Scavenging for rotten meat,
those hyenas in the mountains.
But I long to be the Leopard, not a hyena,
that climbed to the top of the mountain and starved, and froze to death,
I long to be that Leopard of the snow covered Kilimanjaro

Recitativ:
Ai vazut vreodata o hiena
Umbland la poalele muntecului in cautarea hranei
Cautand prin gunoaie pentru niste carne putrezita,
Hienele alea din munti?
Dar eu tanjesc sa fiu un leopard, nu o hiena,
Care s-a catarat (leopardul) in varful muntelui si s-a stins de foame, si a inghetat de moarte,
Tanjesc sa fiu acel leopard de pe (muntele) Kilimanjaro cel acoperit de zapezi.

자고나면 위대해지고 자고나면 초라해지는 나는 지금
지구의 어두운 모퉁이에서 잠시 쉬고 있다
야망에 찬 도시의 그 불빛 어디에도 나는 없다
이 큰 도시의 복판에
이렇듯 철저히 혼자 버려진들 무슨 상관이랴
나보다 더 불행하게 살다간 고호란 사나이도 있었는데

Overnight a great man, Overnight a nobody
for now I rest in the dark corners of earth.
City is full of ambition, and I am nowhere to be found amongst its lights
in the middle of this big city,
to be completely abandoned like this, but why would that matter,
a man named Gogh lived a more miserable life than I

(Poti fi) peste noapte un tip important si (poti fi) peste noapte un oarecare
De asta acum ma odihnesc (ma ascund) in colturile intunecate ale Pamantului.
Orasul e plin de ambitii, si nu ma pot regasi nicaieri printre luminile sale
In mijlocul orasului asta atat de mare
Sunt atat de complet abandonat, dar de ce ar conta asta
Un tip numit Gogh a trait o viata mult mai mizerabila decat a mea.

(노래)
바람처럼 왔다가 이슬처럼 갈순 없잖아
내가 산 흔적일랑 남겨둬야지
한줄기 연기처럼 가뭇없이 사라져도
빛나는 불꽃처럼 타올라야지
묻지마라 왜냐고 왜 그렇게 높은 곳까지
오르려 애쓰는지 묻지를 마라
고독한 남자의 불타는 영혼을
아는 이 없으면 또 어떠리

(Lyrics)
Can't just arrive like the wind, and go out like the morning dew
I must leave a mark that I had lived
May disappear like a line of smoke,
but burn bright like a spark of fire
Do not ask why, why bother trying to climb such heights,
do not ask why
Burning soul of a lonely man,
what matters if nobody is there to understand

Solo:
Nu pot sa sosesc ca vantul, si sa plec ca roua diminetii
Trebuie sa las o urma pe unde am trait
Pot sa dispar ca un fir de fum
Dar sa ard stralucind ca o scanteie de foc
Nu intreba de ce, de ce ma obosesc sa ma catar pe asemnea culmi
Nu intreba de ce
Am sufkletul arzand al unui om singuratic
Ce conteaza ca nimeni nu intelege...

(대사)
살아가는 일이 허전하고 등이 시릴때
그것을 위안해줄 아무것도 없는 보잘것 없는 세상을
그런 세상을 새삼스레 아름답게 보이게 하는 건
사랑때문이라구
사랑이 사람을 얼마나 고독하게 만드는지 모르고 하는 소리지
사랑만큼 고독해진다는 걸 모르고 하는 소리지
너는 귀뚜라미를 사랑한다고 했다 나도 귀뚜라미를 사랑한다
너는 라일락을 사랑한다고 했다 나도 라일락을 사랑한다
너는 밤을 사랑한다고 했다 나도 밤을 사랑한다
그리고 또 나는 사랑한다
화려하면서도 쓸쓸하고 가득찬것 같으면서도
텅비어 있는 내 청춘에 건배

(Narration)
When life seems empty and your back feels chill,
and this world has nothing that could offer comfort,
the thing that suddenly makes life seem beautiful,
is because of love
they don't know just how much love makes you lonely
they say that not knowing you'll be lonely as much as you loved
You said you loved crickets, I love crickets too
You said you loved lilacs, I love lilacs too
You said you loved the night, I love the night too
and again, I love
Splendid yet desolate, it seemed full and yet empty,
To this youth of mine, Cheers

Recitativ:
Cand viata pare goala si iti simti spatele inghetat
Si cand in lumea asta nu este nimic care sa iti poata oferi confort
Lucrul care face ca deodata viata sa iti para minunata
Este acela ca iubesti.
Ei nu stiu cat de singuratic te face dragostea
ei spun ca nestiind vei fi tot atat de singuratic pe cat de mult ai iubit
Tu spui ca ti-au placut (iubesti) greierii, si mie mi-au placut greierii
Tu spui ca ti-a placut liliacul, si mie mi-a placut liliacul
Tu spui ca ti-a placut noaptea, si mie mi-a placut noaptea
si din nou iubesc
splendid totusi dezolant, mi se pare ca sunt implinit si totusi ma simt gol
Salut tineretea asta a mea!

(노래)
사랑이 외로운 건 운명을 걸기 때문이지
모든 것을 거니까 외로운 거야
사랑도 이상도 모두를 요구하는 것
모두를 건다는건 외로운 거야
사랑이란 이별이 보이는 가슴아픈 정열
정열의 마지막엔 무엇이 있나
모두를 잃어도 사랑은 후회않는 것
그래야 사랑했다 할수 있겠지

(lyrics)
Love is lonely because we risk fate,
it is lonely because we risk everything
Love is a foretold parting with heart-wrenching passion,
what is at the end of passion
Love is having lost all, but without regrets
only then you may have loved

Solo
Dragostea e singurateca pentru ca noi ne riscam soarta,
E  singurateca pentru ca noi riscam totul
Dragostea e o despartire prezisa, cu o pasiune care frange inima
de durerea, de deprimarea care apare la sfarsitul pasiunii
Dragostea inseamna sa pierzi totul, dar fara nici un regret
numai atunci poti sa stii ca ai iubit

(대사)
아무리 깊은 밤일지라도
한가닥 불빛으로 나는 남으리

메마르고 타버린 땅일지라도
한줄기 맑은 물소리로 나는 남으리

거센 폭풍우 초목을 휩쓸어도 꺽이지 않는 한그루 나무되리
내가 지금 이세상을 살고 있는 것은
21세기가 간절히 나를 원했기 때문이야

(Narration)
Deep is the night may be,
as speck of of light I shall last

Dry, scorched earth may be,
as rolling water I shall last

like a tree that will not bend against a hurricane sweeping the plains
The reason why I live in this world,
is because this 21st century has desperately wanted me

Recitativ
Noaptea poate sa fie adanca
Am sa dainui pana se vede doar o geana de lumina

Pamantul poate sa fie uscat, scorojit,
Am sa dainui ca si apa ce se rostogoleste

Ca un copac care nu se indoaie lovit de uraganul care matura campiile
Motivul pentru care traiesc in lumea asta
E pentru ca acest secol 21 m-a dorit cu disperare

(노래)
구름인가 눈인가 저 높은 곳 킬리만자로
오늘도 나는 가리 배낭을 매고

산에서 만나는 고독과 악수하며
그대로 산이 된들 또 어떠리

라.. 라.. 라.. 라..

(Lyrics)
Is that a cloud or snow up above at Mt. Kilimanjaro,
here I go again shouldering my bag

shaking hands with loneliness there,
what matters becoming as is the mountain itself

Solo
Este un nor, sau e zapada sus pe Muntele Kilimanjaro?
O sa merg din nou acolo cu ranita in spinare

O sa dau mana cu leaoicele acolo,
Ce conteaza daca o sa devin una cu muntele...



Fotografiile le-am luat de pe net. Am pe undeva unele facute la Zoo Baneasa, cu un leopard negru, dar e mai mult un pui, asa ca am apelat numai la net











Almost Love--film romantic corean cu subtitrare in engleza.

Am nimerit cu totul intamplator peste filmul asta. Am cam avut de furca sa il vad, pentru ca browserul meu avea Cache (locul unde se depoziteaza ce vad pe net) foarte incarcat si nu mai mergea cum trebuie...A trebuit sa inchid browserul, sa golesc cache si sa ii dau drumul din nou. Desi e o poveste simpla: un el si o ea, care se cunosc de mici dar nu isi dau seama ca se iubesc, nu am putut sa-mi dezlipesc ochii de la el. Titlul videoclipului s-a dovedit cat se poate de inspirat: Almost Love my favorite Korean Romantic Movie.

Este intr-adevar romantic, cu mult umor si folosind din plin tehnica flash-backului. Actorii care joaca rolul celor tineri sunt tare draguti, dar am regasit cu placere un pusti pe care l-am vazut mai mult in seriale istorice, cum ar fi Yi San. N-o sa spun mai mult despre film, poate vreti sa il vedeti. Am copiat cateva date de pe Asian Wiki, am preluat tot de acolo si niste poze...Veti puteea sa vedeti filmul de aici atata vreme cat va fi lasat pe you tube si nu reclama nimeni ca a incalcat cine stie ce regului.

Movie: Almost Love

    Revised romanization: Cheongchun Manhwa
    Hangul: 청춘만화
    Director: Lee Han
    Writer: Lee Han
    Producer: Han Seong-Ku, Lee Ji-Seung, Jeong Jae-Won, Kim Seong-Jun, Won Hyeong-Jae, Jeong-Myeon
    Cinematographer Lee Jun-Kyu
    Production Budget: US$ 3.5M
    Release Date: March 23, 2006
    Runtime: 116 min.
    Distributor:
    Production Company: Popcorn Film
    Distributor: Showbox/Mediaplex
    Language: Korean
    Country: South Korea

Plot

Ji-Hwan (Kwon Sang-Woo) and Dal-Rae (Kim Ha-Neul) are old friends and they have grown up in the same neighborhood. Ji-Hwan admires Hong Kong movie star "Jacky Chan" and wants to be a world action star. Dal-Rae has a desire to be an actress. They always bear grudges against each other with their private weak parts, and they quarrel everyday, however they are great friends who care for each other. One day, Dal-Rae goes out with Young-Hoon who is in the same Taekwondo group as Ji-Hwan. Young-Hoon is a student representative of the department as well as an all-round athlete. Ji-hwan is also dating a girl, Ji-Min, a gorgeous glamour girl who has a well-shaped figure. It seems that there would be no problem between the good friends Ji-Hwan and Dal-Rae, but somehow a strange atmosphere arises after they start seeing someone else. Everybody knows it is more than just a friendship, except Ji-Hwan and Dal-Rae.

Cast


Kwon Sang-Woo--- Lee Ji-Hwan
Kim Ha-Neul---Jin Dal-Rae
Lee Sang-Woo ---    Moon Young-Hoon
Jang Mi In Nae ---Ji-Min    
Park Ji-Bin ---Ji-Hwan (young)   
Jeong Min-A ---Dal-Rae (young)   
Jeong Gyu-Su---Ji-Hwan's dad

Additional Cast Members:

    Choi Jong-Ryul    - Jin Dal-Rae's father
    Lee Kyeong-Jin - Jin Dal-Rae's mother
    Jo Duk-Je - Won-Jin
    Kang Ki-Hwa - actress wannabe
    Lee Young-Ran - Professor
    Park Kyeong-Hwan - Taekwondo Athlete 4
    Ku Hye-Ryeong - bathroom girl
    Lee Seung-Chul - Dal-Rae film director























joi, 28 martie 2013

Hwan Jin Yi si Seo Gyeong-deok

Una din marile bucurii pe care mi-a oferit-o fb a fost sa devin prietena cu un poet si pictor coreean, Kang Chang Won (sau Gang Jang Won, in alta transcriere), despre care am luat cunostinta de pe un post pe wallul prietenului plecat cam de multisor de pe fb, dr Hong. Imi plac foarte mult picturile sale, in stil traditional coreean, si m-am bucurat tare cand a inceput sa imi puna tag (eticheta) la ele, fiind printre putinle persoane vestice careia ii face o asemenea favoare. Din pacate pentru el, cum am spus si in articolul. Una din acele zile, momentan e pedepsit de fb sa nu poata pune taguri, asa ca omul a inceput sa publice niste memorii de calatorie din Germania din care nu pricep mare lucru (el nu prea stie engleza, sper ca totusi intelege ce comentez eu acolo) si alte lucruri, foarte interesante.

Intre postarile sale este si una cu un dans traditional, care mi-a amintit de un serial difuzat si la noi, avand-o pe Ha Ji Won in rolul principal, serial numit Hwan Jin Yi. N-am prea avut rabdare sa urmaresc serialul, mamita incepuse sa isi manifeste neplacerea produsa de dragostea mea pt aceste seriale prin diferite moduri: imi intrerupea sonorul, schimba canalul sau chiar inchidea televizorul pur si simplu. Deh, viata la 91 de ani nu e simpla deloc. Totusi am inteles ca tanara a devenit gisaeng, echivalentul coreean al gheiselor japoneze, si a stapanit atat de bine arta dansului incat a devenit o virtuoasa in acesta arta. O virtuoasa e si dansatoarea din videoclipul postat de prietenul meu, dansatoare numita Hong, Eun - Ju.

Ceea ce e insa interesant este ca ceva mai tarziu pritenul meu a postat un tablou, care cred ca e pictat de el. insotit de un poem care vorbeste ceva despre singuratate, anxietate si muzica, Am sa-l copiez in coreeana, dar si traducerile facute de masini, ca sa vedeti cam cum ma inteleg eu cu prietenii astia ai mei:

무현금(無弦琴)-1/雲谷강장원

다중 속 외로움이
저물어 쓸쓸한 밤
종이배에 접어둔
허기진 그리움을
미리내
흐르는 물에
별빛 함께 띄울까

구멍 없는 피리 불고
줄 없는 거문고를
듣는이 없건마는
혼자서 흥얼흥얼
속 타는
시름에 겨워 

삼절 무(三絶 舞)를 추느니

Multiple in loneliness
Ask me lonely night
Fold a paper boat based
Satisfy lyrics
In Miri
Flowing water
Starlight would float with

Blowing a flute with no holes
Do not give the harp
Hearing this, whether the
Let alone humming humming
Inside ride
Sick on Bornholm
3 clause (san jue wu) Chu;


Bing Translator

Multi loneliness in
Sunset lonely night
Wrote a paper boat in the fold
Hungry longing
Mirinae
In flowing water
How starlight, float along

Blowing a flute without holes
Stringed harps
Listening to passengers, Obama
Alone hum hum
In the burning
Anxiety comers
Third stanza radish (三绝 舞) than to add to


GoogleTranslate.

Eu am invatat sa ignor tampeniile cu Obama si altele asemenea si sa sesizez ceea ce mi se pare mie ca e esenta poemului, ce sentiment vrea poetul sa trasnmita... 
Sub fotografie cineva a pus un lung comentariu, pornind de la ultima propozitie, aceea pe care a tradus-o Google cu stanza radish, adica ceva cu ridichea. N-am inteles eu mare lucru nici din acel f lung comentariu, dar ceva e clar, e vorba de un anume Seo Gyeong-deok care a trait intre anii 1489-1546. Si am inceput sa caut alte surse, care sa ma lamureasca mai bine despre cine este vorba. Motorul de cautare Google se dovedeste nepretuit in asemenea cazuri si m-a indrumat spre un blog de unde am aflat ca exista o anecdota faimoasa cum ca ar fi rezistat farmecelor lui Hwan Jin Y...nu-i asa ca e interesant? Mai mult, pe blog exista si niste fotografii, una fiind chiar f tulburatoare:
Autorul se numeste Kim Eun Ho 1892-1979 In plus sub acel articol despre Seo Gyeong-deok este un altul, despre Hwan Jin Yi...Am cautat mai departe si am gasit si eu un lung articol despre acest filozof neo-confucianist din epoca joseon, din care n-am inteles mare lucru, dar macar am priceput ca s-a ocupat cu foarte multe lucruri serioase, intre altele si cu stiintele maturii, ceea ce ar explica, zic eu, prezenta pasarii in tablourile de mai sus. In al doilea tablou sta sub un pin, simbolul longevitatii la orientali. Pana o sa invat insa coreeana ma voi multumi cu engleza, draga de Wikipedia il pomeneste si ea pe filozoful cel batran, e drept ca foarte pe scurt, la discipoli aparand Hwang Jin-i - Korean poetess and artist.

Cine cauta gaseste...asa ca si eu am gasit niste versuri ale renumitei kisaeng Hwang Jin Yi, traduse in engleza:

Oh that I might capture the essence of this deep midwinter night
And fold it softly into the waft of a spring-moon quilt,
Then fondly uncoil it the night my beloved returns.

Background:
Hwang Chin'i's pen name was Myongwol, meaning Bright  (or Full) Moon. Hwang's reference to  a spring moon is most likely a reference to herself.


Oh, what have I done, I should have known what he meant to me.
If I had asked him to stay, I know he would never have gone.
Stubborn, I sent him away, so now I must pay the penalty.


Background:
This verse is sometimes attributed to King Songjong (r. 1470-1494). in which case it might be an expression of regret over the dismissal of one of his ministers.

Ei, dar nu numai gheisa coreeana a scris poeme de dragoste, ci si maestrul sau, aflat pe acelasi site, dar cu o transcriere diferita a numelui, Sŏ Kyŏngdŏk...exista acolo si un poem al sau tradus in engleza, precum si o foarte scurta biografie:

Sŏ Kyŏngdŏk lived in or near Kaesong, the capital city of Chosŏn (Korea). He was a scholar who managed to avoid political life, not an easy thing to do in those days. A gifted scholar, he spent his life studying and writing in the areas of literature, phonetics and Confucian philosophy. One of his pupils was Korea's most famous female sijo poet, Hwang Chin'i, a kisaeng entertainer (similar to a geisha) in Kaesong. Unfortunately, only two of his sijo have come down to us. His pen name was Hwadam (Flowery Pool).

Mind, I have a question for you —
How is it you stay so young?
As the years pile up on my body,
you too should grow old.
Oh, if I followed your lead, Mind,
I would be run out of town.


M-am cam grabit sa inchei articolul pentru ca iata, cu ajutorul acestei ultime trascrieri a numelui vestitului filozof, Sŏ Kyŏngdŏk, am inceput sa gasesc date in engleza despre el...Provenind dintr-o familie modesta a dus o viata saracacioasa, refuzand nenumarate oferte de posturi guvernamentale. Era un auto-didact care s-a ocupat atat de studiul naturii, cat si, mai ales de probleme filozofice. A studiat mult forta vitala, materiala,  (Kor., ki; Chin., qi) care nu are inceput sau sfarsit, numita Suprema Vacuitate, Neantul, (Kor., t'ae ho; Chin., tai xu) din care izvoraste tot ul si in care se intoarce totul dupa moarte. Numele onorific al acestui filozof este Hwadam.

Am mai gasit cateva poeme ale lui Hwan Jin Yi intr-un lung articol care citeaza documente despre viata ei, documente care insa au fost scrise dupa ce a trecut deja in alta dimensiune, conform filozofiei neo-confucianiste.

Primul face referire la povestea care sta la baza serbarii Tanahata, despre care am vorbit in alta parte, fiind vorba desppre doi indragostiti,. Altair si Vega,  care au fost despartiti de raul Caii Lactee si au voie sa se intalneasca o singura data pe an, trecand pe un pod format de cotofene.

 “Song to the Half-moon.”

Who cut Kullyun jade
into a comb for Chingnyŏ’s hair?
Now that Kyŏnu has gone,
it hangs fretful in the blue sky.


In acest poem pieptanul de jad exprima sentimentele indragostitilor, dar ar putea fi si o aluzie la statutul de kisaeng al autoarei.

  “Tongdong"

Sixth month, full moon.
I follow a while
the comb cast from the cliff,
in the hope my love will look back.
Ah, ah tong-dong-da-ri


Un frumos poem de dragoste si despartire a fost scris de Hwang Jin-Yi pentru iubitul ei  So Seyang, “Farewell to So Yanggok"

Paulownia leaves fall in the moonlight;
wild chrysanthemums are yellow in the frost.
The pavilion reaches within a foot of heaven;
drunk, we’ve supped a thousand cups.
The flowing water is shivery as the kŏmun’go ;
plum fragrance suffuses the p’iri pipe.
In the morning we part,
but our love will be as long as the blue waves.


Am sa mai copiez si alte poeme:

Parting from Kim Kyŏngwŏn

We are an ideal couple bound through the generations;
each heart knows the living and dying of the other.
I won’t renege on the flower pledge we made in Yangju;
my only fear is that like Du Mu-zhi you’ll go away.


“Dream of Fond Lovers

Fond lovers’ assignations are predicated entirely on dreams,
but when boy visits girl, girl has gone to visit boy.
My wish is that in all our future dreams
we set out at the same time and meet along the way.


"Small White-pine Boat”

That small white-pine boat afloat on the water,
how many years has it been tied to blue waves?
When men to come ask who crossed first, tell them:
a great lord, one skilled in letters and arms.


“Songdo”

The old dynasty tints the snow;
the bell coldly tolls the voice of that ancient land.
Anguished, I stand alone on south pavilion,
the castle ruin fragrant with evening mist.


“Fond Thoughts of Full Moon Terrace”  

sunset on the towering trees makes men sad.
Misty twilight’s chill is what remains of the monk’s dream;
the good times have shattered against the pagoda top.
The golden phoenix has fled; only sparrows come and go.
Cattle and goats graze where azaleas flourished.
Remember the glory days of Pine Ridge Mountain;
who could have known that spring would feel like fall.


“Pag’yŏn Falls”:

A streaming jet spews out of rock valley;
a hundred feet of booming water forms a dragon pool.
The tumbling spume is like the Milky Way;
a white rainbow forms across the angry spill.
The thunder of cascading water floods the village;
shattered jade dusts the air.
You folks at play, don’t say Lu Shan is best;
don’t you know Crystal Sky crowns the East Coast.

miercuri, 27 martie 2013

Era o vreme

De mult n-am mai facut vanatoare de false anonime. De data asta, pt ca deschid mai rar emailul, e vorba de un articol pe care l-am preluat de la Laila, o prietena de pe fb, si l-am postat la mine cu mentiunea:

Fiecare oranduire cu plusurile si minusurile ei, nu e cazul sa idealizam sau sa demonizam...

si cu un comentariu care arata asa:

Cineva a comentat, acolo de unde am luat articolul, ceva ce observasem si eu, anume ca pe vreme cand traia Marin Sorescu nu existau iphone si ipad... E clar ca e vorba de propaganda nostalgica. Cum se intampla de obicei in asemenea cazuri se foloseste un fals autor, cat mai cunoscut si mai popular, pentru a disemina mai repede si mai larg ideile din articol..tactica veche, scoala si mai veche, folosita de comunisti, si nu numai de ei, cu mult succes. Idea e sa se ia un sambure de adevar, ca sa se inghita pastila mai pe nemestecate.

Dar iata articolul, pe care insa o sa-l preiau din alta parte. In cel de pe fb autorul era Marin Sorescu, de unde si comentariul meu, aici e un alt autor, Marin Neacsu... Deh, ce mi-e Sorescu, ce mi-e Neacsu, important e ca e Marin, nu-i asa...dar o sa vedeti ca pentru cineva Marin e doar partial...

Era o vreme în ţara asta …

Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă...Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă.

Scris de Marin Neacşu la 23 februarie 2013.
Publicat in Editorial

Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic –ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”
Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o cetească, nu să o joace, făceau o facultate şi termenau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.
Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.
Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă, trece armata”.
Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.
Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.
Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, ifonul, sau tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „ma man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deşţept.
Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au tras în noi în 89” şi acum au pensii nesimţite.
Oare ce va fi mâine? Va mai fi ţara asta?

Merita copiat si comentariul:  

gigi 15 martie 2013 la 02:51
Era o vreme in Valcea asta cand mergand seara pe strada te intalneai cu Ciutescu si banda lui…Cand fetele erau rapite si violate si apoi ucise in chinuri pe Capela…Cand copiii erau striviti la cozi de jeguri infometate sau care cumparau pentru altii pe comision… Cand nu exista respect pentru om… Meletianul te legitima pentru ca te-a vazut telefonand de la posta unde se putea vorbi in strainatate cu comanda si te acuza ca ai vorbit in strainatate. Securistul Buduiasi bantuia strazile sa caute elevi chiulangii. Ii astepta in baruri. Vecinul venea in holu-ti sa te intrebe ceva si cauta din ochi sau urechi ( un radio pe scurte) ceva sa te toarne la secu. Ce vremuri de neinlocuit!

Ziceam mai sus ca " pentru cineva Marin e doar partial"...pentru ca numele autorului e scris negru pe alb:


Luni , 25 Martie , 2013

Tomograful lui Sabin / Era o vreme...

 
Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineaţa şi de la ora 15, când la combinat se anunţa începutul sau sfârşitul unei zile de muncă. Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul, apoi intra şi termina o facultate, era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect domnul inginer sau domnul profesor ori domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate, îşi dădea şi mai şi lua doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în ţara asta când, dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, este vreun boss de la partid sau din alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracul om şi merge la doctor.
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să te angajezi undeva, să îţi faci cerere pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie.
Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie...
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau la nunta fetei.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţigară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia.
 
Era o vreme în ţara asta... Astăzi...”
 

Acu', ce sa zic...exista ghilimele...adicatelea e citat...

Ambii autori te invita sa te prezinti cu textul pe fb pt ca , nu-i asa, daca nu esti pe fb nu existi...

Pana si Revista de Parapsihologie l-a preluat, de la un cititor care l-a dat ca anonim...dar la ei copy/paste nu se poate. Pacat, ca arata frumos... Pe cei din "Cuiul catarii" ii las in pace, ca ei sunt suparati rau...dar macar scriu ca autorul e Mihai Neacsu...

Nenea Gugal zice ca Peligrad Sorin l-ar fi rebotezat pe d-l Neacsu  Sorescu...eeee, pot sa pun pariu ca de acum Sorescu o sa-i ramana numele, pt ca, nu-i asa, are mai multa credibilitate...E posibil sa fi tras cam prea repede concluziile in ce priveste tactica si strategia propagandistica si sa fie vorba numai de o confuzie...nu de ceva deliberat...eh, asa sunt Berbecii, mai pripiti, mai impulsivi.
 

marți, 26 martie 2013

Enya--Hope Has a Place (To all the people who have ever loved... and lost)

Voua va place Enya? Si mie. Din fericire ii place si Paulei, prietena de pe fb...De la ea am preluat linkul.

Enya--Hope Has a Place (To all the people who have ever loved... and lost)

One look at love
And you may see
It weaves a web
Over mystery,
All ravelled threads
Can rend apart
For hope has a place in the lover’s heart.
Hope has a place in a lover’s heart

Whispering world,
A sigh of sighs,
The ebb and the flow
Of the ocean tides,
One breath, one word
May end or may start
A hope in a place of the lover’s heart,
Hope has a place in a lover’s heart.

Look to love
You may dream,
And if it should leave
Then give it wings.
But if such a love
Is meant to be;
Hope is home, and the heart is free.

Under the heavens
We journey far,
On roads of life
We’re the wanderers,
So let love rise,
So let love depart,
Let hope have a place in the lover’s heart
Hope has a place in the lover’s heart.

Look to love
And you may dream,
And if it should leave
Then give it wings.
But if such a love
Is meant to be;
Hope is home, and the heart is free.

Hope is home, and the heart is free.

Hope Has a Place

One look at love
And you may see
It weaves a web
Over mystery,
All ravelled threads
Can rend apart
For hope has a place in the lover’s heart.
Hope has a place in a lover’s heart

Whispering world,
A sigh of sighs,
The ebb and the flow
Of the ocean tides,
One breath, one word
May end or may start
A hope in a place of the lover’s heart,
Hope has a place in a lover’s heart.

Look to love
You may dream,
And if it should leave
Then give it wings.
But if such a love
Is meant to be;
Hope is home, and the heart is free.

Under the heavens
We journey far,
On roads of life
We’re the wanderers,
So let love rise,
So let love depart,
Let hope have a place in the lover’s heart
Hope has a place in the lover’s heart.

Look to love
And you may dream,
And if it should leave
Then give it wings.
But if such a love
Is meant to be;
Hope is home, and the heart is free.

Hope is home, and the heart is free. 


Fotografii de pe net.

duminică, 24 martie 2013

Una din acele zile.

In alti ani ziua de 23 martie era semnalul ca incep trei zile de felicitari, aniversari si chef...Prima zi era a surorii mele...i-am facut o vizita la cimitir...

Apoi am plecat spre comuna mamei mele, am avut de rezolvat multe probleme, noroc ca oamenii sunt intelegatori si serviabili si m-au ajutat...e adevarat ca am folosit din plin serviciile telefonice...

In drum ne-am oprit la marginea padurii din Lehliu, pentru ca mamitei i s-a facut rau (are rau de masina) si fiica mea, care are un simt al observatiei foarte dezvoltat, mi-a semnalat un covor de floari albastre:








Si am aflat niste vesti asa de triste, una dintre consatence, o femeie painea lui Dumnezeu, se pare ca a facut metastaza si dupa multe sedinte de chimioterapie se simte f rau...alta, deasemenea foarte cumsecade, se teme sa-si continuie analizele pentru ca este anemica si stie ca maicuta ei a murit de leucemie...ce mai, mi s-a rupt inima de mila...

M-am mai linistit putin cand am vazut florile din gradina mamitei:


Si ca ziua sa fie completa, adica mai mult cu rele decat cu bune, un bun prieten de pe fb, un poet si pictor coreean, a fost pedepsit de fb pt ca e cinstit si amabil...a aprobat 4 cereri de prietenie, fb a intrebat daca ii cunoaste din viata reala, el a spus ca nu...rezultatul, nu mai are voie sa puna etichete (sa dea tag, in romgleza) si nci sa primeasca sau sa raspunda la mesaje...

Aveam eu o banuiala ca nu e bine sa raspunzi la asemenea intrebare si am avut grija sa o ignor...dar eu am mult mai putini prieteni decat el pe lista, pentru ca obisnuiesc sa refuz pe cei care nu cred ca e cazul sa figureze pe lista mea din varii motive si explic fb-ului ca nu-i cunosc din viata reala. In cazul refuzului inteleg rostul intrebarii, nu il inteleg in cazul aprobarii.
Asta picteaza, intre altele, prietenul meu cel pedepsit, Kang Jang Won