miercuri, 20 iulie 2016

Pictură comparată - Ghirlande de flori

Cea mai mare parte din timpul pe care îl petrec pe net e dedicat căutării și colecționării de poze de tablouri. Așa am ajuns să găsesc tablouri de pictori despre care nici nu știam că există.

Când am văzut tabloul nr 1 m-am gândit că e o greșeală, că de fapt ghirlanda a fost pictată de pictorul meu favorit, Jan Brueghel cel Bătrân (de Catifea).

Căutând și alte tablouri de Pauline von Koudelka Schmerling am descoperit că cineva a adunat peste 70 de imagini cu tablouri de diferiți pictori în care apar ghirlande de flori înconjurând o imagine, în majoritatea cazurilor, biblică.

https://in.pinterest.com/lillyho86/garland-of-flowers-frame-in-paintings-sculpture/

Jan Brueghel de catifea este un excelent pictor de buchete de flori. De fapt așa am și ajuns să îl îndrăgesc, stând în fața tablourilor lui aflate în Muzeul de la Palatul Regal (acum s-a schimbat aranjamentul după îndepărtarea daunelor produse în Decembrie 1989) și admirând arnjamentele ingenioase și minuția cu care s-a lucrat până în cel mai mic detaliu, încât totul în tablou, florile și insectele sau ce mai e pe acolo pare viu.

În tablourile cu ghirlande Jan Brueghel a colaborat cu alți pictori contemporani cum ar fi Peter Paul Rubens sau Hendrick van Balen.

1. Pauline von Koudelka Schmerling, Blumenkranz 1834
2. Flower and Fruit Garland with Madonna and Child --Jan Brueghel the Elder and Hendrik van Balen
3. Jan Brueghel the Elder and Peter Paul Rubens - Madonna and Child in a Garland of flowers.
4. Fruit and Flower Garland with the Holy Family in a Landscape--Munich Jan Brueghel the Elder and Pieter van Avont (mie mi se pare că medalionul e pictat de Hendrik van Balen) dar e foarte greu să găsesc informații despre cei cu care a colaborat Jan Brueghel de Catifea) 
 

marți, 19 iulie 2016

Judecata lui Solomon...Cercul de cretă caucazian.

În acest post mă folosesc de o postare a bunului meu prueten coreean David Woogong  Jung. Postarea constă într-un fragment din Biblie scris în coreeană și ilustrat cu tabloul lui Nicholas Poussin ”Judecata lui Solomon”...
Povestea asta mi se pare una dintre cele mai dramatice din Biblie...și sunt multe drame descrise în Cartea Sfântă...

1 Regi 3:16-28)

16 Atunci au venit două femei la împarat si s-au înfățisat înaintea lui.

17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeasi casă, si am născut lângă ea în casă.

18 Dupa trei zile, femeia aceasta a născut si ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă. Nu eram decât noi amândouă.

19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.

20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lânga mine, pe când dormea roaba ta, si l-a culcat la sânul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.

21 Dimineața, m-am sculat sa dau țâță copilului; și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața; și iată ca nu era fiul meu, pe care-l născusem.”

22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Asa au vorbit ele înaintea împăratului.

23 Împaratul a zis: „Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tau este cel mort.” Si cealalta zice: „Ba nicidecum! Fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu.”

24 Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împaratului.

25 Si împaratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu si dati o jumătate uneia si o jumătate celeilalte.”

26 Atunci femeia al carei copil era viu a simtit ca i se rupe inima pentru copil si a zis împaratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu si nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tau; tăiați-l!”

27 Si împaratul, luând cuvântul, a zis: „Dați celei dintâi copilul cel viu si nu-l omorâți. Ea este mama lui.”

Solomon este considerat cel mai înțelept om din acea perioadă. El găsește soluția cea mai ingenioasă pentru a afla care este mama adevarată a copilului.

Berthold Brecht s-a inspirat din această poveste pentru piesa lui de teatru ”Cercul de cretă caucazian”
Acolo o femeie de rang înalt a fugit în timpul unei situații periculoase pentru viața ei (cred că era o revoltă împotriva tatălui copilului, sau poate o lovitură de stat, nu-mi mai aduc bine aminte) și copilul a rămas în grija servitoarei care a trecut prin o mulțime de necazuri, unele provocate chiar de faptul că acel copil era de neam mare.

După câțiva ani mama naturală a găsit copilul și l-a cerut înapoi dar mama adoptivă nu a vrut să-l dea. Atunci judecătorul a cerut să se facă pe podea un cerc cu creta și a cerut să fie pus copilul în centru iar fiecare mamă să îl apuce de căte un braț până cănd copilul va fi tras în partea ei. Mama naturală l-a apucat de braț dar cea adoptivă și-a dat seama că așa vor omorî copilul și a refuzat să facă acest lucru. Bineînțeles că judecătorul i-a dat ei copilul.
 
 Judecata lui Solomon de Nicholas Poussin.

luni, 18 iulie 2016

The Man with the Hoe - Omul cu târnăcopul



Îmi pare foarte rău că nu mă încumet să traduc acest poem despre ”omul cu sapa” care trudește din greu pentru fiecare bucățică de pâine...Poemul se încheie cu un avertisment care amintește de George Coșbuc cu al său ”Noi Vrem pământ”
”Cănd nu vom mai putea răbda
Când foamea ne va răscula
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt”

Și dacă tot sunt aici hai să pun toată poezia poetului pe care îl iubesc mai mult decât pe Eminescu:

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!


”The Man with the Hoe is a poem by the American poet Edwin Markham, inspired by Jean-François Millet's painting L'homme à la houe. The poem was first presented as a public poetry reading at a New Year's Eve party in 1898, and published soon afterwards. It portrays the labor of much of humanity using the symbolism of a laborer leaning upon his hoe, burdened by his work, but receiving little rest or reward. It has been called "the battle-cry of the next thousand years"[1] and translated into 37 languages,[2] earning Markham about $250,000 over 33 years.[1]

The Man with the Hoe

Bowed by the weight of centuries he leans
Upon his hoe and gazes on the ground,
The emptiness of ages in his face,
And on his back the burden of the world.
Who made him dead to rapture and despair,
A thing that grieves not and that never hopes.
Stolid and stunned, a brother to the ox?
Who loosened and let down this brutal jaw?
Whose was the hand that slanted back this brow?
Whose breath blew out the light within this brain?

Is this the Thing the Lord God made and gave
To have dominion over sea and land;
To trace the stars and search the heavens for power;
To feel the passion of Eternity?
Is this the Dream He dreamed who shaped the suns
And marked their ways upon the ancient deep?
Down all the stretch of Hell to its last gulf
There is no shape more terrible than this —
More tongued with censure of the world's blind greed —
More filled with signs and portents for the soul —
More fraught with menace to the universe.

What gulfs between him and the seraphim!
Slave of the wheel of labor, what to him
Are Plato and the swing of Pleiades?
What the long reaches of the peaks of song,
The rift of dawn, the reddening of the rose?
Through this dread shape the suffering ages look;
Time's tragedy is in the aching stoop;
Through this dread shape humanity betrayed,
Plundered, profaned, and disinherited,
Cries protest to the Powers that made the world.
A protest that is also a prophecy.

O masters, lords and rulers in all lands,
Is this the handiwork you give to God,
This monstrous thing distorted and soul-quenched?
How will you ever straighten up this shape;
Touch it again with immortality;
Give back the upward looking and the light;
Rebuild in it the music and the dream,
Make right the immemorial infamies,
Perfidious wrongs, imendicable woes?

O masters, lords and rulers in all lands
How will the Future reckon with this Man?
How answer his brute question in that hour
When whirlwinds of rebellion shake all shores?
How will it be with kingdoms and with kings —
With those who shaped him to the thing he is —
When this dumb Terror shall rise to judge the world.
After the silence of the centuries? ”

From Wikipedia


Jean-François Millet's painting L'homme à la houe.

Lara Fabian - Caruso

Cântecul a fost scris de Lucio Dalla în memoria vestitului tenor Enrico Caruso care și-a petrecut ultimele zile din viață într-un hotel din Sorrento dând lecții de pian unei tinere de care s-a îndrăgostit.
Interpretarea Larei Fabian este extraordinară.

https://youtu.be/zYZWbzEmWY0…

Qui dove il mare luccica
E tira forte il vento
Su una vecchia terrazza
Davanti al golfo de Surriento
Un uomo abbraccia una ragazza
Dopo che aveva pianto
Poi si schiarisce la voce
E ricomincia il canto
Te voglio bene assaie
Ma tanto tanto bene, sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint'e vene, sai
Vide le luci in mezzo al mare
Pensó alle notti lá in America
Ma erano solo lampare
E la bianca scia di un' elica
Sentí il dolore nella musica
Si alzó dal pianoforte
Ma quando vide la luna uscire dalla nuvola
E se... dolce anche la morte
Guardó negli occhi la ragazza
Quegli occhi verdi come il mare
Poi all'improvviso usci una lacrima
E lui credette di affogare
Te voglio bene assaie
Ma tanto tanto bene, sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint'e vene sai
Potenza della lirica dove
Ogni dramma é un falso
Che con un po'di trucco
E con la mimca puoi
Diventare un altro
Ma due occhi che ti guardano
Cosi vicini e veri
Ti fan scordare le parole
Confondono I pensieri
Cosi diventa tutto piccolo
Anche le notti lá in America
Ti volti e vedi la tua vita
Come la scia di un'elica
Ma, si, é la vita che finisce
Ma lui non ci pensó poi tanto
Anzi si sentiva giá felice
E ricominció il suo canto
Te voglio bene assaie
Ma tanto tanto bene, sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint'e vene sai
Te voglio bene assaie
Ma tanto tanto bene, sai
E una catena ormai
Che scioglie il sangue dint'e vene sai

duminică, 17 iulie 2016

Vinete umplute cu carne

Valorificarea creativă a legumelor în bucătărie: Vinete umplute cu carne.

Pentru că a fost prea cald zilele astea am evitat să ies din casă...l-am rugat pe soțul meu ca în drumul spre casă de la serviciu să treacă și prin piață și magazine ca să cumpere cele trebuincioase pentru acest fel de mâncare.

Trebuia să îi spun cantitățile pe jumătate, pentru că a cumpărat dublu ce i-am cerut dar a și contribuit din plin la consumarea lor.

Cantitățile pentru 4 porții: 8 vinete mai mici (sunt mai fragede și nu au prea multe semințe, trebuie să fie din cele lunguiețe și frumos colorate) cam tot atâtea cepe nu prea mari, câțiva căței de usturoi după gust, 1 kg de carne tocată de preferat de pui) 2 ouă, un pic de pesmet, semințe de susan, arome: piper, coriandru boabe măcinat, nucșoară, cimbru, măghiran.

Am tăiat vinetele pe jumătate, le-am opărit cam vreo 5 minute, le-am pus la scurs într-o sită, am desprins cu grijă coaja încât să rămână întreagă și am lăsat miezul la scurs de seara până a doua zi.

A doua zi am scurs zeama amară, am dat prin mașină vinetele, ceapa și usturoiul (carnea am cumpărat-o gata tocată) am presărat aromele și semințele de susan. Am pus la prăjit în puțin ulei de floarea soarelui întâi carnea, am scos-o și în grăsimea rămasă am prăjit un pic ceapa, usturoiul și miezul de vinete tocat, am lăsat să se răcorească și am amestecat compoziția cu ouăle și atâta pesmet cât să fie destul de fermă, am unplut cojile de vinete, le-am pus pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și unsă cu puțin ulei, am decorat cu ardei kapia roșii, am băgat totul la cuptor. Au fost bune calde dar mult mai bune reci.






vineri, 1 iulie 2016

Cine a pictat acest tablou?


Internetul e o sursă foarte bogată de informații dar din păcate chiar dacă le verici din multe surse unele din ele sunt false. Obiceiul de a prelua informații incerte practicat de foarte multă lume face ca cel care vrea să facă o cercetare pe net fără a avea măcar un punct de plecare solid din cultura sa generală să răspândească informațiile false.

Dar se poate întâmpla și unora cu vaste cunoștințe să facă greșeli și una dintre ele vreau să o semnalez aici. Eu o apreciez foarte mult pe Maria Laterza pentru articolele sale din domeniul picturii dar se mai întâmplă câteodată să facă atribuiri false cum e cea din pictura aceasta.

Ea a publicat-o în articolul dedicat lui Oleg Shuplyak ca fiind opera sa.

Unul dintre primii pictori pe care i-am găsit pe net că practică arta metamorfică este mexicanul Octavio Ocampo. Situl era îngrijit de Muzeul Național Mexican deci era o sursă de încredere. Am admirat acolo multe din creațiile sale încât m-am familiarizat cu stilul său dar din păcate situl a fost atacat de un hacker și nu am mai putut vedea imaginile cu tablourile sale.

Dar de un lucru sunt sigură: aceast tablou a fost pictat de Octavio Ocampo, nu de Oleg Shuplyak. Priviți-l cu atenție pentru că ascunde multe lucruri interesante.

Am întâlnit însă și cazul invers, nu-mi mai amintesc unde, când o pictură a lui Oleg Shuplyak reprezentându-l pe Van Gogh a fost atribuită lui Octovio Ocampo.
 
 Acesta este tabloul

 
Și aceasta e dovada că a fost pictat de Oleg Shuplyak

”Oлег Щупляк is an Ukrainian painter whose works involve portraits of famous personalities drawn in such a way that common objects and scenery make up their distinctive faces in amalgamated form. The pictures are brilliantly, and evocatively multilayered with uncommon depth. Born in the Ternopol region of the Ukraine, Shuplyak studied architecture at the Lviv Polytechnic Institute, but his passion was always painting.”


”Octavio Ocampo is one of Mexico’s most prolific artists.

Ocampo was born on 28 February 1943 in Celaya, Guanajuato, Mexico. He is a painter who uses a style called “metamorphic art” which utilizes optical illusions in the painting.

He has studied at the school of painting and sculpture (La Esmeralda) Bellas Artes (1961 – 1965) and at the SanFrancisco Art Institute, San Francisco, California (1972 – 1974). He now lives in Tepoztlan, north of Mexico City.

Ocampo is known for several works in his evocative paintings in which detailed images are intricately woven together to create larger images. The optical illusions fading back and stepping forward as you study the pieces, notice the details, and finally recognize the large scale intention. This is Metamorphic Art by Octavio Ocampo.”
 
 
Un autoportret interesant al lui Oleg Shuplyak.

Iar ca încheiere o iluzie optică, tot un autoportret.