miercuri, 16 noiembrie 2016

Azi mie, maine tie (Hodie mihi, cras tibi)

Tam-tamul care se face pe seama petiției ”Coaliției pentru familie” de a se modifica Constituția (știu că e cacofonie, exprimă părerea mea despre această inițiativă) în sensul de a se defini familia ca o uniune între un bărbat și o femeie cu scopul de a limita dreptul cuplurilor de același sex de a se căsători m-a determinat să scriu o scurtă notiță pe face book.

Din punct de vedere moral sau religios acest gen de căsătorie e controversat, din punct de vedere material și emoțional e justificat prin multe nedreptăți care s-au produs la decesul unuia dintre parteneri când la durerea de a pierde pe cineva drag s-a adăugat imposibilitatea de a moșteni bunurile create în timpul conviețuirii, ele revenind familiei biologice, chiar dacă familia aceasta de cele mai multe ori a fost împotriva relației făcându-i zile fripte sau chiar renegând supravieșuitorul. Sunt și alte aspecte de zi cu zi când apare necesitatea oficializării relației.

Dar notița mea are un sens mai amplu. Treptat, treptat lumea noastră democratică alunecă spre excese, spre manifestări violente de ură care pot duce chiar la dictatură. Ori nici o dictatură nu e de dorit pentru omul de rând, după umila mea părere. 


Acesta este notița:

Mulți dintre cei care militează pentru restrângerea drepturilor unor categorii de populație se pare că uită o lecție învățată încă din antichitate ”Hodie mihi, cras tibi” = ”Astăzi mie, mâine ție”

A fost demonstrată în toate dictaturile de când există istorie. Au ajuns să sufere consecințele chiar și cei mai înverșunați promotori ai violenței împotriva celor pe care i-au perceput ca dușmani. Mă gândesc la Robespierre, la Troțki...și exemplele ar putea continua.

Și acum, pour la bonne bouche, am să vă ofer poezia lui Ion Minulescu de la care am luat titlul pentru articolul meu.

Ion Minulescu
Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi ―
Cântă cu clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...




Superluna.

Fiind un eveniment atât de rar toată lumea vorbește despre ea. M-am rugat să nu fie nori și ieri (14 Noiembrie) s-a făcut un fel de fereastră prin care s-a arătat superluna în toată splendoarea sa.










Azi (11 Noiembrie) cerul a fost senin spre est, unde se afla superluna și sunt bucuroasă că am obținut două poze în care se văd până și craterele de pe lună










marți, 15 noiembrie 2016

Prânz gata în 5 minute: Sarmale în foi de viță cu mămăligă.

Prânzul e pentru o singură persoană. La nevoie dacă aveți invitați măriți cantitățile.

Ingrediente

O cutie sarmale în foi de viță gata preparate marca Mega Apetit
Mălai instant Panzani, gata în 3 minute
Apă
Iaurt, eu prefer marca ”365” de la Mega Image. Se poate folosi smântână.

Aparatură de bucătărie

Aragaz (bineînțeles, pentru mămăligă)
Cuptor cu microunde
Cană de fiert apă
Ibric de un litru în care se prepară mămăliga.

Se pune apa la fiert și cât fierbe așezați sarmalele în vasul în care le veți încâlzi. Eu folosesc caserole de plastic, cele de Jena au nevoie de mai mult timp.

Se pun sarmalele în cuptor, se pune timerul la 4 minute. Se pune apa în ibric și se toarmă mălaiul în ploaie. Pentru cantități vă orientați după indicațiile de pe cutie și după poftă.

Se mestecă continuu în mămăligă până când sună timerul (ceasul, cronometrul)

Se pun sarmalele și mămăliga în farfurie și se adaugă iaurtul sau smântâna. Eu nu pun sare în mămăligă (hipertensiune)

Asta e tot. Poftă bună.

Poza e cu ce a rămas din sarmale și mămăligă.după ce m-am săturat și am mutat totul într-o caserolă mai mică.


duminică, 13 noiembrie 2016

După 45 de ani.

11.11...Cică ar fi o dată cu semnificații deosebite. Așa o fi. Pentru noi e data la care ne-am legat viețile și de atunci legate au rămas. Am sărbătorit în doi, modest.
Șproturi afumate cu lămâie și măsline
Crizantemă de gogoșar proaspăt cu telemea de capră
 Avocado cu zeamă de lămâie, praf de chili și ceapă roșie
Roșii, ridichi și castraveți cu telemea de oaie.
Lebăr cu ouă de prepeliță, gogoșari și castraveți murați, măsline.
 Icre de crap cu ceapă
 Icre de Manciuria
Sushi
Platou asortat cu brânză Mimolette, salam Sinaia fără soia, cotlet afumat, brânză Double Cream și Bleu d'Auvergne pe salată Lollo Bionda
 Minigogoșari iuți umpluți cu brânză, conservați în ulei, producție proprie


 Pâine fără sare
Chiflă paralelipipedică cu susan



Buchet de trandafiri și Gymnosperma (Floarea Miresii)

Reacțiile mele la alegerile din SUA.

Am hotărât să adun aici, ca într-un buchet, reacțiile pe care le-am avut pe Face Book după ce s-a anunțat rezultatul alegerilor din SUA:

Prima reacție am postat-o de pe mobil


Mi.a placut discursul lui Trump. Ca de Oscar.

Pentru că unii nu au înțeles ce am vrut să spun am făcut un UPDATE

UPDATE.
Pentru cei care nu au înțeles sarcasmul o să explic despre ce e vorba. Câștigătorii Oscarurilor își încep discursul cu ”thank you”, ceea ce a făcut și Trump, mulțumind chiar și celor pe care i-a insultat până acum: Clinton și ai ei, veterani, minorități, etc continuând apoi cu tot neamul lui cel numeros și cu cei care l-au sprijinit din răsputeri când cădea în sondaje.


Niciodată să nu subestimați puterea proștilor în grupuri mari.

După ce am fost lăsați cu curul în baltă la Yalta sunt mari șanse ca după Brexit și Trumpxit istoria să se repete.

Am fost foarte ocupată azi și nu am reușit să explic prima reacție la discursul lui Trump, pe care l-am urmărit pe CNN, de show TV.

Mi-a fost foarte milă de tinerii din staful lui Clinton care la 244 electori pentru Trump și 215 pentru Clinton și în statele unde era ”still counting” roșul se întindea ca o pecingine au început să plângă.
Am remarcat că la Trump erau mai ales oameni în vârstă.

Când s-a făcut analiza celor care au votat mi-am amintit de ”Zgomotul și Furia” și ”Absalom, Absalom” ale lui Faulkner. Mai ales în primul roman e remarcabil prezentată furia și frustrarea albului fără prea multă educație față de cei care erau diferiți de el.

Din păcate americanii nu aveau nici o șansă să facă o alegere bună, nici unul dintre candidați nu corespundea cu profilul unui președinte care să știe exact care e calea de urmat pentru a mulțumi cea mai mare parte a acestui melting pot care este poporul american, menținând în același timp echilibrul în această lume atât de zbuciumată. măcinată de conflicte economice, politice și religioase.

Unii dintre comentatorii români susțin că Hillary Clinton ar fi însemnat izbucnirea unui război. În 2000 am urmărit cu multă atenție mersul alegerilor, atât de disputate încât W Bush a câștigat la o diferență infimă la cât de mulți alegători s-au prezentat la urne (de fapt Al Gore a câștigat votul popular, dar ce folos).

Nu-mi doream să câștige Bush pentru că eram de părere că va face orice ca să declanșeze un război. E adevărat că 9/ 11 i-a ridicat mingea la fileu, dar convingerea mea este că dacă nu era asta găsea el altceva.

Din punctul meu de vedere ”războiul de preemțiune” a fost o mare greșeală și acum cea mai mare parte a planetei suferă consecințele prin furtuna creată în tot Orientul Mijlociu, nu doar o parte a lui, ca până atunci.

Afganistanul s-a dovedit o nucă tare pentru ruși și a rămas o nucă tare pentru americani și alte nații, printre care și a noastră, care a pierdut mulți militari acolo.

Îmi doresc din tot sufletul să nu am dreptate iar Trump să asigure pacea, și nu războiul, dar sunt destule șanse să se ivească un alt eveniment destabilizator, chiar dacă aplică politica din timpul Shogunatului Japonez, de izolare totală, lucru de fapt imposibil.

Am citit mai multe comentarii scrise de români care se bucurau că Trump e prieten cu Putin. Și Bush jr. a fost foarte bun prieten cu Putin.

Se pare că mulți ori nu știu, ori nu-i interesează care era atmosfera înainte de invadarea Poloniei în 1939. Hitler și Stalin erau gata-gata să încheie o alianță care să stabilească Noua Ordine în lume, dar nu s-au înțeles și a urmat 21 Iunie 1941 cu ordinul ”Soldați Români, treceți Prutul” Ce a urmat se știe.

Cred că e clar că prezența lui Trump la Casa Albă va schimba ordinea în lume. Iar cine se îmbată cu apă rece crezând că rușii luptă împotriva Statului Islamic va avea mari dureri de cap când se va trezi din mahmureală.


Eu nu sunt nici istoric, nici politician, dar sunt surprinsă (plăcut, deși nu e cazul) să văd că părerea mea despre modul cum vor evolua evenimentele după Brexit și Trump, anume că suntem într-o situație asemănătoare cu cea dinaintea celui de-al doilea război mondial e dezvoltată pe baze științifice în acest eseu.

De fapt autorul spune că înaintea fiecărui război sau a fiecărei catastrofe majore care a dus la extincția unei mari părți a populației pe plan continental sau global au existat situții asemănătoare și că într-adevăr sitația de acum seamănă cu cea în care Hitler se pregătea să declanșeze marele măcel.
Mai spune el că o covârșitoare majoritate a populației nu e în stare să aibă o vedere globală a ce se întâmplă, nu poate să facă deloc corelațiile necesare între evenimente.

Istoria a demonstrat până acum că pentru supraviețuitori a urmat o perioadă mai bună dar cei care sunt prinși în mijlocul evenimentelor nu sunt în stare să facă asemenea previziuni, mulți dintre ei pierind sau suferind grav într-un mod sau altul.

Aș adăuga eu că majoritatea despre care vorbește autorul se poartă cu cei care întrevăd pericolul ca troienii care nu au fost în stare să ia în serios previziunile Cassandrei, cea care a fost blestemată să prevadă corect viitorul dar pe care nimeni nu a crezut-o.

Am să încerc să explic de ce cred eu că afirmația presedintelui ales al Americii că nu va respecta punctul 5 din Tratatul NATO și că tările europene vor trebui să plătească dacă vor să fie apărate nu e corectă.

Încă de la sfârșitul celui de al doilea război mondial în Orientul Mijlociu nu a fost niciodată pace dar țările europene nu s-au amestecat direct în conflictele din acea zonă.

SUA în schimb au contribuit în multe moduri la sprijinirea unora și altora dintre conducătorii acestor țări. După 9/ 11 W Bush a deschis cutia Pandorei și a creat o stare de destabilizare ale cărei efecte le simțim acum concret prin criza refugiaților, între altele.

Și acum ne cer nouă să plătim pentru ce au făcut ei?


vineri, 11 noiembrie 2016

Pacient în România XI

Am derulat ce am scris până acum la această rubrică și am constatat că m-am oprit la studenție, apoi am sărit la experiența mea cu cancerul de sân. Până la cancer însă am avut destule alte ocazii să fiu pacientă și să fiu internată prin spitale. Am un respect deosebit pentru cadrele medicale, cele mai multe își fac meseria cu dăruire și înțelegere pentru pacienți.

Să încerc să fac o trecere în revistă a problemelor medicale mai importante pe care le-am avut.


În 1968 am luat foc în laboratorul în care lucram, Laboratorul Central de analiza furajelor combinate, subordonat Departamentului Gospodăriilor de Stat (pe scurt Departamentul Gostat, condus de Angelo Miculescu). Lucram cu eter de petrol în spațiu deschis, o metodă pusă la punct de Șefa noastră de laborator (metoda clasică cerea reciclarea eterului în aparatul închis numit Soxlet), care ducea la evaporarea eterului și crearea de vapori de eter, foarte inflamabili. 

Vaporii de eter au intrat în contact cu rezistența electrică a băii de apă unde se evapora eterul. În momentul în care am luat borcanul în care rămăsese grăsimea de analizat vaporii de eter au luat foc. Mâna stângă a suferit arsuri destul de grave, din fericire nu au fost mutilante, dar mi-a luat foc părul, genele, fața, m-am ars și la gît. ...

Am aruncat halatul de pe mine și m-am ars și la piciorul drept. Am ieșit repede afară smulgându-mi și bluza, mi-am dat cu mâinile prin păr și l-am stins....m-am întors când mi-am dat seama că nu mai ard și mi-am dat cu spirt pe față și pe mâini, Doctorul de la spital mi-a spus că asta a fost cea mai bună reacție pe care puteam să o am.

Fiind tânără fața mi s-a vindecat repede fără sechele, dar până s-a curățat pielea arsă arătam ca o maimuță neagră. Mă opresc aici cu poveștile din spital, mi-am reamintit de ele când s-a petrecut nenorocirea din clubul ”Colectiv”

Am suferit și o operație de extracție de amigdale, cu anestezie locală. În 1981 mi s-a făcut și o cauterizare pe colul uterin din cauza unei probleme după nașterea celei de a doua fiice. Am fost internată la Spitalul Elias și mâncarea de acolo a fost mai bună decît cea din stațiunea de pe malul mării, de unde tocmai ne întorsesem.

Imediat după aceea a trebuit să mi se scoată apendicele, ca nu cumva să fac o peritonită, mi s-a făcut anestezie generală, la spitalul Sahia, actualmente al Ministerului Justiției.

La Spitalul Elias am ajuns din nou în 1994, după o hemoragie puternică, m-am internat cu hemoglobină 5, în pragul morții a zis doctorița care m-a operat. Cauza era un fibrom mare, a fost operat cu anestezie generală, s-a făcut examenul anatomo-patologic, era beningn,  Hemoglobina a revenit la normal după transfuzie cu sânge. Ulterior au venit la mine la ușă două Martore a lui Iehova, vă dați seama cum le-am răspuns știind că ele nu acceptă transfuzia de sânge.

Despre ce s-a întâmplat începând cu Noiembrie 1995 am povestit în secțiunea dedicată cancerului.


După operație fiica mai mică și-a rupt glezna pe munte, am stat vreo două zile și nopți în spital, lângă ea. Apoi sora mea, dumnezeu să o ierte, s-a operat de cancer la plămân și am stat în spital cu ea două zile și două nopți. Mama mea si-a fracturat un șold, am avut grijă de ea până a decedat, în martie 2014.

Între timp am  simțit niște dureri atroce în umărul stâng, nu puteam ridica mâna nici măcar un cm. Doctorul de familie mi-a recomandat să iau 2 pastile de piroxicam pe zi. Știam că e calmant nesteroidian dar nu ma-m așteptat deloc la ce s-a întâmplat, hemoragie internă care a făcut ca hemoglobina să-mi ajungă la 6.

Mi-am dat seama că am hemoragie pentru că am făcut melenă (scaun cu sânge digerat, de culoarea păcurii) :m-am documentat într-un manual pentru asistente și am văzut că hemoragia se oprește cu clorură de calciu.I-am telefonat soțului meu să caute la farmacie, într-un târziu cineva și-a dat seama că e vorba de clorocalcin.


Am ajuns totuși la Spitalul Ministerului de Justiție, unde mi s-au făcut perfuzii cu o soluție de fier (doctorul nu a vrut să-mi facă transfuzie, mi-a spus că nu e sigur că sângele nu are probleme) care a condus la felbite la mabele mâini, s-au rezolvat cu comprese de apă rece și heparină.

Fiica mea mai mare a avut și ea probleme de sănătate, am făcut tot ce am putut să o ajut. În 2012 soțul meu a suferit un accident din cauza căruia i-a explodat splina și i-au intrat două coaste în plămân, plus alte probleme, am stat cu el în spital vreo 3 zile...acum e mult mai bine.

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere și m-a îndrumat de fiecare dată, ca și medicilor și personalului medical care m-a îngrijit.

Am uitat să spun că am avut copiii internați în spital cu scarlatină luată de la grădiniță, apoi fiecare pe rând cu hepatită...ce a fost în sufletul meu și cum am reacționat numai o mamă poate ști.

joi, 10 noiembrie 2016

Povești despre cum am supraviețuit cancerului de sân

Acum 22 de ani am descoperit că am cancer de sân. Am scris niște articole în care am povestit de-a-fir-a-păr tot ce s-a întâmplat atunci.

Cineva de pe face book mi-a cerut să îi dau sfaturi despre ce are de făcut pentru că a descoperit că are cancer la sân. M-am gândit că cel mai bun lucru e să îi dau linkuri la articolele de pe blog în care am descris experiența mea legată de acestă boală. Sper să nu se plictisească citind. 

Le-am scris tocmai în eventualitatea că cineva va avea nevoie să știe cum am procedat eu. Din păcate am aflat acum vreo câteva zile că cel care a pus la punct vaccinul Cantastim nu mai e printre noi, ci în altă lume. 

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-vi.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-vii.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-viii.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-ix.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/03/pacient-in-romania-x.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2016/10/cum-fost-la-mine.html


marți, 8 noiembrie 2016

Calitățile necesare pentru a fi o persoană plăcută

Calitățile necesare pentru a fi o persoană plăcută: sinceritate, transparență și capacitatea de a înțelege altă persoană (”să intri în pielea ei” cum zicem noi sau ”să intri în pantofii ei” cum zic americanii)

Mai trebuie să fii natural și onest pentru că nimănui nu-i plac persoanele false.

Trebuie deasemenea să ai o minte deschisă. Din păcate din ce în ce mai mulți români își închid mintea în diverse granițe, religioase, naționale, rasiale, tradiționale sau alte prejudecăți.

Trebuie să vorbești într-o manieră prietenoasă, concisă (aici e cam greu pentru mine) și care arată încredere în sine. Trebuie să arăți altora că îi apreciezi și că nu ești încrezut.

Trebuie să fii o persoană demnă de încredere, pentru ca oamenii să știe ce să aștepte de la tine.

Uneori modul în care spui ceva e mai important decât ce spui.

Amintește-ți că relațiile nu se construiesc numai pe vorbe, ci pe ce simte fiecare despre celălalt.

Articol inspirat de http://www.ilknowledge.com/2015/02/13-habits-of-exceptionally-likeable.html