Parodie....

 Nu mai pot de râs.

Nu cred că există cineva care a văzut Moonlovers: Scarlet Heart Ryo și să nu își amintească celebra scenă din ploaie, scenă care a fost folosită apoi de cei doi protagoniști, IU și Lee Jun Ki într-un concert al lui IU.

Serialul coreean este o adaptare a unui roman scris de Tong Hua, roman numit Bu Bu Jing Xin. Chinezii au făcut și ei un serial de succes după acest roman, numit Bu Bu Jing Xin.

În Princes of Beauty celebra scenă e cumva parodiată într-un registru comic, lucru care m-a făcut să râd.

Moonlovers: Scarlet Heart Ryo

Concert IU

Din păcate gestul generalului Wei din Prisoner of Beauty nu a fost apreciat, lucru care îl face să exclame cu amărăciune că ”Bunele intenții nu sunt niciodată răsplătite”

Ca bonus vă ofer o scenă filmată de sud coreeni ”behind the scenes” (în timpul filmărilor)

Zarathustra Cat by Svetlana Petrova

 Pentru că AI are mult de lucru zilele astea cu imaginile panterei negre evadate de la un zoo din Bulgaria și ajunsă, cică, la noi, mă gândesc că AI pur și simplu a luat pâinea de la gura unor pictori înzestrați cu simțul umorului care au creat parodii după tablouri celebre. Aici vă ofer câteva din imaginile cu pisica grasă portocalie în unele tablouri celebre pictate de Svetlana Petrova. Desigur, sub parodii sunt și  imaginile tablourilor originale.

Întâi parodiile, într-o ordine aleatoare:

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

The Scream by Edvard Munch

Girl with a Purrl Earring by Johannes Vermeer

Freedom from Want by Norman Rockwell

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

A Friend in Need by C.M. Coolidge

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Și acum originalele. Văd că Blogger-ul le-a încărcat în ordine inversă. Așa rămân, nu mai am energie să mă lupt cu el.

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

A Friend in Need by C.M. Coolidge

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

Freedom from Want by Norman Rockwell

Girl with a Pearl Earring by Johannes Vermeer

The Scream by Edvard Munch

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Tabloul A Friend in Need by C.M. Coolidge îmi amintește de socrii mei (+) care aveau pe perete o carpetă tip persan cu exact acel tablou. De obicei carpetele aveau imagini mai puțin faimoase. Cine nu a auzit sau văzut măcar odată în viață celebra ”Răpire din Serai”? De aceea am fost surprinsă să văd că e vorba de un tablou faimos. 

Și dacă tot am vorbit de faimoasa carpetă vă ofer câteva imagini găsite pe net:

Tot pe net am găsit și Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai“

din care vă ofer un mic fragment:

Debarcaderul fecioarelor din Constanța Multă vreme, sub stăpânirea otomană, a existat în portul Constanța un debarcader îngust de lemn supranumit Debarcaderul fecioarelor. Aici erau aduse fete frumoase de valahi din provinciile stăpânite de otomani, îmbarcate pe vase și trimise la vânzare precum vitele, în piețele de sclavi din Istanbul. Amintește de acest debarcader scriitorul Cristian Cealera, în cartea sa ”Poveștile Mării Negre”:

”Timp de mai bine de 300 de ani, pe acest debarcader fuseseră aduse fecioare valahe din colțurile principatelor române și inclusiv din Dobrogea, pentru a fi trimise și vândute pe bani grei în marele oraș al Porții. Lacrimile de jale ale frumoaselor fiice de români udaseră atâta amar de timp lemnul debarcaderului, pentru a se amesteca apoi cu apa sărată a Pontului… Deși sclavia fusese abolită peste tot în lumea civilizată, pe la mijlocul veacului al XIX-lea, se spune că mulți neguțători necinstiți din Imperiul Otoman au mai practicat ani buni acest negoț, ajutați de hoardele de ieniceri dezertori care încă mai cutreierau și pustiau Țările Române”.

Folclorul balcanic păstrează povești cu frumoase fecioare, ajunse sclave în haremul sultanilor. Dar câteva povești au și final fericit, în care viteji îndrăzneți reușesc să își recupereze soțiile sau iubitele ajunse pe mâna turcilor. Astfel de povești impresionante și pline de culoare ar putea fi sursa de inspirație pentru faimoasa carpetă cu ”Răpirea din serai”. Dar unele voci susțin că, la baza scenei transpusă pe pânză, ar putea sta o operă comică, compusă de celebrul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. 

Scrisoarea unei mame din Newfoundland, Canada către fiul ei.

Am trei prietene pe face book care îmi descrețesc fruntea oricât ar fi ea de ondulată din cauza întâmplărilor zilnice: Moldovan Anca, Laila Lavan și  Doina Nica. Lor li se adaugă și Costin Staicu. N-am destule cuvinte să le mulțumesc deajuns pentru efectul pe care îl au postările lor.

Moldovan Anca a postat traducerea și adaptarea unei scrisori a unei mame din Newfoundland, Canada  către fiul ei, scrisoare pe care mi-a adus-o (nu trimis-o) soțul meu prin 1975, când a fost plecat într-un schimb cultural în Canada. Am să copiez traducerea apoi scrisoarea originală, așa cum am  găsit-o pe internet. Copiez pentru că ea a setat numai pentru prieteni și deci nu se poate shărui.

”Dragă fiule,
Îți scriu aceste rînduri ca să știi că îți scriu. Dacă primești această scrisoare înseamnă că a ajuns cu bine. Dacă nu o primești, atunci să mă anunți pentru a ți-o mai trimite o dată. Îți scriu încet pentru că știu că tu nu citești prea repede. Acum cîteva zile tatăl tău a citit că marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanță de un kilometru de casă. De aceea ne-am hotărît să ne mutăm mai departe. Noua casă este minunată; are și mașină de spălat, dar nu știu sigur dacă merge. Ieri, am băgat lenjeria în ea, am tras de manetă, și de atunci n-am mai văzut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămîna trecută n-a plouat decît de două ori. Prima dată, ploaia a ținut 3 zile, a doua oară 4 zile. Apropo de vesta pe care o vroiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sînt ei grei, o să coste mai mult; atunci am tăiat nasturii, îi găsești în buzunar.
În sfîrșit, l-am îngropat pe bunicu’; l-am gasit cînd ne-am mutat. Era în dulap din ziua în care a cîștigat la “De-a v-ați ascunselea”. Să-ți mai zic că alaltăieri, a explodat bucătăria și tatăl tău și cu mine am “zburat” din casă. Ce emoție! A fost pentru prima dată după mulți ani cînd tatăl tău și cu mine am ieșit împreună undeva. A venit doctorul să vadă dacă sîntem în regulă și mi-a pus un tub de sticlă în gură. Mi-a zis să nu vorbesc 10 minute. Tatăl tău s-a oferit să cumpere tubul acela. Și dacă tot vorbim de taică-tu, te anunț că și-a găsit de lucru, e foarte mîndru de asta. Lucrează peste aproape 500 de oameni. L-au angajat să tundă iarba în citimir.
Sora ta Julia, cea care s-a căsătorit cu soțul ei, a născut în sfîrșit, da’ nu știm încă sexul copilului. N-aș putea încă să-ți spun dacă ești unchi sau mătușă. Taică-tu a întrebat-o pe soră-ta, Lucia, dacă mai este însărcinată. Lucia i-a zis că da, în 5 luni de-acum; atunci taică-tu a întrebat-o dacă era sigură că era al ei. Ea i-a spus sigur că da. Ce fata sigură, cîtă mîndrie! Așa fată, așa tată! Vărul tău, Gică, s-a căsătorit și se roagă în fiecare zi în fața soției lui. E fecioară! Dimpotrivă, nu l-am mai văzut pe unchiul Vasile, ăla care a murit anul trecut… Cel mai rău e frate-tu ăla mic, Ionel. A încuiat mașina și a lăsat cheile înăuntru. A trebuit să se ducă pînă acasă să aducă dublura ca să ne scoată pe toți de acolo.
Bine, fiule. Nu pot să-ți trec adresa pe plic pentru că n-o știu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresă. Dacă o vezi pe Margareta, transmite-i salutările noastre. Dacă n-o vezi, nu-i spune nimic.
Mama ta care te adoră,

P.S. Aveam de gînd să-ți pun și niște bani, dar deja am închis plicul.”

Și acum varianta în engleză:

A newfie mother's letter to her son

Deer Son,

I am writing this slow because I know you can't read too fast. We don't live where we did when you left. Your Dad read in the paper that most car accidents happened within twenty mile of home, so we moved. I can't send you the address as the last Newfie family that lived here took the numbers with them for their next house so they wouldn't have to change their address.

This place has a washing machine, but the first day I put four shirts in it, pulled the chain and haven't seen them since.

It rained only twice last week - three days the first time and four days the second.

About the coat you wanted me to send you. Aunt Sue said it would be a little too heavy to send in the mail with them heavy buttons, so we cut them off and put them in the pockets.

We got a bill from the funeral home and it said that if we didn't make the last payment on Grandma's funeral, up she comes.

About your sister - she had a baby this morning. I haven't found out whether it's a boy or a girl, so I don't know if you are an aunt or an uncle.

Your Uncle John fell in the whiskey vat. Some men tried to pull him out, but he bravely fought them off and drowned. We cremated him and he burned for three days.

Three of your friends went off the bridge in their pick-up. One was driving and the other two were in the back. The driver got out - he rolled down the window and swam to safety. The other two drowned - they couldn't get the tailgate open.

Aunt Mabel is knitting you some socks. She would have sent them by now, but I told her that you had grown another foot since she last saw you, so she has to knit another one.

Not much more news this time. Nothing much has happened.

Love,
Mom

http://www.engr.mun.ca/~whitt/humor/momletter.html

Gluma Oficiala Europeana

Tot de pe face book am luat-o si pe asta:

Paradisul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de un englez, bucatarul e francez, un italian se ocupa de buna dispozitie a mesenilor, in timp ce de intreaga organizare s-a ocupat un neamt.

Iadul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de un francez, mancarea a gatit-o un englez, de buna dispozitie se ocupa un neamt, dar nu te speria inca - totul a fost organizat de un italian.

Un belgian a propus ca aceasta sa devina Gluma Oficiala Europeana, pe care s-o invete la scoala toti copiii. Gluma va imbunatati relatiile dintre popoare, va stimula autoironia si cunoasterea interculturala.

Consiliul European s-a intrunit pentru a lua o decizie: va fi gluma oficiala sau nu?
Reprezentantul britanic a anuntat, cu o figura foarte serioasa si fara a-si misca buzele, ca gluma este de-a dreptul colosala.

Cel francez a protestat, deoarece Franta a fost descrisa intr-o maniera negativa. A explicat ca o gluma nu poate fi buna daca este la adresa francezilor.

Polonia a protestat, de asemenea, deoarece nu este prezenta in gluma.
Luxemburgul a intrebat cine va detine drepturile de autor asupra glumei.
Suedezul n-a scos o vorba, dar s-a uitat la toti cu un zambet stramb.

Danemarca a intrebat unde este referinta sexuala explicita. Daca este o gluma, ar trebui sa contina una, nu-i asa?

Olanda n-a inteles gluma, iar Portugalia n-a inteles ce este o "gluma". Este un concept nou?

Spania a explicat ca gluma este amuzanta doar daca stii ca pranzul a fost programat la ora 13, cand de obicei se ia micul dejun.

Grecia s-a plans ca n-a fost anuntata despre pranz si a ratat astfel ocazia unei mese gratuite.

Romania a intrebat ce este aceea "organizare" ?!?

Lituania si Letonia s-au plans ca traducerile lor au fost inversate, ceea ce este inacceptabil, desi se intampla tot timpul.

Slovenia le-a spus ca n-a primit deloc traducere, dar nu face caz.

Slovacia a spus ca, din moment ce in gluma nu apar o ratusca si un instalator, inseamna ca traducerea este gresita. Reprezentantul britanic a spus ca si povestea cu ratusca si instalatorul pare foarte amuzanta.

Ungaria a anuntat ca n-a terminat de citit traducerea de 120 de pagini in maghiara.

Apoi, reprezentantul Belgiei a intrebat daca belgianul care a propus gluma este vorbitor de flamanda sau de franceza. Deoarece, intr-unul din cazuri va sprijini cu certitudine un compatriot, dar in celalalt caz va trebui sa refuze, indiferent de calitatea glumei.

In inchiderea lucrarilor, reprezentantul Germaniei a anuntat ca a fost placuta dezbaterea de aici, de la Bruxelles, dar ca acum trebuie sa ia toti trenul si sa mearga la Strasbourg pentru a lua decizia. A cerut ca unul dintre cei prezenti sa-l trezeasca pe italian, ca sa nu piarda trenul si sa se poata intoarce la Bruxelles pentru a anunta decizia.

"Care decizie?", a intrebat reprezentantul Irlandei. Si toti au fost de acord ca este timpul pentru o cafea.

De ce nu avem şi noi atentate la metrou ?

Pe asta am furat-o de pe facebook pt ca mi-a placut mult. Nu stiu de unde a luat-o el. Si nici nu am chef sa caut la ora asta.


În primul rând, că e foarte greu de realizat tehnic un atentat la noi. Nu că n-ai putea intra lejer cu o bombă sub braţ la Apărătorii Patriei – important e doar să ai cartelă, că altfel te înhaţă imediat bodyguardul că ai încercat să sari peste bare şi-ţi face o morală de-ţi vine să te laşi de terorism. Partea proastă este însă că e imposibil să laşi o servietă cu bombe sau o pungă cu gaz sarin în metrou, fiindcă imediat sare o băbuţă şi-ţi bate obrazul: “Maică, da’ nu iei şi bomba asta de aici, ca să mă aşez şi eu?”, iar dacă o bagi sub un scaun, sigur o fură cineva înainte să se detoneze. Imaginaţi-vi-l puţin pe terorist rânjind malefic în timp ce iese de la gura de metrou şi apoi urcându-se în autobuzul 301 – vedeţi cum îi dispare rânjetul de pe faţă privind năuc la servieta de pe genunchii domnului din faţa sa, care, printr-o bizară coincidenţă, arată fix ca servieta abandonată în metrou, plus că are o mică pată de cerneală exact în acelaşi loc?

În al doilea rând, statistic vorbind, e imposibil să găseşti o garnitură de metrou în care să nu fie un colonel în rezervă care se întoarce de la piaţă. El va şti sigur să preia comanda, să prevină panica şi să organizeze evacuarea metroului. La americani e uşor să organizezi un atentat pentru că ăia n-au avut armate ca lumea, cum am avut noi, popor cu un colonel la suta de locuitori. De asemenea, este absolut imposibil să prevezi când vor cere angajaţii de la Metrorex o nouă mărire salarială şi vor opri lucrul, aşa că rişti ca luni bune de pregătiri meticuloase să se ducă pe apa Sâmbetei – degeaba ai pus tu bomba într-un coş de gunoi la Costin Georgian dacă bucureştenii sunt toţi în intersecţie la Răzoare, aşteptând să se pună verde.

Un alt motiv pentru care nu se pun la noi bombe la metrou este că majoritatea victimelor ar fi corporatişti, care oricum urăsc marile companii americane şi capitalismul şi trăiesc 10-12 ore pe zi în aceleaşi condiţii ca deţinuţii de la Guantanamo, iar Al Qaeda sigur îi consideră un fel de fraţi de-ai lor mai oropsiţi.

Nu în ultimul rând, nu trebuie neglijat impactul mediatic. Dacă organizezi un atentat într-o ţară occidentală, televiziunile şi ziarele nu vor vorbi decât despre asta, iar agenţiile de presă vor transmite ştirea în toate colţurile lumii. La noi, dacă ai ghinion, fix în aceeaşi zi se împacă Iri si cu Moni şi mai prinzi la dracu’ deschidere de ziar...