By the rivers of Babylon

 Pss.137

[1] By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
[2] We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.
[3] For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.
[4] How shall we sing the LORD's song in a strange land?
[5] If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.
[6] If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.
[7] Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.
[8] O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.
[9] Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.

Psalmii
Capitolul 137

1Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
3Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii* noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
* Ps 79:1
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba* de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
* Ezec 3:26
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii* Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
* Ier 49:7 Plang 4:22 Ezec 25:12 Obad 1:10
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii*, ferice de cine-ţi** va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
* Isa 13:1 Isa 13:6 Ier 25:12 Ier 50:2 ** Ier 50:15 Ier 50:29 Apoc 18:6
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi* de stâncă!

https://www.youtube.com/watch?v=TFAQ59Ug88E&ab_channel=BoneyMVEVO

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

When the wicked carried us away in captivity
Required from us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

When the wicked carried us away in captivity
Requiring of us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in Thy sight, here tonight

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in thy sight, here tonight

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

#BoneyM  #RiversOfBabylon 

Pe malurile râurilor Babilonului

Autor: Șerban Lavinia  

Pe malurile râurilor Babilonului
stăm jos și plângem.
În sălciile din ținutul acesta ne-am atârnat arfele,
 încet, ne stingem.

Asupritorii cer cântări și veselie,
dar duhul ne e împietrit.
Cum să cântăm Domnului pe un pământ străin,
când bine știm că am păcătuit?

O, mult râvnita noastră bucurie,
cât de amar ne-am înșelat...
Cum ne-am vândut făgăduințele, pentru robie!
Dar oare, le-am uitat?

Uităm și harul când ne-apasă vina? Nu!
Strângem arfele-napoi,
să răscolească Babilonul imnuri de-nchinare,
cântăm lui Dumnezeu, nu despre noi.

Iar El e vrednic de adorare
chiar și de jos din Babilon.
Să strige pietrele mai tare
 decât o inimă de om?

Și ce folos de lacrimile noastre,
de nu-nsoțesc pocăința?
De ce să stăm înfrânți, căzuți pe cale,
când iar ne-ar ridica credința?

Lui Israel, Dumnezeu i-a păstrat țara,
ca după șaptezeci de ani să se întoarcă...
Din filă în filă îndeamnă Scriptura:
ridică-te și laudă-L, te-așteaptă! 

By the Waters of Babylon (1882-1883) by Evelyn De Morgan (30 August 1855 – 2 May 1919), née Pickering (Prerafaelites)

Agnus de Konstantin Korobov

 Știți desigur că am un fix: tot ce se publică pe internet trebuie să aibă precizat autorul. Unii mai manifestă reminiscențe din comunism considerând că postările sunt ”bun al întregului popor” și se pot da mai departe ca anonime sau, și mai grav, fiind atribuite altcuiva.

Am găsit primul tablou ca anonim la un text interesant. Am apelat la Google Search și am aflat că tabloul este al unui pictor rus, Konstantin Korobov, care mai are și alte opere, cele mai multe întunecate ca mesaj, așa cum și vremurile sunt din ce in ce mai tumultuoase și mai amenințător de negre.

Tabloul se numește Agnus și pictorul a simțit nevoia să atragă atenția că autorul nu este deloc anonim. Unii ar zice că ar trebui să fie fericit că tabloul lui este viral dar, dacă ați citit cu atenție introducerea mea ați înțeles de ce nu este nici măcar mulțumit.

Cât despre interpretarea tabloului, e bine să o căutați în Biblie, și anume în Noul Testament în Ioan 1:29 și Ioan 1:36 sau în Vechiul Testament în Isaia 53:7

”Când a fost chinuit și asuprit, El nu Și-a deschis gura. Ca un miel care este dus la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, tot așa nici El nu Și-a deschis gura.”

Mai știm ce sărbătorim pe 25 Decembrie?

Covidul ăsta nenorocit, pe lângă suferințele fizice pe care le provoacă celor care au nefericirea să aibă parte de el, e gata-gata să producă mutații și în sufletele oamenilor.

Am văzut o postare pe face book cu link spre un articol cu un titlu foarte interesant: ”Mai spuneți-le și despre Iisus, să nu creadă că pe 25 Decembrie îl sărbătorim pe Moș Crăciun”

Și mi-am dat seama că, stând închiși în case cea mai mare parte a timpului, dacă ne uităm la publicitatea de la televizor avem mari șanse să uităm ce s-a întâmplat acum mai bine de două mii de ani în Ierusalim.

Să uităm că ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” a fost înlocuit de ”iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” și ”dacă cineva îți dă o palmă pe obraz, întoarce și celălalt obraz”

Eh, poate partea cu iubirea pe care a revărsat-o și o revarsă necontenit Iisus asupra noastră mai este cât de cât înțeleasă, acceptată și aplicată de unii, dar am mari dubii că este în stare creștinătatea să o aplice pe cea cu întorsul obrazului. 

Mai știe cineva cum de s-a răspândit așa de mult creștinismul în lume la începuturile sale? La Materialism Dialectic și la lecțiile de istorie din timpul comunismului ni s-a spus că sclavii au acceptat cu ușurință promisiunea eliberării de suferințele de pe pământ prin iluzia ajungerii în rai și că în acest fel religia a constituit pentru ei un fel de opium care le-a încețoșat mințile.

Eu cred că nu numai promisiunea aceasta i-a făcut să adere și să răspândească religia creștină ci și faptul că Sfântul Petru a avut un vis extraordinar. Iisus a spus că el nu a venit să schimbe legea (cele 10 porunci de pe Muntele Sinai, am înțeles eu) dar legea iudaică avea multe restricții și reglementări, mai ales în cazul hranei, care poate nu conveneau celor cărora li se propovăduia noua religie.

În plus Vechiul Testament spunea că Dumnezeu (Iahve, Adonai, Savaot, Elohim și multe alte nume) a făcut legământ numai cu evreii să îi ajute în toate cele dacă îl adoră numai pe EL. Dar celor cărora li s-au adresat apostolii erau de multe alte neamuri. Iisus nu a făcut neapărat deosebire între neamuri (cum mai fac astăzi mulți pretinși creștini) și a făcut un nou legământ, care este Noul Testament.

Visul lui Petru, dacă mi-l aduc bine aminte, este că pe o fața mare de masă erau așezate multe și felurite bucate, unele permise de VT, altele nu. Și el a înțeles că asta înseamnă că la masa Domnului Nostru Iisus Christos se pot așeza și înfrupta toate neamurile, indiferent de rasă, gen, stare socială.

Pavel este, înțeleg eu, cel care, ca fost soldat roman, a organizat primele comunități și i-a învățat să trăiască împreună. Poate că singurul lucru adevărat în ce privește ideologia comunistă este că primele comunități creștine au fost de fapt ceea ce le spune numele: organizații comuniste, dar care au avut la bază adorarea lui Dumnezeu, Iisus Christos ca Fiu al Lui și Duhul Sfânt care îi unea în conștiință, lucru ulterior negat de ideologii comuniști moderni.

Deci să-l lăsăm un pic pe Moș Crăciun să răsufle oleacă și să ne amintim că acum mai bine de două mii de ani s-a coborât pe pământ Lumina Lumii în chip de prunc sfânt.

Am să vă prezint o serie de tablouri dedicate nașterii lui Iisus. Voi afișa întâi lista cu numele tablourilor apoi imaginile. Dar înainte am să vă arăt care îmi place mie cel mai mult. E un tablou pictat de Rogier Van Der Weiden. Mi se pare cel mai spiritualizat.

01. Unknown Master, Nativity Scene in Castelseprio (9th century)

02. Unknown Master, Nativity Scene in Cappello Palatina Palermo (1150)

03. Giotto di Bondone, Nativity Scene in the Lower Church of San Francesco d’Assisi (1304 und 1306)

04-Duccio di Buoninsegna - The Nativity with the Prophets Isaiah and Ezekiel

05. Unknown Master, Byzantine Fresco in the Peribleptos-Church Mistra, Greece (mid-14th century)

06. Gentile da Fabriano, Adoration of the Magi (1423)

07. Rogier van der Weyden, Bladelin Triptych (1445-48)

08. Francesco di Giorgio Martini, Nativity (1460)

09. Piero della Francesca, Nativity (1470-75)

10. Hugo van der Goes, Portinari Altarpiece (c.1475) Detail

10. Hugo van der Goes, Portinari Altarpiece (c.1475)

11. Geertgen tot Sint Jans, Birth of Jesus (1484-90)

12. Lorenzo Costa, Nativity (1490)

13. Sandro Botticelli, The Mystical Nativity (1500-1501)

14. Jan Gossaert, The Adoration of the Kings (1510-15)

15. Albrecht Altdorfer, Nativity (c.1513)

16. Matthias Grünewald, Concert of Angels and Nativity (1515)

17. Pieter Bruegel the Elder, Anbetung der Heiligen drei Könige (1564)

18. El Greco, The Nativity (1603-05)

19. Michelangelo Merisi da Caravaggio, Nativity with San Lorenzo and San Francesco (1609)

20. Georges de La Tour, L’adoration des bergers (c.1645)

21. Rembrandt, Adoration of the Shepherds (1646)

22. Nicholas Poussin, Nativité (c.1653)

23. Arthur Hughes, Nativity (1857-58)

24. Paul Gauguin, Geburt Christi, des Gottessohnes (1896)

Political correctness avant la lettre

Una dintre cele mai interesante istorii din Biblie este cea despre Regele David și Bathsheba.

Bathsheba era o femeie frumoasă și apetisantă, care obișnuia să se îmbăieze în aer liber astfel încât Regele David a avut mai multe ocazii să-i admire formele și chiar să își dorească să le cunoască mai în amănunt.

Exista însă o problema, frumoasa era căsătorită cu unul dintre cei mai destoinici conducători de oști ai vremii, numitul Uriah. Și cum era o problemă ca regele să-și poată îndeplini dorința a avut o idee strălucită, după părerea lui, și anume l-a chemat pe Uriah la el, i-a dat o scrisoare către șeful acestuia cu poruncă strașnică nu cumva să deschidă scrisoarea.

Loialitatea și discreția lui Uriah aveau să-l coste pe acesta viața deoarece în scrisoare era descris ca un trădător care trebuie îndepărtat imediat de pe fața pământului. Și astfel Bathsheba a devenit soția regelui și mamă a vestitului Solomon, cel care a construit Templul din Ierusalim și a scris trei cărți, printre cele mai frumoase și mai înțelepte din Biblie: Cântarea Cântărilor, Ecleziastul și Proverbele lui Solomon.

Mi-am amintit de poveste, descrisă însă un pic diferit, urmărind un blog de albume de artă al numitei catrina_burana care publică acolo un număr de 82 de tablouri dedicate acestui subiect din care am ales unul, al lui Cornelis Cornelissen or Cornelis van Haarlem, 1562 - 1638, Netherlands deoarece mi-a plăcut mult comentariul bloggeriței, tradus astfel de Google

”They knew about political correctness even then ...”

”Încă de atunci se știa ce e aceea corectitudine politică”

Jurnal De Corona Virus 19 - Învierea Domnului

Sunt 2020 de ani de când lumea s-a schimbat în urma unui eveniment pe care îl prăznuim azi, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Poate pentru unii e doar o sărbătoare tristă, pentru că nu pot fi alături de cei dragi, din motive de securitate sanitară.

Dar eu cred că e mai degrabă un prilej de introspecție, de înțelegere a ceea ce trebuie schimbat în acestă lume care a devenit din ce în ce mai păcătoasă, înclinată fiind spre consumerism, spre satisfacerea mai degrabă a nevoilor materiale decât a celor spirituale. 

Și așa cum contemporanii conaționali ai lui Iisus doreau doar dobândirea libertății palpabile de sub jugul roman, fără a căuta măcar să înțeleagă sensul adânc, spiritual, al învățăturilor sale, așa și acum sunt mulți în lume care își doresc ca la finalul acestei nenorocite situații în care ne-am pierdut mare parte din libertatea la care știm că avem dreptul își doresc doar să se întoarcă la viața dinainte, cea în care mult prea mulți gândesc că dictonul latin ”Homo homini lupus” este singurul corect.

Nu am să încerc măcar să ofer aici ce cred eu că ar trebui să fie liniile directoare ale societății după redobândirea, fie chiar și parțială, a libertății de mișcare, ci doar câteva tablouri celebre având ca temă Învierea Domnului.

 1. Hans Memling - Resurrection

2. He Is Risen by Jon McNaughton

 3. He Is Risen by Arthur Hughes

 4. I am the Resurrection by John Lautermilch

 5. James J. Tissot (French painter and illustrator, 1836-1902)--Resurrection

 6. Michael Dudash - Triumph of Life

 7. Mikhail Nesterov (1862-1942) - The Resurrection

8. Vecellio Tiziano, Polyptych of the Resurrection

9. Unknown illustrato Breviaire de Martin Aragon--Spain

Maria Magdalena Oosthuizen, South Africa - Jesus Christ

Artiștii își pun sufletul pe tavă în creațiile lor. Și poate nimeni nu o face cu atâta grație și căldură precum această artistă din Africa de Sud, Maria Magdalena Oosthuizen. Am ales pentru voi câteva tablouri religioase, precum și unele cu luna plină.

 1. Call me by my name

2. Take my hand

3. Walk with me

 4. I will carry you

5. Follow the sound of my voice

 6. Jesus my Savior

7. My child, fear nothing, for I am with you always!

 8. Unfailing love

9. Way maker

10. You are moving in my midst

11. In His Presence

 12. Just be held

13. I get my validation from the cross

14. Alabaster

15. Woman at water well (Good Samaritean)

 16. Voetewas (Foot Wash)

 17.  Forgiven

18. My comforter

19. God is my strength

20. My Protector

Și acum câteva imagini diafane cu femei sub lună plină