Cred ca pt mine sageuk-urile (serialele istorice coreene) au devenit un soi de drog, altfel nu-mi explic incapatanarea cu care continui sa urmaresc acesta drama in care cam in fiecare episod cel putin un personaj rosteste cel putin odata replica "o sa-i tai capul lui Yeogu!" Dom'le, cand inca din titlu afli ca respectivul mare erou si cuceritor a ajuns din negustor de sare unul din cei mai insemnati regi din Baekje, ce te mai scremi peste 48 (scuzati, 24 de fapt, romanasii nostri au renumerotat ca sa le iasa banul la publicitate, nu stiu exact cu cat succes, ca tot aud cate datorii are televiziunea asta la care contribuim cu totii, volens-nolens) de episoade sa-i tot tai capul?
Sa nu mai zic ca, lasand la o parte moartea lui Biryu, nici nu mai stiu exact cate personaje, intr-o epoca in care speranta de viata era destul de redusa, scapa cu bine fiind ranite cat se poate de serios si de mortal. Dar parca penultimul episod, cel cu otravirea reciproca a regelui din Wiregung si a criminalei lui sotii a fost cel mai inept, pt ca a ajuns la un moment dat sa ma faca, cu tot super, extra, ultra dramatismul lui, sa izbucnesc in ras. parca scenaristii au tinut mortis sa copieze cele mai dramatice si tragice momente din piesele lui Shakespeare si sa faca din ele o varza intreaga, nu mai spun de jocul artistilor, pacat de ei, cred ca aici viziunea regizorala e incriminanta.
Pai ce sa crezi altceva cand ea ii toarna otrava in sticla cu vin si il invita sa bea impreuna, avand grija sa guste intai ea din pahar? Apoi beau amandoi cu nadejde (doar e sport national, wtf) si el isi da seama la un moment dat ca ceva e in neregula si ii toarna ei cu forta pe gat restul lichidului, incerca sa o taie cu sabia, dar cade incovrigat la pamant, prilej pt ea sa incerce sa-l stranga de gat dar se prabuseste si ea, in cel mai pur stil Romeo si Julieta, sau Hamlet, sau Regele Lear, sau...mai ganditi-va si voi, ca eu am obosit de atata ras. Dar nuuuu, nicunul nu moare, ambii se trezesc (buni doctori existau in acele vremuri ancestrale, pacat ca li s-a pierdut samanta) dar se fac ca nu...
Iar azi (am inceput articolul inainte de miezul noptii) uite ca scenaristii se hotarasc sa mai scape de niste personaje din schema si asa prea incarcata a serialului (ma mai deranjeaza ceva in sageukuri, costumele folosite in razboaie sunt parca cele mai atractive, mai elaborate si mai interesante dar in asta coifurile sunt in asa fel alese incat lasa cu greu privitorului posibilitatea sa discearca cu atentie trasaturile personajului si, eu cel putin, trebuie sa depun mari eforturi intelectuale ca sa ma prind care cine e si ce hram poarta, pt Mamita saraca efortul e chiar peste puteri, dar sta cuminte si se uita) dar cel putin in cazul lui Euraka (ce sinistru suna Oraha, parca tot oracaie o broasca) scena e cam lipsita de logica.
Intai ii cere nefericitului si frumuselului Hae Geon (interpretat de Lee Ji Hoon) sa-l puna pe tron pe fiul sau Eunim, pt ca "Yeogu e prea periculos pt Baekje" dar restul discursului si trendul serialului lasa sa se inteleaga ca urmatorul rege musai sa fie Yeogu (ce sa-i faci, nici macar scenaristii astia nu pot rescrie istoria) si pt asta nenorocitul, ales intempestiv fiu adoptiv trebuie "sa-i taie capul" dar nu lui Yeogu, ci lui Bu Yejong. Ceea ce, dupa multe fasoleli, frumuselul mustacios chiar face (de fapt nu ii taie capul, ci doar il injunghie cu pumnalul, astfel incat muribundul sa mai aiba ocazia sa mai zica ceva, care sa-l puna pe bietul Hae Geon intr-o situatie si mai tampita si mai periculoasa decat era de dorit, din fericire frumuselul scapa cu bine, cel putin deocamdata), macar pt ca nemilosul lui tata ad-hoc ii cere sa renunte la lumina ochilor lui, Yeohwa, care oricum nu avea cum sa ii apartina in veci.
Exista insa niste invataminte pe care ar trebui sa le tragem din acest episod, rostite cu intelepciune tocmai de cel care avea sa intre in istorie ca un mare cuceritor, anume ca nu intinderea teritoriala a unei tari ii da puterea, ci stabilitatea interna. Pt ca doar se stie ca toate marile imperii dealungul istoriei au inceput sa decada nu atat datorita intinderii lor, ci faptului ca au aparut lupte interne pt suprematie. Se mai spune ca nu cucerirea de noi teritorii trebuie sa fie tinta politica a unui rege, ci administrarea lor astfel incat poporul de baza sa aiba toate avantajele si sa nu fie in pericol de a fi asimilat sau diluat in contactul cu alte popoare.
Din pacate in acest serial mie mi se pare ca asemenea perle de intelepciune (fara nici o ironie) sau lectii de viata sunt extrem de rare, insistandu-se mai mult pe intrigi, smecherii si scene de lupta. Din fericire, desi e tare uratel si micut, actorul din rolul principal, Kam Woo Sung, confirma talentul pe care l-a dovedit si in "The King and the Clown" unde a jucat alturi de un alt actor care s-a facut remarcat ulterior, frumosul Lee Jon Ki, dupa care suspina o gramada uriasa de fete si chiar femei, dar si mai consacratul interpret al Regelui Yuri din The Kingdom of the Wind sau al Sefului Politiei din Dong Yi.
Dar sa stiti ca nu numai din masochism urmaresc serialul. De ex in acest recent episod mi-a venit inima la loc cand am vazut ca scenaristii s-au indurat si l-au facut pe cel mai drept din fii lui Hae Sosul, anume Yeo Hwi sa isi da seama de unde bate vantul istoriei si sa aleaga cea mai potrivita solutie, alaturandu-se lui Yeogu. Am cautat indelung poze cu acest personaj, dar nu am gasit. In schimb am gasit altele, din care voi pune cateva mai jos.
