miercuri, 30 iulie 2008


Asa se cheama un documentar difuzat de TV1, pe care nu l-am vazut la timpul lui, dar care poate fi vazut la http://www.viddler.com/explore/thefua/videos/7/

Documentarul mi-a fost recomandat de http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/07/omul-nou.html

Aveam de gand sa scriu despre asta mai tarziu, in "Ce verde era valea mea", si sa dezvolt ce am scris deja, in alt context, in http://google-viorica.blogspot.com/2008/06/pro-life.html

Daca ma gandesc bine, asa am sa si fac

duminică, 27 iulie 2008

Caut de lucru

Nu e vorba de mine, pt ca ma simt bine la pensie. Dar inca din 2000 mi-as fi dorit ca "eroul" textului de mai jos sa fi dat pe bune un asemenea anunt:

This person needs a job. This individual seeks an executive position. He will be available in January 2009, and is willing to relocate.

1600 Pennsylvania Avenue
Washington, DC 20520

Law Enforcement:
I was arrested in Kennebunkport, Maine, in 1976 for driving under the influence of alcohol.
I pled guilty, paid a fine, and had my driver'slicense suspended for 30 days. My Texas driving record has been "lost" and is not available.
I joined the Texas Air National Guard and went AWOL. I refused to take a drug test or answer any questions about my drug use. By joining the Texas Air National Guard, I was able to avoid combat duty in Vietnam.College:
I graduated from Yale University with a low C average.
I was a cheerleader.

I ran for U.S. Congress and lost.I began my career in the oil business in Midland Texas, in 1975.
I bought an oil company, but couldn't find any oil in Texas. The company went bankrupt shortly after I sold all my stock.
I bought the Texas Rangers baseball team in a sweetheart deal that tookland using taxpayer money.
With the help of my father and our friends in the oil industry (includingEnron CEO Ken Lay), I was elected governor of Texas.

I changed Texas pollution laws to favor power and oil companies, making Texas the most polluted state in the Union.
During my tenure, Houston replaced Los Angeles as the most smog-ridden city in America.
I cut taxes and bankrupted the Texas treasury to the tune of billions in borrowed money.
I set the record for the most executions by any governor in Americanhistory.
With the help of my brother, the governor of Florida, and my father's appointments to the Supreme Court, I became President of the United States,after losing by over 500,000 votes.

I am the first President in U.S. history to enter office with a criminal record.
I invaded and occupied two countries at a continuing cost of over one billion dollars per week.
I spent the U.S. surplus and effectively bankrupted the U.S. Treasury.
I shattered the record for the largest annual deficit in U.S. history.
I set an economic record for most private bankruptcies filed in any 12-month period.
I set the all-time record for most foreclosures in a 12-month period.
I set the all-time record for the biggest drop in the history of the U.S.stock market. In my first year in office, over 2 million Americans lost their jobs and that trend continues.
I'm proud that the members of my cabinet are the richest of any administration in U.S. history. My "poorest millionaire," Condoleezza Rice, has a Chevron oil tanker named after her.
I set the record for most campaign fund-raising trips by a U.S. President.
I am the all-time U.S. and world record -holder for receiving the most corporate campaign donations.
My largest lifetime campaign contributor, and one of my best friends, Kenneth Lay, presided over the largest corporate bankruptcy fraud in U.S.history, Enron.
My political party used Enron private jets and corporate attorneys to assure my success with the U.S. Supreme Court during my election decision.
I have protected my friends at Enron and Halliburton against investigation or prosecution. More time and money was spent investigating the Monica Lewinsky affair than has been spent investigating one of the biggest corporate rip-offs in history.
I presided over the biggest energy crisis inU.S. history and refused to intervene when corruption involving the oil industry was revealed.
I presided over the highest gasoline prices in U.S. history.
I changed the U.S. policy to allow convicted criminals to be awarded government contracts.
I appointed more convicted criminals to my administration than any President in U.S. history.
I created the Ministry of Homeland Security, the largest bureaucracy in the history of the United States Government.
I've broken more international treaties than any President in U.S. history.I am the first President in U.S. history to have the United Nations remove the U.S. from the Human Rights Commission.
I withdrew the U.S. from the World Court of Law.
I refused to allow inspector's access to U.S. "prisoners of war" detainees and thereby have refused to abide by the Geneva Convention.
I am the first President in history to refuse United Nations election inspectors (during the 2002 US election).
I set the record for fewest numbers of press conferences of any President since the advent of television.
I set the all-time record for most days on vacation in any one-year period. After taking off the entire month of August, I presided over the worst security failure in U.S. history. I garnered the most sympathy ever for the U.S. after the World Trade Center attacks and less than a year later made the U.S. the most hated country in the world, the largest failure of diplomacy in world history.
I have set the all-time record for most people worldwide to simultaneously protest me in public venues (15 million people), shattering the record for protests against any person in the history of mankind.
I am the first President in U.S. history to order an unprovoked, pre-emptive attack and the military occupation of a sovereign nation. I did so against the will of the United Nations, the majority of U.S. Citizens and the world community.
I have cut health care benefits for war veterans and support a cut in duty benefits for active duty troops and their families in wartime.
In my State of the Union Address, I lied about our reasons for attacking Iraq and then blamed the lies on our British friends.
I am the first President in history to have a majority of Europeans (71%) view my presidency as the biggest threat to world peace and security.
I am supporting development of a nuclear "Tactical Bunker Buster," a WMD.
I have so far failed to fulfill my pledge to bring Osama Bin Laden tojustice.

All records of m y tenure as governor of Texas are now in my father'slibrary, sealed and unavailable for public view.
All records of SEC investigations into my insider trading and my bankrupt companies are sealed in secrecy and unavailable for public view.
All records or minutes from meetings that I, or my Vice-President, attended regarding public energy policy are sealed in secrecy and unavailable forpublic review. I specified that my sealed documents will not be availablefor 50 years.

marți, 22 iulie 2008

Demerit System used by Women

Am mai primit lista de mai jos, dar nu atat de completa, e undeva in arhiva mea de umor. De data am primit-o intr-o newsletter de la: http://www.1funny.com/demerit.shtml

For all you guys out there who just can't figure it out, here it is. In the world of romance, one single rule applies: Make the woman happy. Do something she likes & you get points. Do something she dislikes & points are subtracted. You don't get any points for doing something she expects...
Sorry, that's the way the game is played. Here is a guide to the point system.

Simple Duties
You make the bed.................................................+1
You make the bed, but forget to add the decorative pillows........0 You throw the bedspread over rumpled sheets......................-1
You leave the toilet seat up.....................................-5
You replace the toilet-paper roll when it's empty.................0
When the toilet-paper roll is barren, you resort to Kleenex......-1
When the Kleenex runs out u shuffle slowly to the next bathroom..-2
You check out a suspicious noise at night ........................0
You check out a suspicious noise and it's nothing.................0
You check out a suspicious noise and it's something..............+5
You pummel it with a six iron...................................+10
It's her father.................................................-10

Social Engagements
You stay by her side the entire party.............................0
You stay by her side for a while, then leave to chat with a college drinking buddy...................................................-2
Named Tiffany....................................................-4
Tiffany is a dancer..............................................-6
Tiffany has implants.............................................-8

Her Birthday
You take her out to dinner........................................0
You take her out to dinner and it's not a sports bar ............+1
Okay, it is a sports bar.........................................-2
And it's all-you-can-eat night...................................-3
It's a sports bar, it's all-you-can-eat night, and your face is painted the colors of your favorite team........................-10

You forget her birthday completely..............................-20
You forget your anniversary.....................................-30
You forget to pick her up at the bus station....................-45
Which is in Newark, New Jersey..................................-50
And the pouring rain dissolves her leg cast.....................-60

A Night Out
With The BoysGo out with a pal ...............................................-5
And the pal is happily married ..................................-4
Or frighteningly single .........................................-7
And he drives a Mustang.........................................-10
With a personalized license plate (GR8 N BED) ..................-15
You have a few beers.............................................-9
And miss curfew by an hour......................................-12
You miss curfew by an hour and you didn't call..................-20
You get home at 3 am............................................-30
You get home at 3 am smelling of booze and cheap cigars ........-40

Her Night Out
You stay home while she goes out with her annoying friend fromwork.............................................................+5
She goes out with her annoying work friends, and she comes home real late.......................................................+10
You wait up.....................................................+15
She goes out, comes home late and drunk, and you put her to bed.............................................................+20

A Night Out
You take her to a movie..........................................+2
You take her to a movie she likes................................+4
You take her to a movie you hate ................................+6
You take her to a movie you like.................................-2
It's called DeathCop 3...........................................-3
You lied and said it was a foreign film about orphans ..........-15

You buy her flowers only when it's expected...................... 0
You buy her flowers as a surprise, just for the hell of it .....+20
You give her wildflowers you've actually picked yourself .......+30
And she contracts Lyme disease..................................-25

Your Physique
You develop a noticeable potbelly...............................-15
You develop a noticeable potbelly and exercise to get rid of it.+10
You develop a noticeable potbelly and resort to loose jeans and baggy Hawaiian shirts...........................................-30
You say "I don't give a damn because you have one too".........-800

You spend a lot of money on something impractical................-5
Something she can't use.........................................-10
Such as a motorized model airplane..............................-20
And she got a small appliance for her birthday..................-40

You lost the directions on a trip................................-4
You lost the directions and end up getting lost.................-10
You end up getting lost in a bad part of town ..................-15
You get lost in a bad part of town and meet the locals up close and personal........................................................-25
You know them...................................................-60

The Big Question
She asks, "Do I look fat?" ......................................-5
(Sensitive questions always start with a deficit)You hesitate in responding......................................-10
You reply, "Where?".............................................-35

When she wants to talk about a problem, you listen, displayingwhat looks like a concerned expression............................0
When she wants to talk, you listen, for over 30 minutes..........+5
You listen for more than 30 minutes without looking at the TV...+10
She realizes this is because you've fallen asleep...............-20


Recitind "Salata de vinete" imi dau seama ca fiica mea are dreptate sa se supere ca, furata de firul epic, n-am precizat ca povesteacu cele 4 salate diferite s-a petrecut o singura data, iar faptul ca "nu le puneam la treaba" nu inseamna ca ele chiar nu faceau nimic in casa, evident ca uneori chiar eu "le puneam la treaba". Dragele de ele, au trebuit chiar sa-mi tina locul intr-o perioada nu prea senina din viata noastra cand, in decurs de doi ani, am stat in spitale de 2 ori cate 6 saptamani, plus cele 5 de radioterapie. Iar cea mare, desi numai cu un an jumatate mai mult decat cea mica, mai era si studenta in ultimul an. Nu stiu daca am sa inteleg vreodata cu adevarat cat de greu le-a fost.
Dar acum vreau sa povestesc o intamplare nostima cu cea mica, dar e nevoie intai de o introducere.
Ceea ce ma enerva pe mine cel mai tare in campul muncii era faptul ca, fiind eu singura de meserie chimista din intreprindere, cam toata lumea avea despre munca in laborator cam aceeasi atitudine ca si ADI. Incat,desi aveam nevoie de o (una) laboranta, aveam la un moment dat minim 3, ba chiar era un baiat, cu multe probleme familiare, e drept, nu mi-as fi dorit in ruptul capului sa fiu in pielea lui, care numai cu numele era angajat la laborator. Desi cam uitam cum arata la fata, atat de rar il vedeam, trebuia sa-l trec in pontaj. Pt ca protestam la toti factorii de decizie (mama, ce limba de lemn!) ce s-a gandit el, hai sa-mi faca si mie unul din serviciile facute curent factorilor mai sus amintiti. si anume sa-mi faca rost de bilete la "Zbor de-asupra unui cuib de cuci". Acu' eu citisem, of course, cartea, si ajunsesem deja la concluzia ca n-o sa fiu niciodata un, nu-mai-stiu-cum-il-cheama, personajul care se sacrifica pt binele societatii ("never say never") dar eram curioasa cum arata Piersic cel blond in rol de indian (oare indianul acela sa fie prototipul pt negrul din "Green Mill?").
Toate bune si frumoase, chiar a facut rost de bilete si mi le-a dat, doua la numar, contra cost, desigur, daaaaar....era o mica problema, biletele erau fix pe 24 decembrie, asta si explica de ce au ajuns la mine.
So, toc eu carnea, o asezonez cu cele necesare, tai frumos frunzele de varza si le dau de grija fetelor: "pana ma intorc, sarmalele sa fie infasate".
Piesa s-a ridicat la inaltimea cartii, interpretarea era exact cum a fost laudata, deci ne-am intors cu sacul plin de impresii. Cea mica ne-a povestit insa ca la un moment dat s-au terminat foile de varza si ea si-a zis, nici o problema, avem vita de vie la fereastra, iau, ca si altadata, frunze din ea ca sa completez. A fost f contrariata cand, deschizand fereastra, a dat de vita care arata cum trebuie sa arate orice vita pe timp de iarna, intr-o zona temperat-continentala.
A doua amintire mi-a fost prilejuita de faptul ca ginerele meu i-a dat intalnire soatei la cinema Studio. Fix in locul acela imi dadeam eu intalnire cu baietii prea pisalogi care nu admiteau un "nu" drept raspuns. Fixam mereu acel loc ca sa stiu sa ma feresc in ziua respectiva sa trec pe acolo. Ei, dar m-au ajuns blestemele lor intr-o zi, cand mi-am dat intalnire cu viitorul sot acolo iar el pur si simplu nu m-a vazut. Ne-am intalnit pana la urma, in drum spre casa,dar nici pana in ziua de azi nu ma crede ca am fost la locul de intalnire. Si sunt unii care nu cred in blesteme.

luni, 21 iulie 2008

Salata de vinete

Azi, tocand vinetele pt salata, m-au napadit iar amintirile. Pe vremea cand nu sufeream inca de sindromul "cuibului gol" (aka fetele inca stateau cu noi) era o adevarata aventura sa fac salata de vinete. Trebuia sa pregatesc patru portii: una fara sare pt jumatatea mea (HT), una fara ceapa pt fiica mai mare (gastrita), una fara ulei pt fiica mai mica (inapetenta la grasimi) si una cu de toate pt mine (ca sa combat deprimarea ca nu sunt in stare sa fac fatza atat la serviciu cat si la toate treburile casnice, ca fetele nu le puneam la treaba ca sa aiba timp sa invete, --si au invatat---, iar sotul nu ma ajuta pt ca "are fete mari, de ce sa mai miste el vreun deget in casa"?)
Mai tarziu, cand a venit nepoata in vacanta, a fost incurajata de fiica-mea sa guste "ia, este Baba Ganuj". A gustat si a protestat; "Daca e Baba Ganuj, de ce nu are gust de Baba Ganuj?"
Baba Ganuj bineinteles ca nu e o baba, ci un fel care se face tot cu vinete coapte si tocate + ulei, dar se pune usturoi in loc de ceapa, se adauga zeama de lamaie si mi se pare ca si patrunjel, am facut o singura data si n-am mai repetat experienta pt ca nu mi-a placut.
In vacanta asta, pt ca aveam niste loboda pusa in congelator in primavara, cand am adunat prea multa de la "mosie", aka din gradina mamei mele, am hotarat sa fac o ciorbita de pui cu loboda.
Am facut trei: una numai cu loboda, pt ginerele meu vegetarian, alta cu pui dar fara loboda, pt ca nepoata nu mananca frunze si a treia fara sare, pt restul familiei. Ar fi trebuit sa mai fac una, cu sare si mai putina carne, pt fiica mea "meat-reducer", dar n-am mai avut putere, ca oale mai aveam.

Fenomenul blog

M-ar interesa sa stiu daca s-a facut un fel de recensamant al blogurilor romanesti.
Eu am ajuns sa-mi fac blog pt ca Windws Live avea o rubrica, My Space, si eram curioasa sa stiu cu ce se mananca. Parea ceva f interesant, un fel de dulap virtual cu rafturi nou- noute, goale, unde puteam sa pun tot felul de articole pe care sa le pastrez pt mai tarziu, ca si pe cele din dulapurile adevarate, pt mai tarziu, cu riscul de a sta acolo uitate si acoperite de praf ca in dulapurile din lumea reala.. Printre oferte e si aceea de blog. M-am apucat sa pun in el ce mi s-a parut ca merita.
Peste un timp, dupa ce mi-am pus niste poze pe Google, am descoperit ca au si ei oferta de gazduit blog pe de-a moaca, mai functional decat cel de pe WL, si m-am mutat la Tata Gugal cu arme si bagaje.
Blogul meu arfi stat si acum in hibernare daca fiica mea mai mare nu mi-ar fi recomandat un blog interesant, cel al Ciupercutzei. M-a primit in "gashca", fara multe rugaminti, mai mult, inima ei mare a indemnat-o sa-mi dea un impuls sa revin la "dulapul" meu cam gol si sa ma apuc sa-l umplu.
Vazand ea ca am cam zero comentarii m-a sfatuit sa citesc si alte bloguri. Si de atunci tot citesc, nu atat de mult cat mi-as dori, si constat ca Romania are nenumarate talente literare.
Pana atunci am citit bloguri in engleza, unul mai ales, de pe Beliefnet dar cu continut politic, mi-era f drag, dar omul, cu convingeri liberale (la ei liberalii sunt de stanga, am incercat sa citesc si unul prorepublican dar nu-mi suna nici un clopotel in cap urmarindu-l, dimpotriva, ar fi trebuit sa am o doza imensa de masochism ca sa continui lecturarea), a cedat nervos si a rarit postarea vazand ca vorbeste deasurda unor oameni in stare sa-l realeaga pe limitatul si mincinosul de Bush. Milita, intre altele, pt retragerea din Irak si Prochoice in ce priveste conceperea si pastrarea unui copil.
F interesante sunt si blogurile gazduite de New York Times, mai ales pt nr si calitatea comentariilor, facute de oameni f articulati.
Blogul meu preferat a fost creat abia anul acesta, de catre Bob, editorul unui site de felicitari free, f interesante si nostime, intitulat 123Greetings. Are omul asta o inima maaare, maare de tot. Comentariile de pe site sau blogul lui provin din toata lumea, daca ar infige stegulete in toate tarile de unde are abonati ar acoperi, cred, tot mapamondul.
De cand citesc bloguri romanesti nu prea mai am timp sa citesc si pe cele in engleza.
Nu inteleg cum reusesc unii sa se plictiseasca, mie cred ca mi-ar mai trebui cateva vieti ca sa citesc/vad/ invat/ inteleg macar cateva din lucrurile interesante cu care ma daruieste aceasta viata.
Ceea ce am observat in acele bloguri care ma intereseaza (in lb romana) e ca multe dintre ele au aparut in 2008.
Cred ca astfel se confirma ce-mi spunea o tanti care se pricepe la lucruri de-astea (nu bloguri), discipola faimoasei Djuna, ca sunt conectata la inconstientul colectiv despre care vorbeste Jung.
Pauza dintre mutarea blogului personal pe Gugal si imboldul Ciupercutei a fost ocupata cu crearea de ppsuri, fara muzica, pt ca n-am baza de date si nici priceperea de a pune muzica pe anticul meu Microsoft Power Point, dar si pt ca prefer sa pun cantitate mai mare de informatii vizuale.
Pasiunea pt pps mi-a fost trezita de oprietena, care mi-at rimis mai multe ppsuri f frumoase. Am mai primit si de la alte persoane, cel mai interesant fiind unul despre Carnavalul Venetian, ceva atat de elegant si de sofisticat, cum numai in ppsul cu ouale lui Faberge am mai intalnit.
Ppsul la care am muncit cel mai mult a fost cel cu reproduceri dupa Dali, pe care l-am facut din ambitie, pt ca nu am fost crezuta ca picturile vii colorate, cam in genul celor naive de la noi, dar facute cu stiinta si cultura artei picturii, din care am "comis" vreo 4 ppsuri, sunt ale lui Jim Warren. Am gasit pe http://lollitta.weblog.ro/ (in romana) ca headpage, una din reproducerile dupa Warren. Am primit de 3 ori, de la persoane diferite, un pps revoltator, intitulat "The amazing art of Salvatore Dali". Faptul ca scria Salvatore, in loc de Salvador, trebuia sa dea de gandit ca e un fals,cam ca Dolce Cabana in loc de Dolce Gabana, sau Guci inloc de Gucci la falsurile dupa produsele de firma. Acel pps nu continea NICI o reproducere dupa Dali, ci erau amestecate reproduceri dupa Jim Warren si Vladimir Kush, alt pictor contemporan cu o viziune artistica f interesanta si atractiva pt mine.
Prietena mea, mai putin pasionata dupa pictura decat mine chiar era oripilata de "imensa sursa de dezinformare care e internetul".
Asta e, internetul are acest dublu tais: te poti informa dar uneori iti trebuie multa sare (expresia engleza "take with a grain of salt" punandu-te in garda sa nu crezi ca "tot ce zboara se manaca") si ceva mai mult de o bruma de cultura pt a alege graul de neghina, falsul de adevar..
Multe din reproduceri, cum ar fi cele ale lui Vasareli, le-am gasit pe blogurile cu preocupari de Optical Illusion.
Ma intreb din nou:ce-o fi fost in aer in acest an 2008 de a deschis atatea usi atator tineri (pt ca nu stiu cate pensionare romane de varsta mea au blog, in alte tari probabil ca f multe) si i-a indemnat sa-si etaleze talentul pe blogosfera? Imi poate da cineva un raspuns?


Pt ca am pomenit in postul (postarea, pt ca nu prea tin post)anterior despre traducerile culinare de la TV o sa spun cat ma enerveaza o emisiune culinara de la Euforia, intitulata "Arome mediteraneene" in romana, titlul original, mult mai potrivit e ceva cu "Great tastes" care s-ar fi tradus mai bine "Gusturi fine".
Dar nu despre pafarismul romanesc vreau sa vorbesc, ci despre cel englez. Domnul cel important, care citeste f grav un comentariu, rareori nimereste cuvantul englezesc exact pt ingredientele care defileaza pe ecran. Nici nu stim, eu si sotul meu, ce e mai bine: sa ignoram subtitrarea romaneasca, sau comentariul in engleza? Noroc ca sunt imaginile graitoare, pt ca altfel am fi ramas cu retete absolut aiuritoare.
M-au mai enervat si asa zisele mancaruri traditionale romanesti, prezentate in cateva episoade (care dupa titlul romanesc ar fi fost, desigur, mediteraneene), care erau de fapt niste feluri ardelenesti, inspirate din bucataria ungureasca (cu care am facut cunostinta intr-o delegatie de o luna la Ceala, langa Arad, cand supele drese cu multa smantana si mancarurile, carora li se imbunatatea gustul cu zahar, gatite de Bella au adaugat siluetei mele o multime de kg, date cu greu jos ulterior, dar puse la loc cand am ramas, cativa ani mai tarziu, insarcinata)
Se mai servea la micul dejun al lui Bella o omleta cu un gust f special. Desi parintii mei cresteau porci, iar la Ceala era combinat de porci si pui, eram tare mofturoasa si nu mancam niciodata organe, sau slanina.
Mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca acea omleta speciala era de fapt creier pane. Desi salata de castraveti (in martie, mare lucru pe atunci) dreasa cu mult otet mi-a ramas la dispozitie, n-am mai pus de atunci gura pe "omleta".
Mi s-a oferit, in loc, o portie de friptura de porc la gratar. Am cerut sa nu aiba piper (atat de mofturoasa eram, dar imi puteam permite, eram delegata de la departament) si a trebuit sa vina Bella, sa vada cu ochii lui piperul, sa-si ceara scuze si sa-mi aduca alta portie, fara piper. Mi-a fost un pic rusine de incurcatura omului (in toata firea) produsa de mine, f tanara domnisorica de la centru, dar ceilalti delegati m-au linistit, asigurandu-ma ca am procedat bine.
Tot la Euforia e o alta emisiune, intitulata corect "Ceva dulce". Nu stiu cum suna glasul bucataresei celei ingamfate care pregateste bunatatile (s-a auzit odata, in fundal, un fel de oracait) pt ca emisiunea e dublata in romana. Rareori mi s-a intamplat sa aud o voce care sa se potriveasca atat de bine cu figura de pe ecran. N-am retinut cum se numeste romanca angajata sa faca dublarea, cu atat mai putin nu stiu cum arata, probabil f diferit de prezentatoarea de pe ecran. Iar traducerea pare f acurata. Deci se poate!

duminică, 20 iulie 2008


De cativa ani cumpar rosii de la aceeasi taraba, de la aceeasi familie, nora, soacra, cumnata. Nu sunt singura "fidea", au mai constatat si altii ca rosiile lor chiar au gust. Imi place si ca sunt cinstite, n-au pretins ca au rosii romanesti din gradina, ca ceilalti precupeti, care au observat ca asa isi vand mai bine marfa. Au spus clar cui a vrut sa stie ca pana azi au avut rosii de solar. Am aflat ca nu folosesc azotati, nu au nevoie. Au animale multe, vaci, cai, si folosesc ca ingrasamant balegar. Ce mai, legume "organice" cum spun americanii (or fi stiind ei ce stiu, poate celelalte chiar sunt anorganice). In alte tari, mai spre vest, legumele s-ar fi numit ecologice si ar fi costat mai mult. La ele preturile sunt uneori mai scazute. (acum vreo doi ani am cumparat, de la alta taraba--- cand ele au terminat rosiile din camp---, tarziu in toamna, pana prin decembrie, rosii f mici, cam ca italienele chery tomatoes, dar la un pret de vreo 7-8 ori mai mic, dar pe urma n-au mai adus rosii din acelea, probabil pt ca n-au fost rentabile). La inceput luam numai rosii portocalii, cu multa luteina, care combate degenerescenta maculara (ale batranetii valuri). Azi am mai luat vinete (f bune, nu jumatate apa ca cele atat de indopate cu azotati ca devin adevarate bombe, vz Mihailesti) si varza. Cu varza m-am pacalit. Dovada ca e chiar ecologica si nu se foloseste nici un fel de chimicale, nici macar pesticide, am avut-o cand a trebuit sa spal f bine cateva foi, ca sa inlatur afidele de pe ele. Totusi, a meritat efortul, shaorma reteta proprie (cred ca un pic diferita de reteta publicata) a iesit f buna. Am completat pranzul cu un tarator (am publicat si reteta asta) preparat din castraveti luati, ca de obicei, de la taraba celor de la Afumati, si din Sana. A fost un pranz f potrivit pt o zi torida de vara, inspirat dintr-o carte de retete intitulata "Preparate reci pt zile calde".
Am multe carti de bucate, in vreo 4 limbi, de aceea ma enervez cand vad traducerile la emisiunile culinare de pe diverse canale TV, pt ca, la varsta pe care o au, traducatorii au mare tupeu sa incaseze bani pe "productiile" lor. Nu ajunge sa fi studiat o limba straina suficient cat sa ai oarece vocabular necesar ca sa obtii (daca) un atestat de traducator, iti mai trebuie si o oarecare experienta in domeniu. De unde experienta culinara la niste tineri care abia au timp sa-si traga sufletul in timpul liber, sau care mananca de la fast food sau de la hypermarket?
Sunt celebre cazurile cand s-a tradus "copac stramb" in loc de "arbore cotit" sau "plasa cu pietre" in loc de "retea cristalina".
Dar cel mai nostim efect traduttore- tradittore l-am citit pe un site american culinar. Povestea doamna ca a gasit o reteta in spaniola, ceva cu avocado ca materie prima. A folosit un program automat de traducere si a iesit cam asa: "Take two lawyers, slice them..." In romaneste nu are acelasi farmec:"Se iau doi avocati, se taie bucati..." pt ca avocado si avocati sunt prea apropiati.
Cand am traversat bulevardul printr-un loc unde nu era semafor, sotul meu m-a luat protector de mana. Ajunsa pe troturul opus am inceput sa rad. Cu greu am putut sa-i spun, printre hohote: "Tocmai ai ajutat o batranica sa treaca strada". "Asa sunt eu, fac fapte crestinesti", mi-a raspuns el.

Mi-a cazut fisa!

M-au pus pacatele sa ma duc sambata seara la Cora. Nu ma sperii eu de aglomeratie, stiu sa navighez cu gratie si eleganta printre rafturi si carucioare, fara sa agat sau sa incurc mai mult de 20-30 din ele. Mai stiu si sa ochesc cea mai putin aglomerata casa, chit ca alerg de-a lungul sirului de case jumate de ora. Aseara am avut noroc, m-am plimbat doar vreo 5 minute si am vazut o casa cu vreo 4 persoane inainte, cu carucioare sau cosuri mai mult goale. Inaintea mea 3 persoane f colorate, dar genul curatel, in special pustiul, de vreo 10-12 ani. Singurul lucru neplacut era ca cea mai in varsta se uitafix in carutul meu, m-am lamurit de ce dupa ce am auzit-o protestand fata de cea tanara ca stie si ea sa faca prajituri, dar mai ales dupa ce m-a intreb ce-i ala, aratand spre pachetul de biscuiti cu ciocolata (pt nepoata). Pustiul insa nu-si lua decat cu greu ochii de la moaca mea, si l-am si rugat sa nu ma deoache. A ras, aratand o garnitura splendida de dinti albi ca in reclame (n-am spus ca era frumusel foc) si a promis ca nu. M-am prins abia acasa de ce ma privea atat de fix.
Cand sa pun si eu marfa pe banda, trosc, cineva tranteste niste pachete. M-am uitat contrariata la ea, mi-a facut semn in sus. Mi-am dat capul pe spate sa vad ce era acolo sus de tot si am vazut: scria Casa Prioritara si erau desenate doua siluete, una bine rotunjita in fata si alta in carucior.
M-am uitat in jos, avea dreptate, era Casa Prioritara. Pt ea si insotitorul ei, care desigur contribuise atat la rotunjirea doamnei, cat si la umplerea pana la refuz a carutului. Nu-nimic, mi-am spus, mai astept un pic, cate gravide pot sa fie in magazin, la ora asta? Dupa ce si-a terminat doamna dodoloata asezarea pe banda a muntelui de cumparaturi, ma uit in spate si rasuflu usurata, mi-a venit randul. As, nu observasem ca langa duduia supla pe care o vazusem mai era una, tot cu burtica. Am oftat. norocul meu, sa fie doua gravide la rand. In spatele lor un domn cu burtica f proeminenta. OK, o sa-mi vina randul inaintea domnului. Dar n-am apucat sa-mi termin gandul, ca apare inca o burtica, de data asta feminina.
Am cedat nervos si m-am asezat la coada la casa urmatoare. 3-4 persoane, nici una gravida, marfa putina, dar, ca tot patitul, ma uit iar in sus. Acelasi afis: Casa Prioritara, etc. De teama sa nu atrag din nou burticile precum mustele la miere, m-am dus la alta casa. Am achitat inaintea domnului gravid de la prima coada la care ma asezasem. Acum cred ca cei ce stiu cum arat deja au ghicit de ce se uita pustiul acela atat de insistent la mine. Eu m-am prins mult, mult mai tarziu. Pt cei care nu ma cunosc: de f multi ani ma straduiesc, fara succes, sa dau jos protuberanta ventrala care, insa, nu ascunde nici un bebe in ea.

Fascinanta Romanie

De cate ori am trecut prin fata magazinului m-am intrebat daca nu cumva persoana care a conceput textul in romana s-a gandit la o reclama pt un bordel.
Iar in reclama in engleza cine e acel Wholesales caruia ii spune "welcome?"

Umor eminescian

Nu stiu de ce, mie nu mi-a placut Eminescu.
Exista insa o poezie de care-mi amintesc mereu cu placere.
Pozia incepe asa:

Nu urmati gandirii mele
Caci noianu-i de gresele
Urmarind prin intuneric
Visul vietii cel himeric

Restul nu am fost in stare sa-l invat pe de rost, cu exceptia finalului:

Ele seamana, hibride,
Egiptene-i piramide
Cu de sfinxuri lungi alee
Monoliti si propilee
Fac sa crezi ca dupa poarta
Zace-o- ntreaga lume moarta.
Intri-nuntru, sui pe-o treapta
Nici nu stii ce te asteapta
Cand acolo, sub o facla
Zace-un singur om in racla.

Citatele sunt din memorie, s-ar putea sa nu fie acurate. Sigur, autoironia poetului este evidenta.
Dar cat de bine ar fi daca si unii lideri de opinie si-ar spune, macar in gand, versurile de mai sus, si , mai ales, daca le-ar si intelege si ar invata ceva din ele.

sâmbătă, 19 iulie 2008

Ce verde era valea mea Part III

Vrea Castil poze. Ce nume mai e si asta, poate vine de la Castel. Castel Valeda, ce natie o fi, ca francez parca nu-i, poate spaniol. Tz,tz,tz ,madam, nu-i frumos sa razi de numele omului!
O, Doamne, Ioane, nici nu stii ce coarda sensibila ai atins.
Pai in clasa 10-a mama mea, exasperata ca odrasla prefera sa devoreze cartile din bogata biblioteca a liceului, nu doar cele din bibliografie, ci cam tot ce nu era deja arvunit la altii, am mai scris ca nu am reusit sa pun mana pe "Vicontele de Bragelone" sau "Dupa 20 de ani" ale lui Dumas, decat peste nu mai stiu cati ani, exasperata zic, mi-a promis un aparat de fotografiat daca iau note peste 8 (de admirat spiritul realist al ei, stia ca ar fi absurd sa-mi ceara mai mult) de atunci incolo. Notele le-am luat, dovada ca am intrat si la facultate, cam in coada listei (mai ales ca si numele de familie incepea cu V), dar aparat de fotografiat nu am capatat decat anul trecut, de la fiica cea mica. Poze am avut curaj sa fac de curand, dar nu cred ca pe acelea vrea sa le vada Castil, mai ales ca acum fetele nu se mai tapeaza, ca in tineretea mea, nu mai poarta jupoane sau rochii sac, (aveau niste frati un cantec, poate-l gaseste Castil "O cunoasteti pe broscuta Oac/ cea mai mare cantareata de pe lac....imbracata in rochie sac/ tatuoac, tatuoac!"), ca minijupul era rar si prea "conspicuos".
Am cateva poze, unele facute cu un Kodak antebelic, cu burduf, piesa de colectie, evident nu a mea, care au iesit destul de reusite pt standardele de atunci, dar n-am scaner.
Nu ne puteam permite sa facem poze prea multe, pt ca bursa pt caministi era mica: cazare, masa si 30 de lei in mana. E drept ca parizerul costa 8lei/kg, mai tarziu, prin anul V s-a scumpit insa la 11 lei/kg. pomenesc de parizer pt ca, mai ales cele ce-si vindeau cartela, trebuiau sa manance ceva, si asta era cel mai consistent. Dar si daca mancam la cantina, tot ne trebuia supliment, pt ca din cantina aceea se hraneau pe gratis toate neamurile angajatilor, noi capatand ce mai ramanea. N-am crezut ca o musaca poate fi atat de cleioasa incat sa ti se lipeasca de cerul gurii, ca budinca de gris (de crep, ii ziceam noi) poate parea o delicatesa pe langa alte feluri de mancare (ani de zile n-am mancat pilaf sau ceva cu orez din cauza viermilor uriasi gasiti in farfurie intr-o zi, si nu mi se face scarba usor), despre bucata subtire, subtire de talpa servita pe post de friptura ce sa zic? Nu degeaba majoritatea celor care mancau la cantina Grozavesti se imbolnaveau de stomac.
Existau si cantine mai mici, cum era cea de la ASE, la care am mancat de cateva ori dupa absolvire, unde hrana era chiar buna, nu numai acceptabila.
Bursa am avut numai din anul II, am intrat la facultate dand examen la "general", adica fara bursa. Pana in 61 examenele de admitere erau separate pt bursieri si "generali", in 61 au avut toti aceleasi subiecte la scris si aceleasi intrebari pe bilete la oral, singura discriminare fiind ca bursierii erau unul pe un loc, dar si asa, la ei au ramas mai multe locuri libere. Mie mi s-a refuzat dosarul de bursa pt ca tatal meu, care avea o scoala de plotoneri la baza, gasise un post de TESA la un IAS, astfel incat n-am mai avut origine sociala sanatoasa.
Cei care nu apelau la Sfatul Popular al regiunii, ca mine, si reuseau sa prinda o bursa de intreprindere chiar il apucau pe Dumnezeu de un picior, pt ca bursa era sensibil mai mare, singura cerinta era sa treaca la examene, puteau avea chiar 5 pe linie, nu conta, plus locul de munca asigurat in acea intreprindere cativa ani buni. Isi imagineaza oricine calitatea acestui gen de absolventi, incat in anul II s-a schimbat regimul de acordare al burselor, s-au dat burse de merit, toate de la stat, cu medii de pe la 7 in sus, incat fostii bursieri s-autrezit la mila facultatii care le dadea un ajutor social ca sa locuiasca in camin, dar restul ii privea. Am avut o colega care a terminat facultatea numai pt ca avea o prietena al carei tata era inspector sanitar in comertul alimentar si hranea ambele fete din mita primita (chestia cu caltabosii are radacini adanci), alta, cu o situatie familiala f precara, lucra toata vara sa aiba ceva banuti de cheltuiala in timpul anului. Fiind f ambitioasa a reusit sa-si vada visul cu ochii, sa devina o profesoara f apreciata intr-un frumos orasel de provincie.
Bietul meu tata a visat toata viata sa-si ia motocicleta, dar nu s-a putut, cu fete care au plecat de acasa, dupa cursul elementar.
Primeam o mica suma suplimentara pe langa bursa, trimisa cu mari sacrificii pt ca mai aveam o sora si traiam toti dintr-unsingur salariu.
Bineinteles ca nu cheltuiam acei bani pe poze, ci pe mers la film, pe suplimente nutritive (sa nu lesinam de foame la cursuri) si pe carti, mai ales de poezie. Majoritatea cartilor citite in viata mea au fost imprumutate de la biblioteca, de aceea n-am inteles mai tarziu pretentia fetelor mele sa gaseasca in casa toata bibliografia ceruta la scoala.
Intr-un an mama mea a ajuns la concluzia ca am nevoie neaparat de ochelari de soare ( a fost un obicei f bun acesta de a purta ochelari de soare, nefiind nevoita sa strang din ochi din cauza agresiunii luminii puternice n-am capatat acele atat de raspandite riduri timpuriii "de expresie") dar eu am pus deoparte banii dati (cam de trei ori) in acest scop si mi-am cumparat Dictionarul Academiei Romane, DEXul aparand mult mai tarziu. In final, exasperata, mi-a cumparat ea niste ochelari de soare, cu o rama deadreptul hidoasa. I-am reprosat f tarziu hidosenia (deh, eram cam cu musca pe caciula) si a sustinut ca n-a ales dinadins cea mai urata rama (greu de crezut ca exista vreuna mai urata).
Ce n-am povestit eu in partea cu "politicale" e faptul ca am fost la 4+1 defilari, 3 de 1 Mai si 2 de 23 August. Cele de 1 mai au fost in timpul liceului. Daca amintirile clasei muncitoare au aburi de crenwursti fierti (niste perechi subtiri, rahitice, cu mult mustar) si poate chiar cu bere, destul de rare in rest, ale mele imi produc si acum dureri de picioare si apasari in vezica, pt ca drumul era lung (de la liceu pana in Piata Unirii si apoi pe langa Palatul Victoria si prin Piata Aviatorilor pana la Lizeanu, unde statea o matusa, credeam ca-mi dau duhul), pt ca, spre deosebire de cei care aveau drum pe langa Gara de Nord si care ziceau "Te salut Partid iubit/eu la gara m-am topit" noi aveam drumul mai drept si mult mai bine pazit pe laterale.
Ei, si cand am crezut ca scap, a venit vara dinaintea admiterii, care se dadea in septembrie, cu participarea la cursurile gratuite de pregatire (chestie f desteapta si folositoare pt noi, macar ca tentatia chiulului depasea uneori cunoasterea interesului, mai facusem eu niste cursuri din astea la matematica si fizica, cand adunau din toata capitala fiii de muncitori, ca tatal meu s-a angajat intai ca muncitor, si veneau niste cadre universitare f bine pregatite, asa am renuntat la visul de a da admitere la mate-fizica, era peste puterile mele), si ni s-a spus ca daca nu venim la defilare nu mai pupam cursuri. De data asta, fiind vorba de universitate, traseul a fost mai scurt.
Ultima defilare am descris-o intr-un comentariu de pe http://www.fuckyoutovarasi.blogspot.com/

Am participat la ultimul 23 august, ala de la fosta viitoare Casa Radio, era ceva descins direct din Kafka sau filmul Brazil, manifestatie de partid cu nemembri, ca membrii nu erau prosti sa-si strice concediul cu asa ceva, fiecare avea patratica lui din care n-avea voie sa iasa, pe traseu pe Stirbei Voda niste tovarase urlau in megafoane, ca apucatele, lozinci mobilizatoare, n-a fost nevoie sa mai deschidem noi gura, le-am auzit pe tovarase peste mai putin de un an, zbierand "20 mai, 20 mai, 20 mai" la mitingul LOR din Dealul Mitropoliei, contramiting la Piata Universitatii, la cel care spera ca prin decalarea alegerilor n-o sa iasa iar Partidul Stat (FSNul cu satelitii lui) la putere si Bunicuta cu 85% pe bune, ce ruuusiiineee, dupa ce au murit oameni sa iasa asa un scor!
Dovada suprema de pretuire si iubire primita de fetele noastre, incepand de la gradinita pana la liceu, din partea cadrelor didactice, a fost scutirea lor de asemenea manifestari, macar ca la stadion li se dadea bietilor copii cate o gustare, altfel ar fi lesinat cu totii.
In ce priveste disciplina, sa nu uitam ca si Coreea de Sud a avut partea ei de dictatura, m-am cutremurat de groaza si incantare cand am vazut manifestatiile muncitorilor sud coreeni, dar mai ales la ceremoniile prilejuite de Olimpiada de la Seul (ca tot se apropie cea din China) cand 5000 de insi erau perfect sincronizati in miscari de arta martiala.

Poate e aici locul sa spun ca bunicul meu, care avea mare dragoste de invatatura dar pe care tatal lui l-a retras repede de la scoala pt ca, desi carciumar, nu si-a putut permite sa tina mai mult de un baiat la scoala de popi, la randul lui a retras-o pe mama mea din scoala, pt ca avea copii multi si nu-si mai putea permite luxul sa plateascataxele necesare. De aceea mama mea ar fi fost gata sa faca orice sacrificii pt ca noi sa facem macar liceul (m-am certat cu ea ani de zile pt ca sustinea ca am facut scoala datorita comunistilor, de parca noi eram tampite si am trecut prin scoli precum gasca prin apa, e adevarat insa ca fii celor cu "origine sociala sanatoasa" aveau sumedenie de avantaje, pana la un punct, iar taxele s-au anulat la un moment dat).
Bietul meu bunic, pt ca avea ceva pamant (ii trebuia dota pt cele 5 fete) si a folosit argati (cel mai adesea tigani) a fost trecut la chiaburi. Poate multi nu stiu ce inseamna asta: cote atat de mari incat erau imposibil de predat, confiscarea tuturor lucrurilor din casa, din hambar se matura si ultimul bob sau ultima coaja de ceapa, nopti petrecute in arest, care era intr-o pivnita. Nu e de mirare ca s-a imbolnavit de inima si s-a prapadit relativ tanar. Mama mare a fost obligata sa se inscrie in CAP si astfel si ultima urma de agoniseala a devenit bunul comun al altora. Matusa mea cea mai tanara era cat pe ce sa nu fie primita nici la profesionala din cauza "originii sociale".
Iar tatal meu a fost epurat din armata nu numai pt ca s-a imbolnavit pe front (cel de est, unde a fost si decorat, are acum mama mea o pensie pe chestia asta) ci si pt ca avea de nevasta o fiica de chiabur. Ca sa-si intretina familia si-a luat serviciu, dar unul din frati, asteptand americanii, nu voia sa-si caute serviciu. "Nu fi prost, l-a sfatuit tatal meu, americanii ar putea intarzia si 30 de ani." Auzind povestea asta de la mama mea, cativa ani dupa ce el s-a prapadit, sotul meu a exclamat: "Tatitzu a fost totdeuna un optimist".

Ce verde era valea mea Politicale

Pai, cum sa spun, in studentie nu numai studiai sau te distrai/plimbai toata ziua, mai mergeai si la sedinte UTM/UTC, ca nu-mi mai amintesc cand s-a produs marea schimbare. Zic te duceai, pt ca eu nu prea serveam. Adica nu ma duceam eu la toate cursurile si era sa merg la ei?
Dar imi amintesc una, memorabila, cu toata sectia, poate singura la care am fost prezenta. Nu-mi mai amintesc prin ce an a fost, oricum era spre sfarsitul anului. Eram noi, la sectia noastra, trei grupe, doua de fete si una de baieti. S-a produs discriminarea asta pt ca baietii faceau si o leaca de militarie in cursul anului scolar, fetele nu. Mai tarziu au fost mobilizate si fete, mai ales ca in razboaiele astea moderne, pe langa dregerea, daca se mai poate, a ranitilor, mai e nevoie si de o degazare (vz kurzii din Irak) sau, Doamne apara si pazeste, chiar de o decontaminare radioactiva (vz Hiroshima si Nagasaki in WWII si, mai in era noastra, Cernobalul), si cine sa o faca daca nu specialistii lu' Peste? Am facut si noi PAPT, Pregatirea pt Apararea Patriei si ce-am invatat acolo, mai ales la razboiul biologic si cel radioactiv m-a ingrozit atat de tare, ca nu mi-a trecut nici acum.
Aceeasi discriminare exista si la cealalta sectie, dar ei erau mai multi. Ei, si la sedinta asta s-a dovedit ca nu totdeauna e adevarat ca unde-s multi puterea creste.
Nu mai stiu cand si cui i-a venit ideea creata sa declare ziua de 2 Mai Ziua Tineretului, nici in care epoca s-a produs fenomenul, poate tot in asta de aur, dar nu cred, ca din ea n-am gustat prea mult in studentie. Ei, daca ar fi fost vorba de declaratii ar fi fost bine, dar, ca un preludiu la manifestarile gen Coreea de mai tarziu, ne-a convocat pe un stadion, cred ca nu al Universitatii, cel din groapa, ca era prea mic, si ne-apus sa invartim din niste cercuri. Si am facut-o cu atata "entuziasm" ca le-a pierit cheful activistilor sa arate lumii atata lipsa de gratie. Se pare insa ca baietii, si mai "entuziasti"decat noi, au venit la ceva repetitii dar la spectacol s-au trezit aia cu stadionul cvasigol. Bun, si ne-au convocat, separat pe sectii, sa le frece baietilor ridichea si sa ii pedepseasca, adica sa le cam ia boii de la bicicleta.
A venit tovarasa de la raion, ne-a prelucrat, ne-a explicat, a perorat si cand sa treaca la "cine e de acord sa fie pedepsiti" o paralizie ciudata a pus stapanire pe mainile noastre, incat nici macar una, nici macar a sefilor de cum o fi chemat-o pe tanti organizatia, nu s-a ridicat.Tovarasei intai nu-i venea a crede ochilor, pe urma s-a enervat, ne-a amenintat, noi nimic. A urlat la noi ca ne solidarizam in rau, noi am ramas solidari. Degeaba a apelat la toate mijloacele de convingere, mainile noastre refuzau sa se miste in sus. Cand si-a dat seama ca risca sa raguseasca rugandu-se de noi ore in sir, a declarat sedinta inchisa iar baietii au ramas nepedepsiti. Nu acelasi fenomen s-a produs la sectia cealalta, unde mainile s-au ridicat in numar suficient sa le ia boii de la bicicleta baietilor lor. Si asa am aflat ca inca o zicala "unde-s multi puterea creste", si-a pierdut intelesul dat de Ion Creanga in pilda cu Ion Roata.
Pt mine experienta nu era noua. In liceu aveam un coleg f popular, Racoltza,pe care il alesesem secretar UTM pe clasa tocmai pt ca era baiat bun. Ei, si vine intr-ozi cineva de la raion si ne spune ca tata Racoltza ar fi avut ceva simpatii de-alea politically incorect, deadreptul legionare, si ca Racoltza trebuie nu numai schimbat din functie, dar chiar dat afara din UTM, ca un dusman al poporului ce se afla. Nu mai stiu daca l-au schimbat, dar cand a venit vorba sa votam excluderea, rezultatul a fost exact cel descris mai sus. Degeaba a facut tovarasul sau tovarasa, inclin sa cred ca era un el, circul de pe lume, n-am votat si pace. Interesant in acest caz este faptul ca cel putin jumatate din colegi erau evrei, deci departe de a fi suspectati de simpatii legionare, poate de aceea s-a si renuntat la pedepsirea clasei. Un fel de pedeapsa a existat insa, eram patru clase paralele (ce se mai plangeau profesorii ca e aproape imposibil sa lucrezi cu 44 de elevi, ne aminteau mereu ca liceul nu e obligatoriu, fara sa ne impresioneze prea mult, mai ales ca procentul de admisi la facultate, unde examnele erau f grele, era mai mare decat in alte licee) si in clasa X-a (se faceau numai 11 clase) se imparteau elevii in real, care invata mai multa matematica, si uman, unde se invata mai putina. Patria avea, desigur nevoie mai mare de realisti, viitori ingineri, deci la uman era o singura clasa, unde mergeau in principal aspirantii la medicina sau farmacie (de economisti nuprea era asa mare nevoie pe atunci) . Aceasta clasa de uman s-a format in locul clasei noastre, noi, cei ce am ales realul, fiind zburataciti prin celelalte clase.
Pt ca am amintit de examenele grele sa spun in ce a constat cel de admitere cand am intrat eu, din prima, la facultate: matematica, fizica si chimie, materia din toti cei patru ani ai liceului,examen scris, eliminitoriu, urmat de oral, la aceleasi obiecte, aceeasi materie. E de mirare ca s-au dat doua sesiuni?
Pe grupe sedintele erau mult mai formale, judecand dupa unica sedinta de alegeri la care am participat si in care Boby ne-a promis ca ne mituieste cu cate un bilet de autobuz (caltabosi nu avea de unde, nu ii permitea religia sa consume) daca o alegem pe ea secretara. Stia ea ce stia, ca secretar de organizatie (cred ca numai de an) aveai ceva adaugat la punctajul necesar la repartitie. Ea n-a mai avut nevoie de adaos, pt ca s-a maritat cu un lector, urmand exemplul altor colege, unele chiar despartind viitorul sot de fosta nevasta.
Am fost si eu indragostita pana peste urechi de un asistent de analitica prin anul intai, desi nu invatam mai nimic (soarta s-a razbunat, am facut analize toat viata) mergeam si suplimentar la laboratoare. Mi-a propus omul sa faca meditatii gratuite cu mine dar am fost ata de toanta ca am tinut sa-i demonstrez ca pot invata si singura pt examen, si chiar l-am luat cu un 8 binemeritat, abia prin anul trei am aflat, de la colega de camera care ramasese repetenta si era hotarata sa treaca in anul urmator prin orice mijloace, in ce constau "meditatiile".
Si cand ma gandesc ca asistentul"meu" era urmarit peste tot de alte doua colege, mult mai aratoase ca mine, dar cu nici una din ele n-a vrut sa faca meditatie. Mai tarziu omul a ajuns mare, cred ca tot pe criterii politice, ca altfel nu se putea.
La cealata sedinta pe an (adica sectie, dar noi asa ziceam, ca suntem "ani" diferiti) la care am participat am fost chiar protagonista, am fost ridicata in picioare impreuna cu cativa colegi si facuti albie de porci pt ca nu catacdiseam sa ne ducem la invatamant politic. Colegii care ajungeau acolo spuneau ca aflau lucruri f interesante, era inca in curs de desfasurare destalinizarea, desi Hrusciov fusese debarcat, dar eu aveam alte lucruri mai importante de facut si anume chiar sa profit de acel dezghet ideologic si sa ma cultiv, si cred ca bine am facut, desi nu stiu daca mi-a ramas mare lucru din acele stradanii. Nici la acea sedinta colegii si colegele nu au fost de acord cu sanctionarea noastra, asa ca ni s-a mai dat o sansa: sa participam la ultimul invatamant politic din viata noastra de studenti.
Am avut toata bunavointa, dar n-a fost sa fie. Asteptand tramvaiul in mijlocul strazii, in fata Centralei Grozavesti, unde nu exista refugiu pt pietoni, s-a indreptat spre mine un motociclist. Eu am stat pe loc, gandind "doar n-o fi nebun sa ma loveasca", el a mers drept spre mine gandind probabil "n-o fi nebuna sa stea acolo, in mijlocul drumului". Martorii oculari mi-au spus mai tarziu ca amandoi ne-am indreptat spre trotuar, eu sa scap din calea lui, el
incercand sa ma ocoleasca, si ne-am intalnit la mijloc. Cand m-am trezit si m-am sculat de pe jos l-am auzit strigand, "ati vazut ca mi-a stat in cale, nu eu sunt de vina"si pt ca toata atentia celor de fata era concentrata asupra lui, am traversat podul spre camin. In hol era un student strain care m-a intrebat ce s-a intamplat, si achemat salvarea ca pt el. Nici pe vremea aceea nu venea salvarea imediat ce o chemai, dar ca urmare a apelului acelui student, total necunoscut mie, salvareaa fost f prompta, ba chiar a venit un doctor care, cum m-a vazut, mi-a spus: "mare noroc ai avut domnisoara, ca te-ai lovit langa ochi, un pic la stanga ramaneai fara ochi, un pic la dreapta ramaneai fara suflare". Norocul cel mare a fost ca am scapat de invatamant politic.
Dupa absolvire m-am inscris la Universitatea Populara, la o sectie f serioasa, Arta Filmului. Ce filme de mare calitate am vazut acolo! Dar ce e mai important e ca astfel iar am scapat de invatamant politic, fiind scutita pt ca urmam acele cursuri.
Lumea buna se inscria la UP pt cursurile de limbi straine, dar eu n-am avut niciodata destui bani sa achit taxa, noroc ca se puteau cumpara manuale de invatat limbi straine fara profesor, atat in romana, cat si in rusa, la preturi accesibile. Cunoasterea limbilor straine mi-a folosit, intre altele, pt a citi explicatiile din excelentele albume de reproduceri de picturi editate in Uniunea Sovietica. Mi-amintesc ca pt Aivazovschi,pe care-l indragisem inca din vremea copilariei mele din Baragan cand am vazut, la Caminul Cultural, un documentar ce ii era dedicat, am dat ultimii bani din buzunar, si mai erau cateva zile pana la leafa!
Mai am doua amintiri "politice" legate de sederea in camin. In una din seri a fost agitatie mare, niste tovarasi ne-au bubuit in usi si ne-au ordonat sa nu ne uitam pe fereastra. Nu m-a ros curiozitatea, fusesem f atenta, desi aveam doar 12 ani, la razboiul Canalului de Suez si la evenimentele (atunci erau numite contrarevolutie) din Ungaria, tatal meu asculta Vocea Americii,deci nu ne bazam pe informatiile oficiale, unchiul meu asculta Europa Libera,astfel ca stiam f bine cate parale face propaganda comunista,desi nu eram totdeauna de acord cu el, asa mucoasa adolescenta cum eram, sau poate tocmai de aceea, avusesem un f bun profesor de istorie, deci nu m-am uitat pe fereastra. Colegele mai curioase insa povesteau ca au fost adusi niste tineri pe brate, pt ca erau batuti in asa hal incat nu se puteau tine pe picioare, si supusi unei "judecati tovarasesti" a activistilor din mai multe centre universitare, pt ca au incercat sa organizeze o revolta studenteasca. In timpul manifestatiei din Piata Universitatii am citit pe peretele de la arhitectura un articol depre aceste evenimente, seful judecatorilor era pe atunci, pe vremea studentiei mele, unul Dan Martian.
Cum se procedeaza in astfel de cazuri, raspandacii si dezinformatorii ne-au spus ca acei tineri voiau niste aberatii: republica studenteasca, calatorii gratuite (pt noi oricum erau gratuite, ca faceam blatul, nimeni nu lua bilet, a incercat un vatman sa nu faca statie pana la capat dar unul din studenti s-a intins, a apucat de sfoara care tragea troleul in jos si a oprit tramvaiul), nici vorba de libertate de exprimare sau alte asemenea lucruri. Am pomenit mai devreme despre posturile clandestine de radio, in timpul liceului au fost arestati niste colegi de-ai nostri, din ani mai mari, ni s-a spus ca se adunau in podul casei unuia din ei, ascultau posturi straine si complotau impreuna cu ele (cica aveau chiar statie de radio) contra statului. Nu stiu ce s-a ales de ei.
Pt ca tot am pomenit de Europa Libera o sa sar putin peste timp si o sa parasesc valea cea verde pt a ajunge in a doua decada a lui august 1968. Lucram atunci langa ferma Alba, langa IMH, langa Casa Agronomului, fosta casa a Lupeascai.
Si auzim noi, de la Europa Libera, ca au intrat rusii in Cehoslovacia, si ca lumea se aduna, spontan, in Piata Palatului.
Am ascultat apoi, acasa la gazda, si Radio Bratislava, unde o voce extrem de emotionata spunea in mai multe limbi "Se spune ca noi am chemat trupele sovietice. Nu-i adevarat! Ajutati-ne!"
Ceausescu a tinut o cuvantare inflacarata, de condamnare a invaziei, dar entuziasmul i-a trecut pana seara, cand a constatat ca nici macar Tito nu i-a urmat exemplul. Oricum, a facut o impresie frumoasa in Vest, sursa relativei bunastari ulterioare a noastre, dar si a saraciei de mai tarziu cand, in paranoia lui, s-a hotarat sa restituie sumele de bani primite ca urmare a acestei actiuni curajoase.
Urmatoarea intamplare cu iz politic din timpul studentiei mele il are ca protagonist pe INSUSI EL. A fost o prefigurare, o repetitie pt aberantul cult al personalitatii din anii urmatori. Si acum ma pufneste rasul cand imi amintesc cum, dupa ce ne-a adunat cam cu arcanul pe cei cativa studenti aflati in camin la ora aceea, tovarasii au alcatuit cu noi un fel de lant uman, f rarefiat, intre cantina si blocul A. Prin fata noastra a trecut, cu un aer important, un omulet. N-a ajuns omuletul pana la blocul A ca studentii au tropait pe langa el si s-au insirat intre blocurile A si B, samd. Parea ca nu observa miscarea de trupe, despre hazul absurd al situatiei parea ca e incapabil sa-si dea seama. Sau poate ca si-a dat, pt ca zvonurile ca ni se va scoate SocialismulStiintific de la examenul de licenta s-au dovedit nefondate, cum am mai spus. Cica s-au mai inasprit conditiile in universitate dupa aceea, dar eram deja pe leafa. Mareata vizita de lucru s-a petrecut in 66. Despre august 68 mai am cateva amintiri, dar le las pt mai tarziu, ca si despre cea de-a doua vizita de lucru, si mai absurda decat prima, dar la care am fost martora mult, mult mai tarziu..
Mai las pt altadata si experientele cu massmedia: radio, jurnal de cinema si TV, pe care le-am avut incepand inca din primul an de liceu.

vineri, 18 iulie 2008

Poveste cu minoritari

Pt ca se face atata cazde discriminarea lor o sa povestescce mi s-a intamplat ieri. Veneam de la piata, e la peste 1km de casa, si in drum am vazut o adolescenta pe rotile, stand in fata a doi pusti la bustul gol,fff bronzati, aproape de negru. Unul din ei a tras-o si fata a cazut in fund. A ramas acolo plangand, in timp ca faptuitorul radea iar celalalt il certa, dar fara sa miste un deget s-o ajute pe nefericita,in ciuda rugamintilor ei.
Am ajutat-o eu sa se ridice, pustiul a urlat "dar o cunosc". Fata, blonduta cu ochi albastri, mi-a amintit de propria fiica, terorizata in liceu tot de minoritari, fosti colegi de elementara, de-a trebuit sa intervin si sa-i amenint ca s-o lase in pace.
Fata cu rotile mi-a multumit si a plecat repede. Pustiul care o cunostea s-a luat dupa ea, dupa ce s-a facut ca se repede la mine sa ma bata, dar a renuntat pt ca diferenta de gabarit era net in defavoarea lui. Celalalt se prapadea in continuare de ras.
Fata a strigat "lasa-ma in pace" si a plecat. Pustiul a vrut s-o urmeze, dar m-am postat in fata lui si s-a oprit spunand din nou ca o cunoaste. I-am spus ca nu ma intereseaza, ca nu trebuia trantita pe jos si atunci si-a schimbat tonul si expresia si mi-a cerut o piersica. I-am dat, spunandu-i ironic "daca cersesti, iti dau". Celalalt i-a zis: spune "bodaproste" si a zis. "sa fie primit" a incheiat incidentul. Celor carora le-am povestit intamplarea mi-au spus ca nu i-ar fi dat nimic. Era totusi inca un copil, pofticios. Cum sa nu-i dai? Poate parintii nu-si permiteau sa-i cumpere piersici asa frumoase, poate nici nu le pasa ce mananca.

Attachments, Cookie si Olimpici

In era noastra informatizata cuvantul atasament tinde sa devina exclusiv tehnic, pierzandu-si intelesul sentimental.
De alfel budistii, hindusii, yoghinii insista ca adeptii lor sa nu se ataseze.
N-as fi inteles de ce Sri Mataji, care se crede Mama Univers, Goddess, le spunea adeptilor ei din Sahaja Yoga sa nu se ataseze, daca nu ar fi murit Cookie.
Cookie era un ghemotoc mic de tot, galbior ca un galbenus, speriat si fara coada, ratacit nu stiu cum pe malul Lacului Morii, care parea ca vrea sa fie prins de sotul meu, iesit la o plimbare matinala inainte de a pleca, a doua zi, pt doua luni in Vancouver.
Mi l-a adus infasurat in bluza, apoi ne-am dus sa-i cumparam o cusca si de mancare. Mi-a spus, razand "iti las un alt papagal in loc, sa-ti tina de urat pana ma intorc, dar sa nu te atasezi de el"
Am deschis calculatorul si am inceput sa ma documentez. Printre primele lucruri citite a fost acela ca perusii (budgerigars) sunt f sensibili la vaporii de teflon, care ii pot chiar ucide. Din pacate am dat mai multa atentie altor pericole care l-ar fi pandit, cum ar fi acela de a fi calcat din neatentie.
Cand am fost in vizita la Hoogle Zoo, in Salt Lake City, era un pavilion rezervat perusilor, in care mai erau doi papagali mari cu eticheta "Do'nt touch. Bites" , o soparla si un pui de piton pe care i-au scos ingrijitorii din terarium si ne-au dat voie sa-i mangaiem, ma asteptam ca pitonul sa fie rece, dar era cald si catifelat, aceeasi ingrijitori ne atrageau mereu atentia sa nu calcam perusii care misunau pe jos.
Cookie al nostru, lasat liber in timpul zilei, avea obiceiul sa se plimbe pe jos, iar sotul meu tinea sa-i spunem "suuus", desi initial comanda era pt sus pe deget,iar degetul meu era uneori in alta camera, iar banditul tropaia pe podea strigand si el "shuuus", fara sa dea vreun semn ca vrea sa intrerupa jocul. Inevitabilul s-a produs, intr-o seara sotul meu a venit cu coada lui Cookie in mana spunand, spasit, ca l-a calcat si atunci l-am intrebat "si ce vrei sa fac eu, sa i-o lipesc la loc? I-a crescut si a doua coada, ba chiar si a treia.
Invatase Cookie o multime de cuvinte, ca sa-i arat ca eu sunt seful ii asezam mana deasupra capului si iispuneam "Cookie e mic, mama e maaaare" si repeta si el, dar numai cand voia: "Cookie e mic, mama e ma"
Avea prostul obicei, cand se aseza pe umarul nostru, sa ne muste de ureche, si-l intrebam "de ce musti, mai". Intr-o zi i-a raspuns sotului meu; "Cookie e mic".
Il alintam:"Eshti un pui mic, scump, drag si frumos". Intr-o zi i-am zis doar :Eshti un pui mic, scump si drag" "Si frumos", a completat el.
Invatase sa spuna si "I love you", striga fetele pe nume, desi le-a vazut destul de putin, invatase sa rada exact ca mine si sa tuseasca atunci cand tuseam eu, se juca aruncand diferite obiecte pe jos (avea un creion numai al lui, si o masinuta pe care o impingea cu ciocul pana la marginea masutei, ca sa cada), noi ii puneam obiectele la loc pe masuta cu rotite, iar el le arunca din nou, exact cum fac copiii mici. E clar ca se amuza.
Mai musca el din cand in cand si de deget, dar nu f tare.
Ce mai, era ca si copilul nostru, un copil poznas, afectuos si tare prietenos. Mama mea radea si ne intreba "Numai atata pui ati fost voi in stare sa faceti?"
Ne-am amuzat teribil cand a venit in vizita nepoata sotului meu cu fetita de aproape un an, blonduta si cu par putin, iar Cookie, dupa ce i-a aterizat fix pe cap, a fost lasat cateva momente singur cu ea, iar el se "conversa" imitandu-i tipetele. Erau tare draguti, ea in patru labe pe jos, el pe bratul fotoliului, tipand unul la altul(a).
Aveam (am) o tigaie mare de teflon, speciala pt clatite, dar din cauza ca am diabet, o foloseam f rar, dar cam la un an si ceva dupa ce Cookie a aparut in viata noastra am facut de cateva ori clatite, ba pt mama mea, ba pt fiica mea. Nu mi-am dat seama atunci ca el suferea, credeam ca are diaree din cauza hranei, pe care am schimbat-o, i-am dat si vitamine.
Mai avea el un obicei: se admira tare in oglinda sau orice reflecta imaginea lui (ii pusesem o oglinda in cusca pt a nu se simti singur si a devenit cam narcisist) si de asemenea "hranea" diverse obiecte cu bobite scoase din gusulita, papagalii au obiceiul sa-si hraneasca astfel puii, ma " hranea" uneori si pe mine punandu-mi bobite lipicioase in par, dar cum puteam sa ma supar cand imi dadea asemenea dovezi de iubire? Mai neplacut a fost cand a inceput sa "hraneasca" mausul.
Deci Cookie avea momente cand era mai trist si parca mai umflat, am crezut ca se intristeaza ca stau prea mult la calculator si nu ma joc cu el (venea si ma "pesteriza" aruncand cam tot ce putea misca de pe birou, si trebuia sa ma joc cu el un pic, aveam mereu niste dopuri de plastic special pt el).
Perusii isi ascund boala, probabil ca in mediul natural ar fi alungati din card daca s-ar observa ca sunt bolnavi, asa ca am observat f tarziu cat de rau ii e, practic a agonizat pe umarul sotului meu cam o zi, plangeam amandoi si nu stiam ce sa-i facem, era weekend si la cabinetele gasite pe net nu raspundea nimeni, cand l-am dus la doctor ne-a spus ca e bolnav de mult, i-a dat niste vitamine, dar a murit in mana mea, cand am ajuns acasa.
Era 6 Decembrie, ziua cand copiii cuminti primesc jucarii.
N-am ascultat sfatul sotului meu, m-am atasat de ghemotocul acela galbior si am suferit cum n-am crezut ca se poate suferi la moartea unei fiinte atat de mici.
Mi-am amintit de Cookie prin niste complicate asociatii de idei.

Am citit pe Robertescu http://www.robertescu.eu/ urmatoarele:

12.07.2008, în jurul orei 17. La aeroportul Otopeni sosiri, încă din parcare se vede mare agitaţie din partea tuturor televiziunilor, iar în aeroport şi mai mare agitaţie. Cei care soseau abia se strecurau printre jurnalilişti. Foarte mulţi reporteri, cameramani, ziarişti care vroiau să surprindă marele eveniment, revenirea în ţară a fetiţei care a fost violată în ţară şi operată în Anglia. Şi aşteaptă şi aşteaptă şi aşteaptă, toată lumea cu aparatele pregătite şi cu atenţia sporită să nu piardă evenimentul mult aşteptat. Tot aşteptîd fetiţa, îşi face apariţia un grup de patru adolescenţi frumoşi, mândri şi fericiţi, purtănd toţi tricouri cu inscripţia
„Lotul olimpic de informatică”, cu medalii la gât de aur, argint şi bronz şi fluturând cu drag un drapel mare al României (ţara pe care au reprezentat-o cu cinste la olimpiada de informatică a Europei Centrale, clasând-o pe primul loc ca performanţă). Şi ce dacă!!!!!!! Nu i-a observat nimeni, a … ba da i-au observat toţi, dar au rămas împietriţi - reporteri, ziarişti, cameramani. NU ERA EVENIMENTUL PENTRU CARE AU FOST TRIMIŞI !!!!! - a răspuns o persoană din acest uriaş grup, iar ca să întrunească condiţiile unui eveniment demn de mediatizat, probabil, trebuia să-şi facă prezenţa dl. ministru sau o persoană fff importantă !!!!!!!!. Nu era suficientă valoarea copiilor. Nu au ştiut cum să reacţioneze aceşti domni şi doamne. Pentru cine fluturau aceşti copii minunaţi (şi câţi alţii ca ei) ai României steagul? Pentru ei şi părinţii lor care aveau lacrimi în ochi că în România valoarea NU ESTE APRECIATĂ. Copiii cînd au înţeles că nu pentru ei se mobilizase toată floarea cea vestită a mediei, cu mare demnitate au părăsit aeroportul, şi au încercat să alunge din sufletele lor frustrările şi umilinţele celor care tebuiau să facă cunoscute valorile acestei ţări care contribuie la faima ei atenuând astfel partea negativă intens mediatizată.”

Subscriu la comentariul facut de R, pe care nu-l reproduc.
Ma uit rar la TV, si mai rar la stiri, m-am saturat de vesti despre fapte diverse, care in mintea unora devin regula si nu exceptia, de vedete de doi bani cu fitze cat cuprinde si de parvenitii care le sponsorizeaza, parveniti cu (mai) multi bani dar cam de aceeasi (lipsa de) valoare, de inconsistenta jurnalelor, prefer emisiunile de divertisment (Carcotasii ,Mondenii) dar Divertisul si-a cam pierdut suflul (nu m-a amuzat niciodata Leana lu' Partag si familia ei,desi Garcea era amuzant) si, bineinteles, calculatorul.
Nu ma mai uit nici la telenovele, ultima urmarita cu interes era Terra Nostra, mai ales pt muzica, am primit de la o mexicana un CD cu muzica aceasta, ba nu, ultima a fost "McLeod Daughters",in special primele serii. Am plans la moartea lui Claire cum n-am plans niciodata la filme indiene (de fapt N-AM plans niciodata la filme indiene,plang rar la filme sau cand citesc ceva f trist), poate nici la moartea tatalui meu n-am plans atat, atunci cand s-a prapadit el am inteles ce inseamna sa impietresti de durere.
Ei bine, si mai mult am plans la moartea lui Cookie, mai ales ca m-am simtit vinovata ca am uitat cat de toxic e teflonul.
Ca sa-mi mai spal din pacate am iesit pe forum la SoftPedia si am povestit ce mi s-a intamplat, ca macar altii sa nu treaca prin ce am trecut eu. Tuturor cunostintelor care au perusi le-am spus sa nu incinga tigai de teflon in casa, chiar daca perusii nu stau in bucatarie, pt ca vaporii patrund peste tot si ii imbolnavesc si ii omoara pana la urma.

miercuri, 16 iulie 2008

Ce verde era valea mea Part II, (roman fluviu)

Ei, si fiindca m-am apucat sa fac " Cantarea Dambovitei" o sa raman tot la dulcii ani ai studentiei si o sa povestesc despre dansuri. Era modul preferat de distractie al nostru, studente bursiere si cam saracute, pt ca era gratis, nu ca la discotecile si cluburile de mai tarziu, sau chiar ca la dansurile cu orchestra unde se platea simbolic intrarea, dar asta a fost un pic mai tarziu, dupa absolvire (si dupa unica manifestatie studenteasca publica, a politehnistilor, in urma careia s-a dat vacanta de Craciun, numita vacanta de iarna I) ca doar nu erau sa raguseasca baietii aia degeaba (cantau Mondialii, cu a lor "Iubire bibelou de portelan", dar si Romanticii, la 303).
Erau dansurile astea un fel de combinatie intre balul satesc, dar fara taraf, si chermezele tovarasesti. Am fost invitate la o chermeza din astea in timpul practicii, dar pe alt mal, de lac, Pantelimon, si era o plictiseaaalaaaa, nu ca la cele de mai tarziu, de la intreprinderea celui de-al doilea, si ultimul, loc de munca, (cam atata avea in comun comunismul sau socialismul sau ce-o fi fost cu spiritul japonez, incercarea de a lega truditorul de glia campului muncii, in cazul nostru prin repartitie, dar cum romanul s-a nascut inventiv si coruptibil, functiona perfect principiul PCR=Pile, Cunostinte, Relatii si cei mai multi gaseau pana la urma un loc de munca mai convenabil, in cazul meu a functionat "un sut in fund un pas inainte" dat de soarta prin focul despre care am vorbit in prima parte, dar si "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib", cum comenta mamitza noul loc de munca) ,dar de pe alt mal de lac, Straulesti, despre care stiu doar din auzite (despre chermeze, nu despre lac) pt ca aveau in program dansatul pe mese, nefiind eu prea antrenanta sau sexi din acest pdv.
"Lumea buna" mergea la dans la Arhitectura sau Medicina, noi, plebea, ramaneam tot pe valea cea verde, cu politehnistii de la 303, (ca universitarii nostri erau cam plicticosi) sau Moxa, sau alte locuri de pierzanie, unde se faceau "agatamente" si grupurile de fete de la inceput se divizau in perechi formate ad-hoc.
Radeau politehnistii de noi ca dupa studii ne asteapta doar muzica populara, aluzie la satele care asteptau repartitiile noastre cu sufletul la gura, ca sa scape de suplinitorii care aveau cel mult liceul la baza, in timp ce fabricile si uzinele lor erau la orase, dar la o adica tot cu universitare se insurau, ca la politehnica se stie; "are tata doua fete, una frumoasa si alta la politehnica", de-aia cumparau politehnistii cartele de masa la infecta noastra cantina, mama multor ulcere studentesti, acum sediul facultatii de filosofie.
Noi, de la facultate si sectie mai tehnica (a si ajuns la un moment dat sa fie scoasa din universitate si sa faca Institut separat impreuna cu ingineria, pe vremea Suzanei Gadea, o fi avand vreo legatura cu Mihaiul de la Antene?) nici nu visam la dansurile elitiste (am fost la un ceai intr-o tabara in anul I si am privit cu gura cascata cum medicinistul din Timisoara ---si pe atunci Timisoara facea parte din Vest, dar nu salbatic, ca si acum---dansa rock "in figuri" cand noi abia invatam, cele care am fost tinute mai din scurt in liceu, pasii de tango, vals sau foxtrot, am fost invitata de o fata de la filozofie, elita universitatii), ne multumeam, cum am zis, cu viitorii ingineri, mai de-ai nostri, din topor.
Sotul meu, sef de promotie, n-a gustat din placerile astea extrascolare. Pacatul lui, dar de-aia la nunti sau botezuri era cam privitor, noroc ca la dansurile moderne contactul fizic era ceva de care te puteai lipsi usor si mai faceam si eu ceva miscare, dansand in grup neorganizat, amintindu-mi de studentie.
La dansurile de pe vremea mea de baza era magul, un fel de dinozaur al mp3urilor de azi, cu muzica de tot felul (nu populara) imprimata de pe viniluri procurate cu mare greutate de la vaporeni, care asa introduceau trendurile capitaliste in spatele Cortinei de Fier, unde ne aflam noi, viitorii oameni noi ai iepocii de aur.
Si pt ca Dej s-a cam impotrivit planului Vlasov, care prevedea crearea unor formatii suprastatale in lagarul socialist, care urmau sa scoata de sub conducerea PMR (devenit PCR pe vremea impuscatului) taman cele mai productive zone din frumoasa noastra patrie, intre care si valea despre care vorbesc, s-a produs in ultimii lui ani de "domnie" un fel de dezghet tradus prin filme din vest (ce mai fredonam melodiile din "Tinerii" cu Cliff Richard, de ex, dar veneau si filme de mare tinuta, Akira Kurosava, Antonioni, etc, cum se lua un Palme d'Or ,un Urs de Aur, o Gondola venetiana sau un Oscar, numai vorbesc de polonezi sau Milos Forman, chiar si rusii aveau filme extrem de bune, cum le puteam vedea pe ecranele noastre, chiar daca uneori gasind cu greu bilete, care bilete la inceput erau f ieftine, dar crescand valoarea filmelor a crescut si valoarea biletelor, dar noi vindeam cartelele de masa , la politehnisti, de ex, ca sa avem bani de filme sau carti), traducerea de carti din patrimoniul universal, nu numai cel sovietic (am pomenit undeva, intr-un comentariu pe un alt blog, despre Vinetou, dar mai bine copiez comentariul mai jos), chiar si infamul, pt activistii de partid, Charles Baudelaire, dar eu n-am "apucat" sa-l gasesc si sa-l cumpar, pt ca editiile (CB era chiar bilingv, am regretat mereu ca l-am pierdut) erau totusi limitate pt foamea noastra de cultura, dar si prin rock , shake si twist, dansuri decadente despre care canta Phoenixul autohton cand facea o paralela intre dansurile bunicului si cele contemporane ("Shake, ce tresari ca un berbec"), ca si prin minijupele cat palma, purtate cu mandrie neproletara.
Uite si comentariul despre care am vorbit mai sus, de pe blogul lui Dono:

Venii si eu azi cu cei doi centi ai mei.
He,he, dragii mosului (adica babei), ce stiti voi? Am cateva rafturi cu carti bune, dupa care am alergat si am stat la cozi imense pe vremea impuscatului,nici nu va mai zic autorii. Si a venit revolutia sau ce-o fi fost, cu mitingurile ei cu tot (anti FSN, av cors) si apoi pensia mult asteptata, iar cartile alea tot mai asteapta sa fie citite. Unde e copilaria cand furam oua din cuibare sa le dau la cooperativa pt carti, unde e biblioteca liceului unde n-am apucat sa-l citesc pe Dumas pt ca n-am apucat rand, l-am citit mai tarziu, unde e vremea cand am alergat 2Km pt ca s-a bagat Vinetuul lui Karl May la Kretulescu?, Si Razboi si Pace citit la lumina becului de afara? Filmul l-am vazut (al lui Bodnarciuc) cand am uitat cartea, de-aia mi-a placut. In rest, cum sa faca americanii Dr Jivago? Ce inteleg ei din sufletul rus? Sau "Calatorie in centrul pamantului" in care au bagat o femeie, care n-avea ce cauta acolo?TOTDEAUNA o carte e mai complexa, mai buna decat filmul, daca de la film astepti copia cartii. Eu am vazut Cenusa si Diamant si am citit si cartea si n-as putea spune care dintre productii a fost mai buna, fiecare o capodopera in felul ei. Mai exista bibioteci? Ca eu am citit cam toate cartile bune de la biblioteca, pt ca nu cred ca mi-ar ajunge palatu’lu’ Becali sa pun acolo toate cartile citite (ce mi-a ramas din ele e alta poveste).

Bine am ajuns, sa citez din mine insami!
S-au publicat tot atunci si "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara" ale lui V Voiculescu, care facuse ceva puscarie din motive de politica interzisa mai apoi si nealiniere la sfatul Anei Pauker, inainte de Mazilire (sau mizilire, cum vreti) "Camarade nu fi trist/ Garda merge inainte/ Cu partidul comunist" ca de unde atatia activisti dintr-un partid de buzunar in care "putini am fost, multi am ramas" si care a uzurpat locul adevaratului partid socialist, cel al lui Titel Petrescu, si care a dus politica de exterminare a taranistilor, partid de stanga, care a improprietarit taranii cu pamantul mosierilor dar care taranisti au intrat in conflict taman cu legionarii, legionari care au incercat sa puna mana pe putere cu forta, in timpul rebeliunii, dar nu le-a mers.
Dar sa ne intoarcem la dezghetul tineretii mele. Daca in generala si liceu am invatat ca o parte din Goga era cah, ca Minulescu e decadent (de fapt nici nu se pomenea de el) Blaga era interzis (filozofie idealista ne trebuia noua, spatiu mioritic, cand spatiul sovietic ne era larg deschis?) iar din Arghezi invatasem doar Peizaje cu "Ia-l pe ciocoi ca hreanul/si da-l pe razatoare" atunci, culmea ironiei, din cauza conflictului cu Vlasov, dar si datorita dezstalinizarii hruscioviste, se publicau cei de mai sus intr-o veselie, si a inceput sa se puna accent pe nationalism (comunist, multi uita ca nazismul a fost nationalism SOCIALIST), spre deosebire de epoca anterioara, cominternista, in care riscai ani grei de puscarie daca ti-era patria prea draga.
Ajunsesem noi in anul cinci, inainte de licenta, sa visam ca ne scoate Socialismul Stiintific (altul, ceausist, nu cel dejist din anul intai, de Economie Politica am scapat din motive de programa scolara mult, mult prea incarcata la facultatea noastra, am fost o exceptie fericita) de la examen, dar am ramas cu visul, noroc ca profesorii nostri sefi de catedra, destupati la minte, l-au pus pe profesor ca la o parte din noi sa schimbe 4 si 5 meritat in 9 si 10, ca pierdeam licenta sau ne strica media, care conta 50% la repartizare, au facut asta in ciuda originii sociale sanatoase. Mie mi-a cazut Revolutia Culturala, aia de tip sovietic, nu chinezesc, si cum eram p-afara chit ca subiectul asta m-a urmarit de-alungul anilor, ca mi-a cazut si la infamul examen de maturitate, cu 2 examene scrise si 7 orale, cele orale toate intr-o zi, si la sfarsitul anului intai, dar nu s-a lipit de mine si pace, ei bine si am inceput eu sa baigui ca "fii de tarani nu aveau acces la invatatura in timpul regimului burghezo-mosieresc", cum ne indoctrinau pe noi activistii si a izbucnit furios Anghelescu "n-aveau pe dracu', cine voia invata, cine nu, nu", aviz celor de azi care zic ca se duce invatamantul romanesc de rapa din cauza saraciei neamului.
Daca citeste cineva asta si zice ca m-am departat de la subiect reamintesc ca raposata facultate tot pe valea Dambovitei era, dar pe malul opus lui 303, caminul politehnist provenit din reconditionarea grajdurilor regale, si zau ca grajdurile alea foste ofereau conditii mai bune decat Regnaultul in care au stat baietii nostri in anul intai.
Bun, si cand nu mergeam la dans, nu devalizam liliac prin parcuri, nu ma plimbam pe chei insotita, daca era si o zi mai ploioasa, o porneam singura, de nebuna, la plimbare prin ploaie, intr-un soi de excursii intitulate "sa ne cunoastem capitala" adica partea aceea de pe langa Dambovita, care pt mine se cam termina la Piata Unirii, pt ca la "Lemaitre" ("Timpuri Noi", mai nou, uzina, nu statia de metrou) am ajuns cam el fugitivo in timpul liceului, cand ne duceau sa vizitam fabrici si uzine, facea parte din programul de educatie cetatenesca, intr-un liceu in care, in clasa noastra, din 44 de elevi 11 aveau origine sociala cat de cat sanatoasa, iar, ca sa fac si considerente etnice, cam jumate din clasa erau evrei, unul singur cu parinti din clasa muncitoare, si nu era chiar cel mai destept, dimpotriva, e de inteles de ce majoritatea colegilor au intrat la facultate din prima, mare succes al educatiei comuniste, nu-i asa?, am fost chiar colega cu Andu Bocanet, cei ce se uitau la TV inainte de 77 stiu despre ce vorbesc, era colaboratorul lui Valeriu Lazarov. Colegi de clasa mi-au fost si Mircea Luculescu, devenit dirijor, si Nicolaie Licaret, devenit pianist, Anca Agemolu, candva cantareata celebra, in fine, pe astia visa partidul sa-i vada muncind la Lemaitre. Pana si muncitorii de acolo ne-au zis nu cumva sa facem greseala sa le urmam exemplul, ca ei pe copiii lor ii sfatuiesc sa invete, pe vremea aceea exista cultul invataturii, era singurul mod de a sui pe scara sociala daca aveai stomac sensibil si nu puteai manca cu polonicul rahatul ideologic si nici PCRul amintit mai sus nu-ti era chiar la indemana.
Am avut coleg la primul loc de munca un fost cioban, un fel de Becali dar mai sarac, si care avea si diploma de licenta, dar stiinta de carte cam cat Becali, ajuns mare inginer pe linie de partid, care ma intreba mereu: "ce se intampla daca beau acid sulfuric?" si eu ii raspundeam "faceti o gaura in gard" dar el nu stia bancul (din rautate nici nu i l-am spus) cu texanul care cerea mereu de la bar ceva mai tare decat berea, whiskiul cu sau fara gheata sau chiar alcoolul pur si caruia i s-a dat acid sulfuric, de care a fost tare multumit, iar cand a fost intrebat daca stie ce bea si i s-a spus a zis, luminat in sfarsit "aha, de-aia se face o gaura in gard cand fac pipi" , dar colegul asta n-a absolvit pe valea cea verde.
Zic e bine ca nu am coborat pe Dambovita in jos decat mult mai tarziu, cand se construiau in draci cartiere dormitor si s-a ajuns cu demolarea la zone mai selecte cum ar fi Banu Manta, la doi pasi de Palatul Victoria, si ne-am mutat locul de munca in Laboratorului, pt ca ne sufocam de duhoarea de la Abator, noroc ca din lipsa de materii prime a anilor 80, cand toata carnea platea datoria externa, s-a inchis abatorul. Acum importam carnea ca deh, cine sa mai creasca porci si vite in cantitati industriale, de sute de mii de capete, dar cu premixuri si biosiemuri tot din import, si cu furaje combinate furate pe rupte ca sa poata locuitorii satelor sa creasca cate o vietate pe langa casa sa-si hraneasca copiii deveniti oraseni, copii care unori regreta "iepoca de aur" cand zic ei, " nu se gasea nimic dar toti aveau frigiderele pline", uitand de cartele, de suta de salam cumparata cu buletinul sau de cozile imense si dezordonate unde, daca nu aveai coate ascutite si rezistenta fizica, plecai cu mana goala, cum mi s-a intamplat nu o data.
Despre cum s-a daramat cartierul dintre "Foisor (nu cel de foc, altul mai mic) si Piata Vitan" o sa povestesc, daca nu uit, altadata.
Acum revin pe valea cea verde a studentiei mele si povestesc despre sesiunea cu 10 pe linie. Aveam, minune mare, numai 3 examene, Istoria Chimiei, Fizica Atomica si Optica Electronica.
Cu profesoara de IC m-am luat in gura ca am contrazis-o cu dovezi din Stiinta si Tehnica (tatal meu, dragul de el, mi-a insuflat dragostea de acea revista, cu "Ars Amatoria" a ei care ma minuna cum trece de cenzura, doar Grosan stie cum, poate pt ca activistii nu prea le aveau cu stiinta, lasand totul in grija analfabetei ADI, academician, dr, inginer, n-am inteles niciodata ce perversiune a indemnat-o sa aleaga chimia, poate faptul ca partidul a pus-o director la ICECHIM, doar nu degeaba chimia se invata incepand cu clasa saptea, iar ADI nici n-a trecut pe acolo) ca a zis o prostie, dar m-am abtinut la timp (era in timpul examenelor si examinatilor le tataia dosul c-o enervez si ii tranteste) cand dumneaei a sustinut ca asa a zis si ea, i-am spus ca sa ma scuze ca n-am inteles eu bine.
La examen iar mi-a venit randul dupa niste colege cu subiecte frumoase, spre deosebire de prostiile de pe biletul meu, iar colegele erau cam pafariste, si ma cam saturasem sa mi se tot scada nota pt ca ele enervau profesorii (intr-un an colega dupa care raspundeam eu imediat a picat toate cele cinci examene, dar le-a luat in toamna cu 9,8,7,6,5, exact in ordinea asta, e de inteles cam ce rabdare mai aveau examinatorii cu mine dupa ce ii enerva ea, altfel era o fata buna, nu stiu ce probleme o fi avut ea atunci) si am rugat-o pe profesoara, dupa ce ultima din colege a iesit din sala, sa expun eu unul din acele subiecte frumoase, si mi-a zis "bine, dar dupa ce spui ce ai pe bilet" si i-am spus, dar nu m-a ascultat pana la sfarsit la subiectul cel frumos ca mi-a dat 10, ca era si ea obosita (eram cam la coada catalogului, nu stiu daca mai urma cineva).
Pt al treilea examen aveam timp putin de pregatire, mai mult pt al doilea, OE, dar o colega a avut nefericirea sa ii moara tatal, si a cerut voie sa dea examenul mai devreme, si a convocat alte 4 doritoare sa scape mai repede de el, eu printre ele. Profesorul a apreciat efortul nostru, dar uneia, taman celei mai ambitioase, i-a dat 9, de a iesit saraca neagra la fata din examen.
La FA profesoarei i s-a facut foame imediat dupa ce am tras biletul, si l-a last pe sotul ei sa ne supravegheze. Am scris pe hartie ce era de scris, ceva cu formule ffff complicate,si, pt ca doamna intarzia, i-am cerut voie domnului sa citesc Ulises al lui Joyce. Mi-a dat voie dupa ce am insirat carnataraia de formule pe tabla. N-am inteles eu mare lucru din Joyce (imi placea ca era complicat, iar traducerea era minunata, exista atunci Secolul XX, o revista cu oameni de mare cultura drept colaboratori, pe Haulica il citeam cu Dictionarul Academiei Romane , DEXul a aparut mai tarziu, in mana, cu traducatori f scrupulosi, vorba lui Gaita) dar cand s-a reintors doamna cea satula domnul i-a soptit ceva la ureche privindu-ma semnificativ, doamna s-a uitat pe tabla aprobator, mi-a pus o intrebare (uitasem ceva in graba de a-l lua pe Ulises in brate, cred ca mi-au ramas ceva influiente din el in felul cum scriu) si asa am incasat al treilea 10 din singura,si ultima mea sesiune cu 10 pe linie.
As fi luat 10 si la rusa, in anul trei, dar se dadea numai promovat. Zic de asta pt ca am si aici o istorie. Mie mi-a placut rusa, matusa cea mai tanara m-a invatat alfabetul chirilic inca din clasa intai (ce bine mi-a prins cand ne uitam la bulgari!) dar mai mult traducerea din rusa in romana , nu retroversiunea. Am avut noroc inca din clasa patra de profesoare provenite din spatiul sovietic, Basarabia adica, ele erau interesate mai mult sa invete de la noi limba romana decat sa ne invete pe noi rusa, de asta ma apreciau ca aveam vocabular bilingv destul de bogat (intre timp a saracit simtitor) dar in timpul facultatii Galina noastra a intrat intr-un lung concediu de maternitate, si cam aveam emotii la colocviul final de limba rusa, pt ca inlocuitoarea era romanca, si chiar voia sa stie rusa, iar eu cu retroversiunea...mai incet.
Aveam de invatat pt examen niste texte de specialitate in lb rusa. Am invatat si eu jumate dintr-unul si am intrat la examen cu Dumnezeu inainte, care nu m-a lasat dragutul, ca a adus-o pe Galina, care nu ma uitase, si mi-a propus sa-i zic ce stiu eu mai bine. M-am facut ca scotocesc prin multele mele cunostinte si am inceput sa turui. Ma apropiam veriginos de finalul cunostintelor si ma intrebam daca o sa tina figura de la Socialism Stiintific din anul intai, cand fiind profesorul cam distrat la sfarsit de examen mi-a zis "asta-i tot?" si am luat-o de la capat cu aberatiile, noroc ca s-a plictisit repede si mi-a trantit un 8, prea mult dupa cat socialism mi-a intrat in cap, stiintific sau nu. So, Galina noastra a intervenit in scurta pauza (care risca sa se prelungeasca la infinit, din motivele invocate mai sus), mi-a cerut carnetul, a scris promovat si a zis ca ii pare rau ca nu se dau note, ca-mi punea cu multa placere un 10. Norocul unora din colegi ca nu se dadeau note si era Galina fata buna, ca unii de-abia buchiseau literele inventate de sadicii calugari bulgari, inspirati din alfabetul grec (invatat la fizica, dar scos prompt din cap dupa examene) si imbogatit cu multa lor imaginatie. Nu degeaba se zicea,intre altele si despre politehniste "esti frumoasa ca limba rusa". Mie insa mi s-a parut o limba frumoasa, folosita de scriitori de mare valoare, daca nu chiar geniu, dar cu toate ca am invatat-o zece ani nu pot citi operele lor in original, spre deosebire de franceza, engleza sau rusa.
O sa ma autocitez din nou, de data asta de pe blogul cu nume de rusine, cu un comentariu la un interesant articol despre ziua Frantei:

Eu am facut franceza doar in liceu. Primul profesor,poreclit "Damijean" din motive de amor de licoare bahica era prieten cu verisoara de gradul n-shpe a mamei si f indulgent. Dupa Quatre cat foaia de teza imi dadea un nemeritat 7 la oral, sa trec. As fi ramas tufa de L'ile de France daca nu se schimba (am facut realul, D a ramas la uman) cu un ofiter in rezerva care a dat militaria jos din pod, a facut instructie cu noi, si acum pot citi Paris Match si Herve Bazin fara dictionar. Dar tot Alain Delon a imbatranit mai frumos. Iar Gabin imi amintea mereu de tatal meu.Astia micii de acum, cu engleza lor, sunt mai "in trend" dar habar nu au ce inseamna civilizatie si sofisticare adevarata.

Bag aici mai la coada, cum tovarasii militieni n-aveau nimic cu minijupul "foarte scurt si strans pe trup" dar tundeau pletele celor ce ar fi dorit sa fie rockeri, radeau barbile, neproletare, bineinteles, si sfasiau pantalonii evazati, ca nu respectau morala de partid si de stat.

To be continued..., ca tot de la licenta mi se trage si invatarea limbii engleze fara profesor.

Despre oameni si perlele elevilor

De fapt doar perlele despre oameni, din aceeasi sursa.

"Eschimosii sunt oameni care traiesc in tinuturile reci si care nu au aragaz fiind nevoiti sa se hraneasca cu carne vie."
"Locuitorii din Danemarca se deplaseaza de la o insula la alta cu ajutorul unor vapoare care au sine numite feriboante."
"Gagauzii sunt niste turci cu limba ortodoxa."
"La cei doi poli nu locuiesc oameni fiindca le vine greu sa munceasca sase luni fara intrerupere cat tine ziua si apoi sa doarma alte sase luni cat tine noaptea."
"In mijlocul Romei se afla statul papar zis si Vaitican ai carui locuitori se ocupa numai cu religia."
"Locuitorii din Orient sunt specializati in covoare personale."
"Partea nordica a Africii e locuita de arabo-barbari."
"Vechii greci credeau in niste zei care s-a dovedit ca nu exista."
"Majoritatea locuitorilor din tarile inapoiate traiesc la sate in proportie de 50%."
"In afara de spanioli in Spania mai traiesc catalani si bashti"
"Bastinasii din Australia se numesc arborigeni."
"Pe Luna nu sunt oameni, dar si daca ar trai ei ar muri fiindca nu e aer."
"Populatia din Depresiunea Maramuresului se ocupa cu pastoritul, paduritul si cu auritul."
"In Suedia pe langa suedezi mai traiesc si claponi."
"Mortalitatea este numarul de oameni vii care se nasc morti."
"Densitatea medie a populatiei este raportul dintre numarul de locuitori si cantitatea de pamant unde traiesc acestia."
"Cand sporul natural e cu minus atunci nu mai e spor ci dificil si se datoreaza traiului greu de o viata."
"Populatia rezultata din combinatii de genul albi cu negri se numeste populatie malatra."
"Populatia Americii e formata din albi, negri, bastinasi, pieile rosii, precum si din imperecherea acestor culori rezultand mentishi."
"Structura etnica inseamna structura originii populatiei."