miercuri, 16 iulie 2008

Ce verde era valea mea Part II, (roman fluviu)

Ei, si fiindca m-am apucat sa fac " Cantarea Dambovitei" o sa raman tot la dulcii ani ai studentiei si o sa povestesc despre dansuri. Era modul preferat de distractie al nostru, studente bursiere si cam saracute, pt ca era gratis, nu ca la discotecile si cluburile de mai tarziu, sau chiar ca la dansurile cu orchestra unde se platea simbolic intrarea, dar asta a fost un pic mai tarziu, dupa absolvire (si dupa unica manifestatie studenteasca publica, a politehnistilor, in urma careia s-a dat vacanta de Craciun, numita vacanta de iarna I) ca doar nu erau sa raguseasca baietii aia degeaba (cantau Mondialii, cu a lor "Iubire bibelou de portelan", dar si Romanticii, la 303).
Erau dansurile astea un fel de combinatie intre balul satesc, dar fara taraf, si chermezele tovarasesti. Am fost invitate la o chermeza din astea in timpul practicii, dar pe alt mal, de lac, Pantelimon, si era o plictiseaaalaaaa, nu ca la cele de mai tarziu, de la intreprinderea celui de-al doilea, si ultimul, loc de munca, (cam atata avea in comun comunismul sau socialismul sau ce-o fi fost cu spiritul japonez, incercarea de a lega truditorul de glia campului muncii, in cazul nostru prin repartitie, dar cum romanul s-a nascut inventiv si coruptibil, functiona perfect principiul PCR=Pile, Cunostinte, Relatii si cei mai multi gaseau pana la urma un loc de munca mai convenabil, in cazul meu a functionat "un sut in fund un pas inainte" dat de soarta prin focul despre care am vorbit in prima parte, dar si "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib", cum comenta mamitza noul loc de munca) ,dar de pe alt mal de lac, Straulesti, despre care stiu doar din auzite (despre chermeze, nu despre lac) pt ca aveau in program dansatul pe mese, nefiind eu prea antrenanta sau sexi din acest pdv.
"Lumea buna" mergea la dans la Arhitectura sau Medicina, noi, plebea, ramaneam tot pe valea cea verde, cu politehnistii de la 303, (ca universitarii nostri erau cam plicticosi) sau Moxa, sau alte locuri de pierzanie, unde se faceau "agatamente" si grupurile de fete de la inceput se divizau in perechi formate ad-hoc.
Radeau politehnistii de noi ca dupa studii ne asteapta doar muzica populara, aluzie la satele care asteptau repartitiile noastre cu sufletul la gura, ca sa scape de suplinitorii care aveau cel mult liceul la baza, in timp ce fabricile si uzinele lor erau la orase, dar la o adica tot cu universitare se insurau, ca la politehnica se stie; "are tata doua fete, una frumoasa si alta la politehnica", de-aia cumparau politehnistii cartele de masa la infecta noastra cantina, mama multor ulcere studentesti, acum sediul facultatii de filosofie.
Noi, de la facultate si sectie mai tehnica (a si ajuns la un moment dat sa fie scoasa din universitate si sa faca Institut separat impreuna cu ingineria, pe vremea Suzanei Gadea, o fi avand vreo legatura cu Mihaiul de la Antene?) nici nu visam la dansurile elitiste (am fost la un ceai intr-o tabara in anul I si am privit cu gura cascata cum medicinistul din Timisoara ---si pe atunci Timisoara facea parte din Vest, dar nu salbatic, ca si acum---dansa rock "in figuri" cand noi abia invatam, cele care am fost tinute mai din scurt in liceu, pasii de tango, vals sau foxtrot, am fost invitata de o fata de la filozofie, elita universitatii), ne multumeam, cum am zis, cu viitorii ingineri, mai de-ai nostri, din topor.
Sotul meu, sef de promotie, n-a gustat din placerile astea extrascolare. Pacatul lui, dar de-aia la nunti sau botezuri era cam privitor, noroc ca la dansurile moderne contactul fizic era ceva de care te puteai lipsi usor si mai faceam si eu ceva miscare, dansand in grup neorganizat, amintindu-mi de studentie.
La dansurile de pe vremea mea de baza era magul, un fel de dinozaur al mp3urilor de azi, cu muzica de tot felul (nu populara) imprimata de pe viniluri procurate cu mare greutate de la vaporeni, care asa introduceau trendurile capitaliste in spatele Cortinei de Fier, unde ne aflam noi, viitorii oameni noi ai iepocii de aur.
Si pt ca Dej s-a cam impotrivit planului Vlasov, care prevedea crearea unor formatii suprastatale in lagarul socialist, care urmau sa scoata de sub conducerea PMR (devenit PCR pe vremea impuscatului) taman cele mai productive zone din frumoasa noastra patrie, intre care si valea despre care vorbesc, s-a produs in ultimii lui ani de "domnie" un fel de dezghet tradus prin filme din vest (ce mai fredonam melodiile din "Tinerii" cu Cliff Richard, de ex, dar veneau si filme de mare tinuta, Akira Kurosava, Antonioni, etc, cum se lua un Palme d'Or ,un Urs de Aur, o Gondola venetiana sau un Oscar, numai vorbesc de polonezi sau Milos Forman, chiar si rusii aveau filme extrem de bune, cum le puteam vedea pe ecranele noastre, chiar daca uneori gasind cu greu bilete, care bilete la inceput erau f ieftine, dar crescand valoarea filmelor a crescut si valoarea biletelor, dar noi vindeam cartelele de masa , la politehnisti, de ex, ca sa avem bani de filme sau carti), traducerea de carti din patrimoniul universal, nu numai cel sovietic (am pomenit undeva, intr-un comentariu pe un alt blog, despre Vinetou, dar mai bine copiez comentariul mai jos), chiar si infamul, pt activistii de partid, Charles Baudelaire, dar eu n-am "apucat" sa-l gasesc si sa-l cumpar, pt ca editiile (CB era chiar bilingv, am regretat mereu ca l-am pierdut) erau totusi limitate pt foamea noastra de cultura, dar si prin rock , shake si twist, dansuri decadente despre care canta Phoenixul autohton cand facea o paralela intre dansurile bunicului si cele contemporane ("Shake, ce tresari ca un berbec"), ca si prin minijupele cat palma, purtate cu mandrie neproletara.
Uite si comentariul despre care am vorbit mai sus, de pe blogul lui Dono:

Venii si eu azi cu cei doi centi ai mei.
He,he, dragii mosului (adica babei), ce stiti voi? Am cateva rafturi cu carti bune, dupa care am alergat si am stat la cozi imense pe vremea impuscatului,nici nu va mai zic autorii. Si a venit revolutia sau ce-o fi fost, cu mitingurile ei cu tot (anti FSN, av cors) si apoi pensia mult asteptata, iar cartile alea tot mai asteapta sa fie citite. Unde e copilaria cand furam oua din cuibare sa le dau la cooperativa pt carti, unde e biblioteca liceului unde n-am apucat sa-l citesc pe Dumas pt ca n-am apucat rand, l-am citit mai tarziu, unde e vremea cand am alergat 2Km pt ca s-a bagat Vinetuul lui Karl May la Kretulescu?, Si Razboi si Pace citit la lumina becului de afara? Filmul l-am vazut (al lui Bodnarciuc) cand am uitat cartea, de-aia mi-a placut. In rest, cum sa faca americanii Dr Jivago? Ce inteleg ei din sufletul rus? Sau "Calatorie in centrul pamantului" in care au bagat o femeie, care n-avea ce cauta acolo?TOTDEAUNA o carte e mai complexa, mai buna decat filmul, daca de la film astepti copia cartii. Eu am vazut Cenusa si Diamant si am citit si cartea si n-as putea spune care dintre productii a fost mai buna, fiecare o capodopera in felul ei. Mai exista bibioteci? Ca eu am citit cam toate cartile bune de la biblioteca, pt ca nu cred ca mi-ar ajunge palatu’lu’ Becali sa pun acolo toate cartile citite (ce mi-a ramas din ele e alta poveste).

Bine am ajuns, sa citez din mine insami!
S-au publicat tot atunci si "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara" ale lui V Voiculescu, care facuse ceva puscarie din motive de politica interzisa mai apoi si nealiniere la sfatul Anei Pauker, inainte de Mazilire (sau mizilire, cum vreti) "Camarade nu fi trist/ Garda merge inainte/ Cu partidul comunist" ca de unde atatia activisti dintr-un partid de buzunar in care "putini am fost, multi am ramas" si care a uzurpat locul adevaratului partid socialist, cel al lui Titel Petrescu, si care a dus politica de exterminare a taranistilor, partid de stanga, care a improprietarit taranii cu pamantul mosierilor dar care taranisti au intrat in conflict taman cu legionarii, legionari care au incercat sa puna mana pe putere cu forta, in timpul rebeliunii, dar nu le-a mers.
Dar sa ne intoarcem la dezghetul tineretii mele. Daca in generala si liceu am invatat ca o parte din Goga era cah, ca Minulescu e decadent (de fapt nici nu se pomenea de el) Blaga era interzis (filozofie idealista ne trebuia noua, spatiu mioritic, cand spatiul sovietic ne era larg deschis?) iar din Arghezi invatasem doar Peizaje cu "Ia-l pe ciocoi ca hreanul/si da-l pe razatoare" atunci, culmea ironiei, din cauza conflictului cu Vlasov, dar si datorita dezstalinizarii hruscioviste, se publicau cei de mai sus intr-o veselie, si a inceput sa se puna accent pe nationalism (comunist, multi uita ca nazismul a fost nationalism SOCIALIST), spre deosebire de epoca anterioara, cominternista, in care riscai ani grei de puscarie daca ti-era patria prea draga.
Ajunsesem noi in anul cinci, inainte de licenta, sa visam ca ne scoate Socialismul Stiintific (altul, ceausist, nu cel dejist din anul intai, de Economie Politica am scapat din motive de programa scolara mult, mult prea incarcata la facultatea noastra, am fost o exceptie fericita) de la examen, dar am ramas cu visul, noroc ca profesorii nostri sefi de catedra, destupati la minte, l-au pus pe profesor ca la o parte din noi sa schimbe 4 si 5 meritat in 9 si 10, ca pierdeam licenta sau ne strica media, care conta 50% la repartizare, au facut asta in ciuda originii sociale sanatoase. Mie mi-a cazut Revolutia Culturala, aia de tip sovietic, nu chinezesc, si cum eram p-afara chit ca subiectul asta m-a urmarit de-alungul anilor, ca mi-a cazut si la infamul examen de maturitate, cu 2 examene scrise si 7 orale, cele orale toate intr-o zi, si la sfarsitul anului intai, dar nu s-a lipit de mine si pace, ei bine si am inceput eu sa baigui ca "fii de tarani nu aveau acces la invatatura in timpul regimului burghezo-mosieresc", cum ne indoctrinau pe noi activistii si a izbucnit furios Anghelescu "n-aveau pe dracu', cine voia invata, cine nu, nu", aviz celor de azi care zic ca se duce invatamantul romanesc de rapa din cauza saraciei neamului.
Daca citeste cineva asta si zice ca m-am departat de la subiect reamintesc ca raposata facultate tot pe valea Dambovitei era, dar pe malul opus lui 303, caminul politehnist provenit din reconditionarea grajdurilor regale, si zau ca grajdurile alea foste ofereau conditii mai bune decat Regnaultul in care au stat baietii nostri in anul intai.
Bun, si cand nu mergeam la dans, nu devalizam liliac prin parcuri, nu ma plimbam pe chei insotita, daca era si o zi mai ploioasa, o porneam singura, de nebuna, la plimbare prin ploaie, intr-un soi de excursii intitulate "sa ne cunoastem capitala" adica partea aceea de pe langa Dambovita, care pt mine se cam termina la Piata Unirii, pt ca la "Lemaitre" ("Timpuri Noi", mai nou, uzina, nu statia de metrou) am ajuns cam el fugitivo in timpul liceului, cand ne duceau sa vizitam fabrici si uzine, facea parte din programul de educatie cetatenesca, intr-un liceu in care, in clasa noastra, din 44 de elevi 11 aveau origine sociala cat de cat sanatoasa, iar, ca sa fac si considerente etnice, cam jumate din clasa erau evrei, unul singur cu parinti din clasa muncitoare, si nu era chiar cel mai destept, dimpotriva, e de inteles de ce majoritatea colegilor au intrat la facultate din prima, mare succes al educatiei comuniste, nu-i asa?, am fost chiar colega cu Andu Bocanet, cei ce se uitau la TV inainte de 77 stiu despre ce vorbesc, era colaboratorul lui Valeriu Lazarov. Colegi de clasa mi-au fost si Mircea Luculescu, devenit dirijor, si Nicolaie Licaret, devenit pianist, Anca Agemolu, candva cantareata celebra, in fine, pe astia visa partidul sa-i vada muncind la Lemaitre. Pana si muncitorii de acolo ne-au zis nu cumva sa facem greseala sa le urmam exemplul, ca ei pe copiii lor ii sfatuiesc sa invete, pe vremea aceea exista cultul invataturii, era singurul mod de a sui pe scara sociala daca aveai stomac sensibil si nu puteai manca cu polonicul rahatul ideologic si nici PCRul amintit mai sus nu-ti era chiar la indemana.
Am avut coleg la primul loc de munca un fost cioban, un fel de Becali dar mai sarac, si care avea si diploma de licenta, dar stiinta de carte cam cat Becali, ajuns mare inginer pe linie de partid, care ma intreba mereu: "ce se intampla daca beau acid sulfuric?" si eu ii raspundeam "faceti o gaura in gard" dar el nu stia bancul (din rautate nici nu i l-am spus) cu texanul care cerea mereu de la bar ceva mai tare decat berea, whiskiul cu sau fara gheata sau chiar alcoolul pur si caruia i s-a dat acid sulfuric, de care a fost tare multumit, iar cand a fost intrebat daca stie ce bea si i s-a spus a zis, luminat in sfarsit "aha, de-aia se face o gaura in gard cand fac pipi" , dar colegul asta n-a absolvit pe valea cea verde.
Zic e bine ca nu am coborat pe Dambovita in jos decat mult mai tarziu, cand se construiau in draci cartiere dormitor si s-a ajuns cu demolarea la zone mai selecte cum ar fi Banu Manta, la doi pasi de Palatul Victoria, si ne-am mutat locul de munca in Laboratorului, pt ca ne sufocam de duhoarea de la Abator, noroc ca din lipsa de materii prime a anilor 80, cand toata carnea platea datoria externa, s-a inchis abatorul. Acum importam carnea ca deh, cine sa mai creasca porci si vite in cantitati industriale, de sute de mii de capete, dar cu premixuri si biosiemuri tot din import, si cu furaje combinate furate pe rupte ca sa poata locuitorii satelor sa creasca cate o vietate pe langa casa sa-si hraneasca copiii deveniti oraseni, copii care unori regreta "iepoca de aur" cand zic ei, " nu se gasea nimic dar toti aveau frigiderele pline", uitand de cartele, de suta de salam cumparata cu buletinul sau de cozile imense si dezordonate unde, daca nu aveai coate ascutite si rezistenta fizica, plecai cu mana goala, cum mi s-a intamplat nu o data.
Despre cum s-a daramat cartierul dintre "Foisor (nu cel de foc, altul mai mic) si Piata Vitan" o sa povestesc, daca nu uit, altadata.
Acum revin pe valea cea verde a studentiei mele si povestesc despre sesiunea cu 10 pe linie. Aveam, minune mare, numai 3 examene, Istoria Chimiei, Fizica Atomica si Optica Electronica.
Cu profesoara de IC m-am luat in gura ca am contrazis-o cu dovezi din Stiinta si Tehnica (tatal meu, dragul de el, mi-a insuflat dragostea de acea revista, cu "Ars Amatoria" a ei care ma minuna cum trece de cenzura, doar Grosan stie cum, poate pt ca activistii nu prea le aveau cu stiinta, lasand totul in grija analfabetei ADI, academician, dr, inginer, n-am inteles niciodata ce perversiune a indemnat-o sa aleaga chimia, poate faptul ca partidul a pus-o director la ICECHIM, doar nu degeaba chimia se invata incepand cu clasa saptea, iar ADI nici n-a trecut pe acolo) ca a zis o prostie, dar m-am abtinut la timp (era in timpul examenelor si examinatilor le tataia dosul c-o enervez si ii tranteste) cand dumneaei a sustinut ca asa a zis si ea, i-am spus ca sa ma scuze ca n-am inteles eu bine.
La examen iar mi-a venit randul dupa niste colege cu subiecte frumoase, spre deosebire de prostiile de pe biletul meu, iar colegele erau cam pafariste, si ma cam saturasem sa mi se tot scada nota pt ca ele enervau profesorii (intr-un an colega dupa care raspundeam eu imediat a picat toate cele cinci examene, dar le-a luat in toamna cu 9,8,7,6,5, exact in ordinea asta, e de inteles cam ce rabdare mai aveau examinatorii cu mine dupa ce ii enerva ea, altfel era o fata buna, nu stiu ce probleme o fi avut ea atunci) si am rugat-o pe profesoara, dupa ce ultima din colege a iesit din sala, sa expun eu unul din acele subiecte frumoase, si mi-a zis "bine, dar dupa ce spui ce ai pe bilet" si i-am spus, dar nu m-a ascultat pana la sfarsit la subiectul cel frumos ca mi-a dat 10, ca era si ea obosita (eram cam la coada catalogului, nu stiu daca mai urma cineva).
Pt al treilea examen aveam timp putin de pregatire, mai mult pt al doilea, OE, dar o colega a avut nefericirea sa ii moara tatal, si a cerut voie sa dea examenul mai devreme, si a convocat alte 4 doritoare sa scape mai repede de el, eu printre ele. Profesorul a apreciat efortul nostru, dar uneia, taman celei mai ambitioase, i-a dat 9, de a iesit saraca neagra la fata din examen.
La FA profesoarei i s-a facut foame imediat dupa ce am tras biletul, si l-a last pe sotul ei sa ne supravegheze. Am scris pe hartie ce era de scris, ceva cu formule ffff complicate,si, pt ca doamna intarzia, i-am cerut voie domnului sa citesc Ulises al lui Joyce. Mi-a dat voie dupa ce am insirat carnataraia de formule pe tabla. N-am inteles eu mare lucru din Joyce (imi placea ca era complicat, iar traducerea era minunata, exista atunci Secolul XX, o revista cu oameni de mare cultura drept colaboratori, pe Haulica il citeam cu Dictionarul Academiei Romane , DEXul a aparut mai tarziu, in mana, cu traducatori f scrupulosi, vorba lui Gaita) dar cand s-a reintors doamna cea satula domnul i-a soptit ceva la ureche privindu-ma semnificativ, doamna s-a uitat pe tabla aprobator, mi-a pus o intrebare (uitasem ceva in graba de a-l lua pe Ulises in brate, cred ca mi-au ramas ceva influiente din el in felul cum scriu) si asa am incasat al treilea 10 din singura,si ultima mea sesiune cu 10 pe linie.
As fi luat 10 si la rusa, in anul trei, dar se dadea numai promovat. Zic de asta pt ca am si aici o istorie. Mie mi-a placut rusa, matusa cea mai tanara m-a invatat alfabetul chirilic inca din clasa intai (ce bine mi-a prins cand ne uitam la bulgari!) dar mai mult traducerea din rusa in romana , nu retroversiunea. Am avut noroc inca din clasa patra de profesoare provenite din spatiul sovietic, Basarabia adica, ele erau interesate mai mult sa invete de la noi limba romana decat sa ne invete pe noi rusa, de asta ma apreciau ca aveam vocabular bilingv destul de bogat (intre timp a saracit simtitor) dar in timpul facultatii Galina noastra a intrat intr-un lung concediu de maternitate, si cam aveam emotii la colocviul final de limba rusa, pt ca inlocuitoarea era romanca, si chiar voia sa stie rusa, iar eu cu retroversiunea...mai incet.
Aveam de invatat pt examen niste texte de specialitate in lb rusa. Am invatat si eu jumate dintr-unul si am intrat la examen cu Dumnezeu inainte, care nu m-a lasat dragutul, ca a adus-o pe Galina, care nu ma uitase, si mi-a propus sa-i zic ce stiu eu mai bine. M-am facut ca scotocesc prin multele mele cunostinte si am inceput sa turui. Ma apropiam veriginos de finalul cunostintelor si ma intrebam daca o sa tina figura de la Socialism Stiintific din anul intai, cand fiind profesorul cam distrat la sfarsit de examen mi-a zis "asta-i tot?" si am luat-o de la capat cu aberatiile, noroc ca s-a plictisit repede si mi-a trantit un 8, prea mult dupa cat socialism mi-a intrat in cap, stiintific sau nu. So, Galina noastra a intervenit in scurta pauza (care risca sa se prelungeasca la infinit, din motivele invocate mai sus), mi-a cerut carnetul, a scris promovat si a zis ca ii pare rau ca nu se dau note, ca-mi punea cu multa placere un 10. Norocul unora din colegi ca nu se dadeau note si era Galina fata buna, ca unii de-abia buchiseau literele inventate de sadicii calugari bulgari, inspirati din alfabetul grec (invatat la fizica, dar scos prompt din cap dupa examene) si imbogatit cu multa lor imaginatie. Nu degeaba se zicea,intre altele si despre politehniste "esti frumoasa ca limba rusa". Mie insa mi s-a parut o limba frumoasa, folosita de scriitori de mare valoare, daca nu chiar geniu, dar cu toate ca am invatat-o zece ani nu pot citi operele lor in original, spre deosebire de franceza, engleza sau rusa.
O sa ma autocitez din nou, de data asta de pe blogul cu nume de rusine, cu un comentariu la un interesant articol despre ziua Frantei:

Eu am facut franceza doar in liceu. Primul profesor,poreclit "Damijean" din motive de amor de licoare bahica era prieten cu verisoara de gradul n-shpe a mamei si f indulgent. Dupa Quatre cat foaia de teza imi dadea un nemeritat 7 la oral, sa trec. As fi ramas tufa de L'ile de France daca nu se schimba (am facut realul, D a ramas la uman) cu un ofiter in rezerva care a dat militaria jos din pod, a facut instructie cu noi, si acum pot citi Paris Match si Herve Bazin fara dictionar. Dar tot Alain Delon a imbatranit mai frumos. Iar Gabin imi amintea mereu de tatal meu.Astia micii de acum, cu engleza lor, sunt mai "in trend" dar habar nu au ce inseamna civilizatie si sofisticare adevarata.

Bag aici mai la coada, cum tovarasii militieni n-aveau nimic cu minijupul "foarte scurt si strans pe trup" dar tundeau pletele celor ce ar fi dorit sa fie rockeri, radeau barbile, neproletare, bineinteles, si sfasiau pantalonii evazati, ca nu respectau morala de partid si de stat.

To be continued..., ca tot de la licenta mi se trage si invatarea limbii engleze fara profesor.

Un comentariu:

sebastian a. corn spunea...

oh, super! e de citit pe indelete!