Salata de vinete

Azi, tocand vinetele pt salata, m-au napadit iar amintirile. Pe vremea cand nu sufeream inca de sindromul "cuibului gol" (aka fetele inca stateau cu noi) era o adevarata aventura sa fac salata de vinete. Trebuia sa pregatesc patru portii: una fara sare pt jumatatea mea (HT), una fara ceapa pt fiica mai mare (gastrita), una fara ulei pt fiica mai mica (inapetenta la grasimi) si una cu de toate pt mine (ca sa combat deprimarea ca nu sunt in stare sa fac fatza atat la serviciu cat si la toate treburile casnice, ca fetele nu le puneam la treaba ca sa aiba timp sa invete, --si au invatat---, iar sotul nu ma ajuta pt ca "are fete mari, de ce sa mai miste el vreun deget in casa"?)
Mai tarziu, cand a venit nepoata in vacanta, a fost incurajata de fiica-mea sa guste "ia, este Baba Ganuj". A gustat si a protestat; "Daca e Baba Ganuj, de ce nu are gust de Baba Ganuj?"
Baba Ganuj bineinteles ca nu e o baba, ci un fel care se face tot cu vinete coapte si tocate + ulei, dar se pune usturoi in loc de ceapa, se adauga zeama de lamaie si mi se pare ca si patrunjel, am facut o singura data si n-am mai repetat experienta pt ca nu mi-a placut.
In vacanta asta, pt ca aveam niste loboda pusa in congelator in primavara, cand am adunat prea multa de la "mosie", aka din gradina mamei mele, am hotarat sa fac o ciorbita de pui cu loboda.
O CIORBITAAAAA?
Am facut trei: una numai cu loboda, pt ginerele meu vegetarian, alta cu pui dar fara loboda, pt ca nepoata nu mananca frunze si a treia fara sare, pt restul familiei. Ar fi trebuit sa mai fac una, cu sare si mai putina carne, pt fiica mea "meat-reducer", dar n-am mai avut putere, ca oale mai aveam.