Azi a fost prima data cand am simtit parfumul suav al florilor de Saman. Probabil ca pana acum a fost inecat in parfumul, mult mai puternic, de flori de tei. Sau poate faptul ca Bucurestiul a ajuns sa aiba, ca si Baraganul copilariei mele, climat temperat-continental, cu veri toride si ierni geroase, sa-l fi facut pe Saman (Albitza, e alt nume al pomisorului, dar numele asta mi-aminteste de o catzea de la bloc) sa se creada acasa.
La RCS, unde am platit facturile, usa era deschisa larg. Am intrebat daca au aer conditionat iar fata mi-a spus ca da, dar le doare capul, spatele si toate cele de la el. Deci ne mai gandim daca o sa contribuim la incalzirea globala instalandu-ne si noi aer conditionat.
Daca mai continua schimbarea asta climatica o sa ajungem toti ca fremenii de pe Arkis ("Dune" de Frank Herbert) cu ochi albastri din cauza "mirodeniei" (cum altfel sa rezisti daca nu te droghezi?) si sa ne bem propria sudoare din lipsa de apa.
Chiar acum bubuie sub fereastra o basculanta enorma care vrea sa treaca dar nu poate pt ca cineva a parcat o masina; la coltul blocului; intr-o dunga, desi avea destul spatiu sa parcheze in alta parte. Ori a facut-o dinadins, ori e alta mostra de egoism si nesimtire de sofer bucurestean posesor de masina tare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu