miercuri, 21 septembrie 2016

Palatul Romanit - Muzeul Colecțiilor de Artă.

Luni am făcut o plimbare pe Calea Victoriei. În ciuda faptului că temperatura a scăzut brusc de la 33 grade Celsius la vreo 16 nu am fost afectată fizic și am rezistat la efort dar odată ajunsă acasă am cam avut dificultăți la ridicarea de pe scaun din cauza febrei musculare.

Am profitat de faptul că Muzeul Colecțiilor de Artă se putea vizita și am făcut o tură a imensei clădiri, delectându-mi ochii și sufletul cu picturi, sculpturi, mobilă de lux, obiecte decorative excepționale. Acolo costa 100 de lei să fac poze. Ce m-a împiedecat însă să fac efortul financiar a fost faptul că am realizat că nu voi avea timpul necesar să trec în revistă toate colecțiile. Și-așa nu sunt sigură că nu am ratat câteva, pe cea a lui Iosif Iser sigur, pentru că se apropia ora închiderii și deja ușa era închisă...am intrat puțin după ora 16:00 și am ieșit aproape de ora 19:00.

Este foarte bine reprezentată arta picturală românească, sunt o mulțime de tablouri de pictori consacrați cum ar Nicolae și Lucian Grigorescu, Tonitza, Petrașcu, Pallady, Ciucurencu (ale cărui nuduri le-am confundat mereu cu cele ale lui Pallady), Corneliu Baba, Luchian, ș. a. Am fost încântată să vad căteva ukyi-o splendide de Utamaro, Hokusai, Hiroshige, Kunisada, Kunyioshi...dar și două vitrine cu intarsii de sidef, una la etajul 1, alta la 2...m-am desprins cu greu de ele. Am văzut cahle de Iran, covoare cu noduri (cărora noi le zicem persane), unele din mătase, Câteva statuete de Francisc Storck...mi-e greu să pomenesc toate comorile care se află acolo...

M-a impresionat foarte tare o colecție a unei artiste depre care nici nu știam că există, Șerbana Drăgoescu pe numele său...cu o pregnantă încărcătură spirituală.

Am primit un pliant foarte interesant care vorbește atât depre clădire, Palatul Romanit, cât și despre muzeu dar am preferat să copiez o scurtă descriere de aici:

http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/bucuresti,424,1174/la-pas-prin-bucuresti,3511/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__57397.htm

”Palatul Romanit (nr. 111) găzduieşte Muzeul Colecţiilor de Artă. Este o clădire foarte bine întreţinută amplasată pe colţul dintre Calea Victoriei şi Calea Griviţei. A fost construită de boier Falcă (În toate celelalte surse consultate boierul se numește Faca) de la care a ajuns la vistiernicul grec Romanit, un om foarte bogat şi cu simţ artistic. Scriitorul Ion Ghica a descris interioarele cu marmură şi stucaturi, tavanele pictate cu scene mitologice, sobele înalte de faianţă albă, covoarele orientale, mobilierul încrustat cu sidef şi canapelele îmbrăcate în piele de Cordoba. Clădirea a fost cumpărată de stat în 1836 pentru birouri administrative. În 1881 arhitectul N. Cerchez supraetajează clădirea, construieşte încă două corpuri, astfel încât se obţine forma unui U. După consolidarea de după cutremurul din 1977, clădirea a intrat în subordinea Ministerului Culturii care a deschis în 1978 Muzeul Colecţiilor de Artă.”

Am făcut câteva fotografii ale statuilor expuse în grădina din fața palatului. Am recunoscut imediat mâna lui Cornel Medrea în sculptura intitulată Maternitate

Corneliu Virgiliu Medrea (1888-1964) ”Maternitate”
Fântâna din parc.
 Joseph-Michel-Ange Pollet (1814-1870) ”Noaptea”
 Joseph-Michel-Ange Pollet (1814-1870) ”Noaptea”
 Johann Christian Hirt (1836-1897) ”Andromeda”
August Sommer (1839-1921) ”Bacant”

”Palatul Romanit, sediul Muzeului Colecțiilor de Artă, situat pe Calea Victoriei la numărul 111, este clădire reprezentativă Bucureștiului din secolul al XIX-lea, înălțată de boierul C. Faca, la colțul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoșoaiei) cu Calea Griviței (Podul Târgoviștei).

Faca a murit înainte de a o termina și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Romanit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase........”(Wikipedia)

Despre cum arăta acest palat în secolul 19 a scris Ion Ghica într-o scrisoare către Vasile Alecsandri

„Casa lui Romanit fusese concepută şi ieşită din temelii de Faca, şpeţ care, murind fără a apuca s-o isprăvească, epitropia copiilor a vândut-o boierului Romanit, un grec îmbogăţit. Domnul ştie cum. Acesta a isprăvit-o şi a împodobit-o cu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun gust lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad. Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Uşak şi Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsarie groasă de Damasc şi de Alep. Scaunele şi canapelele, toate de lemn de mahon şi abanos, încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, erau îmbracate cu piele de Cordova. În toate odaile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia, tăiate cu diamanturi, în care se oglindeau seara aceea mii de lumânări de spermanțet... ”

”Seara aceea” pomenită în scrisoarea lui Ion Ghica este parte dintr-un soi de telenovelă românească, o tumultuoasă și dramatică poveste de dragoste între frumoasa Elenchi Caragea și Scarlat Bărcănescu. Este o poveste cu răpiri, duel, morți și o căsătorie oficiată de un preot care se pare că a cedat unor presiuni. Povestea e descrisă în cartea Glorii și păcate Bucureștene de Șenchea Corneliu, din care am citit un fragment aici.

”Domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica, profita de faptul ca aceasta cladire este oferita spre inchiriere dupa moartea lui Romanit si isi instaleaza aici, in anul 1834, Cancelaria Domneasca. Cativa ani mai tarziu, in 1836, statul cumpara cladirea si aici incepe sa isi desfasoare activitatea Curtea Administrativa pina in anul 1859 cand Ministerul de Finante isi muta birourile in incinta Casei Romanit.

Arhitectul Nicolae Cerchez este însărcinat începând cu anul 1881 să aducă îmbunătățiri cladirii si sa ii adauge inca alte doua corpuri dispuse in forma de U. Lucrarile radicale au transformat in totalitate cladirea care a fost si supraetajata in totalitate pentru a crea spatiul necesar pentru birourile ministerului. Chiar daca fatada corespundea acum noilor cerinte estetice, interioarele au pierdut decoratiunile inestimabile si arhitectura initiala. Cutremurul din anul 1977 a adus pagube serioase celor trei noi corpuri ale cladirii care din acel an intra in subordinea Ministerului Culturii care consolideaza intr-un timp record interioarele (fara a se face insa investitii majore asa cum ar fi fost cazul) pentru a deschide acolo, pe 21 august 1978, Muzeul Colectiilor de Arta, o sectie a Muzeului National de Arta al Romaniei.

Daca pina in anul 1986 s-au putut vizita partial colectiile, incepind cu anul 2009 muzeul a fost inchis in totalitate pentru ca timp de aproape 4 ani cladirile sa fie supuse unui amplu proces de renovare cu ajutorul fondurilor oferite Romaniei de catre Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. In anul 2013 Muzeul Colectiilor de Arta a fost redeschis detinand 34 de colectii – donatii facute de-a lungul anilor de catre diversi colectionari.

Adresa: Calea Victoriei, nr. 111

Program de vizitare: sambata - miercuri (inchis joi, vineri) 11.00 - 19.00 (mai - septembrie), 10.00 - 18.00 (octombrie - aprilie).

Tarif Bilet intreg - 15 ron; bilet combinat (Muzeul Colectiilor de Arta + Galeria Nationala si Galeria de Arta Europeana): 20 ron. In prima miercuri a fiecarei luni intrarea este gratuita. Fiind pensionară eu am plătit 7,50 lei.

Taxa de fotografiere: 100 ron – si va sfatuiesc sa o achitati daca doriti neaparat sa faceti fotografii deoarece in muzeu sunt foarte multi supraveghetori si nu aveti nici o sansa sa nu fiti surprinsi si evident poftiti afara din muzeu.” Sursa

http://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=46477&d=alte-muzee-ale-bucurestiului--bucuresti

Vă recomand insistent să citiți, chiar dacă aveți de gând să mergeți la muzeu, articolul acesta pentru că descrie cu destule amănunte cam ce conține fiecare colecție. Mărturisesc că am citit doar câteva rânduri dar bănuiesc că și celelate sunt la fel de interesante

”Muzeul Colecțiilor de Artă este o filială a Muzeului Național de Artă al României, cu sediul in Calea Victoriei nr.111, București, in fostul Palat Romanit.
Muzeul conține 44 de colecții donate statului român incepând cu 1927 de către familiile: Hurmuz Aznavorian, Dumitru și Maria Ștefănescu, Josefina și Eugen Taru, Emanoil Romulus Anca și Ortansa Dinulescu Anca, Mircea Petrescu și Artemiza Petrescu, Sică Alexandrescu, Clara și Anatol E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza - Hortensia și Vasile Beza, Alexandra și Barbu Slătineanu ș.a. [1]
Muzeul găzduiește colecții in cele trei corpuri ale clădirii: lucrări de artă românească modernă, artă românească populară, lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă de proveniență occidentală sau orientală. [2]
Din 1986 până în 2009, muzeul a fost deschis parțial pentru public. După ample lucrări de restaurare, Muzeul Colecțiilor de Artă a fost redeschis in iunie 2013.[3]













Ecclesiast Capitolul 1 si Glossa de Mihai Eminescu

Această postare mi-a fost inspirată de prietenul meu de pe Face Book, David Woogon Jung...El a postat un fragment din Capitolul 1 al Ecclesiastului și mi-am amintit imediat de Glossa lui Mihai Eminescu...Voi posta aici ambele, ca să puteți face și voi o paralelă.

Fotografiile din Biserica Sfintei Cruci și a lui Vasile cel Mare le-am făcut ieri, când am colindat pe Calea Victoriei între Strada Frumoasă și locul unde se afla blocul ”Nestor”, prăbușit la cutremurul din 1977, apoi s-a construit blocul ”București”, acum renovat și transformat în  Hotel Radisson SAS. 


A fost o plimbare plăcută și instructivă, mai ales că am profitat de ocazie și am vizitat  Muzeul Colecțiilor de Artă. Îl mai vizitasem o singură dată, prin anii 80 și nu am fost deloc mulțumită de felul în care erau aranjate exponatele. De curând s-a renovat, exponatele sunt grupate pe autori acolo unde e cazul, e mai mult loc de expunere...dar a fost cumplit de obositor...concluzia este că ar trebui să mă mobilizez să-l mai vizitez de mai multe ori, pe îndelete, așa cum am făcut cu Muzeul Național de Artă de la Palatul Regal înainte de anii 90.

Poze nu am făcut, atât din cauza timpului limitat, cam două ore jumătate, una dintre curatoare spunea că e nevoie de 2 ore pentru o trecere în revistă, cât și datorită taxei cerute pentru fotografiere, de 100 de lei...

Ecclesiastul

Capitolul 1
1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind.
17. Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt,
18. Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.

Mihai Eminescu
Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Fotografii din Biserica Sfintei Cruci și a Sfântului Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Palatul Cantacuzino (Muzeul George Enescu)











În biserică se află o raclă bogat împodobită cu argint având mai multe moaște în ea, între altele și un fragment din crucea pe care a fost răstignit Isus






miercuri, 14 septembrie 2016

Aceeași Vârstă de Octavian Paler

Aceeaşi Vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote si drumul m-așteaptă
Și în afară de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vânt
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

Octavian Paler.

Tablouri: Don Quijote de Octavio Ocampo.

Îmi plac iluziile optice, deci îmi plac și aceste tablouri în care descoperi mereu ceva ascuns. Imaginea cu balerina este un detaliu din tabloul precedent intitulat Dansul lui Don Quijote.









marți, 13 septembrie 2016

" LET US SACRIFICE "... = ”HAI SĂ SACRIFICĂM...”

Mâine este  pentru musulmani e o zi importantă, un festival numit ”Sacrificiu” (Eid-Ul-Adha)

Unul din prietenii mei musulmani, (am prieteni internaționali de diverse rase și religii) Saiful Hoque Choudhury, a postat azi un fel de rugăciune care m-a impresionat puternic prin universalitatea ei. Am tradus-o adaptând finalul la religia noastră. Sper să să vă impresioneze și pe voi tot atât de mult cât m-a impresionat pe mine.

Un îndemn universal valabil:

HAI SĂ SACRIFICĂM...”

Hai să sacrificăm egoul nostru...
Care ne oprește să facem atâtea lucruri bune...
Care ne oprește să iertăm atâția oameni...
Care ne oprește să ne vedem pe noi înșine...

Hai să ne sacrificăm mândria care ne face să privim pe alții de sus...

Hai să ne sacrificăm lăcomia pentru lucrurile materiale
Care ne facem să adunăm din ce în ce mai multe lucruri...
Care ne duce pe o cale de lăcomie nesfârșită pentru a avea mai mult în această lume imorală...

Hai să ne sacrificăm mânia care ne face să rupem relații atât de frumoase...

Hai să ne sacrificăm  resentimentele pe care le avem în inimă contra altora...

Hai să ne sacrificăm tot pesimismul și toată negativitatea...

Hai să ne sacrificăm GNA (gândurile negative automate) care ne aleargă prin cap tot timpul, fără încetare...

Hai să ne sacrificăm câștigurile materiale pentru câștigurile spirituale...

 Hai să împărțim cu alții,
... Iubirea pentru cei dragi și pentru străini,
...Grija noastră, în special pentru cei cu care s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată în viață,
...Afecțiunea nostră pentru fiecare,
...Timpul nostru pentru fiecare, în special pentru cei în vârstă,
...Comorile noastre, binecuvântările noastre care se înmulțesc atunci când sunt dăruite,
Hai să adăugăm mai multe sacrificii în această zi (eid ul azha),
Hai să ne ascuțim cuțitul credinței și să sacrificăm tot răul pe care îl avem în noi,
Hai să ne aplecăm capetele cu sinceră Căință și remușcare,
Numai ca să împărțim cu ceilalți...
Toată bunătatea pe care o avem în noi.

Hai să ne sacrificăm cele mai dragi posesiuni
Așa cum o cere spiritul acestui festival (Eid-Ul-Adha)
Și să le închinăm Domnului Dumnezeului nostru.”

Iată și textul integral al postării, în engleză:

”To,
All my respected Friends, all across the Globe..
Tomorrow is Eid-Ul-Adha, the Festival of Sacrifice, so,

" LET US SACRIFICE "...

Let's sacrifice our ego...
Which stops us from doing so many good things,
Which stops us from forgiving so many people,
Which stops us from looking at our own self.

Let's sacrifice our pride which makes us look down on others .

Let's sacrifice our greed for material things,
Which makes us collect more n more of everything,
Which puts us on a path of never ending greed for more of everything of this immoral world.

Let's sacrifice our anger which makes us break beautiful relationships,

Let's sacrifice Our grudges that we hold in our hearts against others.

Let's Sacrifice all our pessimism all our negativity.

Let's sacrifice the ANTS (automatic negative thoughts) running in our heads full time non stop,

Let's sacrifice our material gains to earn the spiritual gains.

Let's share and distribute among others ,
....Our love for loved ones n strangers,
....Our care for those especially whom we might never meet again in life ,
....Our affection for everyone, 
....Our time with everyone especially the elders,
....Our treasures , our blessings which multiply when shared,
Let's add more sacrifices on this eid ul azha ,
Let's sharpen the knife of our faith ,and sacrifice all the bad we have inside of us, 
Let's bow our heads with sincere Repentance and remorse ,
Only to share and distribute.. 
All the goodness we have inside of us.

Let's sacrifice our most loved possessions 
Which is the real spirit of this Festival,
And surrender to our Lord! "
EID MUBARAK to all of you & your family members. Remember us in your prayers.”

Left Masaccio, Crucifixion from the Pisa altarpiece, 1426 Right Piero della Francesca, Misericordia altarpiece detail


Masaccio, Polyptych of Santa Maria del Carmine in Pisa, Crucifixion, Galleria Nazionale di Capodimonte.

Piero della Francesca, Polyptych of Misericordia: Crucifixion, tempera and oil on panel, Sansepolcro, Museo Civico

duminică, 11 septembrie 2016

Plăcintă cu piersici și bezea

De ani de zile pe peretele din hol e nelipsit calendarul cu 365 de file. Teoretic știu exact în ce zi a anului ne aflăm, rupând în fiecare zi câte o filă. Practic uneori uit și trec multe zile până ajung din nou la ziua prezentă, lucru neplăcut când îmi notez acolo diverse programări.

Sigur, o să spuneți că acum există smarfonuri dar calendarele au un avantaj...conțin și texte mai mult sau mai puțin moralizatoare, instructive sau practice.

Cel de anul acesta are, între altele rețete. Am să copiez una și veți afla la final de ce am făcut asta.

Plăcintă cu piersici și bezea

Ingrediente:
- 1 kg piersici
- 1/2 pachet de margarină
- 1/2 cană de zahăr
- 2 ouă
- 1/2 plic praf de copt și 1/2 plic amoniac
- coaja rasă și zeama de la o lămâie
- 1/2 pahar apă minerală
- 5 căni făină

Mod de preparare:
1. Freci margarina cu zahărul și gălbenușurile până obții o cremă și o pui peste făină.
2. Adaugi praful de copt, amoniacul stins cu zeamă de lămâie, coaja rasă de lămâie și frămânți aluatul până se desprinde de pe mâini. Îl lași 10 minute să se odihnească și în acest timp tai piersicile în felii.
3. Întinzi aluatul în tava unsă cu margarină și tapetată cu făină, așezi feliile de piersică una lângă alta și dai la cuptor pentru încă 15 minute,

Și gata. Asta e tot. Aici se termină rețeta.

Las la o parte faptul că amoniacul, care este gaz cu miros înțepător nu poate fi pus în plic pentru că știu că e vorba despre bicarbonatul de amoniu dar cele mai multe gospodine nu prea au învățat chimie la viața lor.

Las la o parte și faptul că nu cred că 15 minute sunt suficiente pentru copt...nu am experimentat rețeta și nu știu dar un lucru mă nedumerește total: Unde e bezeaua, cum se prepară și cum se aplică pe plăcintă? Și de ce îi zice plăcintă și nu prăjitură?

Știți ce cred eu? Că rețeta a fost scrisă de cineva care habar nu are cum arată o plăcintă.

Rețeta de mai jos însă, deși mult mai complicată, s-ar putea să fie mai indicată

http://retete.unica.ro/recipes/prajitura-cu-piersici-si-bezea/

PRAJITURA CU PIERSICI SI BEZEA

TIMPI DE PREPARARE

 Timp de preparare: 30 min
 Timp de gatire: 125 min
 Gata in: 2 ore, 35 min

INGREDIENTE

 6 piersici
 5 oua
 2 cani zahar
 1 cana lapte
 1 cana ulei
 2 cani si jumatate faina
 1 plic zahar vanilat
 1 plic praf de copt
 1 lingurita o et
 1 praf sare

PREPARARE

1. Pentru aluat, se mixeaza galbenusurile cu o cana de zahar si zaharul vanilat pâna ce galbenusurile se deschid la culoare si îsi maresc puţ in volumul. Se adauga apoi uleiul, amestecând mereu, apoi laptele, faina si, la final, praful de copt stins cu o linguriţ a de oţ et.

2. Se pune aluatul într-o tava (28×38 cm) se acopera cu hârtie de copt si se da tava la cuptorul preîncalzit la 180°C, pentru 5-10 minute.

3. Se taie piersicile în 2 sau în 4 bucaţ i (depide cât de mari sunt). Când aluatul s-a întarit puţ in se scoate tava din cuptor si se aranjeaza fructele peste aluat, apoi se baga iarasi tava în cuptor pentru înca 20-25 minute.

4. Între timp, se bat spuma tare albusurile cu un praf de sare si cu restul de zahar. Când aluatul e copt, se scoate tava din cuptor si se pun albusurile batute deasupra fructelor. Se da iarasi tava la cuptor la 155-160°C (pe raftul din mijloc) pentru aproximativ o ora sau chiar o ora jumatate.

5. Când bezeaua va capata o culoare placuta, aramie, iar înauntru va fi alba, prajitura e gata. Se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca bine înainte de a o servi.

Combinaţia de bezea şi fructe este delicioasă, mai ales dacă e vorba de piersici. Încearcă şi tu această reţetă gustoasă care arată apetisant!


Bătrânețea, boală grea?

Am găsit în calendarul meu de perete o cugetare anonimă. Cum puține lucruri mă enervează mai tare decât ”folclorul internautic”, cel care refuză să scrie și numele autorilor, am căutat pe Google cine e ”anonimul” care a scris cugetarea. În loc de autor am găsit alte cugetări anonime, pe aceeași temă. Cea din calendar e prima din listă.

Bătrânețea începe atunci când crezi că poți face toate lucrurile ca și in tinerețe, dar le lași întotdeauna pe mâine ...

Mulți oameni se păstrează încă tineri la șaptezeci de ani pentru că știu sa râdă sănătos de aceia care au îmbătrânit deja la douăzeci.

Nu te plânge că ai ajuns la bătrânețe. Multora li s-a refuzat acest privilegiu.

Oamenii nu se opresc din joacă pentru că imbătrânesc, ci imbătrânesc pentru că nu știu să se mai joace.

Bătrânețea este vârsta la care știi toate răspunsurile, dar nu te mai întreabă nimeni nimic

Rugăciune anonimă: Doamne, Tu știi mai bine chiar si decât mine că am inceput sa îmbătrânesc. Te rog ferește-mă să devin prea plicticos în vorbire crezând ca eu am soluția cea mai bună pentru toate problemele din toate discuțiile. Nu mă lăsa sa cred ca este datoria mea să mă amestec în toate situațiile tuturor cunoscuților. Învață-mî sfânta lecție că s-ar putea să mă mai înșel și eu. Fă-mă înțelept, dar nu acru; săritor, dar nu dominant; demn, dar nu arogant, căci aș vrea, Doamne, să-mi pot păstra măcar câțiva prieteni până la capăt.

Iată acum și o cugetare semnată, care aparent nu are nimic de a face cu tema de mai sus:

"Toate gândurile cu adevărat înțelepte au fost deja gândite de mii de alți oameni înaintea noastră; ca să le facem însă cu adevărat ale noastre, trebuie sa le gândim iarăși noi inșine, să le repetăm cu evlavie și respect, până când vor deveni o parte din viața și experiența noastră intimă"
- J.W. von Goethe

Tablouri de Andrei Alekseevich Shishkin