Promisiuni, promisiuni.

Pt ca vorbeam mai inainte de ppsuri in lant am sa transcriu textul dintr-unul cu numele de MantraRus:


Karma binefăcătoare

Citirea acestor rânduri este plãcutã si nu ia mult timp. Bucurã-te de ele!

Sunt cuvintele lui Dalai Lama în pragul anului nou 2009. Citirea si reflectarea la aceste rânduri ia doar câteva secunde. Nu pãstra acest mesaj. Mantra trebuie sã Te (imi place ca scrie Te cu litera capitala, de parca am fi toti niste divinitati) pãrãseascã în curs de 96 de ore. si vei avea parte de o surprizã foarte plãcutã! Aceste reguli se potrivesc tuturor – si celui care nu crede, si celui care împãrtãseste orice religie. Crede!

Gândeşte-te că, o mare iubire sau realizările extraordinare aduc cu sine şi un mare risc

Când pierzi ceva, nu pierde experienţa…

Respectă întotdeauna regula celor trei R:
Respectã-te pe tine (Respect for Self),
Respectã-i pe ceilalti (Respect for Others) si
Fii rãspunzãtor pentru toate acþiunile tale (Responsibility for all your Actions).

Ţine minte! Nerealizarea unui lucru pe care l-ai dorit este uneori cel mai bun cadou al sorţii.

Învaţă regulile, ca să ştii cum să le încalci în mod corect (Asta e tare!)

Nu lăsa ca un incident minor să distrugă bunele relaţii.

Imediat ce-ţi dai seama că ai făcut o greşeală, fă totul ca să o îndrepţi

În fiecare zi, petrece câteva momente cu tine însuţi.

Fii gata să-ţi schimbi scopurile, dar nu-ţi schimba niciodată valorile.

Ţine minte, câteodată tăcerea este cel mai potrivit răspuns.

Trăieşte corect şi cinstit. Astfel, când vei îmbătrâni, te vei putea bucura încă o dată de viaţa ta.

O atmosfera de dragoste în casa ta este baza întregii tale vieţi.

În timpul diferenţelor de opinii cu cei dragi, gândeşte-te doar la prezent. Nu te uita în trecut.

Transmite mai departe cunoştinţele tale. Aceasta este calea spre nemurire.

Fi grijuliu cu Pămâmtul.

O dată pe an, mergi undeva, unde nu ai mai fost niciodată.

Ţine minte, cele mai bune relaţii sunt acelea în care iubirea unuia pentru celălalt creşte nevoia unuia pentru celălalt.

Preţuieşte-ţi victoria cu preţul lucrurilor pe care a trebui să le sacrifici pentru a o atinge.

Iubeşte şi pregăteşte hrana cu pasiune nemărginită.

Trimite această Mantră la 5 prieteni şi viaţa ta va deveni mai bună.

0 – 4 prieteni: Viata ta se va îmbunãtãþi..
5 – 9 prieteni: Viata ta va deveni asa cum ti-o doresti.
10 – 14 prieteni: Vei avea parte de cel putin 5 surprize plãcute în urmãtoarele 3 sãptãmâni.
15 prieteni sau mai mult: Viata ta se va îmbunãtãti considerabil si tot ce ai visat vreodatã va începe sã capete trãsãturi reale.

Nu pãstra acest mesaj.

Aceastã Mantrã nu trebuie sã rãmâna la tine mai mult de 96 de ore.

Te asteaptã lucruri plãcute si neasteptate!

Cum eu amprimit acesta mantra acum cateva luni nu mai am ce spera de la ea (Am zis ca asemenea mesaje,char daca sunt pline de promisiuni ma irita f tare, OK? De-aia nu am pus-o pe blog mai devreme). De fapt cred ca am trimis si eu ppsul cuiva, dar n-am observat mare imbunatatire in viata mea. Asa-mi trebuie daca sunt sceptica!

Invataturile lui Bill Gates

Unul din lucrurile care ma irita grozav e scrisoarea (mai nou emailul sau ppsul) in lant, mai ales cand se termina cu promisiuni sau, mai rau, cu amenintari. Dar emailul primit de la Jolly Good Jokes si care contine invataturi atribuite lui Bill Gates mi-a placut grozav, incat simt nevoia sa ma conformez si sa-l dau mai departe.
N-am sa-l traduc pt ca eu cred ca la Romanica aceste invataturi sunt pt adolescentii care, daca au invatat trei vorbe in engleza, se cred muuult mai destepti (cool) decat parintii lor care n-au avut aceasta oportunitate.

Love him or hate him, he sure hits the nail on the head with this! Bill Gates recently gave a speech at a High School about 11 things they did not and will not learn in school. He talks about how feel-good, politically correct teachings created a generation of kids with no concept of reality and how this concept set them up for failure in the real world.

Rule 1: Life is not fair - get used to it!

Rule 2 : The world won't care about your self-esteem. The world will expect you to accomplish something BEFORE you feel good about yourself.

Rule 3 : You will NOT make $60,000 a year right out of high school. You won't be a vice-president with a car phone until you earn both.

Rule 4 : If you think your teacher is tough, wait till you get a boss.

Rule 5 : Flipping burgers is not beneath your dignity. Your Grandparents had a different word for burger flipping: they called it opportunity.

Rule 6: If you mess up, it's not your parents' fault, so don't whine about your mistakes, learn from them.

Rule 7: Before you were born, your parents weren't as boring as they are now. They got that way from paying your bills, cleaning your clothes and listening to you talk about how cool you think you are. So before you save the rain forest from the parasites of your parent's generation, try delousing the closet in your own room.

Rule 8: Your school may have done away with winners and losers, but life HAS NOT. In some schools, they have abolished failing grades and they'll give you as MANY TIMES as you want to get the right answer. This doesn't bear the slightest resemblance to ANYTHING in real life.

Rule 9: Life is not divided into semesters. You don't get summers off and very few employers are interested in helping you FIND YOURSELF. Do that ony our own time.

Rule 10: Television is NOT real life. In real life people actually have to leave the coffee shop and go to jobs.

Rule 11: Be nice to nerds. Chances are you'll end up working for one.

If you agree, pass it on.

If you can read this - Thank a teacher!

Ultimate Survivor

Canions Land

Arches Natural Park

Am povestit intr-un articol anterior ca exista mai multi "supravietutori". Probabil cel care face cele mai dramatice si mai interesante episoade este cel care se numeste "Ultimate Survivor", Bears Gryll, al carui nume imi pare mai degraba un pseudonim inspirat din filmele XXX (dar total diferit ca actiune), un tip care spune ca a facut parte din serviciile speciale engleze si care dovedeste asta cam in fiecare episod.

Spre deosebire de protagonistul din serialul amintit mai inainte el nu pretinde decat f rar ca se filmeaza singur, si nu ma pot opri sa nu-mi fie mila de cameramanul care ii imortalizeaza demonstratiile. Ieri actiunea a fost localizata tot in Utah, de data asta intr-o zona care nu cred ca e parc national, anume desertul Moab, unul din cele mai aspre din lume, zice BG.

In USA desertul se intinde in cel putin 4 state: New Mexico, in care s-au filmat cele mai multe scene de desert din filmele artistice, mai ales cele cu cowboy, probabil datorita faptuluica e cel mai apropiat de Cetatea filmului, Hollywood, Nevada cu renumitul in toata lumea Las Vegas, Arizona in care se afla Marele Canion al fluviului Colorado, al doilea fluviu ca lungime din USA dupa Mississippi cu Missouri, si Utah, cel mai nordic din ele, in care se afla numeroase parcuri nationale, cel mai vestit fiind Arches, dar si f intinsul Canions Land, Zion, Brice, Natural Bridges, etc, dar si peisaje absolut spectaculoase (scenery) pe malurile lui Colorado, ca sa nu mai vorbesc de salba de lacuri numite dupa exploratorul Powell.

Supravietuitorul nostru, un adevarat atlet, face ascensiuni periculoase, in episodul amintit urcandu-se intre doi pereti de stanca f apropiati folosind tehnica din explorarile speologice "escaladarea hornurilor", ceva extrem de greu si de privit, dar de executat, adica s-a catarat cu mainile goale. Asta m-a impresionat pe mine cel mai tare dar ne-a facut si alte demonstratii, unele chiar hilare, cum a fost racorirea capului si a barbiei cu ajutorul unui maieu taiat cu briceagul special din dotare si infasurat ca un turban in jurul capului si al gurii, dupa ce in prealabil a facut pipi pe maieul respectiv, (dar si-a lasat o ureche libera, m-am prins intr-un tarziu ca scopul era sa auda indicatiile regizorale si, probabil, maraielile si injuraturile cameramanului) ca si faptul ca a decis sa se hraneasca cu niste oua pe care le-a si gasit intr-un cuib spre care s-a catarat cu greu.

Intai a luat un ou crud pe care l-a mestecat cu coji cu tot, apoi s-a decis sa nu-si asume riscul de a se imbolnavi de salmonella (probabil primul ou era tratat special :)) si ne-a aratat cum se face un scrob f gustos (de fapt un ou ochi) pe o piatra incinsa in mod natural de razele ucigator de calde ale soarelui (o metoda cat se poate de ecologica si chiar sanatoasa, pt ca nu a folosit grasimi pt prajit).

Cautand apa a intrat intr-un canion f ingust in care curgea un paraias speriindu-ne bine povestindu-ne ca 12 turisti (hykers) au murit inecati cand in urma unei ploi torentiale nesteptate canionul in care se aflau s-a umplut cu apa (f aproape de bloculetul in care locuiam in SLC era un paraias f adanc, cu apa putina in timpul cand am stat acolo, ale carui maluri aveau cel putin 3m inaltime si langa podetul care il traversa era o pancarta care atentiona ca nu e bine sa ne aventuram aproape de apa pt ca exista pericol de inec in caz de ploaie) si a mers vitejeste prin apa pana a ajuns la un baraj format in mod natural de viituri, baraj care nu putea fi traversat pe sus pt ca era f instabil.

Atunci mi-a fost cel mai mila de cameraman pt ca BG a incercat de doua ori sa treaca pe sub apa pe partea cealalta (fiind filmat cu amanuntime) si a reusit abia a doua oara pt a se afla in fata acelor pereti de stanca amintiti mai sus. N-a uitat BG sa ne spuna intr-o noapte ca ii lipsesc nevasta si cei doi copii (adica ii era dor, ca doar nu era nebun sa vrea sa-i aduca si pe ei acolo). Dupa ne-a aratat cum se prinde un scorpion si a renuntat sa manance un crotal (rattlesneak,adica sarpe cu clopotei) pe care l-a prins fara a fi muscat de el , a ajuns pe malul lui Colorado intr-un loc de unde se vedea o moara pe malul opus.

A tinut neaparat sa ne arate ca acolo sunt nisipuri miscatoare care te pot suge in adancuri daca te zbati. Ne-a mai facut o demonstratie a calitatilor sale atletice scufundandu-se pana la brau in acele nisipuri si apoi reusind sa iasa fara nici un ajutor din afara (unele din cele mai dramatice scene de actiune din filme sunt cele in care un personaj se scufunda, uneori pana aproape de gat in nisip sau, in serialul TV australian "Fiicele lui McLeod", in graul din siloz, si este extras cu greu prin incercari f dificile dar intotdeauna terminate cu succes, ale cuiva binevoitor aflat intamplator prin preajma, desi, daca personajul este nespus de nesuferit sau salvatorul de o rautate iesita din comun, se mai intampla si sa dispara in adanc--personajul, desigur, nu interpretul---pt totdeauna).

Si pt ca un episod atat de plin de incercari nu se putea termina abrupt ne-a mai invatat cum sa traversam Colorado (vestit pt curentii lui inselatori care au facut multe victime) sau alt rau f lat inotand in aval in diagonala,si nu contra curentului (am aflat pe pielea mea, la Arges, traversand raul intr-o zona cu un curent f puternic, dar nu in aval ci transversal, ca te poti ineca f usor daca iti pierzi puterile, eram un grup care se tinea de mana in lant, chiar langa mine era o fata mult mai slabuta si cand am declarat sfarsita ca "nu mai pot" s-a uitat urat la mine, a zis "ba mai poti" si m-a zmucit, incat clipa de slabiciune a disparut si am ajuns cu bine la destinatie).

Si pt ca tot vorbesc de inotat o sa mai amintesc o alta experienta care imi putea fi fatala. Eram la Mamaia, intr-o zi cu marea cam agitata. Multi turisti traversau un canal destul de adanc ca sa ajunga pe o insula micuta mai in larg, printre ei si fiica mea cea mica. Ea a ajuns usor pe insula dar eu, dupa ce am trecut canalul inot (nu sunt deloc o buna inotatoare pt ca nu pot sa tin capul in apa din cauza operatiei pe care am avut-o la ureche) nu am reusit sa "aterizez' pe insula, pt ca valurile ma rasturnau la fiecare incercare. Am simtit ca sunt in pericol de inec, am strigat dupa ajutor, dar nu m-a auzit nimeni si atunci am intins mainile si picioarele facand un fel de pluta inversa si m-am lasat in voia curentului care in zona aceea ducea spre mal.

Fotografiile care ilustreaza acest articol au fost facute in ani diferiti. Prima excursie am facut-o in octombrie 2000, de atunci dateaza fotografiile din Arches. Nu am facut poze in Canions Land pt ca am uitat sa luam aparatul foto de la motel. In martie 2003 am facut cateva poze in CL, (primele trei au fost facute de mine de pe marginea unei prapastii, nu cea amintita anterior, in vale era un peisaj f interesant, drumuri de pamant printre canioane, dar era cam ceata). Din nefericire atunci ni s-a stricat aparatul foto cand i s-a inlocuit rola de film, de aceea n-am facut mai multe poze.

In Arches sunt peste 2000 de arcuri naturale, ferestre formate in stanca prin prabusirea pietrelor (sandrocks, traducatorul din serialul TV a tradus gresie, nu sunt sigura ca e corect) care formeaza peretii de stanca. La intrarea in Arches erau avertizari ca daca auzim zgomote de crapaturi sa anuntam rangerii si sa ne departam pt ca nu de mult s-a prabusit un bolovan si era pericol de ranire. Existau si bolovani aflati in echilibru precar, precum si zone cu dune impietrite, se vede una intr-o fotografie facuta de noi printr-un arc.

Mi-a placut mult si un pomisor f mic, un adevarat bonsai, pe care l-am surprins intr-una din poze, care era insa destul de batran, clima f aspra facndu-l sa nu creasca prea mult, acolo existand si o specie endemica de pin pitic, numit pinon (primul n se scrie ca in spaniola si se citeste ni).

In Arches s-au fotografiat unele din reclamele la Marlboro Land, acelea in care apare cel care ulterior a dat compania in judecata pt ca s-aimbolnavit de cancer la plamani din cauza fumatului, el decedand din ccauza cancerului.

Ce-mi placea in Parcurile Naturale de acolo erau denumirile poetice date diferitelor peisaje mai interesante, precum si multimea tablitelor avertizoare de culoare maro (asortate cu stancile). Turisti erau f multi in Arches, din multe state ale USA, dar si asiatici, incepand de la bebelusi pana la "seniori", unii trecuti de 80 de ani, dar urcand vitejeste pe pante destul de dificile. In Arches, CL sau NB m-au impresionat amabilitatea si familiaritatea cu care se tratau turistii intre ei (noi inclusiv),de parca toti s-ar fi cunoscut de cand lumea (fratietatea universala a montagnarzilor)

El major si ea minora.

Raspunsul dat de marinel intrebarilor impertinente ale ziaristilor mi-au amintit o poezie destul de cunoscuta a lui Toparceanu:

TOAMNA IN PARC

Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Si-tr-o fina discordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora.

Deh, Theodor Atanasiu e major, de aceea pastreaza marinelul distanta dintre suspendarea rapida a fostului ministru al apararii (chiar daca ulterior s-a dovedit total nefondata) si problema minora a mentorei ministrese (de neclintit de pe scaunul ei) cu care-l tot deranjeaza nesimtitii astia de ziaristi.

Si ca sa-mi mai treaca nervii, in caz ca cineva din anturajul cotrocenesc se rataceste pe blogul meu ii dedic urmatoarea poezie, scrisa tot de Toparceanu:

COBE

Tu, care ma citesti cu voie buna,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o luna,
Sau peste zece ani, indiferent.

Un mare potentat ce sta departe
(Si nimeni nu-i mai mare decat El)
Te-a osandit nevinovat la moarte,
Rostind sentinta-i fara drept de-apel.

Si daca, liber ca intr-un ospiciu,
Te lasa inc-un pic sa mai respiri,
O face doar asa, dintr-un capriciu:
Tu nu poti evada pe nicairi.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
La El nu merge cu protectie, cu rude:
Nu te salveaza nimeni si nimic...

Tu vei muri, si-n urma ta ograda
Va sta subt soare-a doua zi la fel.
Si factorul postal va trece strada
Latrat de-aceeasi javra de catel.

Apoi pe-aceeasi strada solitara
Vor trece-ndragostitii pe-nserat,
Visand in fiecare primavara
Un vis pe care si tu l-ai visat.

De dimineata-aceleasi servitoare
Vor scoate asternutul pe balcon,
Si fiecare doamna, la culcare,
Va dape nas cu crema"Tokalon"...

Iar tu, ca o momaie-ncremenita
In fundul gropii umede si reci,
Vei sta privind in bezna nesfarsita
Cu ochii ficsi, intunecati si reci.

Nu vei vedea apusurile rosii,
Nici nu vei sti de-i noapte ori e zi.
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum canta-n soare, peste tot, cocosii...

Unde dai si unde crapa

Pe masura ce trece timpul nici macar madam Ridzi nu poate sustine ca banii cheltuiti pe 2 Mai s-au folosit in mod legal. Si indiferent daca madama si-a bagat banii in buzunarul propriu sau doar a ajutat alti smecheridzi (termen preluat de la Reralitatea) sa-si faca mendrele, raspunderea pe care o are ca ministreasa ar obliga-o sa faca un pas indarat.

In loc de asta ce sa vezi, cel care si-a depus demisia e Octavian Bellu, care se pare ca a realizat ca a picat ca musca in lapte in ministerul condus de dezonoranta lui sefa care a respectat intocmai indicatiile partidului si a politizat un domeniu in care politica si competenta reprezinta un oximoron.

Si pt ca tot vorbim de Ridzi-Pidzi si de solidaritatea de partid aflam ca subseful pedelist, cel care a facut un raport separat, al comisiei parlamentare care a anchetat-o pe R-P, mister Vishan, e bun prieten cu "Dom'Costel" cel care a sechestrat personal (nu prin Zmarandesti, ca JJ) cu adevarat niste persoane, pe una din ele obligand-o sa umble cu o pancarta defaimanta pe piept in care recunostea suveranitatea lui "Dom'Costel", Don (nu am gresit consoana, m-am gandit la Corleone, dar nu la cel din fotbal) care azi a fost achitat de oarba justitie a judetului Dolj.

Hmmm, spune-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti si spune-mi cine te apara ca sa stim cate parale faci.

Dar din dar se face rai: Ridzi-ridzi Song

Pt ca Poxipolul isi dovedeste inca eficienta cantecelul lui Alin Farcas e inca actual.

Aspiratii

Victor Vasnetzov-- Cavalerul la rascruce
Ivan Kramskoi-- Hristos in desert

Fiecare om, chiar si cel mai umil, are aspiratii. Cei mai multi aspira la glorie, avere, putere.

Gloria, cum bine au spus latinii, e trecatoare. Tabloul lui Vasnetzov s-ar mai putea intitula "Sic transit gloria mundi".

Despre avere a vorbit Eccleziastul:

Cap 1.2

Desertaciunea desertaciunilor, zice Eccleziastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

Cap 1.3

Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare?

Cap 2.22

Oare ce-i ramane omului din toata munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?

Cap 5.9

Cine iubeste banii nu se va satura de bani, iar cel ce iubeste bogatia nu va avea parte de rodul ei. Si aceasta este desertaciune!

5.10

Cand se inmultesc averile, sporesc si cei ce le mananca si ce folos are stapanul lui ca numai le vede?

Cap 5.17

Cu adevarat iata ce amvazut ca este bine si frumos: sa manance si sa bea si sa traiasca omul bine din tot lucrul cu care se trudeste sub soare in vremea vietii daruite lui de Dumnezeu, caci aceasta este partea lui.

5.18

Si ori de cate ori Dumnezeu da omului bogatii si bunuri si ii ingaduie sa manance si sa-si ia partea lui si sa se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. (normal, doar Eccleziastul e scris de regele Solomon, care nu s-a putut plange de vreo lipsa!)

Bun,ideea este ca nu trebuie sa strangi in prostie, privandu-te de tot si de toate (Hagi Tudose al lui Delavrancea e un exemplu negativ cat se poate de potrivit temei, dar mai exista si alte exemple literare: Mosh Costache al lui Calinescu--Felix si Otilia--sau Harpagon al lui Moliere, poate si Mosh Goriot al luiBalzac), chiar daca o faci pt a lasa copiilor. dar...

Cap 2.26

Omului care este bun inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ii da intelepciune, stiinta si bucurie (adica lui Solomon) iar pacatosului ii da sarcina sa adune si sa stranga pt a da celui ce este bun in fata lui Dumnezeu (multi pacatosi mai avea Israelul in vremurile acelea!). Si aceasta este desertaciune si vanare de vant!

Cap 2.18

Si am urat toata munca pe care am muncit-o sub soare, fiindca voi lasa-o omului care va veni dupa mine.

2.19

Si cine stie daca el va fi intelept sau nebun! Si el va face tot ce va gasi cu cale (poate alaturarea cu-ca nu este f fericita, textul l-am copiat din Biblia editata in 1975 sub indrumarea Patriarhului Justinian) din tot lucrul cu care m-am trudit si m-am chibzuit sub soare! Si aceasta este desertaciune!

Dar mult mai intelept a vorbit Iisus despre averi:

Matei cap 6.19

Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.

6,20

Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.

6.21

Caci unde este comoara ta, acolo va fi inima ta.

Cat despre putere, fiecare o exercita cum poate. Unii au putere doar asupra unui fir de iarba, pe care fie il ingrijesc, fie il smulg sau il calca in picioare. Dar istoria ne invata fara gres ca puterea absoluta corupe absolut. Si asta pt ca cei care o detin isi inchipuie ca sunt liberi sa faca tot ce vor si poftesc.

Dar eu cred ca nu exista putere fara limitari, dupa cum nu exista nici libertate absoluta. Iar cei care si-au exercitat puterea asupra semenilor vreme indelungata au facut-o cu chibzuinta si, dupa parerea mea, fara sa fie prea fericiti, pt ca uneori de dragul puterii au renuntat la multe bucurii simple.

Poate de aceea Buddha Sakyamuni (Siddharta Gautama) a fost fericit doar cand a renuntat la avere si putere.

Perversity of mind

Cine nu a facut gafe in viata lui? Eu una recunosc ca mi se intampla fie din nestiinta, fie din superficialitate. Dar un articol din New York Times (pe care l-am gasit cand am trimis un email cu link la alt articol care atrage atentia ca Facebook intentioneaza sa faca publice "by default" toate mesajele userilor, aici e cazul sa spun ca Picasa seteaza albumele private by default) atrage atentia ca se pot comite gafe tocmai din dorinta de le evita.

Articolul il citeaza pe Edgar Allan Poe (scrierile lui sunt fascinante dar aerul lugubru din cele mai multe, si nu ma refer aici la celebrul "Nevermore" din poemul "Corbul" ci mai ales la nuvele, sa nu uitam ca el e "tatal" romanelor politiste cu "Crimele din Rue Morgue"sau SF cu "Aventurile lui Gordon Pim", care l-a inspirat pe Jules Verne in "Sfinxul Ghetarilor", e in totala contradictie cu firea mea solara):

“That single thought is enough,” wrote Edgar Allan Poe in “The Imp of the Perverse,” an essay on unwanted impulses. “The impulse increases to a wish, the wish to a desire, the desire to an uncontrollable longing.”

He added, “There is no passion in nature so demoniacally impatient, as that of him who, shuddering upon the edge of a precipice, thus meditates a plunge.”

Or meditates on the question: Am I sick?

In a few cases, the answer may be yes. But a vast majority of people rarely, if ever, act on such urges, and their susceptibility to rude fantasies in fact reflects the workings of a normally sensitive, social brain, argues a paper published last week in the journal Science.

Hmm, asta imi aduce aminte de un impuls nebunesc, despre care n-am vorbit niciodata nimanui, pt ca mi-a pus sub semnul intrebarii propria mea sanatate mintala (noroc ca am citit acest articol si am realizat ca doctorul care a refuzat sa ma interneze la Spitalul" Dr Marinescu" avea perfecta dreptate cand sustinea ca sunt doar f stresata dar perfect sanatoasa din pdv mintal, mult mai tarziu am aflat ca aveam o puternica lipsa de calciu, adica spasmofilie), avut exact in cazul amintit de Poe.

Eram in Canions Land, exact pe marginea unei prapastii si o secunda m-am intrebat "Ce-ar fi sa ma arunc?" Dar in secunda urmatoare mi-am imaginat socul suferit de ai mei si am spus NU. Citisem in SLC Tribune despre o investigatie care avea ca obiect o intamplare petrecuta tot intr-un parc national din Utah, posibil CL, cand sotul s-a intors acasa fara sotia care ajunsese zdrobita la baza unei prapastii. Rudele femeii banuiau ca nu a fost o cadere accidentala, avand in vedere colosala asigurare pe viata a nefericitei (cam un milion de $) al carei beneficiar era tocmai sotul.

Si daca tot am pomenit de Utah o sa fac un detour pt a povesti despre un documentar mult gustat de sotul meu, "Survivorman", de fapt unul din vreo patru documentare cu protagonisti diferiti dar cu acelasi scop declarat, acela de a ne invata pe noi, muritorii de rand, cum sa supravietuim in conditii extreme. Episodul pe care l-am vazut se petrece in Canions Land.

Dupa ce ne povesteste cum ca pana si banda lui Butch Cassidy si-a cautat ascunzis acolo si ca multi dintre cei intrati in zona nu au mai iesit vreodata (tot in SLCT am citit despre un caz relativ recent al unei bande care a jefuit cel putin o banca si a intrat in Canionland spre a nu mai fi vazut nici unul din membri vreodata, undeva s-au gasit niste oase, poate ale unuia din ei) supravietuitorul nostru si-a facut un culcus distrugand cativa din destul de putinii copaci de acolo (am acasa cateva conuri de pini pitici), in alta zi s-a adapostit intr-o pestera care ar fi putut fi infestata cu sobolani purtatori de ciuma (parca as trai intr-o lume Tehnocrati, numai ce ma intereseaza un subiect si apoi apar tot felul de conexiuni) si in cele cateva zile cat a bantuit prin tinuturile in care isi fac veacul cougars (pume), bobcats (un fel de rashi) si rattlesnakes (serpi cu clopotei) a pretins ca n-a mancat decat o veverita de pamant pe care a ars-o bine ca sa distruga orice bacil al ciumei sau alte cumplite boli, precum si niste boabe de ienupar.

A baut apa din gropi (in Canions Land am fost de doua ori, a doua oara a plouat mai tot timpul, un paraias micut pe care l-am sarit intr-o drumetie s-a umflat la intoarcere --dupa cel mult o ora-- incat l-am traversat cu oarece dificultate, incepusem sa ma cam satur de desertul acela atat de umed, mai ales ca ma chinuia reumatismul) si se pare ca s-a aflat intr-o zona in care nu se pomenea sa se stie pe unde ar curge cele doua rauri care isi au confluenta in CL, Green si Colorado (cel din urma fiind "responsabil" de "Great Canyon" aflat in statul invecinat, Arizona, linkul duce la un site cu fotografiif frumoase si o prezentare documentata a GC).

In schimb sunt sigura ca vitele ale caror urme le-a gasit si care apartin unor fermieri care au primit autorizatie sa le lase sa pasca putina iarba din CL (in 2003 era mare scandal pt ca Administratia le-a pus in vedere fermierilor sa-si scoata vitele din parc din cauza secetei, lucru ce ar fi costat o avere avand in vedere ca respectivele animale trebuiau sa fie intai gasite, apoi scoase cumva, poate cu elicopterul, de pe coclaurile unde isi faceau veacul, nu stiu cum s-a finalizat diferendul, pt ca am plecat) stiau f bine unde se afla apa, pt ca altfel ar fi crapat de mult. Si pt ca tot vorbeam de Tehnocrati supravietuitorul nostru a vazut si un corb, dar nu pe cel al lui Poe.

Dupa ce atat eu cat si sotul meu am ajuns la concluzia ca "asta isi bate joc de noi pretinzand ca se filmeaza singur" omul s-a declarat invins de mediul ostil si a spus ca va chema echipa de salvare sa-l scoata de acolo. Trebuie sa marturisesc ca, desi cand am fost in excursie noi am mers pe poteci marcate in zona destul de restransa amenajata pt turisti ca noi mi-era putin teama sa nu ne intalnim nas in nas cu vreo puma. Din fericire am vazut doar un iepuras gri.

Si ca sa mai raman putin in dragul de CL (n-am mers in prea multe excursii dar cele din Utah, pt care le voi ramane vesnic recunoscatoare copiilor, m-au impresionat cel mai mult, atunci, exceptand secunda amintita mai sus, am fost fericita) o sa mai spun ca am vazut un alt documentar, despre salvari incredibile, petrecut aproape de valea lui Colorado. Un grup de tineri insotiti de vreo doi adulti s-a ratacit si a ajuns cu greu la rau si apoi a fost salvat, dupa niste peripetii extrem de dramatice in timpul carora unul din ei s-a prapadit. Acest grup n-a avut parte de o echipa de salvare sau de camere de luat vederi, intamplarea a fost reconstituita cu actori pe baza celor povestite in documentar de catre protagonistii reali.

Cred ca ce mi-a placut cel mai mult in parcurile din Utah vizitate a fost aerul de salbaticie neimblanzita al locurilor, ca si dificultatea urcusurilor sau coborasurilor (in Natural Bridges am coborat intr-un fel de prapastie pe fundul careia trecea un raulet peste care se arcuia un pod natural, n-am reusit sa ajung pana jos, panta era prea abrupta, ar fi trebuit s-o strabat si in sens invers) .

Dar destul cu ocolisurile. Am sa ma intorc la articolul care mi-a prilejuit aceste rememorari. Se intelege de acolo, ca si din rezumatul lucrarii stiintifice care i-a stat la baza, ca daca suntem constienti ca un anume lucru "nu se face"sa fie spus sau executat, daca suntem stresati sau distrati tocmai acel lucru ne aluneca de pe limba sau ne trezim ca-l facem. In acest sens povestioara lui Poe, pe care acum am citit-o prima data, lugubra si gotica in spirit, e cat se poate de ilustrativa.

Am sa copiez rezumatul articolului lui Wegner, din pacate n-am reusit sa citesc tot articolul pt ca ori trebuia sa ma inregistrez, ori sa-l cumpar:

How to Think, Say, or Do Precisely the Worst Thing for Any Occasion

Daniel M. Wegner

In slapstick comedy, the worst thing that could happen usually does: The person with a sore toe manages to stub it, sometimes twice. Such errors also arise in daily life, and research traces the tendency to do precisely the worst thing to ironic processes of mental control. These monitoring processes keep us watchful for errors of thought, speech, and action and enable us to avoid the worst thing in most situations, but they also increase the likelihood of such errors when we attempt to exert control under mental load (stress, time pressure, or distraction). Ironic errors in attention and memory occur with identifiable brain activity and prompt recurrent unwanted thoughts; attraction to forbidden desires; expression of objectionable social prejudices; production of movement errors; and rebounds of negative experiences such as anxiety, pain, and depression. Such ironies can be overcome when effective control strategies are deployed and mental load is minimized.

Prin pagini ingalbenite

Asa cum am spus, Disa m-a inspirat sa caut in paginile ingalbenite ale poeziilor lui Arghezi. Am cautat indelung o poezie din care-mi mai aminteam doar cateva versuri, dar nu-mi mai aminteam nici titlul, nici primul vers. Ciudat e ca se potriveste f bine cu acel comentariu care m-a inspirat:

MA UIT LA FLORI

Ma uit la flori, ma uit la stele:
Esti chinul dulce al tristetii mele.
Ma uit in mine, ca intr-o chilie.
Ma uit in ceruri,in imparatie.
Ma uit in gol, ma uit in vizuini.
Te caut printre spinii din gradini,
Dau buruienile deoparte, de otrava,
Si pipai locul urmei tale cu zabava.
Strabat calare shesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Ma plec la trandafiri si le miros
Bobocii din tulpinile de jos.

Fusesi in toate si te dai in laturi.
Incerc sulfina: tu trecusi alturi.
Intreb plapandele verbine.
Ele raspund ca stie patlagina mai bine.
Zisei soparlei: -"A trecut pe-aici?"
Ea m-a trimis la serpi si licurici.
Si neprimind raspuns nici de la stupi.
Ma iau dupa vulturi si lupi.

Am colindat mosia-n lung si-n lat
Si-am scoborat din leat in leat
Si, ostenit in ravna si puteri,
N-am dat de tine nicaieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse alba, chiar atuncea, umbra ta.
Taria-i de beteala si salba langa salba.
Mi s-a parut odata ca ai fi fost o nalba.

Dar auzind o soapta m-am intors:
Vorbise vantul intr-un lan de orz:
"Omul cu soimul cauta mereu
Raspantia lui Dumnezeu.
Noi o vedem in camp si in livede.
El singur are ochi si nu o vede."

Cu juramantul mortii, cel fara iertaciune,
Toate il stiu pe Domnul: nici una nu mi-l spune.

DENIE

Seara stau cu Dumnezeu
De vorba-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
In altarul luide fum
Aprinzand intre hotare
Mucuri mici de lumanare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbel.
Imi trimite danie
Cate o ganganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atarnati de-o sfaora groasa
Cat o umbra de matasa.
Si se leaga de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.

Pe drumul de el ales
Graiul n-are inteles.
Mai mult spune cucuruzul
Decat gura si auzul.
Domnultace.
Glasul nu-si trimite-ncoace.
Domnul tace.

Si pt ca Domnul tace Arghezi a scris si:

INSCRIPTIE PE BIBLIE

O mie de neamuri te-au strans cu zabava
Trecandu-te tainic prin somn tuturor.
Cules, pe-nserate, de cugetul lor,
Prin pomii nadejdii cu frunza bolnava.

O suta de veacuri, cusute-n cotoare
Aduc marturie si semn cunoscut
Ca oameni in vremuri, alesi,te-au vazut
Intreg,in odajdii de bruma si soare.

Poteca de suflete sesul strabate
Ca niste sacara cu spic.
Puterea dospeste-n grauntele mic
Si holdele-asteapta tot nescuturate.

O mie de neamuri plecate,domoale
Te cauta-n ceruri,in vis,pe pamant
Ascuns te-au gasit in Cuvant.
Sfarama Cuvantul: cuvintele-s goale.

Celebrul psalm pe care l-am invatat la scoala ca dovada a aplecarii catre ateism a lui Arghezi l-am gasit gata transcris aici

Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

Tot acolo am gasit si cea mai frumoasa, dupa parerea mea, poezie de dragoste din literatura romana:

Psalmul de taină

O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-insul locul mumii,
Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de grumaji
Si m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnica-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.
Pământ făgăduit de ceruri cu turme, umbră şi bucate.

Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai făcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si ţarmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde
Si ai lăsat să rătăcească undele mele suferinde;
Unde-ţi sunt mâinile să-ntoarcă în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cununa spinii?
Si şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind
Si-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce-nfiori pe şesuri plopii când treci din creştet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă calda de răcoare.
Tu ce scrutezi, scotându-ţi sânii pe jumatate din vestminte
Ca să-i sărute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luare-aminte,
Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,
Carora vântul le-mprumută o-nfăţişare fără chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată fără ţintă,
Si frumuseaţea ta făcută pare-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pandi faptura
Si n-ai ştiut a-i scoate-n cale şi-a-l prăvăli de moarte, ura;
Ridică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te chem,
Ca să auzi, o! neuitată, neiertătorul meu blestem.

Altii mai harnici au publicat alta poezie draga mie, care imi devine, pe masura ce trece timpul, mai plina de inteles:

Nu mai zaresc. . .

Nu mai zaresc si-as sta sa mai ascult
Poteca merge inca mult?

Si cine-ar fi croit-o prin mohor
Pentru un singur calator?

Nici apele, nici vantul n-o-ntrerup.
E pas de sfant, e pas de lup?

Se duce, doar se duce si nu vine,
Carare-aleasa numai pentru mine.

De cand o umblu fara de rascruce,
Nu vreau sa merg si ea ma duce.

M-as odihni ... Secunda cu secunda
Poteca inapoi mi se scufunda.

Seasons of life.

Azi nu aveam deloc inspiratie si ma resemnasem ca nu voi publica nimic, dar am noroc de prietene. Disa m-a inspirat sa caut prin poeziile lui Arghezi, dar o voi face in articolul (nu-miplace delaoc englezescul post, imi aminteste de restrictiile dinaintea marilor sarbatori crestine) urmator.

Mihaela, care nu stie engleza, mi-a trimis un pps din seria "inspirationale" (tot un cuvant provenit din engleza ca sens in cazul de fata) si o sa incerc sa-i fac un serviciu sa traduc textul ca multumire pt bucuria pe care mi-a produc mereu ppsurile trimise de ea. Intai am sa scriu textul in engleza, pe bucati, apoi traducerea bucatii respective, pt ca imi va fi mai usor asa. Traducerea va fi de data asta literara, si nu exacta, voi reda mai ales sensul si nu stilul textului.

There was a man who had four sons. He wanted his sons to learn not to Judge things too quickly. So he sent them each on a quest, in turn, to go and look at a pear tree that was a great distance away

A fost odata ca niciodata un om care avea patru fii. Voia ca fiii lui sa invete sa nu se grabeasca sa judece lucrurile. Asa ca i-a pus la incercare trimitandu-i pe rand sa se uite la un par care era undeva departe.

The first son went in the winter, the second in the spring, the third in summer, and the youngest son in the fall.

Primul fiu a plecat iarna, al doilea primavara, al treilea vara si cel mai mic toamna.

When they had all gone and returned, he called them together to describe what they had seen

Cand s-a intors si cel mai mic i-a chemat pe toti si le-a cerut sa descrie ce au vazut.

The first son said that the tree was ugly, bent, and twisted.
The second son said it was covered with green buds and full of promise

Primul fiu a spus ca pomul era urat, indoit si rasucit.

Al doilea fiu a spus ca era acoperit de muguri verzi, promitatori.

The third son disagreed; he said it was laden with blossoms that smelled so sweet and looked so beautiful, it was the most graceful thing he had ever seen.
The last son disagreed with all of them; he said it was ripe and
drooping with fruit, full of life and fulfillment.

Al treilea fiu nu a fost de acord, a spus ca era plin de flori si mirosea atat de placut si era atat de frumos, incat era cel mai frumos lucru pe care l-a vazut vreodata.

Cel mai mic i-a contrazis pe toti, a zis ca ramurile ii picau de fructe coapte, pomulera plin de viata si de roade bogate, isi implinise menirea.

The man then explained to his sons that they were all right, because they had each seen only one season in the tree's life.

Atunci omul le-a explicat ca toti aveau dreptate, pt ca fiecare vazuse numai un anotimp din viata pomului.

He told them that you cannot judge a tree, or a person, by only one season. That the essence of who they are, and the pleasure, joy, and love that come from that life, can only be measured at the end, when all the seasons are up.

Le-a spus ca nu poti judeca un pom, sau o persoana, dupa numai un anotimp (sezon). Ca esenta fiintei lor si placerea,bucuria si dragostea care provin din acea viata pot fi masurate numai la sfarsit, cand se termina toate sezoanele.

If you give up when it's winter, you will miss the promise of your
spring, the beauty of your summer, And the fulfillment of your fall.

Daca renunti atunci cand e iarna vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si implinirea toamnei.

Don't let the pain of one season destroy the joy of all the rest.
Don't judge life by one difficult season

Nu lasa durerea unui anotimp (sezon) sa distruga bucuria tuturor celorlalte.

Nu judeca viata dupa un sezon dificil.

Persevere through the difficult patches, and better times are sure to come in time.

Persevereaza in perioadele dificile si cu siguranta vor veni si timpuri mai bune (ce s-ar fi intamplat daca m-as fi lasat invinsa de toate bolile care m-au napadit dealungul timpului?)

Urmeaza niste indemnuri care dau nota de "inspirational" ppsului al carui text il traduc. imaginile din pps nu au nici olegatura cu povestea de mai sus, de aceea am cules de pe net (mi-a fost lene sa caut in arhiva proprie) poze mai adecvate.

Aspire to Inspire….Before You Expire!

Aspira spre Inspiratie...inainte de a expira (suna mai frumos in engleza)

Live Simply. Love Generously. Care Deeply. Speak Kindly.
And leave the rest to God.

Traieste simplu. Iubeste cu generozitate. Sa-ti pese de ceilalti din adancul sufletului. Vorbeste cu blandete si duiosie. Si lasa restul lui Dumnezeu.

Happiness keeps You Sweet, Trials keep You Strong, Sorrows keep You Human, Failures keep You Humble, Success keeps You Growing, But Only God keeps You Going

Fericirea te face sa fii bland, Incercarile te fac sa fiiputernic, Tristetea te face sa fii uman, Esecurile te fac sa fii umil, Succesurile (ca s-o citez pe Eba, bineinteles ca stiu ca e vorba despre succese, dar nu m-am putut abtine sa nu arunc o sageata, dar nu din rautate de data asta) te ajuta sa cresti (si sa te maturizezi, la Eba "succesurile" au venit inainte de vreme), dar numai Dumnezeu te ajuta sa-ti vezi de drum.

Take care and be safe for me.

Ai grija de tine sa nu ti se intample nimic rau, pt linistea mea sufleteasca.

THANK YOU FOR BEEING A VERY IMPORTANT PART OF THE SEASONS OF MY LIFE.

ITI MULTUMESC PT CA ESTI O F IMPORTANTA PARTE A ANOTIMPURILOR VIETII MELE.

God Bless you and keep you in his care through all the seasons of your life!

Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa aiba grija de tine in toate anotimpurile vietii tale.

Sunt sigura ca, desi nu are habar de engleza, indemnurile si urarile finale sunt si in asentimentul prietenei mele.>