joi, 18 ianuarie 2018

발저림 Feet numbness

Am un prieten coreean care a fost profesor de engleză în Ryad și care are ca hobby traducerea de poezii coreene în engleză, o treabă tare anevoioasă nu numai pentru că limba coreeană are sumedenie de omonime dar și pentru că topica e foarte diferită.

Eu am preluat postarea sa pe contul meu de facebook cu următoarea prezentare:
Vă mai amintiți de Winter Sonata, cum a așteptat fata pe iubitul ei în zadar când a venit prima zăpadă, fără să știe că el a avut un accident?

Eroul poeziei traduse de prietenul meu Sanjoo Michael Lee povestește o întâmplare asemănătoare, când a stat într-un loc până i-au amorțit picioarele. 

Poetul nu spune nimic despre vreo iubită dar un alt prieten coreean, 이형재, a pictat un tablou căruia i-a atașat o poveste in tinerețea lui când a așteptat o fată ore întregi.

Poetul încheie spunând că a auzit că trebuie să te întorci în locul unde ți-au amorțit picioarele.

In ”Hana Yori Dango”, ”Boys Over Flowers” and ”Meteor Garden”, toate după manga japoneză ”Hana Yori Dango”, eroul a așteptat ore întregi în ploaie.
詩: 발저림 Feet numbness
Written by Yongtaek Kim and Translated by Sangjoo Michael Lee
발 저림
하얀 눈을 이고
서 있는
겨울나무처럼
그리움을 머리에 이고
거기 그 자리에
서 있습니다.
발 저립니다.
발 저리면,
저린 그 자리는
또 와야 한다지요.
Like a winter tree
standing
with white snow on,
I am standing
at the very place
with yearning on my head.
My feet are numb.
Feeling numb in my feet,
I was told that
the place of being numb
is where I need to come again...
Pentru că poemul începe cu o comparație a poetului cu un copac acoperit de zăpadă am căutat poze făcute cu ani în urmă, în Ianuarie 2011 când am venit de la Spitalul Municipal, unde era internată Mamița și sufletul mi s-a umplut de admirație când am văzut ce frumos s-a așternul zăpada proaspătă, de un alb pur, ca niște aripi de îngeri, pe copacii pe care îi știam triști și desfrunziți, creând un peisaj feeric.








sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Efecte secundare și contraindicații ale unor plante medicinale

Prietena mea Suzana Tanase are grijă ca atunci când găsește un articol interesant să îmi dea și mie linkul. Mi-a trimis de pildă link la un articol de care aveam mare nevoie deoarece atunci când am folosit timp îndelungat ceaiuri medicinale la un moment dat am simțit că am ajuns la saturație și nu știam de ce. Acest articol mi-a dat unele răspunsuri...starea mea de sănătate s-a modificat în timpul tratamentului, în unele privințe în foarte bine dar în altele mai puțin bine și atunci organismul mi-a spus Ajunge!.

V-am spus, într-o postare anterioară (pe facebook, am să copiez conținutul acestei postări mai jos) , că de regulă articolele care recomandă remedii naturiste nu menționează și efectele secundare sau adverse. Suzana a găsit mai multe articole care menționează aceste efecte, separat de cele benefice. Ideal ar fi ca atât efectele benefice cât și cele secundare sau adverse să fie menționate în același articol, dar asta nu se întâmplă din motive comerciale.

Postarea de pe facebook este despre fructele goji, adesea prezentate ca panaceu universal:

Lucruri mai puțin știute despre fructele goji, intens mediatizate drept superalimente care sunt extraordinar de benefice. Ele sunt într-adevăr excelente dar cu anumite precauții.

O doză ar trebui să fie cam 10-20 de boabe pe zi. Datorită alcaloizilor (atropină și betaină) ar putea provoca dureri abdominale și diaree la persoanele care au probleme cu aparatul digestiv dacă se ia o doză prea mare. Pot avea efect hipotensiv la persoanele care urmează tratament antihipertensiv, deasemenea pot provoca sângerări la persoanele care iau medicamente anticoagulante deoarece interferează cu warfarina.

Deci, ca în orice tratament naturist cu plante care au în compoziția lor substanțe toxice totul ține de dozaj...plantele pot avea efecte benefice, toxice și chiar letale.
Multe articole sunt de fapt reclame care rareori atrag atenția că în anumite cazuri plantele recomandate, fie ele și superalimente precum fructele goji, pot face mai mult rău decît bine.”

Articolul de mai jos nu este exhaustiv, eu cred că multe afirmații sunt traduse din literatura publicată pe net în limba engelză pe diferite situri, cum ar fi WebMD care furnizează informații bine documentate și credibile: Îmi amintesc de exemplu că într-o cărticică de popularizare a plantelor medicinale erau expuse și eventualele efecte adverse (cărticica mi-a fost subtilizată din birou pe vremea când eram activă, nu pensionară ca acum) cum ar fi faptul că ceaiul de chimen nu este indicat persoanelor care suferă de ulcer. În schimb cuminul (tradus greșit de unii drept chimion adică chimen) adăugat în mâncare drept condiment ar putea fi folositor celor cu probleme digestive.

Ca orice medicament, și plantele medicinale au contraindicații si efecte secundare atunci cand nu se respectă doza (se supradozează). 

http://www.wikifood.ro/nutritie/principii-nutritive/contraindicatii-si-efecte-secundare-ale-unor-plante-medicinale-asupra-organismului.html

Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele actionează mai fin, provoacă mai puține reacții adverse si complicații. Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare. Nu așa stau lucrurile in realitate. Ca și in cazul tratamentelor cu pastile, și administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor și termenilor. 

Depăsirea lor provoacă deseori diferite dereglări in funcționarea echilibrată a organismului, și anume:

Aloe (Aloe Vera) provoacă in unele cazuri inflamația intestinului gros, afluxul de sânge la organele bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecțiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prudență această plantă.

Armurariul (Silybum marianum) nu se folosește in cazurile de: tromboflebită, hipertensiune și coagulabilitatea sângelui crescută.

Barba - ursului (mulți o cunosc drept coada calului) (Equisetum arvense L) în caz de supradozare apar dureri de rinichi, în zona de jos a spatelui. Trebuie folosită cu moderație de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inimă și de rinichi.

Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) îmbunătățesc metabolismul organismului în general, stimulând funcționarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) în cazuri de: afecțiuni oncologice, mioame, tuberculoză activă, tiroidoză, imediat după un infarct miocardic, în timpul sarcinii, în procesele inflamatorii acute.

Castanul (Aesculus hippocastanum), supradozat folosit sub forma de flori în ceai, in doze mari provoacă crampe ale degetelor de la mâini.

Cimbrișorul (Thymus serpyllum) în cantități foarte mari duce la hiperfuncția glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însăarcinate și în cazuri de ulcer stomacal și duodenal, pielonefrită, hepatită, aterioscleroză coronariană și cerebrală, fibrilație auriculară (atrială). 

Cătina albă (Hyppophae rhamnoides) este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbați, cătina albă poate provoca prostatită adenomatoasă, iar la femei mastopatie datorită conținutului de fitohormoni. În caz de astm bronșic și in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se află în cantități mari în cătina albă, poate provoca alergie.

- Coada șoricelului (Achillea millefolium) poate provoca, în caz de supradozare, amețeală, diaree, erupții, tromboflebită.

Echinacea (Echinacea purpurea) nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza și în caz de sensibilitate ridicată față de plante compozite.

Florile de tei (Tilia platyphyllos) supradozate, folosite în ceai dau complicații la inimă dacă se bea mai mult de o lună, de două ori pe an. Pauza între doua cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.

Hameiul (Humulus lupulus), folosit in cantități mari, duce la dureri de cap, dureri de burtă, greață, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenței, iritarea mucoasei tractului digestiv.

Iarba mare (Inula helenium) ridică tensiunea.

Imortela (siminoc) (Helichrysum arenarium),, folosită în doze mari, ridică tensiunea arterială, provoacă fenomene de încetinire a funcțiilor ficatului.

Inul (Linum usitatissimum), sub forma de semințe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămâni) acționează negativ în cazuri de colecistită si hepatită.

Ginsengul (Panax ginseng) nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecții, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuală prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potenței.

Lăptișorul de matcă nu se folosește în caz de boala Addison (boală a glandei suprarenale).

Laminaria (alge marine) (Varec)- supradozată, folosită timp indelungat, duce la osteoporoză. (am mai găsit alte contraindicații într-un articol tradus cu o mașină automată, posibil Google, unde se spune ”Laminaria nu este recomandată pentru nefrită, diateza hemoragică, sarcină, escoriații, unele tulburări endocrine și de hipersensibilitate la preparatele de iod.”)

Măceșul (Rosa Canina), atat de cunoscut, provoacă distrugerea smalțului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv.

Mătasea de porumb (Zea Mays) în cantități mari inhibă centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozată provoacă de asemenea și tromboflebită.

Melisa (Melissa officinalis) nu se folosește în caz de hipotensiune.

Menta (Mentha piperita) nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scăzută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, și ca rezultat la incontinență urinară. Uneori duce și la scăderea potenței. Menta proaspată are toxicitate redusă și este indicat a fi folosită în ceaiuri.

Muștarul (Brassicaceae alba/nigra/juncea) este contraindicat în tratarea bolilor de rinichi și a tuberculozei.

Păducelul (Crataegus monogyna), în doze mari provoaca scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale și vomă dacă este băut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se bea apă rece deoarece apar colici intestinale.

Pătlagina și semințele ei (Plantago lanceolata/major/media), în caz de supradozare, când sunt folosite drept ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer și gastrită hiperacidă. Dacă aciditatea este scazută, pătlagina se folosește cu succes în tratarea acestor boli.

Pătrunjelul (Petroselinum crispum) agravează durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate și mamelor care alăptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat consumând alimente bogate în acest element.

Pelinul (Artemisia absinthium), în cantitati foarte mari provoacă spasme, halucinații, tulburări psihice.

Sunătoarea (Hypericum perforatum) ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermită, scăderea potenței dacă o folosiți un timp îndelungat. Folosind pojarnița nu aveți voie să folosiți inhalatori pentru astm bronșic, medicamente pentru răceală și febră de fân. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveții în oțet, iaurtul.

Podbalul (Tussilago farfara) este interzis categoric celor cu afecțuni ale ficatului și alcoolicilor. Provoacă dureri abdominale, greață, stări febrile, icter.

Pungulița de câmp (Thlaspi arvense) este contraindicată femeilor însărcinate.

Rostopasca (Chelidonium majus) este o plantă minune care a salvat mulți oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungata a plantei provoacă greață, vomă, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.

Salvia (Salvia officinalisnu se administrează mai mult de 2 luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate și bolnavilor de nefrită le este contraindicată folosirea internă.

Socul, boabele de soc(Sambucus nigra) folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăți în respirație, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică și acută, producând iritații ale colonului.

-  Stejarul  (Quercus robur) - coaja lui se folosește în medicina populară pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosită timp îndelungat pentru gargară duce la scăderea simțului olfactiv. Folosit pentru uzul intern în doze mari provoacă scăderea apetitului, vomă, colică renală.

Ștevia (Rumex patientia) este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.

Troscotul (Polygonum aviculare), în doze mari, întărește tonusul uterului, coagulabilitatea sângelui. Nu se recomandă pentru femeile însărcinate, pentru bolnavii cu inflamații acute ale rinichilor sau vezicii urinare.

Urzica (Urtica dioica), în cantități mari, duce la mărirea coagulabilității sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroză, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame și mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.

Valeriana (odoleanul) (Valeriana officinalis), folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcțiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greață, schimbări în funcționarea inimii, scăderea capacității de muncă.

- În caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.

Vetricea (Tanacetum vulgareeste contraindicată femeilor însărcinate și copiilor mici deoarece ridică tensiunea dacă e folosită în cantități mari.

Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp îndelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea și cele pentru inimă cu suc de grepfruit. Aceasta duce la intoxicarea organismului și la alte urmări grave.

Folosirea plantelor medicinale în vindecarea copiilor cere o atenție deosebită și cunostințe aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat și medicul pediatru.

De pildă, adulții usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gâștei si valeriana (odolean). 

Pentru copiii cu aceeași problemă în nici un caz nu se folosesc plantele menționate mai sus. Folosirea sistematică a plantei talpa gâștei la copii poate duce la oprirea creșterii și la căderea părului. Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca nu suferă cu inima și nu au afectțuni renale sau distonie vegetativă vascularâ. La unii copii ceaiul provoacă ridicarea bruscă a tensiunii.

Am incercat să arăt că tratamentul cu plante medicinale nu este atât de inofensiv cum ar părea la prima vedere. Asta nu înseamna că trebuie să disperați și să renunțati la fitoterapie. 

Natura este farmacia Domnului și nu putem să nu apelăm la ajutorul ei. Pentru ca tratamentul cu plante să vă aducă numai sănătate și bucurie trebuie sa îndepliniți cu strictețe indicațiile medicului fitoterapeut, să nu depășiți dozele și termenele propuseîn rețete și să faceti pauzele necesare între seriile de tratamente.

Uneori medicii spun: "este târziu". Natura însă niciodată nu spune "este târziu"; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne întinde o mană de ajutor, propunându-ne diferite soluții.

Aici se sfârșește articolul pe care l-am editat folosind diacriticele unde a fost cazul și adăugând numele științifice ale plantelor.

Articolul este foarte folositor dar asta nu înseamnă că trebuie să vă limitați la el. Există și alte surse atât în cărți de medicină naturistă și fitoterapie cât și pe net, trebuie însă discernământ pentru a vedea care informații sunt exacte, mai ales pe net, unde circulă tot felul de păreri care nu au nici o bază reală.

joi, 11 ianuarie 2018

Generation to Generation de Antoine de Saint-Exupéry

Acum câțiva ani am găsit acest poem atât de profund al lui Antoine de Saint-Exupéry și de câteva zile tot caut originalul în limba franceză dar Google nu m-a ajutat deloc până am găsit într-o biografie că ar fi scris o carte intitulată ”The Wisdom of Sands”. Am citit toate cărțile publicate de acest autor drag inimii mele dar nu aceasta.

Am continuat cercetarea și ...tadam! e vorba de ”Citadelle”. Poate i s-o fi schimbat numele ca să nu fie confundată cu romanul omonim al lui Cronin...Oricum, nu e de mirare că nu am recunoscut poemul, nu am reușit să mă concentrez îndeajuns ca să pot să o termin de citit. E plină de considerente filozofice, siciologice, etc, care necesită un răgaz pe care nu l-am avut niciodată îndeajuns.

Cartea trebuie să fie în una dintre biblioteci, dacă nu cumva am dat-o cuiva.

Se găsește online ca pdf pe Scribd

https://www.scribd.com/doc/177722381/Antoine-de-Saint-Exupery-Citadela-pdf

Căutând ”The Wisdom of the Sands” de Exupery” am găsit întâi ”The Wisdom of Sands” partea I și II de Osho, apoi ”Wind, Sand and Stars” aka ”Terre des hommes” de Exupery și abia într-un final ”Citadela”.

http://www.oshorajneesh.com/download/osho-books/Sufi/The_Wisdom_of_the_Sands_Volume_1.pdf

http://www.oshorajneesh.com/download/osho-books/Sufi/The_Wisdom_of_the_Sands_Volume_2.pdf

http://fer3.com/arc/imgx/wind-sand-and-stars.pdf

Am mai găsit online https://argotheme.com/st_exupery_terre_des_hommes.pdf

Generation To Generation

In a house which becomes a home, 
one hands down and another takes up 
the heritage of mind and heart, 
laughter and tears, musings and deeds. 
Love, like a carefully loaded ship, 
crosses the gulf between the generations. 
Therefore, we do not neglect the ceremonies 
of our passage: when we wed, when we die, 
and when we are blessed with a child; 
When we depart and when we return; 
When we plant and when we harvest. 
Let us bring up our children. It is not 
the place of some official to hand to them 
their heritage. 
If others impart to our children our knowledge 
and ideals, they will lose all of us that is 
wordless and full of wonder. 
Let us build memories in our children, 
lest they drag out joyless lives, 
lest they allow treasures to be lost because 
they have not been given the keys. 
We live, not by things, but by the meanings 
of things. It is needful to transmit the passwords 
from generation to generation.

Antoine de Saint-Exupéry

Children paintings by my friend Οδυσσέας Οικονόμου







miercuri, 10 ianuarie 2018

Angoase

Adolescenții au tot felul de angoase, cele mai multe legate de schimbările hormonale. Angoasa mea era că am să mor și nu o să apuc să citesc toate cărțile de pe lume. Și că pentru asta trebuie să învăț cât mai multe limbi străine. Cred că eram cam ciudățică. :D

Aveam o febră a cititului, ceva de speriat. Citeam peste tot, în tramvai, acasă (mătușa mă controla dacă învăț, înveleam cărțile beletristice în hărtia albastră a manualelor), la lumina lanternei, la lumina stâlpului din fața ferestrei de la bloc, chiar și pe stradă, mergând pe trotuar (m-am izbit odată rău de un geam deschis) și bineînțeles în clasă, în timpul orelor. Mi s-au confiscat câteva cărți pe care profesorii le-au înapoiat după ce le-au citit și ei...

vineri, 15 decembrie 2017

Coroanele Regale ale României.

Muzeul Național de Istorie al României.
Fotografii din 18 Decembrie 2015

1. Coroana de oțel originală (dreapta);  Coroana Reginei Elisabeta a României (stânga)
2. Coroana de oțel originală (etichetă)
3. Coroana purtată de Regina Maria la încoronarea sa din data de 15 octombrie 1922
4. Coroana purtată de Regina Maria (etichetă)





”Coroana de oţel a fost făurită de elevii şi soldaţii meseriaşi de la Arsenalul Armatei din Bucureşti. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului - neterminat, cercul frontal fiind diferit de acela al celorlalte două modele. Al doilea a fost modificat şi amplasat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră de pe b-dul Carol, Piaţa C.A. Rosetti. Al treilea model este, în fine, cel primit de către regele Carol I în ziua încoronării sale din anul 1881. 

Data aleasă, 10 mai, a avut în vedere trei aspecte importante: proclamarea regatului urma să se facă concomitent cu alte două evenimente importante, respectiv sosirea domnitorului în ţară în 1866 şi, respectiv, câştigarea independenţei în anul 1877. ”Coroana regală a fost oferită lui Carol I pe 10/22 mai 1881, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca rege şi a proclamării Regatului României.” 

”Coroana regală se compune dintr-un cerc frontal de oţel cu opt fleuroane (frunze, n.r.) şi tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre preţioase, toate stilizate din oţel. Acestea alternează prin alte opt figuri mai mici, având în partea superioară perle. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea ”Trecerea Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel, chiar şi perlele, numai căptuşeala interioară este din catifea purpurie. Coroana cântăreşte 1.115 grame şi este realizată din zburătura unui tun (partea din faţă a ţevii, n.r.) de calibru 90 mm., fabricat la F. Wöhlert din Berlin la cunoscutele uzine Krupp. Pentru a comemora faptele de arme şi sacrificiile românilor a fost inscripţionată pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid, următoarea inscripţie: ”DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI”. Tunul a fost păstrat ani buni în Muzeul Arsenalului până la desfiinţarea instituţiei, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Naţional din Capitală.”

Citeste mai mult: adev.ro/nozf3w

”În prezent, Coroana de Oțel este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă la Tezaurul istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. O copie fidelă a coroanei se găsește și la Castelul Peleş.”

”coroana de aur a Reginei Maria.” ”A fost făcută în 1922, special pentru încoronarea care a avut loc pe 15 octombrie, aici la Alba Iulia. Proiectul coroanei a fost realizat de pictorul Costin Petrescu, dar se ştie că un rol important în design-ul coroanei l-a avut chiar Regina Maria, care a dorit să aibă o coroană cu totul specială, deosebită, faţă de ce se purtase până atunci în spaţiul european. Ea a dorit să aibă o coroană care să aducă o amintire a acelor coroane din epoca medievală. Această coroană este inspirată de cea a Doamnei Despina Miliţia, soţia lui Neagoe Basarab, coroană care poate fi văzută pe fresca de la mânăstirea Curtea de Argeş. Coroana are aproape 2 kilograme greutate, este făcută din aur transilvănean.

Are pietre preţioase şi semi-preţioase şi o serie de simboluri alese de Regina Maria, cum ar fi boabele de grâu sau acele cruci gamate.”

”Pe pandantivele laterale ale coroanei sunt inscripţionare simboluri, mai exact în partea dreaptă simbolul heraldic al României iar în partea stângă simbolul heraldic al casei ei din Borough. De menţionat este faptul că regina Maria era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea.”

https://alba24.ro/foto-coroanele-si-mantiile-regilor-ferdinand-si-maria-au-ajuns-la-muzeul-unirii-din-alba-iulia-vezi-povestea-simbolurilor-regale-133791.html

”Coroană care a aparţinut Reginei Elisabeta. Are bază circulară cu muchiile marcate prin nervuri. Zona centrală este decorată cu aplicaţii de flori, frunze şi perle de aur prinse cu nituri. Deasupra acesteia se află 8 scuturi care au în centru aplicaţii florale cu câte o perlă de aur în mijloc. Scuturile alternează cu fleuroni surmontaţi de câte o sferă cu perlă din aur. Din spatele fiecărui scut porneşte câte o rază curbată care are pe mijloc o nervură pe care sunt lipite sfere din aur, prinse din loc în loc de raze cu nituri. Razele sunt adunate sub o şaibă distanţatoare cu marginile decorate peste care se află o sferă timbrată de o cruce de aur în forma decoraţiei "Trecerea Dunării". Coroana este căptuşită în interior cu catifea purpurie. Coroana a fost executată la Arsenalul Armatei (?). Aurul a fost expertizat de către Banca Naţională prin buletinul nr. 28463/1977.”

http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=16E5DC8067C14087994E2375E3710176

Pe 12 Decembrie am mers și eu la Palatul Regal să-i aduc un omagiu Regelui Mihai I, atât de iubit de foarte mulți români, nu neapărat regaliști.














miercuri, 6 decembrie 2017

Osul de pește fermecat. Amintiri din copilăria fetelor mele.















Urmărind filmul vieții regelui Mihai (Dumnezeu să îl odihnească), în special partea despre exil, mi-am amintit de povestea lui Charles Dickens ”Osul de pește fermecat” (ilustrată de Iacob Desideriu). Povestea le-a plăcut foarte mult fetelor mele, ba chiar una din păpușile Dianei a primit numele de Alicia, eroina principală a poveștii.

Ce deosebește această poveste de altele este faptul că regele e sărac, cu o droaie de copii, e angajat la stat și spre sfârșitul poveștii regele recunoaște că e sărac lipit pământului, că nu mai are nici un ban și nu știe ce să mai facă. 

Abia atunci Alicia, care primise de la zâna Grandmarina un os de pește fermecat pe care avea voie să îl folosească o singură dată, atunci când nimeni și nimic nu o mai putea ajuta, hotărăște că e timpul să apeleze la ajutor dinafară.

Până atunci familia trecuse prin câteva cumpene, dar fetița a reușit să le treacă cu bine. 

Aici este povestea, în engleză, a doua dintr-o serie de patru

http://www.gutenberg.org/files/809/809-h/809-h.htm

Iar aici e o recenzie a poveștii, foarte bine scrisă, care m-a ajutat să rememorez cartea, pe care cred că am dăruit-o cuiva, cum am făcut cu multe cărți frumoase cumpărate pentru copilele mele.

http://catecevadesprecartilecopilariei.blogspot.ro/2014/05/osul-de-peste-fermecat.html

Dacă vreți să citiți povestea în limba română iată un link unde e scanată în formă de ilustrate.

https://anemones-blog.blogspot.ro/2012/09/iacob-desideriu-osul-fermecat-de-peste.html








marți, 14 noiembrie 2017

Evolution by Michael Cheval.



Evolution by Michael Cheval.

Am găsit un site in care M.C. explică șase din operele sale, provocându-ne să căutăm și noi explicații pentru alte opere, pornind de la titlu. Din păcate trebuie să muncesc foarte mult ca să găsesc titlurile imaginilor din albumele mele alcătuite din poze de pe net care nu afișau și numele în momentul descărcării.

Deci M.C. spune că, în conformitate cu teoria lui Darwin, totul în lume avoluează de la simplu la complex, nu numai în natură, dar și în alcătuirea societății, exact asta face și tabloul, în plus arătând că evoluția are un preț, societățile mai complexe controlând pe cele mai simple.

Numai că eu, înainte de a-i citi explicația, am fost impresionată de faptul că piesa principală care controlează toate marionetele are forma unei cruci. Probabil autorul este sincer în explicația lui și nu a avut un gând ascuns când a creat tabloul...

Totuși această formă, ținând cont de faptul că el e de origine rusă, deci o societate care e, ca și la noi, majoritar creștin ortodoxă (sau cel puțin așa cred eu, deși 70 de ani de ateism nu sunt deloc de neglijat) transmite un mesaj subliminal și anume că religia creștină (nu e vorba de credință aici) controlează toate straturile sociale, indiferent de complexitatea lor.

Și dacă ținem cont de recenta vizită a Patriahului Alexei în țara noastră și rolul pe care îl joacă în Rusia parcă interpretarea mea nu ar fi chiar atît de deplasată cum pare, chiar dacă tabloul precede cu mult evenimentul despre care vorbesc.