duminică, 21 mai 2017

Noaptea Muzeelor - ”Cap de copil” de C. Brâncuși

NOAPTEA MUZEELOR

Anul acesta am ales să merg în Nordul Capitalei, la vilele Minovici. Vedeta zilei a fost expunerea publică, pentru 10 ore, după 45 de ani a unei sculpturi de Constantin Brâncuși, anume ”Cap de copil”., la Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică Minovici, str Nicolaie Minovici nr 3.

Pentru mine nu a fost o noutate, am văzut-o când era expusă la MNAR, Palatul Regal, acum mai bine de 45 de ani. Poate de aceea nu am fost foarte impresionată și nicidecum excitată precum doamnele din personalul muzeelor.

În schimb alți vizitatori, deși nu erau prea mulți deoarece aceste muzee au fost deschise un pic mai devreme decât altele, stăteau ca înșurubați în fața micuței statui.  Erau și foarte mulți copii mici dar numai unul a fost scos de părinți urlând din muzeu.

Oricum a fost frumos. Ploaia care a început exact când plănuisem să plec, pe la 15:30 și care s-a terminat cîteva ore mai târziu când am ajuns în Piața Scînteii (pe la 18:00) a primenit un pic aerul poluat de miile de mașini care trec pe lângă Fîntâna Miorița. Este multă verdeață și pomi în grădina vilei Nicolaie Minovici, actualul Muzeu de Artă Populară Prof. Dr. Nicolaie Minovici, iar în micuța grădină din Muzeul de Artă Medievală Ing D. Minovici sunt multe flori.

”Modelata in maniera romantica , in anul 1906 , in atelierul sau de la Paris din Impasse Ronsin , lucrarea a avut ca subiect un copil orb care ii frecventa zilnic atelierul . Sculptura reda foarte bine expresia de inteligenta a modelului. Portretul acestui copil este o imbinare a invatamintelor lui Rodin si ale lui Medardo Rosso. Este o lucrare care a aparut pentru prima oara cu prilejul Centenarului sculptorului, in 1976, facand parte dintr-o colectie particulara. Aceasta a doua versiune a “Capului de copil”, este lucrata mai rafinat, iar urmele turnarii sunt slefuite. Lucrarea figureza in patrimoiul Muzeului de Arta Craiova din august 1954 ; din 1956 a fost expusa permanent in cadrul Galeriei Nationale , iar din 1964 in cadrul Cabinetului Constantin Brancusi . ”

http://brancusi.1dez.com/opere/Cap-de-copil.html





Frânghia orbului

Din când în când prietenul meu Ja Deung (Cha Dâng) ne oferă câte o povestire budistă plină de învățături. Mi-a plăcut atît de mult cea de azi încât am făcut un mix din cele două traduceri automate Bing și Google și l-am folosit ca bază pentru traducerea în română. Mie povestirea mi-a dat mult de gândit, sper că și voi veți avea aceeași reacție.

Un interpret (actor) mergea pe stradă une sunt ”oameni vii”. A auzit un țipăt. Când s-a apropiat de locul de unde venea sunetul a văzut un orb care atârna de o frânghie la marginea unei stânci și țipa din toate puterile. Dar interpretul a stat nemișcat pentru că locul de sub stâncă era plat. Dacă orbul dădea drumul la frânghie putea să ajungă în siguranță pe pământ dar pentru că nu vedea se ținea de frânghie cu frica morții.
Interpretul i-a spus: ”Dă drumul la frânghie”
Orbul a strigat la el. ”Cum poți vorbi cu atâta cruzime? Dacă dau drumul la frânghie o să mor”   În acel moment frânghia s-a rupt și orbul a aterizat în siguranță. 
Noi suntem ca acel orb. Când dăm drumul la frânghia de care ne ținem ne temem de moarte dar frânghia ne spune că ni se deschide o nouă lume. Frânghiile sunt diferite. Unele sunt frânghii de onoare, altele sunt frânghii de putere, unele sunt frânghii de proprietate, altele sunt frânghii de casă. Frânghia va fi ca o sfoară groasă dar putredă. Și într-o zi s-ar putea să se rupă. E ca și cum ai muri dar se deschide o nouă lume. Nu există eșec în viață. Viața e doar o experiență. Experiența mai multor vieți.
Voi ce ziceți?
Este o dimineață proaspătă de weekend.
Sper că vă veți peterece Duminica (el nu a zis așa, a zis holiday, vacanță, fiind călugăr budist) comfortabili și fericiți”

Nu vă apucați să mă întrebați de ce un interpret (performer sună cuvântul în engleză) și nu o altă ocupație, nici cum a ajuns orbul să se țină de o frânghie la marginea unei stânci, eventualele răspunsuri la aceste întrebări sunt irelevante, importantă e morala care se poate trage de aici, și anume că schimbarea, indiferent în ce direcție se produce nu trebuie privită cu teamă pentru că din orice ni se întâmplă putem învăța ceva, putem câștiga experiență. Și cum facem noi românii, am să mă dau ca exemplu. 

Când am trăit experiența cu descoperirea și tratarea cancerului nu m-am temut deloc de moarte, am fost foarte senină și iată că schimbarea pe care a adus-o acea experiență a fost benefică...mi s-a împlinit visul de a fi la pensie și a dispune de timpul dăruit astfel așa cum mi-a plăcut, de cele mai multe ori. Această parte de viață din ultimii 22 de ani a fost mai bogată, mai plină de evenimente plăcute și experiențe fericite decât tot ce am trăit în cei 51 de ani de dinainte.

Dar să revin la oile, pardon, povestirea care mi-a inspirat acest articol. Iată și traducerea automată în engleză, Am explicat de multe ori de ce folosesc engleza.

”Change is not just an awful existence, but a new world, a more diverse life experience. One performer is going down the street, where the "people are alive!" He heard a scream. As the performer went to the sounding place, one blind was screaming with all his might, hanging on the rope from the end of the cliff. But the performer stood still, and the place where the blind was hanging was right above the flat land. When you release the rope, you can safely go to the ground, but because you can not see the front, you are hanging with the power to die. The performer said. "Put the rope." The blind man shouted at him. "No, how can you speak so cruelly? If I release this rope, I will die!" At that moment, the rope was cut open, and the blind was safely grounded. The blind is what we are. When you release a rope that is being held, it's a fear of dying, but the rope is telling you that a new world will be opened.. The ropes are varied. Some are ropes of honor, some are ropes of power, some are ropes of property, some are ropes of the house ... The rope would be like a rotten thick and rugged braided line (rope). And some day it must be cut off. It is likely to die, but a new world unfolds. There is no failure in life. Life is just an experience. To experience more diverse lives. How about you? It is a refreshing holiday morning! I hope you will spend your holidays comfortably and happily ...”

Textul inițial, în coreeană. 


변화는 두려운 존재가 아니라 새로운 세상, 더 다양한 삶을 경험하는 것일뿐입니다.
한 수행자가 길을 가고 있는데 어디선가 "사람 살려!" 하는 비명이 들렸습니다. 수행자가 소리 나는 곳으로 가보니, 웬 장님이 낭떠러지 끝에서 밧줄에 매달린 채 사력을 다해 소리 지르고 있었습니다. 그런데 수행자가 가만히 보니 장님이 매달려 있는 곳은 평평한 땅 바로 위였습니다. 밧줄을 놓으면 안전하게 땅을 디딜 수 있는데, 앞을 보지 못하니까 죽을힘을 다해 매달려 있는 것이었습니다. 수행자가 말했습니다. "밧줄을 놓으시오." 그 말을 듣고 장님이 소리쳤습니다. "아니, 어떻게 그리 잔인한 말을 할 수 있소? 이 밧줄을 놓으면 나는 죽는단 말이오!"
그 순간 밧줄이 툭 끊어졌고, 장님은 안전하게 땅바닥을 딛게 되었습니다. 장님은 바로 우리의 모습입니다. 붙들고 있는 밧줄을 놓으면 죽을 것 같은 두려움, 그러나 그 밧줄을 놓으면 새로운 세상이 열린다는 것을 모르는 어리석음을 말하고자 한 것이지요. 밧줄은 참 다양합니다. 어떤 분은 명예의 밧줄, 어떤 분은 권력의 밧줄, 어떤 분은 재산의 밧줄, 어떤 분은 권속의 밧줄… 그 밧줄은 썩은 동아줄 같은 것입니다. 그리고 언젠가는 반드시 끊어지게 되어 있지요. 놓으면 죽을 것 같지만 오히려 새로운 세상이 펼쳐집니다.
삶에 실패는 없습니다. 삶은 경험일 뿐입니다. 더 다양한 삶을 경험하는 건
어떠세요? 싱그러운 휴일 아침입니다!
모든 분들이 휴일 편안하고 행복하게 보내시길 바라면서...
~자등합장~


Prietenul meu a adăugat la text poze cu bujori care sunt simbolici pentu bogăție, onoare, iubire, frumusețe și sunt un semn de noroc și căsătorie fericită. 

Mesajul florilor ar fi ”Amintește-ți că acțiunile tale se reflectă asupra ta și a altora (prietenul meu a avut mai multe postări pe această temă, cu extrase din o carte sfântă budistă) și totdeauna străduiește-te să acționezi cu respect și în mod onorabil. Să nu-ți fie teamă să ceri scuze dacă ai greșit cu ceva, și împarte Iubirea ta și altora ca să le îmbunătățești și lor viața.

Eu însă am ales niște poze făcute ieri după ploaie, pentru că îmi place mult cum arată picăturile de ploaie ca niște perle pe petalele fine de flori.







vineri, 5 mai 2017

O parodie amară, dar atât de adevărată

Lectia de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță si credință
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Grașii și libidinoșii, snobii si analfabeții
Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții
Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!


Poezia e recitată pe net chiar de autorul ei.



joi, 27 aprilie 2017

Errare humanum est, perseverare diabolicum

O altă mostră de umor involuntar din cauza traducerii automate...
”불쑥 입 밖으로 튀어나온 말이었다.”
”The barge was protruding out of my mouth” (Bing)
”Barja a fost proeminente din gura mea”
”It was a horse that popped out of my mouth suddenly.” Google)
”Barge a fost capătul care iese în afară din gura”
În engleză din gură iese un cal (horse) și nu o barjă.
Umorul se datorează faptului că în coreeană sensul principal al cuvântului 말이 este cal (horse) dar el înseamnă de fapt vorbește, spune, zice...Din traducerea în română am dedus că ar mai însemna și barjă (barge), deși tot cal e sensul principal.
Google oferea un serviciu de corectare dar pesemne mulți au abuzat de el oferind traduceri greșite și Google a renunțat la el. Eu am corectat de multe ori traducerea cu horse, dar văd că se persistă în greșeală.
”Erare humanum est, perseverare diabolicum” ar putea fi aplicat și la traducerea automată.
Am mai avut și alte exemple de folosire a traducerii mai uzuale cum ar fi ”bottle” în loc de ”durere” (병)
Translations of 병
noun
bottle 병, 용기, 술, 단, 한 병의 분량, 포유병
disease 질병, 병, 변질, 불건전, 불건전한 상태, 술의 변질
sickness 병, 메스꺼움, 앓음, 탈
jar 항아리, 병, 독, 충돌, 회전, 심한 진동
ailment 병
complaint 불평, 고소, 푸념, 병, 소양, 우는 소리
distemper디스템퍼, 병, 사회적 불안, 디스템퍼 화법, 템페라 그림
affection 애정, 영향, 감동, 자애, 병, 기질
third class 병종, 병

În română se traduce în sensul cel mai utilizat în propoziții, ”boală”

vineri, 14 aprilie 2017

Ziua în care se vopsesc ouăle.

Anul acesta nu am găsit ouă de la găini crescute în ogradă. Acelea au coaja mai tare și nu se crapă la fiert. Am cumpărat ouă categoria A de la găini crescute în hale la sol. Le-am ținut la temperatura camerei, le-am așezat frumos în oală și am hotărât să fac un experiment, să torn apă fierbinte peste ele, ca nu cumva punând apă rece să uit focul aprins până se evaporă toată apa. 

Am fiert apă în cana specială, electrică (o folosesc ca să nu mai uit vasele pe foc, e o cană anti-Alzheimer pentru mine) Am turnat apa cu multă grijă ascultând muzica deloc plăcută a ouălor: crac, crac, crac și iar crac. În total 8 ouă din 30. Bine și așa, am să folosesc mai multe ouă fierte la drob.

S-o odihnească Dumnezeu pe Sidonia Macri, fosta noastră vecină, că bun sfat mi-a dat: să nu arunc apa cu vopsea folosită în anii precedenți. I-am mai adaugat un pic de oțet și unde a fost cazul încă un pic de vopsea. Ouăle roșii, albastre și violet le-am vopsit în soluție rece.

Culoarea verde nu a prins pe toată suprafața ouălor, abia când am terminat de vopsit mi-am dat seama că am uitat să degresez ouăle...Se vede treaba că în halele în care cresc găinile ouătoare se face economie la hrană și astfel orificiul prin care ies ouăle nu are cum să le greseze. Îmi imaginez halele acelea un fel de Aushwitz galinaceu.

Cred că anul vitor va trebui totuși să arunc soluția de vopsea galbenă pentru că nu a prea acoperit ouăle...sau poate astea au fost produse de găini mai grăsuțe.




luni, 10 aprilie 2017

Trebuie să....

Urăsc aceste cuvinte: trebuie să...mi se pare că stau în calea fericirii mele. Și asta nu de azi ori de ieri, ci dintotdeauna. Poate de aceea amân ce trebuie să fac până la limita imposibilului.

În schimb prefer să...îmi oferă satisfacții pe care trebuie să le recunosc ca fiind foarte aproape de fericire. Zic aproape pentru că ele coexistă cu un sentiment de vinovăție că nu am făcut ce trebuia. Dar dacă fac ce trebuie, chiar dacă după nenumărate amânări și mult efort (mai ales de mobilizare) satisfacția lucrului îndeplinit (nu neapărat bine făcut) deasemenea se apropie de fericire.

Aștept cu interes să ajung ca în loc de prefer să deschid calculatorul și să văd ce mai e nou pe face book sau altundeva aiurea pe net să prefer să fac altceva. Nu cred că sunt departe de acele vremuri...

Și pentru că cel mai adesea când sunt pe net verificarea Timeline pe fb a ajuns să fie în loc de ”ia să vedem ce mai e nou” un fel de ”trebuie să văd ce mai fac prietenele și prietenii mei” și să prefer să caut poze de tablouri vechi și noi am să postez câteva din căutările mele recente...

Pentru început câteva tablouri de Boris Vallego, un pictor cu o fantezie cam prea întunecată după gustul meu dar care are și unele creații ceva mai neutre.

Angel of the city
Atlas
Carried away, care în plus tratează și o temă dragă inimii mele, cea a sirenelor.
Cat in the mirror, care e un fel de punte între civilizații, cea a Egiptului antic care adora pisicile, ba chiar avea o zeiță (rea) cu cap de pisică, Bastet, Goddess of cats, protection, joy, dance, music, family cum zice Wikipedia și civilizația modernă, care adoră animalele de casă (pets) în engleză.
Iată-l și pe Dracula, un tablou cam prea erotic după gustul meu
Icarus încercând să scape din labirint...Încă plin de energie după munca istovitoare de constructor. Din legenda lui Dedalus și Icarus se pare că își trage rădăcinile și legenda meșterului Manole al nostru.

Și după atâta energie hai să vedem și ceva mai senin, o fetiță pictată de Anna Rose Bain
Hubert Robert e un pictor francez căruia i-au plăcut atât de mult peisajele cu ruine încât a inventat unele.
Hubert Robert - Interior of the Temple of Diana at Nimes


Washerwomen In The Ruins Of The Colosseum (1767) 
Alexander the Great, Hubert Robert, 1754
Ultimul dar nu cel din urmă tablou al lui Hubert Robert este Versailles, Fântâna lui Apollo, care redă destul de fidel acest peisaj din faimoasele grădini. Le-am vizitat în Aprilie 2010, având parte și de un concert de muzică clasică acompaniind susurul apei. Am făcut fotografii acolo și am să vă arăt două pe care le puteți compara cu tabloul lui HB.

Unul din prietenii mei de pe fb a postat un tablou nostim de Andrea Landini (1847- 1935) Asta m-a determinat să caut și alte tablouri de acest pictor și am găsit o întreagă serie dedicată cardinalilor, unele satirice, ca ale lui AL altele cu un ochi mai îngăduitor. La albumul cu cardinali pictați de diferiți artiști mai am de lucrat, acum o să vă arăt câteva de italianul Andrea Landini


The impatient = Nerăbdătorul
Anticiparea

Une bonne bouiteille
Și ce a urmat după consumarea conținutului sticlei

Plăcinta
Pe asta am intitulat-o eu Surpriza.

Toate aceste poze și multe altele le-am văzut, studiat, admirat într-o singură noapte. Dar cum nu mia sunt tânără mă cam resimt după acea noapte pierdută. Nu-i nimic, dacă fac ceea ce prefer (admir tablouri) și nu ceea ce trebuie (să dorm) sunt mult mai mulțumită, dacă nu chiar fericită deadreptul.


vineri, 17 martie 2017

Până când vor înflori bujorii.

Una dintre prietenele mele coreene de pe face book a publicat o poză superbă a unui bujor după ploaie. Dar unei alte privitoare coreeană i-a plăcut și mai mult, încât a comentat cu un poem emoționant, sau cel puțin așa l-a tradus Google în browserul Chrome. 

Voi posta poemul în coreeană, apoi traducerea în engleză și la final voi încerca să traduc din engleză în română. Apoi vă voi arăta niște bujori pe care i-am fotografiat în 17 Aprilie 2016 în Herăstrău și, ” finis coronat opera”, voi posta și poza bujorului postat de prietena mea.

모란이 피기까지는,
나는 아직 나의 봄을 기다리고 있을 테요.
모란이 뚝뚝 떨어져 버린 날,
나는 비로소 봄을 여읜 설움에 잠길 테요.

오월 어느 날, 그 하루 무덥던 날,
떨어져 누운 꽃잎마저 시들어 버리고는
천지에 모란은 자취도 없어지고,
뻗쳐 오르던 내 보람 서운케 무너졌느니,

모란이 지고 말면 그뿐, 내 한 해는 다 가고 말아,
삼백 예순 날 하냥 섭섭해 우옵내다.
모란이 피기까지는,
나는 아직 기다리고 있을 테요, 찬란한 슬픔의 봄을

지은이 : 김영랑(金永郞)


Until the peony blooms,
I'm still waiting for my spring.
The day the peony dripped,
I am going to fall in love with the spring.

One day in May, the day was a hot day,
Even the petals that fell apart
Peonies on the heavens and the earth are gone,
I have fallen asleep,

If the peony is gone, my whole year is gone,
Three hundred and sixty-six day HANNAN I'm sorry.
Until the peony blooms,
I am still waiting for the spring of glittering sorrow

Traducerea în română

Până când vor înflori bujorii
Încă mai aștept primăvara mea.
În ziua în care se vor ofili bujorii
Am să mă îndrăgostesc de primăvară.

Într-o zi de Mai, o zi fierbinte
Chiar și petalele au căzut
Bujorii din cer și de pe pământ au plecat
Am adormit ca o recompensă.

Dacă bujorii au plecat, tot anul a plecat și el
Trei sute șaizeci și șase de zile Hannan îmi pare rău.
Până când vor înflori bujorii încă aștept
Primăvara tristeții strălucitoare.

Author: Kim Young-ran

Pozele din Herăstrău




Iată și fotografia lui 안귀란, care mi-a plăcut foarte mult.


Dacă aveți browser Chrome și știți engleză vă recomand să citiți articolul care analizează poemul încât să poată fi înțeles sensul său chiar și de cei care habar nu au de simbolurile folosite în poeziile coreene: 

http://www.seelotus.com/gojeon/hyeon-dae/si/si-new/kim-yeong-lang-mo-lan-2-pi-gi.htm