marți, 14 noiembrie 2017

Evolution by Michael Cheval.



Evolution by Michael Cheval.

Am găsit un site in care M.C. explică șase din operele sale, provocându-ne să căutăm și noi explicații pentru alte opere, pornind de la titlu. Din păcate trebuie să muncesc foarte mult ca să găsesc titlurile imaginilor din albumele mele alcătuite din poze de pe net care nu afișau și numele în momentul descărcării.

Deci M.C. spune că, în conformitate cu teoria lui Darwin, totul în lume avoluează de la simplu la complex, nu numai în natură, dar și în alcătuirea societății, exact asta face și tabloul, în plus arătând că evoluția are un preț, societățile mai complexe controlând pe cele mai simple.

Numai că eu, înainte de a-i citi explicația, am fost impresionată de faptul că piesa principală care controlează toate marionetele are forma unei cruci. Probabil autorul este sincer în explicația lui și nu a avut un gând ascuns când a creat tabloul...

Totuși această formă, ținând cont de faptul că el e de origine rusă, deci o societate care e, ca și la noi, majoritar creștin ortodoxă (sau cel puțin așa cred eu, deși 70 de ani de ateism nu sunt deloc de neglijat) transmite un mesaj subliminal și anume că religia creștină (nu e vorba de credință aici) controlează toate straturile sociale, indiferent de complexitatea lor.

Și dacă ținem cont de recenta vizită a Patriahului Alexei în țara noastră și rolul pe care îl joacă în Rusia parcă interpretarea mea nu ar fi chiar atît de deplasată cum pare, chiar dacă tabloul precede cu mult evenimentul despre care vorbesc.

luni, 13 noiembrie 2017

11.11.1971-11.11.2017.

Cred ca am primit cel mai frumos buchet aniversar de când mă știu...







O masă festivă modestă, ca pentru doi oameni trecuți de mult de prima tinerețe, ba chiar și de a doua.





Cred că ați observat că tema zilei s-a numit ”fructe de mare”. Minicaracatițe (moscardini) cu orez basmati, creveți cu sparanghel, inele de calamar pane, medalion de somon cu fasole verde gătit la aburi, icre de Manciuria pe pâine graham cu unt irlandez. În plus guacamole, minigogoșari umpluți cu brânză preparați de mine, cașcaval, ciupercuțe cu maioneză, roșii (de câmp, din semințe autohtone) cu telemea de capră, mini rulouri cu brânză și spanac.

Ca desert am avut căpșuni (de la congelator) cu smântână de la producător aromată cu esențe de vanilie și rom, dar nu le-am făcut poze.

Am început masa dimineața și am sfârșit-o seara.

marți, 3 octombrie 2017

Ambidextră sau stângace.

Nu știu cum e la alții dar eu folosesc destul de mult și mână stângă, nu doar dreapta. De curând am avut tot felul de accidente la degete, încât doar policele (degetul mare) e intact.
Degetul mic și inelarul au troznit tare de tot când am ținut un ghiveci în mână. În primul moment nici nu mi-am dat seama dacă s-au rupt degetele mele sau strachina de sub ghiveci, ceea ce mi-a întărit convingerea că în caz de o traumă mare omul nu simte nimic absolut, nici o durere, o perioadă de timp.
Abia apoi a început durerea. Nu era fractură pentru că nu auzeam și nu simțeam crepitații...cred că a fost o luxație pe care am îndreptat-o ulterior cu masaj. Am tratat umflătura cu comprese cu apă rece. Acum sunt aproape complet vindecată dar m-a apucat febra murăturilor care a durat două zile, destul ca să-mi tai o bucățică din degetul mijlociu.
Am tratat mica hemoragie care nu dădea semne de încetare cu turmeric, care e coagulant și dezinfectant. M-a usturat un pic dar n-a mai curs sânge și am putut să aplic un plasture cu rivanol și să-mi fac un pansament cu fașă elastică din o fostă trusă de prim ajutor din automobil.
În arătător mi-a intrat o sârmuliță din mătură când am curățat locul de muncă după ce am terminat de pus murături. Dacă am noroc nu fac tetanos.
Acum când mă spăl pe mâini țin degetul mijlociu ridicat ca să nu mi se ude pansamentul, așa cum se vede în poză.






luni, 18 septembrie 2017

Artă comparată

Azi am descoperit un fotograf vietnamez care are niște poze care seamănă uluitor cu picturi contemporane. Artistul se numește Duong Quoc Dinh. M-a fermecat cu imaginația bogată folosită la obținerea unor adevărate opere de artă.
Unul din nudurile sale mi-a amintit de un altul, postat pe vremuri de Dr Hong Seong Wook fără să precizeze dacă e o fotografie, o sculptură sau altceva, bineînțeles că nici vorbă de autor.
Ceea ce îmi plăcea mie la acest fost prieten al meu era faptul că de foarte multe ori găseam în postările sale ”teme pentru acasă” și așa am aflat foarte multe despre cultura coreeană și chiar lucruri pe care nu le cunoșteam despre cultura occidentală.
Deci când am văzut postarea dr-ului Hong am pus mâna pe Google și am început să caut. Era vorba de un tablou al pictorului suprarealist Hans Peter Kleb. Poziția celor două nuduri nu e chiar identică, dar e foarte asemănătoare. Nu știu dacă e o coincidență sau asemănarea e voită.



Dacă tot mi-am amintit de blog, pe care l-am lăsat un timp în părăsire, hai să profit de ocazie și să vă arăt câteva din fotografiile făcute de vietnamez, apoi unele din tablourile pictorului suprarealist. Pentru început vă ofer o fotografie care îmi amintește de un personaj din piesa lui Shakespeare ”Furtuna”, care a fost pictat de John William Waterhouse, Personajul se numește Miranda.


Iată și tabloul lui J. W. Waterhouse numit Miranda, pictat în 1878:


Duong Quoc Denh a fotografiat niște body paintings superbe, dar eu prefer acum să vă arăt niște portrete cu totul deosebite. M-am întrebat câteva secunde cum le-a făcut dar tot eu mi-am răspuns că fiind profesionist are la îndemână tot felul de artificii care să aducă un plus estetic fotografiilor încât să capete acea calitate picturală, magică aproape, care m-a fermecat.








Urmăriți efectele de lumină din această fotografie, cum cade mai intens pe fața modelului și pe pisică, animalul devenind astfel o parte importantă a compoziției.




Fotografia asta e extraordinară cu razele care vin din cer spre modelul folosit în fotografie, model care pare că e izolat pe un ocean învolburat ca urmare a unui naufragiu care tocmai a avut loc. Senzația de epuizare după un efort enorm e extrem de bine redată.



Cerul și oceanul mi se pare că sunt dintr-un tablou de Aivazovschi.








  






Aici m-am întrebat cum a făcut să nu se vadă că e o oglindă.


Cum stau aripile fără să fie legate? Or fi fost lipite? Din ce material sunt făcute?



Parcă ar fi Ioana D'Arc





Am cam ezitat dacă să pun și poze cu tablourile lui Kleb. M-am temut că fiind el cam sonat, ca toți suprarealiștii, poate că trecerea de la senzația de diafan a fotografului vietnamez la cea mai ”pământească” a suprarealistului o să vă producă un șoc. Dar uite, îmi asum riscul.






Și pentru că am amintit de Shakespeare o să vă întreb dacă v-a plăcut bufonul (bufoana) și ce v-a oferit. La revedere!