miercuri, 16 noiembrie 2016

Azi mie, maine tie (Hodie mihi, cras tibi)

Tam-tamul care se face pe seama petiției ”Coaliției pentru familie” de a se modifica Constituția (știu că e cacofonie, exprimă părerea mea despre această inițiativă) în sensul de a se defini familia ca o uniune între un bărbat și o femeie cu scopul de a limita dreptul cuplurilor de același sex de a se căsători m-a determinat să scriu o scurtă notiță pe face book.

Din punct de vedere moral sau religios acest gen de căsătorie e controversat, din punct de vedere material și emoțional e justificat prin multe nedreptăți care s-au produs la decesul unuia dintre parteneri când la durerea de a pierde pe cineva drag s-a adăugat imposibilitatea de a moșteni bunurile create în timpul conviețuirii, ele revenind familiei biologice, chiar dacă familia aceasta de cele mai multe ori a fost împotriva relației făcându-i zile fripte sau chiar renegând supravieșuitorul. Sunt și alte aspecte de zi cu zi când apare necesitatea oficializării relației.

Dar notița mea are un sens mai amplu. Treptat, treptat lumea noastră democratică alunecă spre excese, spre manifestări violente de ură care pot duce chiar la dictatură. Ori nici o dictatură nu e de dorit pentru omul de rând, după umila mea părere. 


Acesta este notița:

Mulți dintre cei care militează pentru restrângerea drepturilor unor categorii de populație se pare că uită o lecție învățată încă din antichitate ”Hodie mihi, cras tibi” = ”Astăzi mie, mâine ție”

A fost demonstrată în toate dictaturile de când există istorie. Au ajuns să sufere consecințele chiar și cei mai înverșunați promotori ai violenței împotriva celor pe care i-au perceput ca dușmani. Mă gândesc la Robespierre, la Troțki...și exemplele ar putea continua.

Și acum, pour la bonne bouche, am să vă ofer poezia lui Ion Minulescu de la care am luat titlul pentru articolul meu.

Ion Minulescu
Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi ―
Cântă cu clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...




Superluna.

Fiind un eveniment atât de rar toată lumea vorbește despre ea. M-am rugat să nu fie nori și ieri (14 Noiembrie) s-a făcut un fel de fereastră prin care s-a arătat superluna în toată splendoarea sa.










Azi (11 Noiembrie) cerul a fost senin spre est, unde se afla superluna și sunt bucuroasă că am obținut două poze în care se văd până și craterele de pe lună










marți, 15 noiembrie 2016

Prânz gata în 5 minute: Sarmale în foi de viță cu mămăligă.

Prânzul e pentru o singură persoană. La nevoie dacă aveți invitați măriți cantitățile.

Ingrediente

O cutie sarmale în foi de viță gata preparate marca Mega Apetit
Mălai instant Panzani, gata în 3 minute
Apă
Iaurt, eu prefer marca ”365” de la Mega Image. Se poate folosi smântână.

Aparatură de bucătărie

Aragaz (bineînțeles, pentru mămăligă)
Cuptor cu microunde
Cană de fiert apă
Ibric de un litru în care se prepară mămăliga.

Se pune apa la fiert și cât fierbe așezați sarmalele în vasul în care le veți încâlzi. Eu folosesc caserole de plastic, cele de Jena au nevoie de mai mult timp.

Se pun sarmalele în cuptor, se pune timerul la 4 minute. Se pune apa în ibric și se toarmă mălaiul în ploaie. Pentru cantități vă orientați după indicațiile de pe cutie și după poftă.

Se mestecă continuu în mămăligă până când sună timerul (ceasul, cronometrul)

Se pun sarmalele și mămăliga în farfurie și se adaugă iaurtul sau smântâna. Eu nu pun sare în mămăligă (hipertensiune)

Asta e tot. Poftă bună.

Poza e cu ce a rămas din sarmale și mămăligă.după ce m-am săturat și am mutat totul într-o caserolă mai mică.


duminică, 13 noiembrie 2016

După 45 de ani.

11.11...Cică ar fi o dată cu semnificații deosebite. Așa o fi. Pentru noi e data la care ne-am legat viețile și de atunci legate au rămas. Am sărbătorit în doi, modest.
Șproturi afumate cu lămâie și măsline
Crizantemă de gogoșar proaspăt cu telemea de capră
 Avocado cu zeamă de lămâie, praf de chili și ceapă roșie
Roșii, ridichi și castraveți cu telemea de oaie.
Lebăr cu ouă de prepeliță, gogoșari și castraveți murați, măsline.
 Icre de crap cu ceapă
 Icre de Manciuria
Sushi
Platou asortat cu brânză Mimolette, salam Sinaia fără soia, cotlet afumat, brânză Double Cream și Bleu d'Auvergne pe salată Lollo Bionda
 Minigogoșari iuți umpluți cu brânză, conservați în ulei, producție proprie


 Pâine fără sare
Chiflă paralelipipedică cu susan



Buchet de trandafiri și Gymnosperma (Floarea Miresii)

Reacțiile mele la alegerile din SUA.

Am hotărât să adun aici, ca într-un buchet, reacțiile pe care le-am avut pe Face Book după ce s-a anunțat rezultatul alegerilor din SUA:

Prima reacție am postat-o de pe mobil


Mi.a placut discursul lui Trump. Ca de Oscar.

Pentru că unii nu au înțeles ce am vrut să spun am făcut un UPDATE

UPDATE.
Pentru cei care nu au înțeles sarcasmul o să explic despre ce e vorba. Câștigătorii Oscarurilor își încep discursul cu ”thank you”, ceea ce a făcut și Trump, mulțumind chiar și celor pe care i-a insultat până acum: Clinton și ai ei, veterani, minorități, etc continuând apoi cu tot neamul lui cel numeros și cu cei care l-au sprijinit din răsputeri când cădea în sondaje.


Niciodată să nu subestimați puterea proștilor în grupuri mari.

După ce am fost lăsați cu curul în baltă la Yalta sunt mari șanse ca după Brexit și Trumpxit istoria să se repete.

Am fost foarte ocupată azi și nu am reușit să explic prima reacție la discursul lui Trump, pe care l-am urmărit pe CNN, de show TV.

Mi-a fost foarte milă de tinerii din staful lui Clinton care la 244 electori pentru Trump și 215 pentru Clinton și în statele unde era ”still counting” roșul se întindea ca o pecingine au început să plângă.
Am remarcat că la Trump erau mai ales oameni în vârstă.

Când s-a făcut analiza celor care au votat mi-am amintit de ”Zgomotul și Furia” și ”Absalom, Absalom” ale lui Faulkner. Mai ales în primul roman e remarcabil prezentată furia și frustrarea albului fără prea multă educație față de cei care erau diferiți de el.

Din păcate americanii nu aveau nici o șansă să facă o alegere bună, nici unul dintre candidați nu corespundea cu profilul unui președinte care să știe exact care e calea de urmat pentru a mulțumi cea mai mare parte a acestui melting pot care este poporul american, menținând în același timp echilibrul în această lume atât de zbuciumată. măcinată de conflicte economice, politice și religioase.

Unii dintre comentatorii români susțin că Hillary Clinton ar fi însemnat izbucnirea unui război. În 2000 am urmărit cu multă atenție mersul alegerilor, atât de disputate încât W Bush a câștigat la o diferență infimă la cât de mulți alegători s-au prezentat la urne (de fapt Al Gore a câștigat votul popular, dar ce folos).

Nu-mi doream să câștige Bush pentru că eram de părere că va face orice ca să declanșeze un război. E adevărat că 9/ 11 i-a ridicat mingea la fileu, dar convingerea mea este că dacă nu era asta găsea el altceva.

Din punctul meu de vedere ”războiul de preemțiune” a fost o mare greșeală și acum cea mai mare parte a planetei suferă consecințele prin furtuna creată în tot Orientul Mijlociu, nu doar o parte a lui, ca până atunci.

Afganistanul s-a dovedit o nucă tare pentru ruși și a rămas o nucă tare pentru americani și alte nații, printre care și a noastră, care a pierdut mulți militari acolo.

Îmi doresc din tot sufletul să nu am dreptate iar Trump să asigure pacea, și nu războiul, dar sunt destule șanse să se ivească un alt eveniment destabilizator, chiar dacă aplică politica din timpul Shogunatului Japonez, de izolare totală, lucru de fapt imposibil.

Am citit mai multe comentarii scrise de români care se bucurau că Trump e prieten cu Putin. Și Bush jr. a fost foarte bun prieten cu Putin.

Se pare că mulți ori nu știu, ori nu-i interesează care era atmosfera înainte de invadarea Poloniei în 1939. Hitler și Stalin erau gata-gata să încheie o alianță care să stabilească Noua Ordine în lume, dar nu s-au înțeles și a urmat 21 Iunie 1941 cu ordinul ”Soldați Români, treceți Prutul” Ce a urmat se știe.

Cred că e clar că prezența lui Trump la Casa Albă va schimba ordinea în lume. Iar cine se îmbată cu apă rece crezând că rușii luptă împotriva Statului Islamic va avea mari dureri de cap când se va trezi din mahmureală.


Eu nu sunt nici istoric, nici politician, dar sunt surprinsă (plăcut, deși nu e cazul) să văd că părerea mea despre modul cum vor evolua evenimentele după Brexit și Trump, anume că suntem într-o situație asemănătoare cu cea dinaintea celui de-al doilea război mondial e dezvoltată pe baze științifice în acest eseu.

De fapt autorul spune că înaintea fiecărui război sau a fiecărei catastrofe majore care a dus la extincția unei mari părți a populației pe plan continental sau global au existat situții asemănătoare și că într-adevăr sitația de acum seamănă cu cea în care Hitler se pregătea să declanșeze marele măcel.
Mai spune el că o covârșitoare majoritate a populației nu e în stare să aibă o vedere globală a ce se întâmplă, nu poate să facă deloc corelațiile necesare între evenimente.

Istoria a demonstrat până acum că pentru supraviețuitori a urmat o perioadă mai bună dar cei care sunt prinși în mijlocul evenimentelor nu sunt în stare să facă asemenea previziuni, mulți dintre ei pierind sau suferind grav într-un mod sau altul.

Aș adăuga eu că majoritatea despre care vorbește autorul se poartă cu cei care întrevăd pericolul ca troienii care nu au fost în stare să ia în serios previziunile Cassandrei, cea care a fost blestemată să prevadă corect viitorul dar pe care nimeni nu a crezut-o.

Am să încerc să explic de ce cred eu că afirmația presedintelui ales al Americii că nu va respecta punctul 5 din Tratatul NATO și că tările europene vor trebui să plătească dacă vor să fie apărate nu e corectă.

Încă de la sfârșitul celui de al doilea război mondial în Orientul Mijlociu nu a fost niciodată pace dar țările europene nu s-au amestecat direct în conflictele din acea zonă.

SUA în schimb au contribuit în multe moduri la sprijinirea unora și altora dintre conducătorii acestor țări. După 9/ 11 W Bush a deschis cutia Pandorei și a creat o stare de destabilizare ale cărei efecte le simțim acum concret prin criza refugiaților, între altele.

Și acum ne cer nouă să plătim pentru ce au făcut ei?


vineri, 11 noiembrie 2016

Pacient în România XI

Am derulat ce am scris până acum la această rubrică și am constatat că m-am oprit la studenție, apoi am sărit la experiența mea cu cancerul de sân. Până la cancer însă am avut destule alte ocazii să fiu pacientă și să fiu internată prin spitale. Am un respect deosebit pentru cadrele medicale, cele mai multe își fac meseria cu dăruire și înțelegere pentru pacienți.

Să încerc să fac o trecere în revistă a problemelor medicale mai importante pe care le-am avut.


În 1968 am luat foc în laboratorul în care lucram, Laboratorul Central de analiza furajelor combinate, subordonat Departamentului Gospodăriilor de Stat (pe scurt Departamentul Gostat, condus de Angelo Miculescu). Lucram cu eter de petrol în spațiu deschis, o metodă pusă la punct de Șefa noastră de laborator (metoda clasică cerea reciclarea eterului în aparatul închis numit Soxlet), care ducea la evaporarea eterului și crearea de vapori de eter, foarte inflamabili. 

Vaporii de eter au intrat în contact cu rezistența electrică a băii de apă unde se evapora eterul. În momentul în care am luat borcanul în care rămăsese grăsimea de analizat vaporii de eter au luat foc. Mâna stângă a suferit arsuri destul de grave, din fericire nu au fost mutilante, dar mi-a luat foc părul, genele, fața, m-am ars și la gît. ...

Am aruncat halatul de pe mine și m-am ars și la piciorul drept. Am ieșit repede afară smulgându-mi și bluza, mi-am dat cu mâinile prin păr și l-am stins....m-am întors când mi-am dat seama că nu mai ard și mi-am dat cu spirt pe față și pe mâini, Doctorul de la spital mi-a spus că asta a fost cea mai bună reacție pe care puteam să o am.

Fiind tânără fața mi s-a vindecat repede fără sechele, dar până s-a curățat pielea arsă arătam ca o maimuță neagră. Mă opresc aici cu poveștile din spital, mi-am reamintit de ele când s-a petrecut nenorocirea din clubul ”Colectiv”

Am suferit și o operație de extracție de amigdale, cu anestezie locală. În 1981 mi s-a făcut și o cauterizare pe colul uterin din cauza unei probleme după nașterea celei de a doua fiice. Am fost internată la Spitalul Elias și mâncarea de acolo a fost mai bună decît cea din stațiunea de pe malul mării, de unde tocmai ne întorsesem.

Imediat după aceea a trebuit să mi se scoată apendicele, ca nu cumva să fac o peritonită, mi s-a făcut anestezie generală, la spitalul Sahia, actualmente al Ministerului Justiției.

La Spitalul Elias am ajuns din nou în 1994, după o hemoragie puternică, m-am internat cu hemoglobină 5, în pragul morții a zis doctorița care m-a operat. Cauza era un fibrom mare, a fost operat cu anestezie generală, s-a făcut examenul anatomo-patologic, era beningn,  Hemoglobina a revenit la normal după transfuzie cu sânge. Ulterior au venit la mine la ușă două Martore a lui Iehova, vă dați seama cum le-am răspuns știind că ele nu acceptă transfuzia de sânge.

Despre ce s-a întâmplat începând cu Noiembrie 1995 am povestit în secțiunea dedicată cancerului.


După operație fiica mai mică și-a rupt glezna pe munte, am stat vreo două zile și nopți în spital, lângă ea. Apoi sora mea, dumnezeu să o ierte, s-a operat de cancer la plămân și am stat în spital cu ea două zile și două nopți. Mama mea si-a fracturat un șold, am avut grijă de ea până a decedat, în martie 2014.

Între timp am  simțit niște dureri atroce în umărul stâng, nu puteam ridica mâna nici măcar un cm. Doctorul de familie mi-a recomandat să iau 2 pastile de piroxicam pe zi. Știam că e calmant nesteroidian dar nu ma-m așteptat deloc la ce s-a întâmplat, hemoragie internă care a făcut ca hemoglobina să-mi ajungă la 6.

Mi-am dat seama că am hemoragie pentru că am făcut melenă (scaun cu sânge digerat, de culoarea păcurii) :m-am documentat într-un manual pentru asistente și am văzut că hemoragia se oprește cu clorură de calciu.I-am telefonat soțului meu să caute la farmacie, într-un târziu cineva și-a dat seama că e vorba de clorocalcin.


Am ajuns totuși la Spitalul Ministerului de Justiție, unde mi s-au făcut perfuzii cu o soluție de fier (doctorul nu a vrut să-mi facă transfuzie, mi-a spus că nu e sigur că sângele nu are probleme) care a condus la felbite la mabele mâini, s-au rezolvat cu comprese de apă rece și heparină.

Fiica mea mai mare a avut și ea probleme de sănătate, am făcut tot ce am putut să o ajut. În 2012 soțul meu a suferit un accident din cauza căruia i-a explodat splina și i-au intrat două coaste în plămân, plus alte probleme, am stat cu el în spital vreo 3 zile...acum e mult mai bine.

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere și m-a îndrumat de fiecare dată, ca și medicilor și personalului medical care m-a îngrijit.

Am uitat să spun că am avut copiii internați în spital cu scarlatină luată de la grădiniță, apoi fiecare pe rând cu hepatită...ce a fost în sufletul meu și cum am reacționat numai o mamă poate ști.

joi, 10 noiembrie 2016

Povești despre cum am supraviețuit cancerului de sân

Acum 22 de ani am descoperit că am cancer de sân. Am scris niște articole în care am povestit de-a-fir-a-păr tot ce s-a întâmplat atunci.

Cineva de pe face book mi-a cerut să îi dau sfaturi despre ce are de făcut pentru că a descoperit că are cancer la sân. M-am gândit că cel mai bun lucru e să îi dau linkuri la articolele de pe blog în care am descris experiența mea legată de acestă boală. Sper să nu se plictisească citind. 

Le-am scris tocmai în eventualitatea că cineva va avea nevoie să știe cum am procedat eu. Din păcate am aflat acum vreo câteva zile că cel care a pus la punct vaccinul Cantastim nu mai e printre noi, ci în altă lume. 

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-vi.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-vii.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-viii.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/02/pacient-in-romania-ix.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2009/03/pacient-in-romania-x.html

http://google-viorica.blogspot.ro/2016/10/cum-fost-la-mine.html


marți, 8 noiembrie 2016

Calitățile necesare pentru a fi o persoană plăcută

Calitățile necesare pentru a fi o persoană plăcută: sinceritate, transparență și capacitatea de a înțelege altă persoană (”să intri în pielea ei” cum zicem noi sau ”să intri în pantofii ei” cum zic americanii)

Mai trebuie să fii natural și onest pentru că nimănui nu-i plac persoanele false.

Trebuie deasemenea să ai o minte deschisă. Din păcate din ce în ce mai mulți români își închid mintea în diverse granițe, religioase, naționale, rasiale, tradiționale sau alte prejudecăți.

Trebuie să vorbești într-o manieră prietenoasă, concisă (aici e cam greu pentru mine) și care arată încredere în sine. Trebuie să arăți altora că îi apreciezi și că nu ești încrezut.

Trebuie să fii o persoană demnă de încredere, pentru ca oamenii să știe ce să aștepte de la tine.

Uneori modul în care spui ceva e mai important decât ce spui.

Amintește-ți că relațiile nu se construiesc numai pe vorbe, ci pe ce simte fiecare despre celălalt.

Articol inspirat de http://www.ilknowledge.com/2015/02/13-habits-of-exceptionally-likeable.html

joi, 27 octombrie 2016

Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie de George Topîrceanu

Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie
de George Topîrceanu

I

"Allor si mosse, ed io gli tenni dietro."
" Atunci el porni si eu il urmai"
Dante

... Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă.
La capătul călătoriei mele
Se deschidea prăpastie adâncă.

Și străbătând a norilor perdele
Cu-nveninate ace de lumină,
Sclipeau în întuneric șapte stele.

Eu le simțeam arsura pe retină
Și-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă,
De raza lor caustică și fină.

Simții atunci că-n juru-mi se revarsă
Un pal amurg ce umple de-ntristare
Văzduhul mirosind a piatră arsă.

Și-n aburi de pucioasă, pe cărare,
Văzui venind spre mine fără grabă
Un om cu nasul dezolat și mare.

Părea că Cerul pe figura-i slabă
A pus stigmatul dragostei și-al urii,
Eternizând profilul lui de babă:

Dante Alighieri - portret de Sandro Botticelli

Tristețe-amară-n colțurile gurii,
O frunte devastată de furtună
Și de-ale vremii nobile injurii.

Purta pe cap o veștedă cunună
Și-n ochii lui părea că, deopotrivă,
Melancolia lumii-ntregi s-adună.

Așa, din vasta vremii perspectivă,
El cobora-n tăcere către mine,
Ținând în gol privirea-i corosivă.

— De unde vii și cine ești, străine?
L-am întrebat, abia șoptind cuvântul.
— Eu viu de unde nimeni nu mai vine...

De șase veacuri m-a-nghițit pământul.
Viața-mi dete vitrega Firenze,
Și la Ravena mi-am găsit mormântul.

Poet am fost și-n libere cadențe
Cântai Amorul ce-mi robi toți anii,
Din pragul tristei mele-adolescențe.

Dar vrând să-mpac a' patriei zâzanii,
Mărunte intrigi, lupte intestine,
Cu ură grea m-au prigonit dușmanii.

În crud exil, pribeag prin țări străine,
Visai atunci o vastă trilogie
Pe care-am prins-o-n șiruri de terține

Săpate în granit pe veșnicie;
Și ca o răzbunare milenară
Am publicat Divina Comedie.

Un op, pe care anii-l îngropară
Sub comentarii sterpe și pedante,
Ce-mi fac contemporanii de ocară...

— Cum, tu, ești tu nefericitul Dante,
Cel care-a Morții jalnice mistere
Le-a evocat în rapsodii vibrante?

Nu pot, Maestre, nici n-am precădere
Să te slăvesc așa cum se cuvine!...
Dar mult aș vrea, spre umedele sfere,

În patria eternelor suspine
Să mă conduci, precum odinioară
Virgiliu te-a călăuzit pe tine.

El, mie: — Oare, crezi că tot ce zboară,
Cum zice un adagiu, — se mănâncă?
Fiindc-ai scris o cronică ușoară,

Nici superficială, nici adâncă,
Vrei să-ți servesc acum de cicerone?...
— Nici tu, Maestre, nu scriseseși încă

La început, decât vreo cinci Canzone,
O carte plină de elucubrații
Și câteva sonete monotone.

Dar lui Virgiliu i-ai intrat în grații
(Adăugai, văzându-l că rezistă), —
El se purta mai bine cu confrații...

— Epoca voastră materialistă
Mi-a zdruncinat credința de-altădată, —
O-ntoarse el. Infernul nu există,

Sau cel puțin eu unul niciodată
Nu l-am văzut decât cu ochii minții,
Orbit de-o superstiție uzată.

Eu, lui: — Acestea-s roadele Științei!
Concepția lui Strauss și-a lui Nietzsche,
De care mi s-au strepezit toți dinții!

Dar cel puțin te-ai întrebat ce-ar zice
În clipa asta, dacă fără veste
Te-ar auzi divina Beatrice?

El mi-a răspuns placid: — Amorul este
Un ce banal, prin care Firea drege
A Nimicirii opere funeste;

Un van instinct, de sub a cărui lege
Nici microorganismele nu scapă.
Eu, lui: — Atât? El, mie: — Se-nțelege!...

Văzui atunci în liniște cum crapă
A stâncilor întunecate blocuri
Și trec plutind pe-a nopții neagră apă.

Fantome prinse-n diafane jocuri
Călcau mărunt văzduhul, fără tropot,
Ca cei ce poartă cauciuc la tocuri.

Apoi un sunet depărtat de clopot
Păru că bate-n aer tarantella
Și ploaia se porni cu grabnic ropot.

Înfricoșat de freamătul acela
Ce se-nălța vuind în vijelie,
Am zis: — Maestre, să deschid umbrela?

N-aș vrea să facem hidroterapie.
La anii tăi, o gripă subversivă
Îți poate-aduce vreo pneumonie.

— Eu nu mă tem de moarte, dimpotrivă,
Răspunse el, — când ai murit o dată
E foarte greu să cazi în recidivă...

Această vorbă îmi păru ciudată.
Cuprins de-un fel de vagă presimțire,
Pândii pe-ascuns figura-i nemișcată.

— Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire
Mai adineaori când ziceai, Magistre,
Că Iadul nu-i decât o-nchipuire?

El, mie: — Văd din vorbele-ți sinistre
Că-n orice caz, Infernul pentru tine
Își va deschide negrele registre.

Destul am încercat a-ți face bine.
Ca să te vindeci pentru totdeauna,
Ridică-te și vino după mine...

Cu fulgere verzui creștea furtuna.
Rostind aceste nobile cuvinte
Prin care și-a răscumpărat minciuna,

Maestrul a pornit-o înainte,
Pe când, sub cer de zgură și aramă,
Eu mă țineam în urma lui cuminte

Precum se ține puiul după mamă.

II

„...E caddi comme corpo morto cade."
"Si am cazut cum cade un trup fara viata"
Dante

"Pe-aici se intră-n brațele durerii,
Pe-aici se intră-n bezna subterană,
Precum afirmă Dante Alighieri.

M-a conceput o-nchipuire vană,
Un rafinat instinct de răzbunare,
Dar m-a-ntrecut mizeria umană.

Zadarnică e orice protestare.
Voi, cei ce-n lume ați comis păcate,
Lăsați-vă năravul la intrare."

Aceste vorbe, oarecum ciudate,
Citindu-le cu jumătate gură
Deasupra unei porți dărăpănate,

Am zis: — Intrarea pare cam obscură...
N-ar fi prudent să renunțăm, Maestre?
Căci la un caz cumva de-ncurcătură,

Nu văd nici uși deschise, nici ferestre
Pe unde teafăr să purced afară,
Utilizând resursele-mi pedestre...

El mi-a răspuns cu voce funerară:
— De ce te porți acum ca fariseii,
Au vrei să-mi faci fantoma de ocară?

Privește cel puțin prin borta cheii,
Să știu că nu m-am ostenit degeaba.
Eu, lui: — Pardon! Așa fac doar lacheii.

Începe tu! Ori m-ai luat cu graba,
Să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase?
(Și-n gândul meu: "Se oțărăște baba!")

Ce interes avut-ai, ce foloase,
Ca să m-atragi cu vorbele-ți viclene
Prin locurile-acestea dubioase?

Doar știm noi că pe-aici, prin buruiene,
Se află o panteră-n libertate
Și alte lighioane indigene.

Vrei să m-aplec din curiozitate,
Și-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul,
Vrun cerber să m-apuce pe la spate?...

Așa vorbii, cu ochii spionându-l;
Iar la sfârșit cedarăm fiecare,
Când el, când eu, să stăm privind cu rândul.

Văzui atunci, aproape de intrare,
Un pudel gras și plin de panglicuțe,
Cu scabie canină pe spinare.

O lebădă și câteva maimuțe
Înconjurau dihania neroadă,
Ce se lăsase moale pe lăbuțe.

Cu gingiile neputând să roadă
Un beefsteak crud și tare ca de piatră,
El sta sugând din propria lui coadă.

— Acest cățel ce toată ziua latră,
Rosti Maestrul cu-a lui voce tristă,
A fost un biet erou, lăsat la vatră.

— Cunosc! am zis cu nasul în batistă.
Dă-mi voie să-i dedic, fiindcă-i place,
Această rimă impresionistă...

— Vezi colo, între două vingalace,
Un om cu alfabetul la spinare,
Venind pe sub colină într-acoace?

Acela este tipograful care,
În primul tău poem, din zăpăceală,
ți-a mutilat trei strofe lapidare.

Atunci la borta cheii, cu sfială,
Urmând ilustrei mele Călăuze,
Văzui o mutră plină de cerneală:

Un om trecea... Și cele nouă Muze
Îl zgâriau, purtându-l sub escortă
Și obligându-l să le ceară scuze.

— Degeaba cauți, i-am strigat prin bortă,
Să scapi de blamul negrei tale fapte!
Sus, pe pământ, poetul te suportă,

Dar jos te-așteaptă a lui Cain noapte,
Precum a zis Francesca da Rimini,
Infernul, cântul V, 107...

El s-a oprit pe creștetul colinei,
Înfricoșat de-această amenințare,
Și, neclintită-n tremurul luminii,

Statura lui s-a proiectat pe zare,
Încovoiată, lungă, amărâtă,
Ca un fantastic semn de întrebare...

Văzui apoi o namilă urâtă,
Un fel de baci cu sarica sub glugă,
Ce sta deoparte sprijinit în bâtă.

De propria lui umbră vrea să fugă,
Dar se trezea că-n juru-i gravitează,
Mânat de-o oarbă forță centrifugă.

O clipă se oprea și, cu emfază,
țintea-n pământ căutătura-i proastă,
Apoi din nou pornea ca o sfârlează.

Acest Zoil, cu proza lui nefastă,
A pângărit de două ori pe lună
A Venerei stea limpede și castă...

Atât Maestrul apucă să-mi spună.
În umbră se ivise-o albă pată,
Un corp suav ca un reflex de lună...

O blondă apariție-ntristată
Plutea spre noi din umeda genune...
Și-n întuneric, albu-i trup de fată,

Îngenuncheat ca pentru rugăciune
Și luminos și fin ca diamantul,
Părea-ncrustat în rocă de cărbune.

— Cu glas pierdut își caută amantul...
Ea are-n ochi misterul nopții clare,
Pe buze-Amor și-n inimă Neantul...

Iubirea ei crescuse ca o floare
Sub ziduri de fățarnică Gomoră,
O dulce-mpătimire arzătoare:

În ceasuri caste, mângâieri de soră.
Sărutul ei — văpaie purpurie,
Privirea — luminiș de auroră...

Și-o clipă fu de-ajuns: pe veșnicie
Se risipiră toate, fără urmă,
Într-un fior de neagră isterie.

— Destul! Destul!... Simțeam cum mi se curmă
Viața-n piept, — cum vipere rebele
Se zvârcolesc în inima-mi și scurmă...

Și fără glas, cu capul gol sub stele, —
Văzând cum iarăși piere-n fund, departe,
Fantoma tristă a iubirii mele,

M-am prăbușit cu brațele-ntr-o parte,
Împins în gol de-o tainică povară,
Cum cade omul fulgerat de moarte.

Părea că peste sufletu-mi coboară
O noapte liniștită și adâncă
Și-n giulgii moi de umbre mă-nfășoară

Apoi, cu ochii plini de visuri încă,
M-am scuturat ca dup-o catastrofă
Și m-am trezit din nou pe-aceeași stâncă —

Pe care mă găseam în prima strofă.

Prietenul meu coreean David Woogon Jung a făcut acum doi ani o lungă călătorie prin lume (a fost și în România) și a publicat poze din acea călătorie, cel mai adesea în preajma unor statui ale unor scriitori importanți al căror nume e legat de acea localitate. Am împrumutat de la el, ca ilustrații la poemul lui Topârceanu, pozele cu statuia lui Dante Alighieri din fața bisercii Santa Croce 




„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare” (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).

Date personale
Nume la naștere Durante di Alighiero degli Alighieri
Născut Mijlocul lunii Mai spre mijlocul lunii Iunie 1265
Florența
Decedat 14 septembrie 1321 (la vârsta de aproape 56 de ani)
Ravenna
Locul înmormântării Dante Alighieri's tomb
Părinți Alighiero di Bellincione
Bella degli Abati
Frați și surori Francesco Alighier
Căsătorit cu Gemma Donati (din 1285)
Copii Jacopo Alighieri
Pietro Alighieri
Antonia Alighieri
Naționalitate Italian
Cetățenie Republica Florentină
Religie catolicism
Ocupație Om de stat, poet, filozof, teorist al limbii
Limbi limba latină
limba italiană
Studii Universitatea din Bologna
Pregătire Remigio dei Girolami, Brunetto Latini, Cecco d'Ascoli
Activitatea literară
Opere semnificative Divina Comedie
Influențe
Aristotel, Homer, Cicero, Vergiliu, Ovidiu, Boethius, Avicenna, Averroes, Albert cel Mare, Thomas Aquinas, Bonaventura, Boethius din Dacia

Din https://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri

Andrea del Castagno Frescă din Galeria Uffizzi
Statua di Dante Alighieri di Emilio Demi, sita a Firenze presso la Galleria degli Uffizi (si noti come l'epigrafe riporti la lezione arcaicizzante del cognome, Allighieri).
Dante cu „Divina Commedia” în apropierea intrării în Infern, privind spre Florenţa. În fund cele şapte trepte ale Purgatoriului. Frescă de Domenico di Michelino (1465) în biserica Santa Maria del Fiore, Florenţa

Fotografii din Wikipedia



miercuri, 26 octombrie 2016

Take time - Fă-ți timp

Aproape că uitasem cum e să vânezi un autor al unui text care a fost atribuit altcuiva. O postare pe Face Book a unui prieten coreean m-a făcut să-mi reamintesc. 

Toată tărășenia a pornit de la faptul că textul în coreeană nu a fost tradus coerent de nici una din cele 3 mașini de tradus pe care le folosesc și am dat un search pe Google căutând întâi citatul cu Tolstoy, care era dat ca autor (톨스토이).  

Tolstoy a scris multe lucruri înțelepte, chiar romane întregi, dar nu acel text. L-am găsit după multă trudă întâi ca o veche rugăciune engleză, apoi în suficiente locuri ca făcând parte din vestita înțelepciune irlandeză fie ca rugăciune fie mai degrabă ca un poem vechi.

Mulți au scris cu sinceritate Autor Necunoscut...Cineva chiar a schimbat pe ici pe colo și a mai adăugat ceva și a semnat modest By Georgy.


Dar înainte de a ajunge la textul publicat de prietenul meu David Woogon Jung (medic, maestru de arte marțiale și pastor) mi-am amintit că pe net circulă într-o veselie o poezie frumoasă de Traian Dorz atribuită cu aroganța ignoranței lui Rudyard Kipling.

Fă-ți timp...
Autor: Traian Dorz  |  Album: Cantari nemuritoare  

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

S-au făcut chiar și poze cu atribuirea mincinoasă


Totuși trebuie să recunosc că există multe locuri pe internet unde poezia aceasta e publicată cu atribuirea corectă, Traian Dorz.

La căutarea cu ”Fă-ți timp” există sumedenie de răspunsuri care conduc la poemul în engleză, căruia cam fiecare a simțit nevoia să îi aducă o contribuție personală. Cea mai apropiată de ce s-ar putea să fie originalul am găsit-o în ziarul Lumina 

http://ziarullumina.ro/reteta-mantuirii-92466.html

Fă-ţi timp să gândeşti - aceasta e sursa puterii,
Fă-ţi timp să te joci - acesta este secretul tinereţii,
Fă-ţi timp să citeşti - aceasta este fântâna înţelepciunii
Fă-ţi timp să te rogi - aceasta este cea mai mare putere de pe pământ,
Fă-ţi timp să iubeşti şi să fii iubit - acesta e un privilegiu dumnezeiesc,
Fă-ţi timp să fii prietenos - acesta este drumul spre fericire,
Fă-ţi timp să râzi - aceasta este muzica sufletului,
Fă-ţi timp să dai - este prea scurtă o zi ca să fii egoist,
Fă-ţi timp să munceşti - acesta este preţul succesului,
Fă-ţi timp să faci milostenie - aceasta este cheia Raiului

Am mai găsit o variantă, de data asta atribuită lui Longfellow 

http://www.edituradeceneu.ro/articol.php?articol=1

Fă-ți timp - Longfellow

Fă-ți timp să trăiești: este secretul Succesului. 
Fă-ți timp să gândești: este sursa Puterii. 
Fă-ți timp să te joci: este secretul Tinereții. 
Fă-ți timp să citești: este fundamentul Cunoașterii. 
Fă-ți timp pentru prietenie: este izvorul Fericirii. 
Fă-ți timp sa visezi: îți înălța sufletul către Cer. 
Fă-ți timp să râzi: va ridica valul Tristetii. 
Fă-ți timp pentru Dumnezeu: este singura Investitție durabilă. 
Fă-ți timp să meditezi: iți va înălța Inima. 
Fă-ți timp să te rogi: este contopirea minții cu Dumnezeu. 
Fă-ți timp să iubești: este privilegiul celor Buni. 
Fă-ți timp să lucrezi: este prețul Succesului.

Un poem celebru de Henry Wadsworth Longfellow este intitulat ”A Psalm of Life” dar nu are nici o legătură cu poemul despre care voi vorbi mai jos. Poemul lui Longfellow e prea lung să îl mai copiez aici, mă voi mulțumi cu trei versuri

”We can make our lives sublime,
And, departing, leave behind us
Footprints on the sands of time”

Putem să trăim viața în mod sublim
Încât plecând să lăsăm în spatele nostru
Urme pe nisipul timpului”

Am găsit și o poză cu o traducere acceptabilă a poemului în engleză, cel cu autor necunoscut



Îmi pare rău pentru cei ce nu știu engleză, dar în restul articolului voi folosi această limbă după ce voi copia textul în coreeană.

1. 일하기 위해 시간을 내라. 
그것은 성공의 대가이다.
2. 생각하기 위해 시간을 내라. 
그것은 능력의 근원이다.
3. 운동하기 위해 시간을 내라. 
그것은 끊임없이 젊음을 유지하기 위한 비결이다.
4. 독서하기 위해 시간을 내라. 
그것은 지혜의 원천이다.
5. 친절하기 위해 시간을 내라. 
그것은 행복으로 가는 길이다.
6. 꿈을 꾸기 위해 시간을 내라. 
그것은 대망을 품는 일이다.
7. 사랑하고 사랑 받기 위해 시간을 내라. 
그것은 구원받은 자의 특권이다.
8. 주위를 살펴보는데 시간을 내라. 
이기적으로 살기에는 하루가 너무 짧다.
9. 웃기 위해 시간을 내라. 
그것은 영혼의 음악이다.
10. 기도하기 위해 시간을 내라. 
그것은 인생의 영원한 투자이다 ...
- 톨스토이의 인생 10훈 중에서

Cele mai multe variante arată așa

Take time to work, it is the price of success.
Take time to think, it is the source of power.
Take time to play, it is the secret of perpetual youth.
Take time to read, it is the foundation of wisdom.
Take time to be friendly, it is the road to happiness.
Take time to dream, it is hitching your wagon to a star.
Take time to love and be loved, it is the privilege of the gods.
Take time to look around, it is too short a day to be selfish.
Take time to laugh, it is the music of the soul.

http://ireland-calling.com/wisdom-st-brigids-blessing/
http://skdesigns.com/internet/articles/prose/anon/take_time/

Dar cineva a simțit nevoia să îmbogățească poemul anonim, am scris mai sus că s-a semnat By Georgy

1. Take time to Work – It is the price of success.
2. Take time to Think – It is the source of power.
3. Take time to Play – It is the secret of youth.
4. Take time to Read your Bible- It is the foundation of knowledge and feeds the soul.
5. Take time to Worship – It is the highway of reverence and washes the dust of earth from our eyes.
6. Take time to Help and Enjoy Friends – It is the source of happiness.
7. Take time to Love – It is the one sacrament of life.
8. Take time to Dream – It hitches the soul to the stars.
9. Take time to Laugh – It is the singing that helps with life’s loads.
10. Take time to Pray: It rids us of our excess baggage.
11. Take time to Plan – It is the secret of being able to have time to take time for the first ten things.

From http://www.turnbacktogod.com/poem-take-time/