duminică, 19 august 2018

Diaz - Don't Clean Up This Blood

B1 a difuzat un film (produs??) de Bobby Păunescu, DIAZ, despre un eveniment real, ocuparea școlii Armando Diaz din Genoa (unde își aveau sediul o parte din manifestanții contra summitului G8 din 2001) de către trupe ale poliției în noaptea de 21/22 Iulie, după 23:50, care s-au comportat ca niște călăi fără pic de suflet, bătând cu sălbăticie pe cei pe care i-au prins, pe mulți sculându-i din somn..

La secția de poliție deasemenea s-au comportat ca niște brute, chiar și polițistele. Se pare că nici cadrele medicale care au îngrijit răniții nu au fost mai omenoase.

Am văzut cu groază cum arestații erau trecuți prin două cordoane de polițiști aflate față în față care polițiști îi loveau cu sălbăticie pe cei care treceau printre ei. Zic cu groază pentru că asta s-a întâmplat, dacă îmi aduc bine aminte, în decembrie 89 în București.

Au fost 300 de polițiști contra 93 de manifestanți care dormeau. Unul dintre ei, un ziarist, a vrut să plece din școală înainte de intrarea în forță a polițiștilor dar polițiștii l-au bătut până a intrat în comă. Atâta sălbăticie am văzut numai din partea minerilor și chiar a civililor iliescieni, feseniști, în 14-15 iunie 1990, în jurul Pieții Universității.

In Wikipedia în limba italiană se spune că în acea școală își avea sediul un centru media și asistență legală care se ocupa, între altele, cu găsirea persoanelor date dispărute.

Sigur, printre manifestanți erau unii care nu erau chiar niște îngerasi, dar nu era cazul celor din școala pusă la dispoziție de primărie ca dormitor. Poliția era convinsă că în școală erau niște manifestanți din ”aripa dură”, numiți black block care au provocat distrugeri și s-au manifestat foarte violent.

Asta ar putea fi o explicație a comportamentului extrem de violent, dar nu justifică minciunile grosolane de la conferința de presă, cum că s-au găsit, între altele, uniforme de black block. La noi s-a vrut ca infiltrații să se comporte ca acei din black block. Dacă nu le-a ieșit chiar așa e și meritul protestatarilor pașnici..

Regizorul a folosit o scenă repetată prin care a arătat disproporția dintre reacția poliției și violența manifestanților, cineva aruncă o sticlă care în cădere se izbește de o cărămidă și se face mii fărâme fără însă să rănească pe cineva. Violența celor din școală s-a manifestat prin înconjurarea unei mașini de poliție care a trecut în mod repetat prin fața școlii și lovirea ei cu palmele și pumnii.

Ce e mai impresionant e că unele scene semănau izbitor cu ce s-a întâmplat la noi în 13 Iunie 1990 și în toate ocaziile în care forțele represive au acționat cu brutalitate. Mai mult, s-a ”fabricat” o victimă din rândul poliției. Nu-i așa că sună cunoscut?

Nu a lipsit nici scena cu ridicarea mâinilor soldată cu o bătaie soră cu moartea.

În plus se subliniază că poliția a ales în mod deliberat o soluție extremă iar după eveniment au recurs la fake news, la minciuni grosolane, la înscenări. Au atacat și ziariști, ba chiar și un bătrân care nu a găsit loc să doarmă pentru că hotelurile erau ocupate cu cei veniți pentru summit.

Au existat chiar și două cockteiluri Molotov, fabricate chiar de polițiști. Ai noștri au fost mai creativi, au vorbit despre o mașină iar cei de la A3, tura de noapte (cei după ora 21, mai ales, mi se par deadreptul abjecți) au vărsat direct în capul celor creduli toate minciunile pe care le-au auzit. Și culmea neobrăzării, tot ei vorbesc de manipulare.

După reprimarea din 2001 au fost multe condamnări pentru abuz în serviciu, printre altele, dar niciun polițist nu a avut cu adevărat de suferit din varii motive, așascrie la sfârșitul filmului. Toți au rămas bine mersi în posturile lor.


Filmul e atât de dur încât Game of Thrones, la care nu odată am întors capul de la ecran pentru că nu mai suportam violența, mi s-a părut, prin comparație, o dulcegărie romantică.

Filmările s-au făcut, în cea mai mare parte, în București.


https://www.youtube.com/watch?v=huvoP2DFD3









k


duminică, 12 august 2018

Amintiri din ziua de ieri

Se zice că omul înainte de a muri vede cum îi trece prin fața ochilor întreaga viață. Mie încep să-mi treacă prin fața ochilor imagini din 13 Iunie 1990, urmate de cele din timpul Mineriadei din 14-15 iunie 1990, Mineriada din Septembrie 1991, când și-a dat demisia Primul Ministru Petre Roman, Ultrașii lui Negoiță din 2 Februarie 2017, chiar și atacul asupra Palatului Victoriei din Februarie 1990, când unii au spart geamurile de la intrarea în palat cu capul iar alții s-au cățărat pe zid cu o viteză care arăta un îndelung antrenament. Aceștia evident erau agenți provocatori....

Sănătatea nu-mi mai permite să merg la mitinguri, deci ce s-a întâmplat în ultimele două zile am urmărit mai mult zappând mai multe canale de știri.

Vineri după amiază și mai ales ce s-a întâmplat începând cu ora 23 a fost un fel de film horror încredibil. Am să folosesc pentru caracterizare un basm românesc, Povestea Porcului, de Ion Creangă.

După cum poate știți Făt-Frumos fusese blestemat de o vrăjitoare să fie ziua porc iar noaptea să-și lepede pielea de porc și să redevină frumosul fiu de împărat.

La un moment dat soția sa, la sfatul mamei, a aruncat pielea de porc în foc. Și Atunci Făt-Frumos a zis cu năduf:

”DACĂ AI FĂCUT ASTA LA SFATUL CUIVA RĂU SFAT ȚI-A DAT DAR DACĂ AI FĂCUT DUPĂ CAPUL TĂU PROST CAP AI AVUT”

Asta pot să spun celui sau celor care a/au organizat de-a fir a păr toată tărășenia de vineri, începând cu organizarea grupurilor agresive și sfârșind cu gazarea prin gaze lacrimogene, folosirea tunului de apă și dispersarea în forță a manifestanților pașnici din Piața Victoriei, după ora 23, precum și toate minciunile spuse atât de purtătorii de cuvânt ai jandarmeriei cât și de ”angelica și nevinovata” ministreasă de interne cu competența la genunchiul broaștei (pentru necunoscători genunchiul broaștei este veșnic pe pământ)

Mintea mea nu poate cuprinde ce au urmărit pesedeii în frunte cu de acum iraționalul lor șef cu asemenea acțiuni. Dacă au vrut să strice mitingul aproape că le-a ieșit. Dacă au vrut să intimideze și să le scoată expaților ideea de protest din cap rezultatul s-a văzut a doua zi, când a avut loc un nou miting, eminamente pașnic. Jandarmii s-au comportat normal, nu provocator și agresiv, cum au făcut-o vineri..

11 August 2018 Piața Victoriei ora 21:40



luni, 23 iulie 2018

La Vita e Bella.

De la o vreme încep să dispară treptat peisajele care mi-au încântat ochii în cartier. Balconul Vecinei nu va mai etala niciodată frumoasele aranjamente florale...Vecinei i-au murit părinții, fratele, i-a rămas fiul în Canada, ea a ieșit la pensie, a vândut apartamentul și cred că deja a părăsit țara. 

Image may contain: plant, flower, outdoor and nature

Grădinița asta minunată și căsuța de vis nu știu dacă mai există, în locul gardului printre ulucile căruia făceam poze (după ce am primit aprobarea stăpânei) e acum o construcție etanșă care nu lasă să se vadă nici musca...

Mi-e din ce în ce mai greu să găsesc imagini care să-mi producă bucuria și dragostea de viață de altă dată. ”Omul sfințește locul”. Ce ne facem când oamenii nu mai sunt sau se schimbă? Scotocim prin amintiri, vărsăm o lacrimă, apoi ridicăm sus capul și ne spunem că viața e totuși frumoasă și dacă ne uităm cu luare aminte mereu găsim lucruri care o fac să fie trăită cu drag.





Ultimele fotografii ale acestui balcon datează din 6 Iunie 2018. După aspectul balconului vecina s-a mutat curând după acea dată.







Sic transit gloria mundi!




joi, 5 iulie 2018

Sfântul Nicolae și legenda bucureșteană a răpirii de copii

Chiar acum am urmărit la B1 un reportaj despre ”ambulanța care fură copii”. S-a creat o adevărată psihoză în masă care, conform reporterei, s-a lămurit la poliție, ambulanța aparținea unei scriitoare, Doina Popescu care face turnee prin țară pentru a-și vinde cărțile. O formă de marketing care a mers foarte bine până acum.
Și astfel am făcut iar o călătorie în trecut, de data asta prin anii 50 și apoi 80. În anii 50 circula zvonul că există ticăloși care fură copii din carnea cărora să facă plăcintă. Acum, după atâția ani și după multe cărți citite și cântece franțuzești ascultate îmi dau seama că totul a pornit de la legendă despre Sfântul Nicolaie care a salvat trei copii pe care un măcelar voia să îi tranșeze și să le vândă carnea.
Legenda am aflat-o din surse franceze dar după 90 îmi amintesc că s-a publicat și la noi. La baza legendei stă o faptă a Sfântului Nicolie pe care o știe orice credincios care merge la biserică (eu merg mai rar) și anume aflând sfântul că o familie foarte săracă și care avea trei fete ajunsese la disperare iar tatăl hotărâse să vândă cele trei fete unui bordel.
Sfântul a aruncat în camera fetelor trei pungi cu galbeni și așa fetele au fost salvate. Numai Cel rău putea să distorsioneze în așa hal legenda încât să se ajungă la orori cu copii răpiți pentru carne.
A doua alertă cu copii răpiți a avut loc prin anii 80 când isteria a ajuns la semenea grad încât doi ofițeri de Securitate aflați în misiune au fost la un pas de a fi linșați de populația isterizată, scăpând numai cu o bătaie soră cu moartea.

Atunci organele de partid și de stat și-au dat seama că au mers prea departe cu zvonistica și au luat măsuri pentru prelucrarea populației la locul de muncă (de aceea era esențial să aibă fiecare un loc de muncă pentru a fi ușor de controlat și manipulat) și dezamorsarea furiei.
De fapt zvonul fusese lansat pentru a îndrepta atenția populației spre un domeniu diferit de cel al gravelor neajunsuri de fiecare zi încât să se creeze o suspiciune generală risipindu-se astfel orice încercare de coagulare a unei ”mămăligi care să explodeze”. Dar...unde dai și unde crapă.
Faptul că acum s-au acutizat disensiunile între cei puțini aflați la conducerea efectivă a țării și cei care doresc legi drepte, care să descurajeze infractorii și nu să-i promoveze în posturi înalte și reînvierea acestei legende a copiilor răpiți mă face să cred că se aplică lecțiile din anii 50 și 80, arătând deasemenea că nu s-a învățat nimic din acele lecții, în special cea din 80.
Desigur că țiganii din cartierul unde s-a petrecut incidentul nu au nici cel mai mic habar că au fost folosiți pentru a induce frica și groaza în populație de oameni special antrenați pentru așa ceva.
Am ascultat cântecul pe care l-am pomenit în interpretarea lui Serge Kerval. Am primit o casetă cu cântece vechi franțuzești interpretate de el și am ascultat-o fascinată de nenumărate ori. Din cântec rezultă că nevasta măcelarului era ființa ticăloasă, o dovadă că misoginismul are rădăcini adânci.
Cântecul poate fi ascultat aici.

Cântecul ale cărui versuri le-am copiat în limbile franceză și engleză se cântă și azi, după 400 de ani, de către copiii francezi Saint NICOLAS (La Légende de Saint Nicolas) Il était trois petits enfants, Qui s'en allaient glaner aux champs. Ils sont tant allés et venus Que le soleil on n'a plus vu. S'en sont allés chez un boucher, "Boucher, voudrais-tu nous loger?" —"Allez, allez, mes beaux enfants, Nous avons trop d'empêchement." Sa femme, qu'était derrière lui, Bien vitement le conseillit, "Ils ont, dit-elle, de l'argent, Nous en serons riches marchands." Entrez, entrez, mes beaux enfants! Y a de la place assurément. Nous vous ferons fort bien souper, Aussi bien blanchement coucher." Ils n'étaient pas sitôt entrés, Que le boucher les a tués, Les a coupés tout par morceaux, Mis au saloir comme pourceaux. Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Quand ce fut au bout de sept ans, Saint Nicolas vint dans ce champ. Il s'en alla chez le boucher, "Boucher, voudrais-tu me loger?" Voul'ous un morceau de jambon?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas bon." —"Voulez-vous un morceau de veau?" —"Je n'en veux pas, il n'est pas beau." "De ce salé je veux avoir, Qu'y a sept ans qu'est dans le saloir." Quand le boucher entendit ça, Hors de sa porte il s'enfuya. "Boucher, boucher, ne t'enfuis pas! Repens-toi, Dieu te pardonn'ra." Saint Nicolas posa trois doigts Dessus le bord de ce saloir. Le premier dit, "J'ai bien dormi! " Le second dit, "Et moi aussi!" A ajouté le plus petit, "Je croyais être en paradis!" Translated in English by Daniel Police, La Flèche, France Three little children they were, In the fields three little gleaners. They gleaned and gleaned Until the sun disappeared. They knocked at the door of a butcher. "Butcher, will you give us shelter?" "Not here, my little darlings, We offer no lodging." His wife, standing behind him, Slyly whispered in his ear, "They have," she said, "gold and silver, You will become a rich merchant." "Do come in, my little darlings, For sure you can have lodgings. You can have a good supper, And sleep under a warm cover." No sooner did they enter, then They were slaughtered by the butcher, Who cut them up and threw their parts Into a salting tub, just as pork pieces. Seven long years had passed, When St. Nicholas visited here. As he was tired, he went to the butcher, "Butcher, would you have shelter?" "D'you want a slice of ham?" "I won't eat ham, no matter how hungry I am." "D'you want a nice piece of veal? ""I do not want, it is not real."








 Aici e ilustrată legenda celor trei fete sărace salvate de la necinstire de Sfântul Nicolaie
Aici sunt copiii care cântă colindul de mai sus.

sâmbătă, 23 iunie 2018

Domnul Ecou

Individul acesta (ghici ciupercă cine) nu e în stare să aibă o idee originală. Ei simte nevoia să imite sau să preia ideile altora, de aceea în sinea mea îi spun Domnul-Ecou.

Chiar în seara când s-a dat verdictul de condamnare am dat peste o individă care spunea la Antena 3, cu lacrimi de furie în glas, că l-au ajuns blestemele celor care stau nevinovați în închisori pentru că Parlamentul nu a fost în stare să dea o lege care să îi scoată de acolo. Mai zicea ea că pentru asta ar trebui să-și ceară iertare de la pușcăriași.

Zis și făcut, dorința individei a fost lege pentru condamnat. Eu cred că mai degrabă l-au ajuns blestemele copiilor orfani sau abuzați pe care trebuia să-i apere Protecția Copilului (oare câți știu astă?) și cărora li s-au furat banii.

În ce îl privește pe arogantul și violentul purtător de vorbe (cel cu ”pentru că putem”) am să citez și eu din Eminescu:

”Taci, s-auzi cum latră
Cățelul pământului
Sub crucea de piatră”

Câteva citate interesante dintr-un articol:


”FSNAP: Sunt 73 de condamnați pentru abuz în serviciu, nu câteva mii. Niciunul n-a deturnat banii copiilor defavorizați

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSNAP) a demontat afirmațiile făcute de Liviu Dragnea după condamnarea sa. Liderul PSD a declarat vineri că „mii de români care stau în puşcărie pe un articol neconstituţional” și le-a cerut iertare. În replică, FSNAP arată într-un comunicat publicat sâmbătă dimineață că în penitenciare sunt mai puțin de 80 de oameni condamnați pentru abuz în serviciu. Sindicaliștii au indicat și penitenciarul în care liderul PSD și-ar putea ispăși pedeapsa, dacă pierde apelul în justiție.”

”FSNAP mai arată că „în penitenciare sunt în schimb mii de criminali (6156), tâlhari (4387), condamnați pentru furturi (5190), violatori (1979), traficanți de droguri (1434) și condamnați pentru înșelăciune (997). Nu există niciun motiv ca cineva să le ceară scuze. Nici măcar un viitor coleg, actual demnitar al Statului Român”.

”Ca o curiozitate statistică, domnul Liviu Dragnea este singurul condamnat pentru infracțiuni de abuz în serviciu, care a instigat la deturnarea banilor destinați pentru asistența socială. Banii destinați copiilor orfani sau plasați în grija statutului ori a persoanelor defavorizate, au fost astfel folosiți în interes de partid pentru plata unor sinecuriști.”

Burghezia comunistă

Am căutat cu ajutorul lui Google să văd ce s-a scris despre acest termen și am găsit un citat pe care l-am editat adăugând diacriticile acolo unde a fost cazul

”Folclorul comunist a pus in cârca lui Lenin o sentință care suna cam așa: să vă ferească Dumnezeu de burghezia comunistă. Cât de implicat e Dumnezeu nu se știe, dar pătura socială amintită exista și chiar tinde să se amplifice”

E greu de înțeles de ce au ales chinezii să se complice in halul ăsta, câând era mai simplu să aplice modelul românesc: burghezia socialistă sa fure tot ce e de furat și la sfârșit să treacă și statul in proprietatea privata ă unui partid unic. Dar fiecare cu bucătăria lui, chinezii mănâncă cu bețisoarele, noi, cu noduri. Ion Neamțu”

În articol este vorba despre China dar noi vedem în fiecare zi burghezii comuniști autohtoni care se caracterizează, între altele, prin apărarea cu orice preț a privilegiilor lor, privilegii care existau încă din timpul lui Ceaușescu. 

De aceea era atât de important punctul 8 al Proclamației de la Timișoara care cerea activiștilor de partid din eșaloanele 1, 2 și 3 precum și securiștilor să facă un pas înapoi. Bineînțeles că nu l-au făcut și acum vedem cu câtă obrăznicie ne calcă în picioare.

Suntem îndemnați cu cinism să îi combatem cu mijlocul democratic al alegerilor iar între timp ei își consolidează averite dobândite prin mijloace numai de ei știute, în nici un caz legale, prin legile pe care le votează într-o veselie, astfel încât să legalizeze hoția și corupția.

Ba chiar un condamnat penal definitiv își permite să amenințe protestarii cu mijloace violente de genul Mineriadei din 90 și își cere iertare de la pușcăriași că nu i-a scos mai repede din închisori. Din acest motiv constat o radicalizare a celor care au văzut că protestele lor sunt zadarnice. 

Am mai văzut asta înainte de Mineriadă și nu e bine deloc. Eu personal  mă rog la Dumnezeu să facă dreptatea lui, așa cum o vede el.

joi, 14 iunie 2018

Scrisoarea unei mame din Newfoundland, Canada către fiul ei.

Am trei prietene pe face book care îmi descrețesc fruntea oricât ar fi ea de ondulată din cauza întâmplărilor zilnice: Moldovan Anca, Laila Lavan și  Doina Nica. Lor li se adaugă și Costin Staicu. N-am destule cuvinte să le mulțumesc deajuns pentru efectul pe care îl au postările lor.

Moldovan Anca a postat traducerea și adaptarea unei scrisori a unei mame din Newfoundland, Canada  către fiul ei, scrisoare pe care mi-a adus-o (nu trimis-o) soțul meu prin 1975, când a fost plecat într-un schimb cultural în Canada. Am să copiez traducerea apoi scrisoarea originală, așa cum am  găsit-o pe internet. Copiez pentru că ea a setat numai pentru prieteni și deci nu se poate shărui.

”Dragă fiule,
Îți scriu aceste rînduri ca să știi că îți scriu. Dacă primești această scrisoare înseamnă că a ajuns cu bine. Dacă nu o primești, atunci să mă anunți pentru a ți-o mai trimite o dată. Îți scriu încet pentru că știu că tu nu citești prea repede. Acum cîteva zile tatăl tău a citit că marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanță de un kilometru de casă. De aceea ne-am hotărît să ne mutăm mai departe. Noua casă este minunată; are și mașină de spălat, dar nu știu sigur dacă merge. Ieri, am băgat lenjeria în ea, am tras de manetă, și de atunci n-am mai văzut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămîna trecută n-a plouat decît de două ori. Prima dată, ploaia a ținut 3 zile, a doua oară 4 zile. Apropo de vesta pe care o vroiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sînt ei grei, o să coste mai mult; atunci am tăiat nasturii, îi găsești în buzunar.
În sfîrșit, l-am îngropat pe bunicu’; l-am gasit cînd ne-am mutat. Era în dulap din ziua în care a cîștigat la “De-a v-ați ascunselea”. Să-ți mai zic că alaltăieri, a explodat bucătăria și tatăl tău și cu mine am “zburat” din casă. Ce emoție! A fost pentru prima dată după mulți ani cînd tatăl tău și cu mine am ieșit împreună undeva. A venit doctorul să vadă dacă sîntem în regulă și mi-a pus un tub de sticlă în gură. Mi-a zis să nu vorbesc 10 minute. Tatăl tău s-a oferit să cumpere tubul acela. Și dacă tot vorbim de taică-tu, te anunț că și-a găsit de lucru, e foarte mîndru de asta. Lucrează peste aproape 500 de oameni. L-au angajat să tundă iarba în citimir.
Sora ta Julia, cea care s-a căsătorit cu soțul ei, a născut în sfîrșit, da’ nu știm încă sexul copilului. N-aș putea încă să-ți spun dacă ești unchi sau mătușă. Taică-tu a întrebat-o pe soră-ta, Lucia, dacă mai este însărcinată. Lucia i-a zis că da, în 5 luni de-acum; atunci taică-tu a întrebat-o dacă era sigură că era al ei. Ea i-a spus sigur că da. Ce fata sigură, cîtă mîndrie! Așa fată, așa tată! Vărul tău, Gică, s-a căsătorit și se roagă în fiecare zi în fața soției lui. E fecioară! Dimpotrivă, nu l-am mai văzut pe unchiul Vasile, ăla care a murit anul trecut… Cel mai rău e frate-tu ăla mic, Ionel. A încuiat mașina și a lăsat cheile înăuntru. A trebuit să se ducă pînă acasă să aducă dublura ca să ne scoată pe toți de acolo.
Bine, fiule. Nu pot să-ți trec adresa pe plic pentru că n-o știu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresă. Dacă o vezi pe Margareta, transmite-i salutările noastre. Dacă n-o vezi, nu-i spune nimic.
Mama ta care te adoră,

P.S. Aveam de gînd să-ți pun și niște bani, dar deja am închis plicul.”

Și acum varianta în engleză:

A newfie mother's letter to her son

Deer Son,

I am writing this slow because I know you can't read too fast. We don't live where we did when you left. Your Dad read in the paper that most car accidents happened within twenty mile of home, so we moved. I can't send you the address as the last Newfie family that lived here took the numbers with them for their next house so they wouldn't have to change their address.

This place has a washing machine, but the first day I put four shirts in it, pulled the chain and haven't seen them since.

It rained only twice last week - three days the first time and four days the second.

About the coat you wanted me to send you. Aunt Sue said it would be a little too heavy to send in the mail with them heavy buttons, so we cut them off and put them in the pockets.

We got a bill from the funeral home and it said that if we didn't make the last payment on Grandma's funeral, up she comes.

About your sister - she had a baby this morning. I haven't found out whether it's a boy or a girl, so I don't know if you are an aunt or an uncle.

Your Uncle John fell in the whiskey vat. Some men tried to pull him out, but he bravely fought them off and drowned. We cremated him and he burned for three days.

Three of your friends went off the bridge in their pick-up. One was driving and the other two were in the back. The driver got out - he rolled down the window and swam to safety. The other two drowned - they couldn't get the tailgate open.

Aunt Mabel is knitting you some socks. She would have sent them by now, but I told her that you had grown another foot since she last saw you, so she has to knit another one.

Not much more news this time. Nothing much has happened.

Love,
Mom

http://www.engr.mun.ca/~whitt/humor/momletter.html

marți, 29 mai 2018

Clătite cu mere.

Rețeta asta este pentru oameni leneși, care nu mai fac clătite în casă.
Se ia de la supermarket un pachet de clătite gata făcute (clătite vorba vine, arată mai degrabă ca niște etamină dulce colorată) și câteva mere. Se ia un vas rotund care merge la microunde. Eu am o cratițâ de plastic.
Se pune o clătită pe fundul vasului, se rade un măr curățat de coajă (din coajă se poate face un ceai), se întinde uniform pe clătită și se presară cu foarte multă scorțișoară (ca să scadă glicemia pentru că este cam mult zahăr în clătite) și se continuă așa cu încă două clătite sau câte vreți. Ultima clătită rămâne cum a făcut-o fabrica. Se introduce câteva minute la microunde, cam câte un minut de fiecare măr mijlociu. Poftă bună.




luni, 28 mai 2018

Malahit

Prima dată am văzut obiecte din malahit la o expoziție organizată de Ambasada rusă undeva prin centru. Eram mică dar ce am văzut acolo m-a fermecat, în special cutiile din acest mineral. Apoi am citit ”Floarea de Piatră”, un basm rusesc minunat pentru cei cărora le plac rocile, după care s-a făcut și un film. Cum nu existau efecte speciale digitale cred că rocile prezentate acolo într-o peșteră erau naturale. Am găsit mai multe date despre film și chiar despre poveste În Wikipedia. Acolo scrie că filmul a fost inspirat de Povești din Ural de Pavel Bajov. Aveam cândva cartea tradusă în română dar e posibil să fi fost arsă de mamița laolaltă cu multe cărți si caiete de ale mele.
La Fleur de pierre (Каменный цветок) est un film fantastique soviétique inspiré des contes de l'Oural de Pavel Bajov (1879-1950). Ce film, dirigé par Alexandre Ptouchko, est sorti en U.R.S.S. le 28 avril 1946 et a été produit par Mosfilm. Il fut présenté au festival de Cannes en 1946.

Prokopitch est un vieux ciseleur de pierre qui a le jeune Daniel comme disciple. Un jour, Prokopitch ne peut terminer le travail d'une cassette de malachite d'une grande beauté et c'est Daniel qui s'en charge. Félicité de tous, on lui commande une coupe en forme de fleur. Une jeune fille, Katia, alors que Daniel était près de la rivière, lui montre une fleur d'une beauté exceptionnelle dont le jeune artisan s'inspire. Il aurait aimé cependant trouver la fleur originelle de pierre dont un vieux conteur lui dit qu'elle pousse sur la Montagne de Cuivre, domaine d'une magicienne qui est la maîtresse des richesses souterraines.
L'hiver venu, Daniel épouse Katia, mais il se sent irrémédiablement poussé vers la forêt à la recherche de la fleur de pierre.
Tot în Wikipedia am găsit date despre mineralul propriu zis
Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini.
Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu2[(OH)2|CO3] cu forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.
Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.
Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).
Conținutul în cupru este de cca. 57%.
Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.
Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își schimbă culoarea.

Malachite is a copper carbonate hydroxide mineral, with the formula Cu2CO3(OH)2. This opaque, green banded mineral crystallizes in the monoclinic crystal system, and most often forms botryoidal, fibrous, or stalagmitic masses, in fractures and spaces, deep underground, where the water table and hydrothermal fluids provide the means for chemical precipitation. Individual crystals are rare but do occur as slender to acicular prisms.

https://en.wikipedia.org/wiki/Malachite

 ”La Fleur de pierre (en russe Каменный цветок), opus 118, est un ballet en deux actes et huit scènes avec un prologue sur une musique de Sergueï Prokofiev composée en 1950. Le livret est de Mira Mendelsohn et de Leonid Lavrovski, d'après le récit de Pavel Bajov, publié en 1938 et tiré de son recueil de contes de l'Oural.”

https://fr.wikipedia.org/wiki/La_Fleur_de_pierre_(ballet)

Din distribuția baletului lui Procofiev au făcut parte două balerine de mare clasă, Galina Ulanova și Maia Plisețkaia.

Catherine, la fiancée de Danila : Galina Oulanova
La reine de la Montagne de Cuivre : Maïa Plissetskaïa

https://youtu.be/qyR-uDRUUSU

Malandain Ballet Biarritz

Published on Aug 11, 2016



"Danilo, un jeune artisan, rêve de tailler dans la malachite des objets les plus parfaits et les plus naturels. La légende veut que la Reine de la Montagne de Cuivre en possède le secret. Celui qui la rencontre peut espérer être initié. Malgré la perspective de ses fiançailles avec Katerina, Danilo ne parvient pas à oublier sa quête." Thierry Malandain créé le 2 janvier 1994



Vladimir Preobrazhensky in a scene from the ballet (1954)


Image may contain: 1 person

Afișul filmului
Image may contain: 2 people, text

Roci de malahit oferite la vânzare la Târgul de Cristale pe care l-am vizitat în 28 iulie 2017 în curtea Institutului Geologic.