Se afișează postările cu eticheta Politica internationala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Politica internationala. Afișați toate postările

vineri, 26 octombrie 2018

Triumful Flotei Ruse de Vasily Nesterenko

Atunci Rusia tocmai se moderniza sub conducerea Țarului Petru I, mare admirator al civilizației vestice. Nu aveau treabă cu noi. Ceva mai târziu, din cauza (sau mai degrabă datorită) războiului cu Imperiul Otoman ne-au ajutat pe noi să ne cucerim, prin mari jertfe de sânge, Independența.

Apoi a urmat Revoluția din Februarie 1917, urmată de cea Bolșevică (cică socialisto-comunistă) dar noi devenisem România Mare și pentru că în Rusia după Războiul Mondial a urmat războiul dintre Armata Roșie și Armata Albă am avut parte de o perioadă de dezvoltare și prosperitate, până în tragicul 1940.

După al doilea Război Mondial am intrat în sfera de influență a URSS până în 1989. Și până acum doi ani în ciuda intențiilor din ce în ce mai evidente de extindere a Rusiei eram liniștiți că avem parte de pace. 

Din nefericire situația s-a tensionat din ce în ce după alegerile din SUA și România. Cred că e clar pentru toată lumea că actualul guvern vrea să cucerească toată puterea ca să predea România rușilor care, iată, se agită și ne amenință direct,Trump având o mare contribuție la crearea acestei situații.








duminică, 13 noiembrie 2016

Reacțiile mele la alegerile din SUA.

Am hotărât să adun aici, ca într-un buchet, reacțiile pe care le-am avut pe Face Book după ce s-a anunțat rezultatul alegerilor din SUA:

Prima reacție am postat-o de pe mobil


Mi.a placut discursul lui Trump. Ca de Oscar.

Pentru că unii nu au înțeles ce am vrut să spun am făcut un UPDATE

UPDATE.
Pentru cei care nu au înțeles sarcasmul o să explic despre ce e vorba. Câștigătorii Oscarurilor își încep discursul cu ”thank you”, ceea ce a făcut și Trump, mulțumind chiar și celor pe care i-a insultat până acum: Clinton și ai ei, veterani, minorități, etc continuând apoi cu tot neamul lui cel numeros și cu cei care l-au sprijinit din răsputeri când cădea în sondaje.


Niciodată să nu subestimați puterea proștilor în grupuri mari.

După ce am fost lăsați cu curul în baltă la Yalta sunt mari șanse ca după Brexit și Trumpxit istoria să se repete.

Am fost foarte ocupată azi și nu am reușit să explic prima reacție la discursul lui Trump, pe care l-am urmărit pe CNN, de show TV.

Mi-a fost foarte milă de tinerii din staful lui Clinton care la 244 electori pentru Trump și 215 pentru Clinton și în statele unde era ”still counting” roșul se întindea ca o pecingine au început să plângă.
Am remarcat că la Trump erau mai ales oameni în vârstă.

Când s-a făcut analiza celor care au votat mi-am amintit de ”Zgomotul și Furia” și ”Absalom, Absalom” ale lui Faulkner. Mai ales în primul roman e remarcabil prezentată furia și frustrarea albului fără prea multă educație față de cei care erau diferiți de el.

Din păcate americanii nu aveau nici o șansă să facă o alegere bună, nici unul dintre candidați nu corespundea cu profilul unui președinte care să știe exact care e calea de urmat pentru a mulțumi cea mai mare parte a acestui melting pot care este poporul american, menținând în același timp echilibrul în această lume atât de zbuciumată. măcinată de conflicte economice, politice și religioase.

Unii dintre comentatorii români susțin că Hillary Clinton ar fi însemnat izbucnirea unui război. În 2000 am urmărit cu multă atenție mersul alegerilor, atât de disputate încât W Bush a câștigat la o diferență infimă la cât de mulți alegători s-au prezentat la urne (de fapt Al Gore a câștigat votul popular, dar ce folos).

Nu-mi doream să câștige Bush pentru că eram de părere că va face orice ca să declanșeze un război. E adevărat că 9/ 11 i-a ridicat mingea la fileu, dar convingerea mea este că dacă nu era asta găsea el altceva.

Din punctul meu de vedere ”războiul de preemțiune” a fost o mare greșeală și acum cea mai mare parte a planetei suferă consecințele prin furtuna creată în tot Orientul Mijlociu, nu doar o parte a lui, ca până atunci.

Afganistanul s-a dovedit o nucă tare pentru ruși și a rămas o nucă tare pentru americani și alte nații, printre care și a noastră, care a pierdut mulți militari acolo.

Îmi doresc din tot sufletul să nu am dreptate iar Trump să asigure pacea, și nu războiul, dar sunt destule șanse să se ivească un alt eveniment destabilizator, chiar dacă aplică politica din timpul Shogunatului Japonez, de izolare totală, lucru de fapt imposibil.

Am citit mai multe comentarii scrise de români care se bucurau că Trump e prieten cu Putin. Și Bush jr. a fost foarte bun prieten cu Putin.

Se pare că mulți ori nu știu, ori nu-i interesează care era atmosfera înainte de invadarea Poloniei în 1939. Hitler și Stalin erau gata-gata să încheie o alianță care să stabilească Noua Ordine în lume, dar nu s-au înțeles și a urmat 21 Iunie 1941 cu ordinul ”Soldați Români, treceți Prutul” Ce a urmat se știe.

Cred că e clar că prezența lui Trump la Casa Albă va schimba ordinea în lume. Iar cine se îmbată cu apă rece crezând că rușii luptă împotriva Statului Islamic va avea mari dureri de cap când se va trezi din mahmureală.


Eu nu sunt nici istoric, nici politician, dar sunt surprinsă (plăcut, deși nu e cazul) să văd că părerea mea despre modul cum vor evolua evenimentele după Brexit și Trump, anume că suntem într-o situație asemănătoare cu cea dinaintea celui de-al doilea război mondial e dezvoltată pe baze științifice în acest eseu.

De fapt autorul spune că înaintea fiecărui război sau a fiecărei catastrofe majore care a dus la extincția unei mari părți a populației pe plan continental sau global au existat situții asemănătoare și că într-adevăr sitația de acum seamănă cu cea în care Hitler se pregătea să declanșeze marele măcel.
Mai spune el că o covârșitoare majoritate a populației nu e în stare să aibă o vedere globală a ce se întâmplă, nu poate să facă deloc corelațiile necesare între evenimente.

Istoria a demonstrat până acum că pentru supraviețuitori a urmat o perioadă mai bună dar cei care sunt prinși în mijlocul evenimentelor nu sunt în stare să facă asemenea previziuni, mulți dintre ei pierind sau suferind grav într-un mod sau altul.

Aș adăuga eu că majoritatea despre care vorbește autorul se poartă cu cei care întrevăd pericolul ca troienii care nu au fost în stare să ia în serios previziunile Cassandrei, cea care a fost blestemată să prevadă corect viitorul dar pe care nimeni nu a crezut-o.

Am să încerc să explic de ce cred eu că afirmația presedintelui ales al Americii că nu va respecta punctul 5 din Tratatul NATO și că tările europene vor trebui să plătească dacă vor să fie apărate nu e corectă.

Încă de la sfârșitul celui de al doilea război mondial în Orientul Mijlociu nu a fost niciodată pace dar țările europene nu s-au amestecat direct în conflictele din acea zonă.

SUA în schimb au contribuit în multe moduri la sprijinirea unora și altora dintre conducătorii acestor țări. După 9/ 11 W Bush a deschis cutia Pandorei și a creat o stare de destabilizare ale cărei efecte le simțim acum concret prin criza refugiaților, între altele.

Și acum ne cer nouă să plătim pentru ce au făcut ei?


luni, 6 iulie 2015

Grețile, bre!

Grecii ăștia...Găndire tipic comunistă. Cineva e obligat să le dea...

Ca și cum stai în casa altuia, chipurile cu chirie dar tu nu-i plătești nici un ban, ba mai mult, te și înprumuți de la proprietar pentru traiul (îndestulat în comparație cu alții, am văzut un tabel, dacă nu e cumva contrafăcut Grecia ar fi pe locul 3 în ce privește cuantumul pensiilor pe Europa) și dacă acesta îndrăznește să-ți ceară banii înapoi faci ca la noi pe 11 Iunie 1948, îi confiști casa și zici că a fost a ta dintodeauna.

Nu văd ce altă soluție ar avea Tsipras, în afară de asta haiducească, ca să nu fie nevoit să impună poporului, care l-a votat cu atâta drag la referendum, măsuri de austeritate...

vineri, 12 aprilie 2013

Apocalipsa acum sau Profetiile lui Gog si Magog?

Astazi (11 Aprilie 2013) prietenii mei sud coreeni erau cam tensionati. De fapt era normal sa fie tensionati inca de cand a icneput criza nord coreeana, dar pana acum pareau relativ calmi. Un articol din Media Fax m-a lamurit si de ce reactioneaza asa:

Serviciile militare de informaţii sud-coreene afirmă că nord-coreenii sunt pregătiţi să efectueze un tir de rachetă în orice moment. Acesta ar putea fi efectuat în jurul datei de 15 aprilie, marcând aniversarea fondatorului Coreei de Nord staliniste, Kim Il-sung, decedat în 1994.
Yonhap, citând o sursă guvernamentală, scrie că regimul nord-coreean ar putea să se aventureze să tragă mai multe proiectile. Alte vehicule de lansare au fost detectate în timp ce transportau rachete de tip Scud - cu o rază de acţiune de câteva sute de kilometri, şi de tip Rodong - cu o rază de acţiune de puţin peste 1.000 de kilometri.
"Există indicii tot mai mari cu privire la pregătirea lansării mai multor rachete", potrivit acestei surse.
Oficial american: Coreea de Nord ar putea testa rachetele în orice moment
Administraţia Obama estimează că testele cu rachetele balistice efectuate de Coreea de Nord ar putea fi lansate în orice moment, a declarat un oficial american pentru CNN.
Se crede că testele ar putea fi lansate fără emiterea unei avertizări către aviaţia comercială şi navigaţia maritimă.
"Sperăm să emită un avertisment, însă în acest punct nu ne aşteptăm la asta. Presupunem că nu vor anunţa înainte de lansare. Lansarea ar putea fi iminentă, însă Statele Unite nu ştiu acest lucru", a declarat oficialul american care nu a dorit să îşi furnizeze numele.

Am sa copiez mai jos o parte din discutia particulara avuta cu un prieten, e in engleza dar o sa traduc, pt prietenele mele care nu stiu acesta limba. Am sa pun H(e) pt el si Y pentru mine.

H. Do you know Korea is under dangerous situation?
Stii ca e o situatie periculoasa in Coreea?
Y. Yes I know. I pray for a good trend, for peace...
Da, stiu. Ma rog pt o directie buna, pentru pace.
H. There is a possibility of nuke war.
Exista posibilitatea unui razboi nuclear
Y. there are opinions that the north is only blackmailing for more help
Exista pareri ca nordul santaseaza ca sa obtina mai mult ajutor.
H. Not this time
Nu de data asta.
Y. if they start a war i am afraid will be the WWIII
Daca ei pornesc un razboi mi-e teama ca va fi Al Treilea Razboi Mondial.
H. I think so.
asa cred si eu
Y. because there are implied great power nations... is not only between brothers
pentru ca sunt implicate mari puteri...nu e numai intre frati
H. China, America, Russia, and Japan.
Y. right    the greatest    i think the war the worst solution
Corect...cele mai mari...cred ca razboiul e cea mai rea solutie
H. Do you think that America will help South Korea?
Crezi ca America va ajuta Coreea de Sud?
Y. Well, I have my doubt since they started the Iraqi war..
    You see, there were voices then telling that NK is more dangerous...
Pai, am indoieli inca de cand au inceput razboiul din Irak.
Stii, erau voci care spuneau ca NK (Coreea de Nord) e mai periculoasa.

H. I have the same idea with you.
Sunt de aceeasi parere cu tine
Y. But the lack of resources comparative with Iraq started the war there..and i think this war was a desaster, like Vietnam...a disaster for iraqians...but if NK treathen USA, they will help SK... and Japan too...I have my doubts about China
Dar lipsa resurselor in comparatie cu Irakul a facut ca razboiul sa inceapa acolo..si eu cred ca acest razboi a fost un dezastru, ca si Vietnamul...un dezastru pt irakieni...dar daca NK ataca USA, ei o ajute Sk..deasemenea Japonia...am indoilei in ce priveste China
H. China is for NK.
China este de partea NK
Y. But USA is very endebted to China, and China has no interest to atack USA    Depends of China's interest
Dar USA este f indatorata Chinei, si China nu are nici un interes sa atace USA.  Depinde de interesul Chinei
H.  What about Russia?
Ce zici de Rusia?
Y. Russia has her own problems, economic problems, I don't think is so glad to intervene, her army is not what used to be...You see there are 100 regions and autonomous republiks there...these can profit of war to seek their independence    already Chechenia is not so peacefull
Rusia are propriile ei probleme, probleme economice. Nu cred ca e bucuroasa sa intervina, armata ei nu mai e ce a fost...Vezi tu, exista acolo 100 de regiuni si de republici autonome..acestea pot profita de razboi ca sa isi capete independenta...deja Cecenia nu este prea pasnica
H. How about your country? Does your country have no political problem at all?
Dar tara voastra? Nu are probleme politice?
Y. My country is proamerican, we are NATO members...a lot of people are afraid of Russia
    We were Warshaw Treat members near Russia until 1989, now the situation changed.
    We are also two romanian countries, do you know?
Tara noastra e proamericana, suntem membri NATO...o multime dintre ai nostri se tem de Rusia.
Noi eram membri in Tratatul de la varsovia alaturi de Rusia pana in 1989, acum situatia s-a schimbat.
Stii ca si noi suntem doua tari romanesti?
H. No, I didn't know that.
    Tell me more about 2 romanian countrirs.
    I thought that Romania was a friend with Russia.
Nu, n-am stiut
Spune-mi mai mult despre cele 2 tari romanesti.
Credeam ca Romania e prietena cu Rusia.
Y. (Aici incepe o conferinta a mea...o puteti citi sau nu...daca va intereseaza)
Well, part of Moldavian Republick aand part of Ukraina were romanian teritories centuries ago. But were between the great empires: Austro Hungarian, Russian and Turqui. And this had a lot of wars. in 1812 we lost this part that is now in MR and Ukraina. Then there was no Romania yet, only separate provinces: Moldova, Muntenia and Transilvania. First union was in 1859, between Moldova and Muntenia. We were vasal to turks. in 1877 became independent, with Russian help.

Pai, o parte din Republica Moldova si o parte din Ucraina au fost teritorii romanesti cu veacuri in urma. Dar noi eram intre trei mari imperii: Austro-Ungar, Rus si Turc. Si ele au avut o multime de razboaie. In 1812 am pierdut acea parte care e acum in RM si Ucraina. Atunci inca nu exista Romania, numai provincii separate: Moldova, Muntenia si Transilvania. Prima unire a avut loc in 1859, intre Moldova si Muntenia. Noi eram vasalii turcilor, in 1877 am devenit independenti, cu ajutorul Rusiei.

In WWI we had king of german origin, but he entered in war fighting by Antanta (France, England, Russia) against Austro -Hungaria and Prusia (actual Germany). After WWI we became Great Romania with Transilvania and Basarabia (the teritories from Russia) united with Moldova and Muntenia.

In Primul Razboi Mondial noi aveam rege de origine germana, dar el a intrat in razboi de partea Antantei (Franta, anglia, Rusia) impotriva Austro-Ungariei si a Prusiei (actuala Germanie). Dupa PRM am devenit Romania Mare cu Transilvania si Basarabia (teritoriile din Rusia) unite cu Moldova si Muntenia (trebuia sa spun Principatele Unite Romane, am uitat Cadrilaterul dar nu conteaza, oricum el nu cunoaste istoria noastra cum nici noi nu o stiam pe a lor)

Before WWII Romania allied with Germany and participated in war against Russia (who was communist, remember). We lost a lot of soldiers in Stalingrad and other war fields. But in 1940 we lost Basarabia (Ribentropp Molotov pact) and part of Transilvania (Hitler's Vienna dictate).

Inainte de al Doilea Razboi Mondial Romania s-a aliat cu Germania si a participat la razboi impotriva Rusiei (care era comunista, aminteste-ti) Am pierdut o mulitme de soldati la Stalingrad si pe alte campuri de lupta. Dar in 1940 noi am pierdut Basarabia (pactul Ribentrop-Molotov) si o parte dinTransilvania (Dictatul lui Hitler de la Viena)

In 1944 Romania turned against Germany...But the Yalta agreement between Roosevelt, Stalin and Churhill placed as in the communist part of Europe, and we get back Transilvania but lost Basarabia. The Russians deported a lot of romanians from Basarabia in Siberia and bring instead russians, changing population composition.

In 1944 Romania s-a intors impotriva Germaniei...Dar intelegerea de la Yalta dintre Roosevelt, Stalin si Churhill ne-a plasat in partea comunista a Europei, am primit inapoi Transilvania dar am pierdut Basarabia. Rusii au deportat o multime de romani din Basarabia in Siberia si au adus inapoi rusi, schimband compozitia populatiei.

And now Basarabia and Northen Bucovina (another region that Stalin presented to uckrainaens) are no more part of our country

Si acum Basarabia si Bucovina de Nord (o alta regiune pe care Stalin a daruit-o ucrainienilor) nu mai fac parte din tara Noastra.

H. I didn't know that Romania has a big history.
Nu stiam ca Romania are o istorie mare
Y.  I didn't knew much about Korean history neither
    Luckily TVR broadcasted a lot of sageuks
Nici eu nu stiam prea mult despre istoria Coreei.
Din fericire TVR a transmis o multime de seriale istorice.

Un articol extrem de interesant si de nelinistitor a fost scris de Van D. Hipp, Jr.  Chairman of American Defense International, Inc. dar nu il mai traduc si nici nu o sa copiez din el...

De la CBS News am imprumutat o poza care arata cam cum pot folosi NC rachetele lor:

luni, 21 ianuarie 2013

Inaugurarea celui de al doilea mandat al lui Barack H. Obama

De obicei nu urmaresc festivitatile de inaugurare. Poate ca am dobandit alergie de la cele antedecembriste. De data asta m-am dus sa vad la ce se uita sotul meu si ne-am uitat amandoi pe CNN la inaugurarea mandatului nr 2 al lui Obama. Las la o parte faptul ca am atipit pt cateva secunde la interminabilul poem al vestitului lor poet in viata, Richard Blanco, si ca la rostirea juramantului i s-a oprit bravului presedinte unul dintre cuvinte in gat si am sa remarc numai ca am ciulit amandoi, si eu si sotul meu, urechile cand am auzit cuvintele atat de hulite pana acum in USA "climate change", schimbari climatice. 

Stiam amandoi f bine ca USA  a refuzat semnarea Tratatului de la Tokio privind masurile necesare pt combaterea incalzirii globale si deci aceasta schimbare de macaz nu putea trece neobservata, si nici nu a trecut, dupa sfarsitul festivitatilor comentatorii de la CNN au dezbatut problema indelung.

Acum noi stim ca, oricat ar polua americanii (nu ma intrebati ce jafuri de masini am vazut eu in parcarile din Salt Lake City, cand deja Europa lua masuri de scaderea noxelor emise de automobile) nu pot atinge nivelurile ridicate ale poluarii din China, si problema recenta cu care s-au confruntat chinezii de curand, aceea cu smogul, e o dovada...Tot cand am fost in SLC am discutat cu o chinezoaica de undeva dintr-un oras industrial, aceea spunea ca in orasul ei nici iarba nu creste din cauza uzinei.

Al doilea lucru care m-a frapat in discursul presedintelui american a fost ca se va tine cont de drepturile gay-lor. Sa fie ei sanatosi si sa si le rezolve cum or sti ei mai  bine. Stiu ca si despre asta au discutat comentatorii dupa inaugurare.


Pentru ca Obama a amintit in treacat si despre emigranti mi s-a parut semnificativ faptul ca rugaciunea de final a avut o scurta portiune in care a fost rostita in limba spaniola. Deci se poate.

Pentru cei interesati iata transcrierea discursului inaugural al lui Barack Obama , pe care acesta parea ca il rosteste liber. Tot aici exista un video cu juramantul si discursul sau.

Vice President Biden, Mr. Chief Justice, Members of the United States Congress, distinguished guests, and fellow citizens:
Each time we gather to inaugurate a president, we bear witness to the enduring strength of our Constitution. We affirm the promise of our democracy. We recall that what binds this nation together is not the colors of our skin or the tenets of our faith or the origins of our names. What makes us exceptional – what makes us American – is our allegiance to an idea, articulated in a declaration made more than two centuries ago:
“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.”
Today we continue a never-ending journey, to bridge the meaning of those words with the realities of our time. For history tells us that while these truths may be self-evident, they have never been self-executing; that while freedom is a gift from God, it must be secured by His people here on Earth. The patriots of 1776 did not fight to replace the tyranny of a king with the privileges of a few or the rule of a mob. They gave to us a Republic, a government of, and by, and for the people, entrusting each generation to keep safe our founding creed.
For more than two hundred years, we have.
Through blood drawn by lash and blood drawn by sword, we learned that no union founded on the principles of liberty and equality could survive half-slave and half-free. We made ourselves anew, and vowed to move forward together.
Together, we determined that a modern economy requires railroads and highways to speed travel and commerce; schools and colleges to train our workers.
Together, we discovered that a free market only thrives when there are rules to ensure competition and fair play.
Together, we resolved that a great nation must care for the vulnerable, and protect its people from life’s worst hazards and misfortune.
Through it all, we have never relinquished our skepticism of central authority, nor have we succumbed to the fiction that all society’s ills can be cured through government alone. Our celebration of initiative and enterprise; our insistence on hard work and personal responsibility, are constants in our character.
But we have always understood that when times change, so must we; that fidelity to our founding principles requires new responses to new challenges; that preserving our individual freedoms ultimately requires collective action. For the American people can no more meet the demands of today’s world by acting alone than American soldiers could have met the forces of fascism or communism with muskets and militias. No single person can train all the math and science teachers we’ll need to equip our children for the future, or build the roads and networks and research labs that will bring new jobs and businesses to our shores. Now, more than ever, we must do these things together, as one nation, and one people.
This generation of Americans has been tested by crises that steeled our resolve and proved our resilience. A decade of war is now ending. An economic recovery has begun. America’s possibilities are limitless, for we possess all the qualities that this world without boundaries demands: youth and drive; diversity and openness; an endless capacity for risk and a gift for reinvention. My fellow Americans, we are made for this moment, and we will seize it – so long as we seize it together.
For we, the people, understand that our country cannot succeed when a shrinking few do very well and a growing many barely make it. We believe that America’s prosperity must rest upon the broad shoulders of a rising middle class. We know that America thrives when every person can find independence and pride in their work; when the wages of honest labor liberate families from the brink of hardship. We are true to our creed when a little girl born into the bleakest poverty knows that she has the same chance to succeed as anybody else, because she is an American, she is free, and she is equal, not just in the eyes of God but also in our own.
We understand that outworn programs are inadequate to the needs of our time. We must harness new ideas and technology to remake our government, revamp our tax code, reform our schools, and empower our citizens with the skills they need to work harder, learn more, and reach higher. But while the means will change, our purpose endures: a nation that rewards the effort and determination of every single American. That is what this moment requires. That is what will give real meaning to our creed.
We, the people, still believe that every citizen deserves a basic measure of security and dignity. We must make the hard choices to reduce the cost of health care and the size of our deficit. But we reject the belief that America must choose between caring for the generation that built this country and investing in the generation that will build its future. For we remember the lessons of our past, when twilight years were spent in poverty, and parents of a child with a disability had nowhere to turn. We do not believe that in this country, freedom is reserved for the lucky, or happiness for the few. We recognize that no matter how responsibly we live our lives, any one of us, at any time, may face a job loss, or a sudden illness, or a home swept away in a terrible storm. The commitments we make to each other – through Medicare, and Medicaid, and Social Security – these things do not sap our initiative; they strengthen us. They do not make us a nation of takers; they free us to take the risks that make this country great.
We, the people, still believe that our obligations as Americans are not just to ourselves, but to all posterity. We will respond to the threat of climate change, knowing that the failure to do so would betray our children and future generations. Some may still deny the overwhelming judgment of science, but none can avoid the devastating impact of raging fires, and crippling drought, and more powerful storms. The path towards sustainable energy sources will be long and sometimes difficult. But America cannot resist this transition; we must lead it. We cannot cede to other nations the technology that will power new jobs and new industries – we must claim its promise. That is how we will maintain our economic vitality and our national treasure – our forests and waterways; our croplands and snowcapped peaks. That is how we will preserve our planet, commanded to our care by God. That’s what will lend meaning to the creed our fathers once declared.
We, the people, still believe that enduring security and lasting peace do not require perpetual war. Our brave men and women in uniform, tempered by the flames of battle, are unmatched in skill and courage. Our citizens, seared by the memory of those we have lost, know too well the price that is paid for liberty. The knowledge of their sacrifice will keep us forever vigilant against those who would do us harm. But we are also heirs to those who won the peace and not just the war, who turned sworn enemies into the surest of friends, and we must carry those lessons into this time as well.
We will defend our people and uphold our values through strength of arms and rule of law. We will show the courage to try and resolve our differences with other nations peacefully – not because we are naïve about the dangers we face, but because engagement can more durably lift suspicion and fear. America will remain the anchor of strong alliances in every corner of the globe; and we will renew those institutions that extend our capacity to manage crisis abroad, for no one has a greater stake in a peaceful world than its most powerful nation. We will support democracy from Asia to Africa; from the Americas to the Middle East, because our interests and our conscience compel us to act on behalf of those who long for freedom. And we must be a source of hope to the poor, the sick, the marginalized, the victims of prejudice – not out of mere charity, but because peace in our time requires the constant advance of those principles that our common creed describes: tolerance and opportunity; human dignity and justice.
We, the people, declare today that the most evident of truths – that all of us are created equal – is the star that guides us still; just as it guided our forebears through Seneca Falls, and Selma, and Stonewall; just as it guided all those men and women, sung and unsung, who left footprints along this great Mall, to hear a preacher say that we cannot walk alone; to hear a King proclaim that our individual freedom is inextricably bound to the freedom of every soul on Earth.
It is now our generation’s task to carry on what those pioneers began. For our journey is not complete until our wives, our mothers, and daughters can earn a living equal to their efforts. Our journey is not complete until our gay brothers and sisters are treated like anyone else under the law – for if we are truly created equal, then surely the love we commit to one another must be equal as well. Our journey is not complete until no citizen is forced to wait for hours to exercise the right to vote. Our journey is not complete until we find a better way to welcome the striving, hopeful immigrants who still see America as a land of opportunity; until bright young students and engineers are enlisted in our workforce rather than expelled from our country. Our journey is not complete until all our children, from the streets of Detroit to the hills of Appalachia to the quiet lanes of Newtown, know that they are cared for, and cherished, and always safe from harm.
That is our generation’s task – to make these words, these rights, these values – of Life, and Liberty, and the Pursuit of Happiness – real for every American. Being true to our founding documents does not require us to agree on every contour of life; it does not mean we will all define liberty in exactly the same way, or follow the same precise path to happiness. Progress does not compel us to settle centuries-long debates about the role of government for all time – but it does require us to act in our time.
For now decisions are upon us, and we cannot afford delay. We cannot mistake absolutism for principle, or substitute spectacle for politics, or treat name-calling as reasoned debate. We must act, knowing that our work will be imperfect. We must act, knowing that today’s victories will be only partial, and that it will be up to those who stand here in four years, and forty years, and four hundred years hence to advance the timeless spirit once conferred to us in a spare Philadelphia hall.
My fellow Americans, the oath I have sworn before you today, like the one recited by others who serve in this Capitol, was an oath to God and country, not party or faction – and we must faithfully execute that pledge during the duration of our service. But the words I spoke today are not so different from the oath that is taken each time a soldier signs up for duty, or an immigrant realizes her dream. My oath is not so different from the pledge we all make to the flag that waves above and that fills our hearts with pride.
They are the words of citizens, and they represent our greatest hope.
You and I, as citizens, have the power to set this country’s course.
You and I, as citizens, have the obligation to shape the debates of our time – not only with the votes we cast, but with the voices we lift in defense of our most ancient values and enduring ideals.
Let each of us now embrace, with solemn duty and awesome joy, what is our lasting birthright. With common effort and common purpose, with passion and dedication, let us answer the call of history, and carry into an uncertain future that precious light of freedom.
Thank you, God Bless you, and may He forever bless these United States of America.

Portretul folosit ca afis electoral pentru primul mandat, opera pictorului Shepard Fairey


sâmbătă, 8 septembrie 2012

Progresul Tehnic

Sotul meu, care e mai tanar decat mine, are mai multa rabdare sa urmareasca filme documnetare. Azi mi-a povestit ce a inteles el dintr-un documentar vazut la TV5 International.

Tema era: de ce se strica atat de repede aparatura electronica de ultima generatie gen, PC, TV cu LCD, Ipad, I phone, etc. Documentarul vorbea despre un neozeelandez care si-a deschis o afacere cu laptopuri, notebookuri, etc, toate Hewlett-Packard. A achizitionat multe, vreo mie, dar a avut o surpriza f neplacuta,  dupa cel mult un an jumatate toate s-au defectat. Cand a reclamat la reprezentanta HP din NZ cineva i-a spus "speranta de viata a acestor aparate e de cel mult 15 luni".

Enervat, omul s-a adresat la HQ al firmei, unde i s-a raspuns ca nici vorba sa fie asa, functionara l-a indus in eroare, ei fac marfa buna, de calitate, durabila. Omul s-a dus din nou la reprezentanta din NZ a firmei, ca sa o gasesca acolo pe functionara inlacrimata, facandu-si bagajele, pt ca a fost data afara de la firma.

Al doilea caz repovestit de sotul meu se refera la televizoare cu ecrane plate marca Samsung sau LG care se stricau destul de repede din cauza unui condensator care era situat prea aproape de niste componente care se incalzeau si il "prajeau", bineinteles dupa ce obiectul respectiv iesea din garantie. La atelierele de reparatii ale firmei clientului i se spunea: "reparatia costa 100 $, mai bine mai puneti diferenta si va luati unul nou" (cam ce am gasit si eu pe net cand am cautat sa aflu ce defectiune are camera mea foto Olympus X43 marca germana, fabricata in China, "cumparati una noua").

Ca sa vezi cum a ajuns "tigrul asiatic" in topul comertului mondial... Oare o sa mearga pe urmele celui iralndez? Cred ca ar merita, daca astea sunt metodele folosite. Ce ti-e si cu tigrii astia!

Din fericire pt clientii respectiv existau unele ateliere in care mesterii descoperisera cum sta treaba cu condensatorul si il inlocuiau pt o suma sensibil mai mica, cel mult cateva zeci de dolari. Dar nici coreenii nu au dormit si au schimbat structura aparatului astfel incat condensatorul respectiv este de acum imposibil de detectat si de schimbat.

Concluzia sotului meu, care este inginer si cercetator:"inginerii sunt de vina" Si tot el a sunliniat ca pt a se produce toate aceste aparate electronice sofisticate sunt necesare minerale care devin din ce in ce mai greu de gasit, resursele respective fiind aproape de epuizare. Eu stiu deja, de multi ani, de cand am facut un curs de reciclare la Institutul de minerale rare, ca in tara noastra resursele de minerale rare sunt pe cale sa fie secatuite din cauza programelor de exploatare salbatica initiate de Ceausescu. Lectorul respectiv a incheiat cursul spunand "Copiii nostri vor plange cu lacrimi de sange". Proiectul Rosia Montana se inscrie pe acelasi trend, dupa atatia ani de "democratie originala".

Eu as zice ca nu neaparat progresul tehnic e de vina pt suprapopularea care face sa creasca, cu orice pret, nevoia de locuri de munca. Eu cred ca si consumerismul este si el generat de suprapopulare, indiferent ce cred altii. Pt a crea iluzia celor din tarile dezvoltate (fie ei G8, G15, USA, UE sau "tigrii" asiatici) ca au parte de un standard de viata f ridicat e nevoie de multe locuri de munca, cele mai prost platite si care necesita mai putina calificare, dar absolut necesare pt buna finctionare a societatii, fiind asigurate de cei din tarile mai putin dezvoltate, care au o rata a natalitatii sensibil mai mare decat cei din tarile "bogate".

Si astfel globalizarea are si ea, dupa umila mea parere, aceeasi cauza...dar nu e vorba deloc de progresul tehnic, ci de lacomia unora de a poseada cat mai multa bogatie, in detrimentul altora. Or suna aceste pareri prea de stanga (in fond liberalismul a dus la dezvoltarea fara precedent a progresului tehnic) pentru unii, cred insa ca nu sunt prea departe de adevar.

marți, 21 august 2012

Sase > sapte milioane cinci sute de mii

Asta e aritmetica "democratiei originale" a unui stat in care a NU te prezenta la vot e o atitudine civica si laudabila iar prezenta la vot devine blamabila si buna de intimidat de catre procurorii basescieni cu ajutorul politiei dispusa sa faca exces de zel.

Smecheria si bataia de joc ridicate la rangul de politica de stat se pare ca sunt tare pe placul EU (sau poate numai al doamnei Merkel si a lui Victor Orban) si mai ales sunt comanda de nezdruncinat venita de peste ocean. 

Autoritarismul a fost incurajat pana nu demult de catre USA pe malul Meditearei care a luat foc anul trecut, pt ca a convenit grozav d-lui Gordon si altora ca el.

Daca marinarul se bucura si rade eu stiu bine ca nu e rasul lui. In sinea lui are a se teme, pt ca nu poti calca triumfator peste atatia concetateni fara sa suferi vreo consecinta.

Victoria lui e o victorie a la Pirhus si oricat se va zbate ca o naparca prinsa in lat, el stie ca puterea sa e iluzorie.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Se intampla si la case mai mari

Doua Breking News de la New York Times mi-au atras atentia. Personal miscarea Occupy Wall Street nu mi-a trezit nici un interes, in ciuda asemanarii cu protestul din Piata Universitatii din 1990. Noi stiam ca vrem o democratie de tip ocidental, nu una "originala" sau "socialista", voiam sa stergem urmele comunismului prin Proclamatia de la Timisoara care nu ar fi permis nici macar celor din esaloanele  doi si trei de partid si de stat sa puna mana pe fraiele puterii, asa cum din nefericire s-a intamplat, totul devenind legitim dupa alegerile "libere" in care gloatele populare s-au repezit sa ne demonstreze noua ca "stiu ele mai bine". N-am avut deloc impresia ca cei din Parcul Zuccotti stiau f bine de ce se afla acolo si ce vor obtine daca vor reusi in actiunea lor. 

Iata prima stire

The New York Police Department began clearing Zuccotti Park of Occupy Wall Street protesters about 1 a.m. Tuesday, telling the people there that the camp would be “cleared and restored” before the morning and that any demonstrator who did not leave would be arrested.
The protesters resisted with chants of “Whose park? Our park!” as the police began moving in and tearing down tents. The protesters rallied around an area known as “the kitchen” and began building barricades with tables and pieces of wood.
Officers told the demonstrators that the city had “determined that the continued occupation of Zuccotti Park poses an increasing health and fire safety hazard.”

Cu alte cuvinte, pt ca e vorba de o tara democrata, politia a venit si a incercat sa planteze panselute in parcul respectiv. De fapt si la noi in 13 iunie s-a intamplat la fel, a venit politia si a saltat protestatarii. Restul povestii, cu "atacarea" televiziunii si a Politiei Capitalei, precum si intreruperea emisiunii a semanat mult cu ce  s-a intamplat mai tarziu in Moscova, cand a fost bombardat Parlamentul pt ca cica s-ar fi atacat Ostankino, televiziunea lor de stat. Deci, fiind vorba de alta scoala de represie, la ei minerii or sa-si vada de treaba lor.

A doua stire

Judge Upholds City’s Move to Block Camping at Protest Site

A state Supreme Court judge upheld the city’s right to enforce rules that bar the Occupy Wall Street protesters from camping at Zuccotti Park.

The judge, Michael D. Stallman, wrote in his ruling Tuesday afternoon, “The court is mindful of the movements’ First Amendment rights of freedom of speech and peaceable assembly.” But he added, quoting from another case, “Even protected speech is not equally permissible in all places and at all times.” He said that the protesters “had not demonstrated that the rules adopted by the owners of the property, concededly after the demonstrations began, are not reasonable time place and manner restrictions permitted under the First Amendment.”

Deci "Primul Amendament", my foot. Tinem cont de el numai daca daca ne convine. Daca nu, o dam cotita pe dupa piersic si zicem ca libertatea de expresie tine pana la gardul proprietarului. Si gasim si un judecator care sa justifice asta.

vineri, 24 iunie 2011

Nagorno Karabach

Spre sfarsitul anilor 80 familia noastra era abonata la una din cele mai liberale publicatii din URSS, Moscovschie Novosti (atat de liberala incat la puciul din 1991 in nfata redactiei sale au fost instalate tancuri). Din acest ziar am aflat prima data despre Katyn. Mamita si acum povesteste cum la inceputul celui de-al doilea razboi mondial in jurnalele de stiri care se difuzau inainte de filme (nu uitati ca nu exista TV) se spunea ca rusii au ucis in Padurea Catyn--ea spune mereu gresit Cashin--toata floarea ofiterimii poloneze iar dupa ce au intrat rusii in tara in jurnale se spunea ca nemtii au fost criminalii. Asa au stiut si rusii pana la Perestroica, unii au aflat despre asta tot din MN.

Din cele citite atunci m-am lamurit ca Perestroica nu e calea cea mai buna pe care trebuie sa o urmeze tara noastra, acesta a fost cel mai important motiv pt care am participat la demonstratia din Piata Universitatii, pt ca mie mi-era clar ca Iliescu, ca un devotat comunist ce era, asta isi dorea cand vorbea despre "despotismul luminat".

Tot din MN am aflat despre demonstratia din Tbilisi din 9 aprilie 1989 cand manifestantii georgieni (gruzini) au fost atacati de trupele sovietice si unii dintre ei au fost ucisi, m-am mirat ca era vorba si de militieni, m-am lamurit repede ca era vorba de militieni gruzini iar manifestatia cerea ca Greorgia sa devina independenta. 

Si uite cum treptat-treptat ma apropiu de alte doua republici din aceeasi zona, Caucaz, Armenia si Azerbaidjan, republici care s-au angajat in primul razboi izbucnit pe teritoriul URSS in nii 80. Conflictul a izbucnit in 1988 si a excaladat intr-un razboi in toata regula in 1991.

Nagorno-Karabach este o enclava locuita de armeni aflata pe teritoriul Azerbadjanului. Initial a fost o Regiune Autonoma, insa armenii sustineau ca drepturile lor erau puternic ingradite. Astfel le era interzis sa urmareasca emisiunile TV din Republica Armenia. In acest conflict cred ca un rol important a jucat nu numai faptul ca era vorba de doua etnii diferite, care vorbeau limbi diferite (armenii nu aveau voie sa foloseasca limba lor in documentele oficiale) si aveau alfabete diferite, dar sunt si de religii diferite, armenii fiind crestini iar azerii mahomedani.

Zice Wikipedia: " Suddenly, and unexpectedly, on February 13, 1988, Karabakh Armenians began demonstrating in their capital, Stepanakert, in favour of unification with the Armenian republic. Six days later they were joined by mass marches in Yerevan. On February 20 the Soviet of People's Deputies in Karabakh voted 110 to 17 to request the transfer of the region to Armenia. This unprecedented action by a regional soviet brought out tens of thousands of demonstrations both in Stepanakert and Yerevan, but Moscow rejected the Armenians' demands. On February 22, 1988, the first direct confrontation of the conflict occurred as a large group of Azeris marched from Agdam against the Armenian populated town of Askeran, "wreaking destruction en route." The confrontation between the Azeris and the police near Askeran degenerated into the Askeran clash, which left two Azeris dead, one of them reportedly killed by an Azeri police officer, as well as 50 Armenian villagers, and an unknown number of Azerbaijanis and police, injured. Large numbers of refugees left Armenia and Azerbaijan as violence began against the minority populations of the respective countries.

Brusc si pe neasteptate in 13 Februarie 1988 armenii din Karabakh au inceput sa demonstreze in capitala lor, Stepanakert, in favoarea unificarii cu Republica Armenia. Sase zile mai tarziu li s-au alaturat masive manifestatii in Erevan. In 20 Februarie Sovietul din Karabakh a votat cu 110 pt si 17 contra transferararea regiunii la Armenia. Aceasta actiune fara precedent a unui soviet regional a scos in strada zeci de mii de demonstranti atat in Stepanakert cat si in Erevan, dar Moscova a respins aceasta cerere. In 22 Februarie 1988 a avut loc prima confruntare directa in acest conflict cand un mare grup de azeri a marsaluit din Agdam catre Askeran, un oras locuit de armeni, "distrugand totul in cale". Confruntarea dintre azeri si politie langa Askeran a degenerat in inclestarea din Askeran care a dus la nmoartea a doi azeri si la ranirea a 50 de armeni si un nr necunocut de azeri si politisti raniti. O multime de refugiati a parasit atat Armenia cat si Azerbadjanul din cauza violentelor contra minoritatilor din tarile respective,.

Astfel azerii din Armenia au fost deportati inafara granitei si atunci in 27 Februarie a avut loc un pogrom azer indreptat impotriva armenilor in Sumgait, aflat in Azerbadjan. In 26 Noiembrie 1991 Parlamentul RSS Azerbadjan a desfiintat Regiunea Autonoma Nagorno- Karabakh, impartind-o intre raioanele care o margineau. (Adica au facut o Reorganizare Administrativa) Dar populatia armeana a declarat independenta si infiintarea Republicii Nagorno-Karabakh care a ramas astfel sub control armean. Dupa dizolvarea URSS Consililul de Securitate al ONU a reafirmat ca Nagorno- Karabakh ramane parte a  Republicii Azerbaidjean care si-a declarat independenta. 

RNK nu e recunoscuta de nici un stat (spre deosebire de Kosovo, de ex) asa cum nici Transnistria nu e recunoscuta, si face parte tot din Republica Azerbaidjean.


Am scris acest articol pt ca cine are urechi de auzit sa auda.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Dezvaluiri Cutremuratoare --Revenire

Am spus nu odata ca sunt experta in asa numita "inteligenta de pe scara" adica dupa ce pleci de undeva incepi sa te gandesti la ce s-a discutat acolo si apoi iti vin in minte tot felul de replici care mai de care mai destepte pe care le-ai fi putut da dar nu ti-au venit in minte pe moment. De data asta vreau sa comentez o anume parte din documentar (in speranta ca nu vorbesc in pustiu si ca mai sunt si altii care au vizionat acest interviu care are si subtitluri in limba romana) care m-a tot framantat dupa ce am comentat interviul.

M-a frapat insistenta cu care Aaron Russo amintea despre afirmatia lui Nick Rockefeller ca va urma un eveniment in urma caruia vor fi invadate Afganistanul si Irakul. AR vedea in asta dovada ca acest eveniment a fost produs chiar de catre cei ce guverneaza lumea astfel incat sa-si poata indeplini scopurile lor murdare de a transforma intreaga populatie a planetei in sclavi. 

Mie mi se pare mai greu sa concep ca acei sinucigasi care au deturnat avioanele erau in slujba elitei financiare, doar toata lumea spune ca acesta elita provine din poporul ales, cf  Bibliei, de insusi Dumnezeu, stiut fiind ca lumea din care au provenit sinucigasii doreste sa vada Israelul sters de pe fata pamantului. 

De aceea am sa dezvolt aici propria Teorie a Conspiratiei, bazata pe invataturile istoriei. Si am sa ma intorc in timp la inceputul unui alt razboi, anume Al Doilea Razboi Mondial, cand Germania in latura dinpre Atlantic si Japonia in latura dinspre Pacific a Statelor Unite ale Americii cucereau de zor tara dupa tara amenintand sa distruga orice urma de democratie iar in timpul asta tara care nu mai avusese de f multa vreme confruntari armate pe propriul teritoriu statea cu bratele incrucisate. 

Pe acea vreme, spre deosebire de perioada contemporana nu era posibila o invadare sau o atacare a teritoriului imens al USA deci teoretic ei ar putut sa continuie sa ramana spectatori pana la deznodamantul final. De altfel in martie 2003 in media USA se facea mare tam-tam de faptul ca nerecunoscatorii francezi, care s-au opus cu vehementa invadarii Irakului, ar fi fost si acum supusii Germaniei naziste daca USA nu ar fi intrat in razboi de partea aliatilor. 

Era nevoie de un eveniment extrordinar, cu un mare impact emotional asupra poporului american astfel incat acesta sa fie cel care sa ceara intrarea in razboi. Si dorinta japonezilor de a fi siguri ca flota americana si mai ales portavioanele nu le vor incurca planurile lor de cucerire, tradusa prin atacul de la Pearl Harbour, a fost exact acel eveniment asteptat. 

E greu de crezut ca o calatorie atat de lunga precum cea a portavioanelor japoneze a putut avea loc fara ca americanii sa afle de ea, chiar daca pe atunci nu existau sateliti care sa urmareasca din cer fiecare miscare de pe mare. Deasemenea e greu de crezut ca acest atac a fost chiar atat de surprinzator cum s-a prezentat.

Deci teoria la care subscriu este ca la cel mai inalt nivel s-a stiut de acest atac dar a fost lasat sa se desfasoare pt a oferi un pretext cat se poate de convenabil pt intrarea in razboi. Si ca istoria s-a repetat si cu evenimentul din 9/11. Cat de morala a fost acesta atitudine ramane de discutat.

Eu personal am asistat cu multa curiozitate (pt ca atunci ma aflam in USA) la toate dezbaterile care au precedat recunoasterea atat de controversata a victoriei lui Bush contra lui AL Gore. Imi doream f mult ca presedinte sa fie declarat Al Gore pt ca declaratiile lui Bush mi s-au parut f periculoase pt pacea si echilibrul lumii in care traim. Cat de intemeiate s-au dovedit aceste temeri nu mai trebuie sa spun.

luni, 29 noiembrie 2010

Cele doua Corei

Prin initiativa de a difuza seriale istorice sud-coreene TVR1 a trezit in randul populatiei de diverse varste, dar in special in randul tinerilor din patria noastra, interesul pt aceasta tara atat de indepartata. Dar sunt convinsa ca putini cunosc mai multe lucruri despre istoria recenta a celor doua parti ale acestei tari. De aceea articolul aparut de curand in Romania Libera, scris de Dragos Nicolaie, mi se pare ca merita sa fie citit cu multa atentie. Am sa copiez aici doar un fragment, urmand ca cei interesati sau numai curiosi sa mearga la sursa.

Coreea a făcut parte din imperiul japonez începând cu anul 1910, însă la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, sovieticii, care intenţionau să invadeze Manciuria, au găsit o breşă în apărarea niponă şi au ocupat partea de nord a peninsulei. Similar s-au comportat şi trupele americane, care, deşi aveau în plan invadarea unor insule japoneze, au găsit culoar liber şi au ocupat sudul peninsulei. Coreea a fost cucerită mai degrabă întâmplător, aşa că Moscova s-a înţeles repede cu Washingtonul şi au împărţit peninsula în două zone relative egale, cu linia de demarcaţie la paralela 38. Înţelegerea ar fi trebuit să dureze până la crearea unui govern unic coreean, urmând ca marile puteri să se retragă după aceea. Ceea ce au şi început să facă între 1948 şi 1949, numai că în lipsa unei lămuriri clare cu privire la cine va conduce ţara, peninsula a rămas împărţită în Republica Coreea în sud, sprijinită de americani, şi Republica Democratică Coreea în nord, sprijinită de sovietici.

Cum au apărut cele două Corei

Încă de atunci, preşedintele Coreei de Sud, Syngman Rhee şi-a dorit suportul americanilor pentru ocuparea părţii de nord a peninsulei, însă administraţia Truman a preferat o retragere treptată din Asia de Sud Est, în dauna unui război care ar fi iritat Uniunea Sovietică şi China. După aproape un mileniu de uniune, diviziunea Coreei în două era de neacceptat. Aşa că deţinera întregii ţări şi-o dorea şi preşedintele comunist Kim Ir Sen, care i-a cerut sprijinul lui Stalin. Sovieticii i-au dat undă verde lui Kim Ir Sen în 1950, după o prealabilă consultare cu Mao Zedong. Stalin i-a permis lui Kim Ir Sen să invadeze Coreea de Sud în acelaşi mod cum i-a permis lui Ho Si Min să intensifice ofensiva împotriva francezilor din Indochina.

Cele două Coreei aveau atunci o importanţă strategică redusă în geopolitica globală, însă invazia comuniştilor din nord încălca graniţa stabilită de Naţiunile Unite şi îi surprindea pe americani, care nu au ezitat să vină imediat în sprijinul Coreei de Sud (trebuie precizat aici ca, spre deosebire de Vietnam, in Coreea razboiul din anii 50 a izbucnit ca urmare a unei rezolutii a ONU si au fost angajate armate din mai multe state ale lumii, nu doar din USA) . Desigur, reacţia Washingtonului l-a surprins şi pe Stalin, care, în mod bizar, nu se aştepta la o asemenea promptitudine, deşi ştia că în zonă sunt concentrate trupe americane. Războiul a durat trei ani şi a debutat cu o ofensivă crâncenă din partea comuniştilor, care ar fi putut câştiga dacă contraofensiva de la Inchon, condusă de generalul Mac Arthur, nu ar fi surprins armata nord coreeană. Mac Arthur ar fi cucerit şi el întraga peninsulă, însă în noiembrie 1950 a intrat în scenă armata chineză, care a deplasat în sudul râului Yalu aproximativ 300.000 de soldaţi. Războiul a continuat până în iulie 1953 şi a lăsat în urmă o peninsulă devastată şi divizată politic.

Conferinţa de la Geneva din 1954 nu a contribuit cu nimic la unificarea celor două state (sa nu uitam ca nu a fost semnat un armistitu intre cele doua parti akle Coreei, ele find practic si in momentul de fata in razboi), iar perioada care a urmat a fost presărată cu numeroase incidente, începând cu construcţia unor tunele clandestine care tranzitau graniţa şi până la spionaj, infiltrări şi altercaţii armate. Se apreciează că din 1954 şi până în 1992, între cele două state au avut loc peste 3000 de incidente, cele mai frecvente fiind din zona spionajului.

Si pt ca interesul pt Coreea a aparut prin intermediul serialelor, deci a industriei filmului nu e lipsit de importanta sa reamintesc ca s-a ajuns pana la rapirea unor artisti sud-coreeni de catre cei de la Phenian in scopul de a avea si ei succese pe plan cinematografic, iar fragmentul de mai jos din articolul amintit vorbeste si despre filme:

poate că guvernul de la Phenian vrea să îşi arate muşchii acum (e vorba de atacul nord coreean asupra insulei Yeonpyeongdo), când sinistrul Kim Jong-il este cu un picior în groapă şi la succesiune urmează neexperimentatul să fiu, Kim Jong Un, un pasionat al filmelor cu Jean Claude Van Damme.

Apropo de aratarea muschilor si de rolul jucat de USA pe scena mondiala, eram in USA inainte de izbucnirea razboiului din Irak si unii comentatori puneau serios problema pericolului pt pacea lumii categoric mai mare reprezentat de Coreea de Nord   si explicau f plauzibil de ce George Bush si "ulii" (hawks--Rumsfield printre ei) sai  nu iau deloc in consideratie avertismentele "turturelelor" (doves--Colin Powell &Co), cu multe argumente, unul dintre ele fiind faptul ca, spre deosebire de Irak, Coreea de Nord nu are resurse naturale care sa ii intereseze pe americani. Chiar uraniul necesar pt planurile sale nucleare CdN il primeste din Iran.

Dumnezeu sa ne fereasca de raspandirea acestor tensiuni in alte parti ale lumii, mai ales dupa recentele dezvaluiri din Wikileaks si ziarele care le-au preluat, printre ele si New York Times. Ce mi s-a parut mie interesant in aceasta poveste cu ridicari de valuri este faptul ca se pare ca de la Ambasada Americana de la Bucuresti ar proveni cel putin un sfert din totalul notelor.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Orca vs Jaws

Zilele trecute, plimbandu-ma pe canalele tv am nimerit peste acest filmulet care arata o inclestare dramatica intre doi pradatori de temut ai oceanelor, balena ucigasa, orca, si marele rechin alb, eroul unui roman de succes (care mi-a stricat un concediu pt ca pe plaja se vindeau intr-o veselie rechini de cauciuc iar eu imi aminteam intr-una scenele de cosmar ale atacurilor marelui rechin alb asupra oamenilor descrise atat de plastic in roman) Jaws de Peter Benchley si al unei ecranizari si mai de succes a lui Steven Spielberg.

Motivul pt care m-am decis sa scriu despre acest filmulet si sa pun mai jos eticheta Politica internationala e ca il vad ca premonitoriu. Sigur, atat romanul si filmul Jaws cat si documentarul Orca vs Shark nu prezinta nici o noutate, ele fiind create cu ceva ani in urma. Dar una din Breaking Alerts primite de la NYTimes despre atacul nord coreean asupra unei insule aflata in disputa intre Nord si Sud, atac soldat cu doi soldati morti si mai multi civili raniti, precum si raspunsul sud-coreean la acest atac m-a dus cu gandul la inclestarea acestor doi mari pradatori oceanici.

Pt ca cine isi inchipuie ca a fost vorba doar de o ciorovaiala fraterna se inseala. In spatele celor doi combatanti stau de paza puteri internationale care, din fericire pt noi, pana acum doar si-au flexat muschii, toate aceste puteri avand armament nuclear, si se presupune ca si Coreea de Nord ar detine asemenea arme. Doamne fereste sa nu fie acest incident inceputul razboiului prevestit de Vanga si alti prooroci moderni, pt ca nu trebuie neglijate nici alte vietuitoare care in film se reped sa se infrupte din cadavrul Marelui Alb, din care Orca invingatoare a ales sa consume doar ficatul. Or fi fost de talie mica pasarile vorace, dar mie mi s-a parut semnificativ ca erau un card, si stim ca multe tari mai mici sau medii s-au tot razboit de la declararea pacii dupa al doilea razboi mondial. Atat de sfasiata a fost acesta pace de nenumaratele razboaie ce au urmat incat nu cred ca a fost zi pe planeta noastra in care armele sa taca.

marți, 29 iunie 2010

Al treilea val

Oricat ar blama unii astrologia nu pot sa nu ma gandesc , in aceste zile ce prevestesc un viitor destul de sumbru pt noi, la doua din previziunile generale asupra anului ce urma, una facuta la inceputul lui 2009 si alta la inceputul acestui an de renumita astroloaga Simona Varzaru=Urania.

Spunea ea la inceputul anului trecut ca guvernul nu va putea sa faca nimic pt a scoate tara din criza, chiar daca ar vrea, pt ca astrele nu permit. La inceputul acestui an avertiza ca nici vorba sa scapam de criza anul acesta, dimpotriva, va veni o schimbare ca un val care va matura tot. Spunea ea ca singura tara care ar profita de pe urma acestei configuratii astrale ar fi China.

In ce priveste China nu stiu cata dreptate are, pt ca se pare ca ritmul ei de dezvoltare a inceput sa scada (cand vedem cum creste valoarea euro in raport cu dolarul trebuie sa tinem cont de uriasa datorie a USA fata de China, deci singura care ar putea decide soarta acestor doua monede e aceasta tara) dar un articol publicat in 27 iunie in New York Times de reputatul analist Paul Krugman, articol intitulat The Third Depression dezvolta niste idei care tind sa ii dea dreptate in ce priveste restul planetei, in special Europa si USA..

UPDATE (multumesc Suzeta) Paul Krugman a fost desemnat câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie.
Cei care vor sa citeasca mai multe extrase (in limba romana) din articolul despre care vorbesc eu mai jos pot merge pe Realitatea.net

Autorul incepe prin a aminti ca desi recesiunile sunt rare omenirea a cunoscut doar doua mari depresii, una care a urmat panicii din 1873 si s-a caracterizat prin deflatie si instabilitate si somajul masiv care a urmat crizei din 1929-31. El atrage atentia ca nu a fost o depresie continua, ci au fost si perioade de relativa crestere economica, dar acesta crestere nu a fost niciodata suficienta sa contracareze efectele crizei.

Lui i se pare ca ne-am afla in pragul celei de a treia depresii, care ar semana mai degraba cu cea din secolul 19 decat cu cea din secolul 20 (s-ar parea ca fiecare secol are parte de criza lui, nu-i asa?), dar asta nu inseamna ca nu va avea un cost imens in somaj si nivelul de trai al milioane de oameni (ar fi bine sa fie vorba de milioane, as adauga eu).

Iata ce spune textual:

this third depression will be primarily a failure of policy. Around the world — most recently at last weekend’s deeply discouraging G-20 meeting — governments are obsessing about inflation when the real threat is deflation, preaching the need for belt-tightening when the real problem is inadequate spending.

aceasta a treia depresie va fi in principal un esec politic. In toata lumea--cel mai recent la descurajanta intalnire a G20 din ultima saptamana--guvernele sunt obsedate de inflatie cand amenintarea reala este deflatia, ele predica necesitatea strangerii curelei cand problema reala este cheltuirea inadecvata a resurselor.

Unlike their predecessors, who raised interest rates in the face of financial crisis, the current leaders of the Federal Reserve and the European Central Bank slashed rates and moved to support credit markets. Unlike governments of the past, which tried to balance budgets in the face of a plunging economy, today’s governments allowed deficits to rise. And better policies helped the world avoid complete collapse: the recession brought on by the financial crisis arguably ended last summer.

Spre deosebire de predecesorii lor, care au crescut dobanzile in fata crizei financiare, actualii lideri ai FRB si ECB au redus dobanzile si au luat masuri sa sprijine creditarea. Spre deosebire de guvernele din trecut, care au incercat sa echilibreze bugetele in fata unei economii in scadere, guvernele de azi au permis cresterea deficitelor. Si aceste politici mai bune au ajutat lumea sa evite colapsul complet: recesiunea adusa de criza financiara s-ar fi sfarsit vara trecuta, dar asta e discutabil.

PK crede ca de fapt ne aflam in pragul unei noi depresii, aducand ca argument somajul pe termen lung, care a ajuns la cote considerate alta data catastrofice. El critica ideea, mai evidenta in Europa, conform careia cresterea taxelor si taierea cheltuielilor ar contribui la crestrea economica, prin imbunatatirea increderii in mediul de afaceri. El nu e de acord cu masurile de austeritate luate de USA si aduce urmatorul argument:

The hard-liners often invoke the troubles facing Greece and other nations around the edges of Europe to justify their actions.....
But there is no evidence that short-run fiscal austerity in the face of a depressed economy reassures investors. On the contrary: Greece has agreed to harsh austerity, only to find its risk spreads growing ever wider; Ireland has imposed savage cuts in public spending, only to be treated by the markets as a worse risk than Spain, which has been far more reluctant to take the hard-liners’ medicine.


Linia dura a politiciienilor adesea invoca problemele cu care se confrunta Grecia si alte natiuni din marginea Europei pt a-si justifica actiunile...
Dar nu exista nici o dovada ca austeritatea pe termen scurt in fata unei economii in depresiune ar creste siguranta investitorilor. Dimpotriva, Grecia a fost de acord cu masurile aspre de austeritate numai ca sa afle ca riscurile sale se raspandesc si cresc inca si mai mult; Irlanda a impus taieri salbatice ale cheltuielilor publice (am sa comentez un pic mai tarziu un articol tocmai despre Irlanda) numai ca sa fie tratata de piete ca avand un risc mai mare decat Spania, care a fost f reticenta in a aplica masuri aspre.

Spune el ca se pare ca pietele inteleg mai bine decat politicienii ca scaderea consumului in mijlocul depresiunii adanceste depresia si ar implica faptul ca politicienii considera ca:

imposing suffering on other people is how you show leadership in tough times.

impunand suferinta asupra altor persoane este modul in care arati ca esti conducator in timpuri grele.

Si cine o sa plateasca pt triumful acestei conceptii?

tens of millions of unemployed workers, many of whom will go jobless for years, and some of whom will never work again.

zeci de milioane de someri, multi dintre ei ramasi fara slujba ani de zile, unii dintre ei nu vor mai lucra niciodata.

Si acum hai sa vorbim despre Irlanda : In Ireland, a Picture of the High Cost of Austerity de Liz Alderman

Articolul incepe cu afirmatia ca in politica lor de strangere a curelei economiile majore ale Europei pasesc pe drumul deschis de Irlanda (tigrul celtic, a carui dezvoltare economica a fost considerata un adevarat miracol). Inca de acum doi ani Irlanda a taiat cheltuielile publice si a crescut taxele. Rezultatul nu a fost asteptata crestere economica datorita cresterii increderii investitorilor, ci o descrestere de 7,1% anul trecut, cresterea somajului la 13% si introducerea tarii in aceeasi categorie de risc precum Portugalia, Italia, Grecia si Spania.

Investitorii se tem ca programul de austeritate, intarziind cresterea economica si nereusind sa reduca gradul de imprumutare va duce la situatia in care Irlanda nu va reusi sa-si plateasca datoriile. Dar G20 nu tine cont de avertizarile presedintelui Obama ca masurile de austeritate vor duce la sugrumarea economiei globale si propune ca se urmeze calea Irlandei.

Dar sa vedem exact ce s-a intamplat in Irlanda:

Politicians here have raised taxes and cut salaries for nurses, professors and other public workers by up to 20 percent.

Politicienii au crescut taxele si au taiat salariile pt lucratorii in sanatate, profesori si alti bugetari cu 20%.

The budget went from surpluses in 2006 and 2007 to a staggering deficit of 14.3 percent of gross domestic product last year — worse than Greece. It continues to deteriorate.

Bugetul care avea surplus in 2006 si 2007 a ajuns la un deficit de 14.3% din PIB anultecut, mai rau decat Grecia. Sitauatia continua sa se deterioreze.

Irlanda a trebuit sa se imprumute si va putea ajunge ca datoria sa sa fie de 77% din PIB anul acesta (la aceasta situatie a contribuit si faptul ca a pompat bani in Anglo Irish Bank, pe care a nationalizat-o)

Guvernul a reusit sa faca un pact cu sindicatele sa nu protesteze ca sa nu pericliteze sansele de revenire a cresterii economice. Dar taierile de venituri au speriat consumatorii care acum tind sa faca economii in loc sa cheltuiasca si, mai mult, irlandezii cu inalta calificare se gandesc serios sa paraseasca tara, producand o adevarat hemoragie a creierelor.

Se pare ca, desi primul ministru a promis ca nu va mai taia salariile anul acesta, va vedea rezultatele la alegerile din 2012, deja popularitatea sa scazand f mult.

luni, 1 martie 2010

Modelul Putin

Dragi fani de seriale sud-coreene, va mai amintiti ce zicea Hong-guk despre putere? "Cel care are puterea nu va renunta niciodata de buna voie la ea". A dovedit-o asta cu varf si indesat Vladimir Putin, Tzarul neincoronat al Rusiei, atunci cand si-a format un partid prezidential cu scopul de a impune alegatorilor o singura optiune, acela de a-l vota ca presedinte dupa incheierea mandatului sau pe cel care urma a fi cel mai maleabil si mai dispus sa joace un rol secundar in stat, el urmand sa ocupe functia de primministru si de pe aceasta pozitie sa continuie sa conduca tara.

Dovada ca i-a reusit manevra a fost chiar balbaiala de azi noapte a Alinei Alexoi (despre programul liber al fetelor si despre gala am sa scriu ceva mai tarziu, am fost ocupata zilele acestea si n-am avut nici timp, nici conditii si nici putere s-o fac la timp) cand, vorbind despre faptul ca aceasta editie a JO de iarna a fost deadreptul catastrofala pt Rusia in ce priveste nr de medalii de aur castigate, anume doar 3 (intr-o tara cu permafrost pe teritorii intinse) a zis intai ca presedintele, apoi s-a corectat, premierul Putin a fost f suparat.

Si are si de ce doar aproape toti sportivii de frunte ai Maretzei Rusii ( am scris asta amintindu-mi de felul in care era tradusa in romana prima strofa din Imnul URSS: "Republice libere-n stransa unire/ Mareatza Rusie pe veci a-nchegat/ Traiasca zidita din zeci de popoare/ Uniunea Sovietica, marele stat") colinda globul in special continentul nord-american, antrenand pe cei care urmeaza sa seintreaca cu reprezentantii rusi in diverse competitii.

Si pt ca am amintit si de America ma amuz (adica rad ca proasta) cand imi aduc aminte de o sceneta umoristica prezentata de televiziunea rusa prin anii 90 la o emisiune de varietati. Erau doua grupuri de tineri, unul canta de zor "America, America" iar celalalt "Shiraca strana maia radnaia" (Intinsa e patria mea draga). Continau cu primul grup cantand de zor "America, America", dar deja acestr grup se imbogatise cu cativa din memebrii grupului "patriotic" care a cantat "Mnovo b nei polei, lesa^ y rek" (In ea sunt multe campii, paduri si rauri) dar chiar in timpul cantecului a continuat hemoragia de "patrioti". La al treilea vers "Ia drugoi strana^ takoi ne znaiu" (Eu nu stiu alta tara asemenea) "hemoragia", ca sa zic asa :)) s-a sfarsit incat la al patrulea vers cele doua grupuri s-au contopit cantand o parte "Gde tak volno da^shit celavek" (Unde omul respira atat de liber) iar cealalta "America, America"

Cat de liber respirau unii oameni in Rusia lui Putin se poate vedea din acest fragment scris de ziarista Anna Politkovskaya cu putin timp inainte ca moartea pe care o prevedea sa i se si intample (a fost asasinata in liftul din blocul in care locuia, impuscata in cap si in piept, in 7 octombrie 2006):


I loathe the Kremlin's line, elaborated by Surkov, dividing people into those who are "on our side," "not on our side," or even "on the other side." If a journalist is "on our side," he or she will get awards, respect, perhaps be invited to become a deputy in the Duma.

Urasc linia Kremlinului, elaborata de Surkov, care imparte oamenii in "cei care sunt de partea noastra" , "cei care nu sunt de partea noastra" si chiar "cei care sunt de partea cealalta". Daca un ziarist este "de partea noastra" el sau ea va primi premii, respect, poate chiar sa fie invitat sa devina deputat in Duma (Parlamentul Rusiei)

If a journalist is "not on our side," however, he or she will be deemed a supporter of the European democracies, of European values, and automatically become a pariah. That is the fate of all who oppose our "sovereign democracy," our "traditional Russian democracy." (What on Earth that is supposed to be, nobody knows; but they swear allegiance to it nevertheless: "We are for sovereign democracy!") I am not really a political animal. I have never joined any party and would consider it a mistake for a journalist, in Russia at least, to do so. I have never felt the urge to stand for the Duma, although there were years when I was invited to.

Totusi, daca un ziarist "nu este de partea noastra" ea sau el va fi etichetat ca un suporter al democratiei Europene, al valorilor Europene, si va deveni automat paria. Aceasta este soarta tuturor celor care se opun "democratiei suverane" , democratiei noastre trraditionale Ruse (nimeni nu are habar ce o fi insemnand asta, dar totusi ei ii jura loialitate: "Noi suntem pt democratia suverana") De fapt eu nu sunt un animal politic. Niciodata nu am facut parte din vreun partid si consider ca asta ar fi o greseala din partea unui ziarist (se aude, Sever Voinescu sau Traian Ungureanu?) in Rusia cel putin. Nicodata nu am simtit dorinta de a candida pt Duma, desi au fost ani cand am fost invitata sa fac asta.

So what is the crime that has earned me this label of not being "one of us"? I have merely reported what I have witnessed, no more than that. I have written and, less frequently, I have spoken. I am even reluctant to comment, because it reminds me too much of the imposed opinions of my Soviet childhood and youth. It seems to me that our readers are capable of interpreting what they read for themselves. That is why my principal genre is reportage, sometimes, admittedly, with my own interjections. I am not an investigating magistrate but somebody who describes the life around us for those who cannot see it for themselves, because what is shown on television and written about in the overwhelming majority of newspapers is emasculated and doused with ideology. People know very little about life in other parts of their own country, and sometimes even in their own region.

Atunci care este crima care mi-a lipit mie eticheta de a nu fi "una de-a noastra"? Eu doar am raportat ce am vazut, nimic mai mult. Am scris, si ceva mai rar, am spus. Chiar evit sa comentez, pt ca imi aduce prea mult aminte de opiniile impuse in timpul copilariei si tineretii mele sovietice. Mi se pare ca cititorii nostri sunt capabili sa interpreteze singuri ceeea ce citesc. De aceea m-am dedicat in special reportajului, uneori, admit, cu propriile mele interjectii. Eu nu sunt un magistrat de investigatii ci sunt cineva care desrie viata din jurul nostru pt cei care nu o pot vedea cu ochii lor, deoarece ceea ce se arata la TV sau se scrie in majoritatea covarsitoare a ziarelor este emasculat si incarcat de ideologie. Oamenii stiu prea putine despre viata in alte parti ale patriei lor si uneori despre cea din propria lor regiune.

The Kremlin responds by trying to block my access to information, its ideologists supposing that this is the best way to make my writing ineffectual. It is impossible, however, to stop someone fanatically dedicated to this profession of reporting the world around us. My life can be difficult; more often, humiliating. I am not, after all, that young at 47 to keep encountering rejection and having my own pariah status rubbed in my face. But I can live with it.

Kremlinul raspunde incercand sa-mi blocheze accesul la informatii, ideologii sai presupunand ca aceasta este calea cea mai buna de a face ca scrisul meu sa devina ineficace. Este imposibil totusi sa opresti pe cineva care este dedicat fanatic profesiei sa raporteze lumii ceea ce vede. Viata mea poate fi dificila si,cel mai adesea, umilitoare. La urma urmei nu mai sunt asa de tanara la 47 de ani sa tot fiu respinsa si sa mi se arunce in fata statusul meu de paria. Dar pot sa trec peste asta.

I will not go into the other joys of the path I have chosen, the poisoning, the arrests, the threats in letters and over the Internet, the telephoned death threats, the weekly summons to the prosecutor general's office to sign statements about practically every article I write (the first question being, "How and where did you obtain this information?"). Of course I don't like the constant derisive articles about me that appear in other newspapers and on Internet sites presenting me as the madwoman of Moscow. I find it disgusting to live this way. I would like a bit more understanding.

N-am sa pomenesc de alte bucurii ale caii pe care am ales-o, otravirea, arestarile, amenintarile prin scrisori si pe internet, amenintarile telefonice cu moartea, citarea saptamanala la biroul procurorului general sa dau declaratii despre practic fiecare articol pe care il scriu, (prima intrebare fiind " Cum si deunde ai capatat aceasta informatie?"). Desigur, nu-mi plac articolele care ma iau in deradere si care apar constant in alte ziare si pe situri de Internet si care ma prezinta ca pe nebuna aia din Moscova. Mi se pare dezgustator sa traiesc asa. Mi-ar placea un pic mai multa intelegere. Mai multe despre cele ce le-a indurat aici si mai ales aici.

The main thing, however, is to get on with my job, to describe the life I see, to receive visitors every day in our editorial office who have nowhere else to bring their troubles, because the Kremlin finds their stories off-message, so that the only place they can be aired is in our newspaper, Novaya Gazeta.

Principalul lucru totusi e sa-mi continui treaba, sa descriu viata asa cum o vad, sa primesc vizitatori in fiecare zi in biroul nostru editorial ale celor care nu au nicaieri unde sa-si spuna necazurile, pt ca la Kremlin nu li se da atentie, asa ca singurul loc unde se pot exprima este ziarul nostru, Novaya Gazeta.

Bun, si acum va intrebati pt ce tot pomenesc eu de acest model atat de apropiat noua incat sunt unii care situeaza Rusia printre vecinii nostri nemijlociti. Pai ce se tot zvoneste de ceva vreme prin targ? Nu faptul ca iubitul nostru conducator (de catre slugile domniei sale) tine cu tot dinadinsul sa creeze un partid prezidential al carui scop sa fie alegerea peste nici cinci ani a unei marionete drept presedinte incat cel ce detine acum puterea sa nu fie nevoit sa renunte la ea de buna voie? Si ce declara din ce in ce mai vehement " idepedetii" (n-am gresit, asa pronuntau cei care si-au gasit sfarsitul in fata unui pluton de executie de Craciunul pe care ni-l amintim inca, cei care in ruptul capului nu ar fi renuntat de buna voie la putere)?

Ca intentioneaza sa creeze un nou partid. Si cine o sa fie tatucul lor? Stiu ca intrebarea este retorica. Dar mi se pare semnificativ ce a declarat unul din ei, Valeriu Steriu, si anume ca el recunoaste ca s-a alipit puterii pt a aduce foloase celor care l-au votat, pt ca il intreaba primarul de comuna care nu e membru PDL; "ce ma fac domnu' Steriu ca am nevoie urgenta de bani si guvernul nu-mi da nimic mie, in schimb primarul pedelist din comuna vecina primeste tot ce vrea".

Vi se pare cunoscut? Nu-i asa ca "cine nu e cu noi" nu primeste nimic, spre deosebire de "ai nostri"? Ei, dar ce o sa se faca "ai nostri" cand toti, volens-nolens vor fi "ai nostri"? Cum o sa imparta ciolanul? Zambesc amar. Cum pot sa fiu atat de naiva incat sa nu inteleg ca se vor fabrica repede niste "dusmani" care nu merita sa primeasca nimic?