Al treilea val

Oricat ar blama unii astrologia nu pot sa nu ma gandesc , in aceste zile ce prevestesc un viitor destul de sumbru pt noi, la doua din previziunile generale asupra anului ce urma, una facuta la inceputul lui 2009 si alta la inceputul acestui an de renumita astroloaga Simona Varzaru=Urania.

Spunea ea la inceputul anului trecut ca guvernul nu va putea sa faca nimic pt a scoate tara din criza, chiar daca ar vrea, pt ca astrele nu permit. La inceputul acestui an avertiza ca nici vorba sa scapam de criza anul acesta, dimpotriva, va veni o schimbare ca un val care va matura tot. Spunea ea ca singura tara care ar profita de pe urma acestei configuratii astrale ar fi China.

In ce priveste China nu stiu cata dreptate are, pt ca se pare ca ritmul ei de dezvoltare a inceput sa scada (cand vedem cum creste valoarea euro in raport cu dolarul trebuie sa tinem cont de uriasa datorie a USA fata de China, deci singura care ar putea decide soarta acestor doua monede e aceasta tara) dar un articol publicat in 27 iunie in New York Times de reputatul analist Paul Krugman, articol intitulat The Third Depression dezvolta niste idei care tind sa ii dea dreptate in ce priveste restul planetei, in special Europa si USA..

UPDATE (multumesc Suzeta) Paul Krugman a fost desemnat câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie.
Cei care vor sa citeasca mai multe extrase (in limba romana) din articolul despre care vorbesc eu mai jos pot merge pe Realitatea.net

Autorul incepe prin a aminti ca desi recesiunile sunt rare omenirea a cunoscut doar doua mari depresii, una care a urmat panicii din 1873 si s-a caracterizat prin deflatie si instabilitate si somajul masiv care a urmat crizei din 1929-31. El atrage atentia ca nu a fost o depresie continua, ci au fost si perioade de relativa crestere economica, dar acesta crestere nu a fost niciodata suficienta sa contracareze efectele crizei.

Lui i se pare ca ne-am afla in pragul celei de a treia depresii, care ar semana mai degraba cu cea din secolul 19 decat cu cea din secolul 20 (s-ar parea ca fiecare secol are parte de criza lui, nu-i asa?), dar asta nu inseamna ca nu va avea un cost imens in somaj si nivelul de trai al milioane de oameni (ar fi bine sa fie vorba de milioane, as adauga eu).

Iata ce spune textual:

this third depression will be primarily a failure of policy. Around the world — most recently at last weekend’s deeply discouraging G-20 meeting — governments are obsessing about inflation when the real threat is deflation, preaching the need for belt-tightening when the real problem is inadequate spending.

aceasta a treia depresie va fi in principal un esec politic. In toata lumea--cel mai recent la descurajanta intalnire a G20 din ultima saptamana--guvernele sunt obsedate de inflatie cand amenintarea reala este deflatia, ele predica necesitatea strangerii curelei cand problema reala este cheltuirea inadecvata a resurselor.

Unlike their predecessors, who raised interest rates in the face of financial crisis, the current leaders of the Federal Reserve and the European Central Bank slashed rates and moved to support credit markets. Unlike governments of the past, which tried to balance budgets in the face of a plunging economy, today’s governments allowed deficits to rise. And better policies helped the world avoid complete collapse: the recession brought on by the financial crisis arguably ended last summer.

Spre deosebire de predecesorii lor, care au crescut dobanzile in fata crizei financiare, actualii lideri ai FRB si ECB au redus dobanzile si au luat masuri sa sprijine creditarea. Spre deosebire de guvernele din trecut, care au incercat sa echilibreze bugetele in fata unei economii in scadere, guvernele de azi au permis cresterea deficitelor. Si aceste politici mai bune au ajutat lumea sa evite colapsul complet: recesiunea adusa de criza financiara s-ar fi sfarsit vara trecuta, dar asta e discutabil.

PK crede ca de fapt ne aflam in pragul unei noi depresii, aducand ca argument somajul pe termen lung, care a ajuns la cote considerate alta data catastrofice. El critica ideea, mai evidenta in Europa, conform careia cresterea taxelor si taierea cheltuielilor ar contribui la crestrea economica, prin imbunatatirea increderii in mediul de afaceri. El nu e de acord cu masurile de austeritate luate de USA si aduce urmatorul argument:

The hard-liners often invoke the troubles facing Greece and other nations around the edges of Europe to justify their actions.....
But there is no evidence that short-run fiscal austerity in the face of a depressed economy reassures investors. On the contrary: Greece has agreed to harsh austerity, only to find its risk spreads growing ever wider; Ireland has imposed savage cuts in public spending, only to be treated by the markets as a worse risk than Spain, which has been far more reluctant to take the hard-liners’ medicine.

Linia dura a politiciienilor adesea invoca problemele cu care se confrunta Grecia si alte natiuni din marginea Europei pt a-si justifica actiunile...
Dar nu exista nici o dovada ca austeritatea pe termen scurt in fata unei economii in depresiune ar creste siguranta investitorilor. Dimpotriva, Grecia a fost de acord cu masurile aspre de austeritate numai ca sa afle ca riscurile sale se raspandesc si cresc inca si mai mult; Irlanda a impus taieri salbatice ale cheltuielilor publice (am sa comentez un pic mai tarziu un articol tocmai despre Irlanda) numai ca sa fie tratata de piete ca avand un risc mai mare decat Spania, care a fost f reticenta in a aplica masuri aspre.

Spune el ca se pare ca pietele inteleg mai bine decat politicienii ca scaderea consumului in mijlocul depresiunii adanceste depresia si ar implica faptul ca politicienii considera ca:

imposing suffering on other people is how you show leadership in tough times.

impunand suferinta asupra altor persoane este modul in care arati ca esti conducator in timpuri grele.

Si cine o sa plateasca pt triumful acestei conceptii?

tens of millions of unemployed workers, many of whom will go jobless for years, and some of whom will never work again.

zeci de milioane de someri, multi dintre ei ramasi fara slujba ani de zile, unii dintre ei nu vor mai lucra niciodata.

Si acum hai sa vorbim despre Irlanda : In Ireland, a Picture of the High Cost of Austerity de Liz Alderman

Articolul incepe cu afirmatia ca in politica lor de strangere a curelei economiile majore ale Europei pasesc pe drumul deschis de Irlanda (tigrul celtic, a carui dezvoltare economica a fost considerata un adevarat miracol). Inca de acum doi ani Irlanda a taiat cheltuielile publice si a crescut taxele. Rezultatul nu a fost asteptata crestere economica datorita cresterii increderii investitorilor, ci o descrestere de 7,1% anul trecut, cresterea somajului la 13% si introducerea tarii in aceeasi categorie de risc precum Portugalia, Italia, Grecia si Spania.

Investitorii se tem ca programul de austeritate, intarziind cresterea economica si nereusind sa reduca gradul de imprumutare va duce la situatia in care Irlanda nu va reusi sa-si plateasca datoriile. Dar G20 nu tine cont de avertizarile presedintelui Obama ca masurile de austeritate vor duce la sugrumarea economiei globale si propune ca se urmeze calea Irlandei.

Dar sa vedem exact ce s-a intamplat in Irlanda:

Politicians here have raised taxes and cut salaries for nurses, professors and other public workers by up to 20 percent.

Politicienii au crescut taxele si au taiat salariile pt lucratorii in sanatate, profesori si alti bugetari cu 20%.

The budget went from surpluses in 2006 and 2007 to a staggering deficit of 14.3 percent of gross domestic product last year — worse than Greece. It continues to deteriorate.

Bugetul care avea surplus in 2006 si 2007 a ajuns la un deficit de 14.3% din PIB anultecut, mai rau decat Grecia. Sitauatia continua sa se deterioreze.

Irlanda a trebuit sa se imprumute si va putea ajunge ca datoria sa sa fie de 77% din PIB anul acesta (la aceasta situatie a contribuit si faptul ca a pompat bani in Anglo Irish Bank, pe care a nationalizat-o)

Guvernul a reusit sa faca un pact cu sindicatele sa nu protesteze ca sa nu pericliteze sansele de revenire a cresterii economice. Dar taierile de venituri au speriat consumatorii care acum tind sa faca economii in loc sa cheltuiasca si, mai mult, irlandezii cu inalta calificare se gandesc serios sa paraseasca tara, producand o adevarat hemoragie a creierelor.

Se pare ca, desi primul ministru a promis ca nu va mai taia salariile anul acesta, va vedea rezultatele la alegerile din 2012, deja popularitatea sa scazand f mult.