Remember Mineriada 1990

Fara indoiala mineriada din 90 este una din paginile cele mai intunecate din istoria ultilor 20 de ani, inca mai intunecata decat evenimentele din martie 90 de la Tg Mures, prin consecintele nefaste asupra relatiilor internationale ale Romaniei, implicit prin consecintele asupra economiei.

Ce mi se pare insa azi mai marsav e felul in care s-au folosit pedeleii de acest moment pt a determina pe cei din Diaspora sa le realeaga conducatorul iubit si cum continua sa sustina chiar si azi ca masurile nepermis de drastice de austeritate indreptate nedrept impotriva unora care nu au contribuit cu nimic la proasta administrare a tarii (pohta ce-a pohtit alesul lor, un primministru mai mult decat obedient si o gasca de..stiti voi cum, ca se tot striga pe strazi in gura mare, dar deh, pt pedelicii si pupuincuristii inversunati, ca si pt chematorul si multumitorul de mineri din 90, cei care isi striga revolta pe strazi sunt nereprezentativi)

Sigur ca acum fac campanie prodomo, pt ca de luna viitoare imi voi vedea si eu diminuata pensia pt care am contribuit timp de 29 de ani de munca in mediu toxic, pensie care nu se poate incadra dupa nici un criteriu in denumirea de "nesimtita".

Cat despre minerii (cati erau atunci mineri cu adevarat) din 90, care erau sinceri convinsi ca ce fac ei e benefic pt tara, nu a trecut mult pana sa-si dea seama ca nu au fost decat unelte in mana unora fara scrupule. Dar asta nu i-a impiedecat pe pedelei ca in 19 mai 2010, ziua mitingului sindical, sa sperie natiunea cu spectrul unei noi mineriade.

De fapt voiam sa incep articolul acesta povestind ca m-au cuprins fiorii azi cand l-am auzit pe Marian Munteanu vorbind. Parca o aud si acum pe prietena mea aflata azi peste mari si tari cum spunea, cu glasul innecat de lacrimi "iti dau o veste trista, Marian Munteanu a fost ucis azi dimineata" Din fericire era un zvon neadevarat, el fusese numai arestat, pe baza unei acuzatii nefondate ca ar fi luat parte la asaltul asupra Politiei capitalei (de fapt era tot militie, condusa de ministrul azi condamnat la ani grei de puscarie, Mihai Chitac, caruia ii ceream mereu in Piata universitatii "Chitac, Chitac, sa fie ras in cap!", abia dupa mineriada a fost inlocuit cu Doru Ursu)

Cel mai mare mars pe care l-a vazut vreodata capitala a avut loc fix la o luna dupa mineriada, cand poate o suta de mii de tineri si mai putin tineri (bineinteles ca nu am lipsit, desi nu mai eram chiar tanara) au strigat "noi venim c-o floare/nu cu bate si topoare" si "libertate pt Marian Munteanu".

E drept ca dupa 90 MM se indreptase pe un drum controversat din pdv politic, azi sta departe de politica si poate bine face.

M-am abatut de la planul initial din cauza unei invitatii la vizionarea unui blog portocaliu si m-am cam enervat. Cum se poate, dupa atatia ani, sa lingi unde toti dezmostenitii de dupa respingerea mai mult decat previzibila a motiunii de cenzura vor scuipa? Cum se poate sa pretinzi ca invocarea articolului 53 din Constitutie, cel care limiteaza drepturile democratice, pt sustinerea masurilor prea aspre si nedrepte de austeritate este o dovada de democratie? Nu mai continui pt ca nu e bine pt sanatatea mea ma enervez asa de tare. Mai bine ma duc sa ma uit la meci, la ce a mai ramas din el.

Pt cei care vor sa reciteasca ce imi mai amintesc eu despre acesta mineriada le recomand sa mearga aici.