Am primit pe email o poveste interesanta (multumesc Mihaela). Cautand sursa am gasit un forum , care contine intre altele o multime de bancuri dar si texte instructive, cum ar fi cel de mai jos,precum si poza pe care am imprumutat-o. O sa gasiti si povestea, dar intai va invit la acesta lectie:
Criza financiara pe intelesul tuturor:
Ion are o carciuma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza,Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti,cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigurcu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBONDsi VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior,fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion. Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95%din valoare.VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea.
Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta,iar fabrica de bere intra in faliment.Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
De pe acelasi forum am imprumutat si urmatoarea stire:
Stire de ultima ora:
Codul fiscal a fost arestat!
In urma cu aproximativ doua ore, un grup de 70 de "mascati" s-a deplasat la locuinta numitului Codul fiscal, cu mandat de aducere, pentru a-l ridica si a-l aduce in fata instantei. Intr-o sedinta-fulger a completului de judecata s-a luat decizia ca numitul Codul Fiscal sa fie arestat preventiv pentru 29 de zile.
La baza deciziei judecatorului au stat urmatoarele elemente:
1. Codul fiscal insulta in bloc oamenii de afaceri, considerandu-i pe toti potentiali infractori. Codul fiscal a mintit, cu doar doua saptamani in urma, cand a sustinut hotarat ca marirea taxelor si a impozitelor este exclusa in viitorul apropiat. Codul fiscal, in tot acest timp, lucra de fapt in secret la un proiect de act normativ care obliga cea mai mare parte a oamenilor de afaceri sa plateasca incepand chiar din luna mai sume mult mai mari la Bugetul de stat (in contul TVA si al impozitului pe profit).
2. Codul fiscal nu a majorat cota de TVA, insa a redus dramatic lista cheltuielilor pentru care se poate deduce aceasta taxa. Codul Fiscal nu a sporit cota unica, insa a introdus impozitul pe venit pentru 20 de domenii de activitate. De asemenea, Codul fiscal a crescut suma pe care microintreprinderile trebuie sa o plateasca la buget.
3. Codul fiscal a lovit direct in moalele capului leasing-ul romanesc, luand decizia de a elimina dreptul privind deducerea taxei pe valoarea adaugata la achizitia de vehicule de catre companii. De asemenea, Codul fiscal a hotarat sa limiteze la 30% deducerea de TVA pentru intretinerea masinilor. Direct vizate de decizia luata de Codul fiscal sunt companiile de leasing, care nu-si vor mai putea recupera TVA aplicata ratelor de plata. Inevitabil, aceasta masura gandita de Codul fiscal va determina cresterea costului leasingului si, foarte probabil, disparitia pana la urma a majoritatii firmelor de profil.
4. Codul fiscal a reluat proiectul de ordonanta prin care vor fi eliminate drepturile de autor, cu aplicabilitate chiar din luna mai a anului curent. Masura va pune in pericol libertatea de exprimare si dreptul de creatie.
Vom reveni cu informatii de ultim moment legat de recursul intentat de avocatii numitului Codul fiscal.
Cat despre povestea care urmeaza, n-am reusit sa-i dau de sursa, dar am constatat ca e nou-nouta si se raspandeste pe bloguri precum focul in paie uscate. Se pare ca toata lumea apreciaza lectia de fiscalitate pe care o gaseste in acesta poveste. Am gasit-o nu numai pe bloguri, ci si pe forumuri, pe comentarii la articole de ziare online, pe portaluri. Viteza cu care se raspandeste si faptul ca e "data ca anonima" de toate sursele ma duce cu gandul la perioada preoptzecinoista, cand circulau o multime de bancuri fara sa li se stie autorul dar se banuia ca "serviciile" aveau o sectie speciala de fabricat bancuri pt testarea starii de spirit a populatiei (o sa ziceti ca sunt paranoica si sufar de mania conspiratiei) precum si de raspandaci.
Criza financiara pe intelesul tuturor:
Ion are o carciuma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza,Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti,cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigurcu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBONDsi VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior,fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion. Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95%din valoare.VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea.
Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta,iar fabrica de bere intra in faliment.Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
De pe acelasi forum am imprumutat si urmatoarea stire:
Stire de ultima ora:
Codul fiscal a fost arestat!
In urma cu aproximativ doua ore, un grup de 70 de "mascati" s-a deplasat la locuinta numitului Codul fiscal, cu mandat de aducere, pentru a-l ridica si a-l aduce in fata instantei. Intr-o sedinta-fulger a completului de judecata s-a luat decizia ca numitul Codul Fiscal sa fie arestat preventiv pentru 29 de zile.
La baza deciziei judecatorului au stat urmatoarele elemente:
1. Codul fiscal insulta in bloc oamenii de afaceri, considerandu-i pe toti potentiali infractori. Codul fiscal a mintit, cu doar doua saptamani in urma, cand a sustinut hotarat ca marirea taxelor si a impozitelor este exclusa in viitorul apropiat. Codul fiscal, in tot acest timp, lucra de fapt in secret la un proiect de act normativ care obliga cea mai mare parte a oamenilor de afaceri sa plateasca incepand chiar din luna mai sume mult mai mari la Bugetul de stat (in contul TVA si al impozitului pe profit).
2. Codul fiscal nu a majorat cota de TVA, insa a redus dramatic lista cheltuielilor pentru care se poate deduce aceasta taxa. Codul Fiscal nu a sporit cota unica, insa a introdus impozitul pe venit pentru 20 de domenii de activitate. De asemenea, Codul fiscal a crescut suma pe care microintreprinderile trebuie sa o plateasca la buget.
3. Codul fiscal a lovit direct in moalele capului leasing-ul romanesc, luand decizia de a elimina dreptul privind deducerea taxei pe valoarea adaugata la achizitia de vehicule de catre companii. De asemenea, Codul fiscal a hotarat sa limiteze la 30% deducerea de TVA pentru intretinerea masinilor. Direct vizate de decizia luata de Codul fiscal sunt companiile de leasing, care nu-si vor mai putea recupera TVA aplicata ratelor de plata. Inevitabil, aceasta masura gandita de Codul fiscal va determina cresterea costului leasingului si, foarte probabil, disparitia pana la urma a majoritatii firmelor de profil.
4. Codul fiscal a reluat proiectul de ordonanta prin care vor fi eliminate drepturile de autor, cu aplicabilitate chiar din luna mai a anului curent. Masura va pune in pericol libertatea de exprimare si dreptul de creatie.
Vom reveni cu informatii de ultim moment legat de recursul intentat de avocatii numitului Codul fiscal.
Cat despre povestea care urmeaza, n-am reusit sa-i dau de sursa, dar am constatat ca e nou-nouta si se raspandeste pe bloguri precum focul in paie uscate. Se pare ca toata lumea apreciaza lectia de fiscalitate pe care o gaseste in acesta poveste. Am gasit-o nu numai pe bloguri, ci si pe forumuri, pe comentarii la articole de ziare online, pe portaluri. Viteza cu care se raspandeste si faptul ca e "data ca anonima" de toate sursele ma duce cu gandul la perioada preoptzecinoista, cand circulau o multime de bancuri fara sa li se stie autorul dar se banuia ca "serviciile" aveau o sectie speciala de fabricat bancuri pt testarea starii de spirit a populatiei (o sa ziceti ca sunt paranoica si sufar de mania conspiratiei) precum si de raspandaci.
Scopul aparent, subliminar al acestei povesti e sa induca in constiinta populara ideea ca seful statului e un biet nevinovat, care habar nu are ce se petrece cu subordonatii sai. In Humor Espanol exista sursa de inspiratie pt acesta poveste, cu niste militari care, pornind de la o stare de indispozitie a unui soldat au tot inflorit, raportand mai sus, faptul ca acesta a vomat ceva de culoare neagra si ajungand la gradul cel mai de sus la stirea ca soldatul Epaminonda a vomat un corb. Atata doar ca autorul povestii fiscale a imbogatit-o si adaptat-o la scopurile celui care a comandat-o, acela de a-l disculpa pe cel care trebuia sa stie tot ce misca in tara lui dar nu reuseste asta din cauza coruptiei celor subordonati.
Bun, si dupa acesta lunga introducere, povestea:
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!". Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela". Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: "Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere". Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela". Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului". Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!". Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere". Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere". Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere".
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"
Si dovada ca nu sunt chiar asa de paranoica asa cum ati fi tentati sa credeti, dragi cititori, iata un comentariu de pe Hot news
1. daca mai marele cetatii n-ar fi fost un mare lenes putea sa se duca singur sa-si cumpere merele.. :)
2. daca targovetul ar fi avut pretul afisat asa cum cer niste reguli elementare de comert...
3. daca targovetul se stia om cinstit n-ar fi acceptat asa usor confiscarea carutei cu mere...
4. daca toata cetatea este deservita de niste oameni de o calitate morala cel putin indoielnica..
5. din pct 3+4 putem extrapola fara prea mari dubii ca populatia regatului respectiv e cam la acelasi nivel, nu?
Interesant, nu-i asa? Nimeni nu e responsabil de criza financiara in care ne zbatem pt ca toti suntem la fel, deci toti trebuie sa facem sacrificii ca sa reparam daunele, deci ia mai stati pe acasa voi, revoltatilor, si nu mai dati cu oua in pedelici, ca pe urma se gaseste cineva sa va spuna precum Coanei Zoitica (Ema Zoicescu) de la Realitatea TV "Vad ca sunteti cam preocupata de oua" atunci cand a comentat stirea cu pedelicii si protestarii din C-ta.
Bun, si dupa acesta lunga introducere, povestea:
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!". Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela". Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: "Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere". Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela". Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului". Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!". Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere". Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere". Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere".
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"
Si dovada ca nu sunt chiar asa de paranoica asa cum ati fi tentati sa credeti, dragi cititori, iata un comentariu de pe Hot news
1. daca mai marele cetatii n-ar fi fost un mare lenes putea sa se duca singur sa-si cumpere merele.. :)
2. daca targovetul ar fi avut pretul afisat asa cum cer niste reguli elementare de comert...
3. daca targovetul se stia om cinstit n-ar fi acceptat asa usor confiscarea carutei cu mere...
4. daca toata cetatea este deservita de niste oameni de o calitate morala cel putin indoielnica..
5. din pct 3+4 putem extrapola fara prea mari dubii ca populatia regatului respectiv e cam la acelasi nivel, nu?
Interesant, nu-i asa? Nimeni nu e responsabil de criza financiara in care ne zbatem pt ca toti suntem la fel, deci toti trebuie sa facem sacrificii ca sa reparam daunele, deci ia mai stati pe acasa voi, revoltatilor, si nu mai dati cu oua in pedelici, ca pe urma se gaseste cineva sa va spuna precum Coanei Zoitica (Ema Zoicescu) de la Realitatea TV "Vad ca sunteti cam preocupata de oua" atunci cand a comentat stirea cu pedelicii si protestarii din C-ta.
2 comentarii:
Mie mi se pare ca in tara asta inca mai sunt oameni cu bun simt si seriosi. Desigur, sunt trepadusi, n-au "calitatile" necesare sa ajunga "sus". Problema e ca din ce in ce mai multi se satura, n-ai perspective, n-ai motivatii. Si ma intreb cine va mai ramane in final sa stinga luminita multpromisa.
Pai dupa toate probabilitatile vom ramane noi, pensionarii, cu mana intinsa la capu' podului (Doamne fereste! Am batut si in lemn, ca nu se stie...)
S-ar putea sa mai ramana si profitorii ca sa aiba cine sa ne arunce cate un banut asa, in scarba...
Trimiteți un comentariu