Dedicatie pt PDL

De mult voiam sa caut poezia spusa de Uratescu la TVR Libera in acele zile dintr-un decembrie ce a rascolit destinul tarii noastre. E o poezie de Al. Vlahuta si stiam ca incepe asa "minciuna sta cu regele la masa". Am facut dedicatia asta pt PDL (si acolitii sai) pt ca el se afla la guvernare, dar as fi putut, daca aveam blog pe atunci, sa o dedic si altora. Ba chiar mi-e teama ca se va potrivi si pt guverne viitoare.

De fapt numele ii e mult mai interesant, este:

SFANTA MUNCA

Sfanta munca e aceea
Ce rasplata-n ea-si gaseste.
De-ntelegi tu asta, cheia
Fericirii tale-o stii.
Urgisit de toti sa fii,
Tu de-a pururea iubeste,
Iar ca sa traiesti in pace,
Nimic lumii sa nu-i cei,
Binele te-nvat-a-l face
Ca albina mierea ei.

Minciuna sta cu regele la masa...
Doar asta-i cam de multisor poveste:
De cand sunt regi, de cand minciuna este,
Duc laolalta cea mai buna casa.
O, sunt atatea de facut, vezi bine,
De-atatea griji e-mpresurat un rege!
Atatea-s de aflat! Si, se-ntelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce tara fericita, maiestate!...
Se lafaieste guresa Minciuna.
Ca numai Dumnezeu te-a pus cununa
De-ntelepciune si de bunatate
Pastor acestui neam ce sta sa piara,
Ce nici nu s-ar mai sti c-a fost, sarmanul,
De nu-si afla sub schiptrul tau limanul,
De nu-ti sta-n mana bulgare de ceara.
Ca tu salbatici ai gasit aice,
Salbatici, si miaei, ai proati de-a randul,
S-o saracie cum nu- i dai cu gandul...
Dar faci un semn, si-ncep sa se ridice
Ostiri, cetati, palate lume noua,
Izvoarele vietii se desfunda;
De pretutindeni bogatii inunda;
Si tu le-mparti cu mainile-amandoua.

Azi la taramul tau ravneste-o lume.
E-o veselie s-un belsug in ara,
Ca vin si guri flamande de pe-afara.
Tot crugul suna de slavitu-ti nume.
Ia uita-te, pamantul ce-mbracat e...
Cresc flori pe unde calci, si rade firea.
Tu-mparti norocul numai cu privirea.
Incai taranii zburda pe la sate!...
Si-i place regelui. E lucru mare
Cum farmeca pe regi Minciuna. Drept e
Ca ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasa desfatare.
. . . . . . . . . . . . . . .
Maria-ta, e un strain afara,
Cam trentaros, dar pare-un om de seama,
Si... Adevarul parc-a zis ca-l cheama...
De unde-o fi... ca nu-i de-aici din tara.
Minciuna palida-si topeste glasul:
O, nu-l primiti! Il stiu, e vestitorul
De rau, ce face pe-atotstiutorul
Si vede prabusirea la tot pasul.
E cel ce impotriva ta conspira.
Invidia in inima lui geme
Si gura lui e plina de blesteme.
Tu nu poti auzi ce vorbe-nsira...

Si totusi, zice regele, sa vie!
Dovada ca chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac si monarhii cate-o nebunie...
Privind in ochii regelui, strainul,
Cu bratele pe piept incrucisate,
Raspica vorba: Tara, maiestate,
E-n durat greu. Tu nu-i auzi suspinul,
Caci muzici canta-n juru-ti. Si slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurara,
De nu mai poti vedea pe cei de-afara,
Pe bunii tai supusi cei multi si harnici.
Ca n-ai cercat spre ei sa- i spinteci cale
Sa stii si-n tara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decat spinari incovoiate
Si guri deschise laudelor tale.
Ca de-a fost om sa-ti steie drept in fata,
Ca pe-un vrajmas, l-ai departat de tine.
Batranii pier. Dar oaste noua vine,
Si dureroase lucruri mai invata!
Parazi, decor de teatru, luminatii,
Tot ce pe vulg si pe copii insala,
Aceasta-i toata slava ta regala.
Pe tristul gol din juru-ti decora ii!
Tu-n tara asta nu vezi decat raiul
Ce-ai tai ti-l ticluiesc intr-o clipita:
Ruina-i sub hartia poleita,
Sub crangi de brad trosneste putregaiul,

Dar tu esti fericit. Lingusitorii
Inalya imnuri proslavirii tale
Si fac sa n-auzi cantecul de jale
Cu care-si adorm foamea prasitorii.
. . . . . . . . . . . . . . .
Nu ti-ai iubit poporul, maiestate!
Sau nu l-ai inteles, si e totuna.
De sus si pana jos s-a-ntins Minciuna
Ea leaga si dezleaga-n tara toate.
Iar ca sa- i dea o spuma de marire,
Ca pe-un copil te poarta si-ti arata
Sclipiri si flori...
Afla-vei tu vrodata
Cumplita vremilor destainuire?...
Si ce sperante se puneau in tine,
Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale,
Cu paine si cu sare!... Osanale!
Mantuitorul lui credea ca-i vine.
Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale!
. . . . . . . . . . . . . . .
Si ce credinta trist-o sa-i ramana;
Ca n-ai putut spre el intinde-o mana,
Din greaua platos-a trufiei tale!
. . . . . . . . . . . . . . .
C-acestea nu l-au desteptat pe rege,
Ca Adevarul a fost dat afara
Si slugile l-au imbrancit pe scara,
Fireste, de la sine se-n telege.

*
Trec anii. Si ce dulce-i amagirea!
Tu ZEU esti printre regi! Marire tie!...
In jaltu-i moale, tolanita, scrie
Cu pana ei de aur Lingusirea.
De-abia se ispraveste-o sarbatoare,
Si-ncepe alta. Muzicile canta...
Imbraca-te-n podoabe, tara sfanta,
Sa nu mai stie nimeni ce te doare!
. . . . . . . . . . . . . . . .
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamatul acesta care creste?
Se zguduie pamantul si mugeste,
Ca marea, cand o biciuie tempesta.
Se-nalta flacari, brate desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu si rece.
Naprasnic vantul nebuniei trece
Si spulbera noianul de pacate.
In vaiete se prabuseste-o lume
Cladita pe minciuni. Dar ce manie!
Cum suiera cumplita vijelie!
Sar fratii intre ei sa se zugrume.
Uscata brazda cere iarasi sange.
Femei cu parul despletit, nebune,

Si-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ura ce zagazu-si frange!
Deschide ochii mari batranul rege
Si, tremurand, din jiltu-i se ridica.
Au cine linistea lui scumpa-i strica?
S-al vremii rost el tot nu-l intelege.

Si pe acelasi site am gasit o pagina intreaga dedicata minciunii:

MINCIUNA

(Mincinos, A minti)
• Minciuna are picioare scurte.
• Minciuna inflorata valoreaza mai mult decit adevarul rau spus.
Proverbe albaneze
• Mincinosul este hot.

Proverb italian
• Minciuna care face bine valoreaza mai mult decit adevarul care face rau.

Proverb persan
• Minciuna e muma inselaciunii.

• Cu minciuna prinzesti, dar nu si cinezi.
• Cine a mintit odata / Si-a mincat credinta toata.
• Cine spune minciuni e ca si cel ce fura.
• Nici somn lung fara visuri, nici vorba lunga fara minciuni.
• Minciuna e ca norul, intuneca adevarul, iar buna intelegere, ca soarele, il descopera.
• Minciuna iti strica cinstea, adevarul o intemeiaza.
• Mincinos pe mincinos nu poate insela.
• Mincinosul, cind spune adevarul, se imbolnaveste.
• Cine se lauda ca nu e mincinos, trebuie crezut doar pe jumatate.
• Cine a mintit odata a doua oara nu afla crezamint.

Proverbe romanesti
• Locuinta mincinosului a ars, dar nimeni nu l-a crezut.
• Daca hotul minte, furtul nu minte.

Proverbe lumesti

• Minciuna este in sine rea si de dojenit, iar adevarul este bun si laudabil.
ARISTOTEL, Etica nicoma-Mca, IV, XIII, , b.

• Minciuna este vacanta adevarului. Sa nu aiba oare si adevarul nevoie de vacanta?
LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme si Insemnari, p. .

• Omul si viata lui nu se sprijina pe ceva subred si pe minciuna, ci pe soliditate si adevar.
• Nici o minciuna nu poate sa traiasca vesnic.
TH. CARLYLE, Munca, sinceritate, tacere, VII; VIII.

• Minciuna e simburele care da roade in toate paminturile, de aceea se cultiva cu atita placere pretutindeni. Roadele ei, insa, sint amare si reci.
V. CONTA, Opere complete, p. .

• Cine minte, nu numai ca se face vrednic de dispret, isi face si viata grea, complicata si obositoare peste fire. Ca sa acopere o prima minciuna, mincinosul trebuie sa potriveasca altele, apoi altele ca sa acopere pe acestea. Cu cit inainteaza cu atit se infunda in neadevar.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V.

• Daca lumea ar trebui sa piara si eu as putea s-o scap printr-o minciuna, eu n-as spune-o, ci as lasa lumea sa piara.
M. EMINESCU, Cezara (Iero-nim catre cezara).

• Mincinosii nu cistiga alt lucru, decit acela de a nu fi crezuti cind spun adevarul.
ESOP, Fabule: Pastorul glumet.

• Cei ce indragind minciuna isi fac o trista faima, / Zadarnic adevarul pe urma-l mai ingaima./ Ca nu mai au crezare.
FEDEU, Fabule, I, (Lupul si Vulpea la judecata In fata Maimutei).

• Pe cei ce mint, sperind ca scapa,/ ii vezi curind intrind la apa!
FEDRU, Fabule I, (Oaia, Clinele si Lupul)

• Oricine este in stare sa minta nu este vrednic de a fi socotit in rindul oamenilor; si oricine nu stie sa taca nu este vrednic sa conduca.
FENELON, Aventurile lui Telemac, fiul lui Ulise, III.

• Mincinosul e ca falsificatorul de bani; primele sale minciuni depasesc adevarul, dar indata ce se da pe fata falsitatea vorbelor sale, ele inceteaza sa mai aiba valoare.
E. FRANKLIN, Maxime.

• Mincinosii si minciuna nu desfiinteaza adevarul.
GALA GALACTION, Roxana, XI.

• Exagerarea e ruda cu minciuna si prin minciuna se ucide bunul gust.
• Se minte nu numai in cuvinte, ci si cu fapte si asemenea fel de a insela e si mai periculos.
• Cu o singura minciuna, cineva isi poate pierde toata reputatia de om integru.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Intelepciunii In viata,
• Gindeste-te ca printr-o minciuna sacrifici nu numai un a-devar, ci adevarul in general.
F. HEBBEL, Jurnal, .U*

MINCIUNA
• Pentru un om cu adevarat inteligent, a minti este o sfortare, pe care si-o impune penibil, minciuna contrazicind raporturile din lume.
a. IBRAILEANXJ, Privind viata.

• Omul liber e acela care n-are nevoie sa spuna nici o minciuna.
• Niciodata un om cinstit nu se poate apara cu atita inversunare, ca mincinosul care a fost prins.
• Cei mai mari mincinosi sint acei care nu mai au nici pentru ei adevarul.
N. IORGA, Cugetari, p. ; ; .

• Perfidia este, daca indraznesc sa spun asa, o minciuna a intregii persoane.
• Nu inseala nimeni de dragul de a face bine cuiva; inselatoria ii adauga minciunii rautate.
LA BRUYERE, Caracterele, III, ; X, .

• Minciuna este un mijloc comod si ieftin pentru acoperirea unei greseli.
J. LOCKE, Cateva cugetari despre educatie,

• Nu poate avea suflet sanatos cel care in adincul constiintei sale nu simte scirba de minciuna.
S. MEHEDINTI, Alta crestere. Scoala muncii, p. .

«Cel ce stirneste si iscodeste minciuni si amageste pe altii, acela sa face pe sine de ura si de batjocura si bine-l tin altii, ca acela este om rau si inselator si toti oamenii cei buni si de omenie sa feresc de acela si de lacuire impreuna cu el si de prietenia lui.
• Nu trebuie a minti, ca minciuna pururea este si ramine urita.
SAMUIL, MICU, Scrieri filozofice: Etica sau invatatura obiceiurilor, IX, ; Invatatura politiceasca, I, .

« Se prefera un compliment mincinos unei critici sincere.
PLAUT, Mostellaria, .

• Mincinosul trebuie sa aiba memorie buna.
Mendacem memorem esse oportet.
QUINTILIAN, Formarea oratorului, IV, II, .

• Daca ai presupus, ca cineva minte, fa-te ca-l crezi; atunci devine indraznet, minte mai tare si se demasca.
SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

• Sa n-ai niciodata incredere in acela, care si-a calcat o data cu-vintul.
Tor trust not him that hath once broken faith.
SHAKESPEARE, Henric VI, act. III, se. .

• Minciuna este ca uleiul, pluteste pe suprafata adevarului.
• Dintre toate viciile, minciuna este cel mai josnic.
H. SINKIEVICZ, Quo vadis?, partea I, cap. XI.

• Minciuna se manifesta in ascunderea voita a unor anumite lucruri, in ocolirea sau mascarea faptelor, in acordul aparent cu concesiile altora, in atitudinea mincinoasa, in fagaduiele desarte, sau chiar prin simplul fapt ca nu se spune adevarul atunci cind ar trebui sa fie spus.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. .

• Omul de nimica, omul necinstit, si viclean umbla cu minciuna pe buze.
SOLOMON, Proverbe, , .

• O minciuna trage dupa sine alta.
TERENTIU, Andria, .

• Fara indoiala ca minciuna este tot atit de departe de adevar pe cit este intunericul de departe de lumina... Minciuna isi pune pe fata o masca, insa nu exista lucru ascuns sub soare.
LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese.

• Minciuna sta cu regele la masa. / Doar asta-i cam de multisor poveste: / De cind sint regi, de cind minciuna este / Duc laolalta cea mai buna casa.
A. VLAHUTA, poezia .

• Pazeste-te de mincinosul care amesteca si un pic de adevar in minciuna lui.
A. VLAHUTA, Glnduri, p. .