Jucarii pt copii

Spuneam mai deunazi ca voi profita de faptul ca mai am gratuitate pe RATB si voi merge si eu la Cinema City sa donez jucarii. De zis a fost usor, de facut mai complicat. Intai a trebuit sa scotocesc prin debara, sa aleg jucariile cat de cat prezentabile, sa le sapunesc bine si sa le clatesc, sa astept sa se usuce (asta a durat cel mai mult pt ca doua papusi erau din cele umplute cu ceva, poate melana, chiar mi-a parut rau ca am spalat o papusica alba care a devenit crem) si, cel mai important, sa astept o zi mai racoroasa, nu una cu temperatura criminala.

Ca nici in casa nu a fost mai bine pt ca ni s-a defectat aparatul de aer conditionat si a cam durat pana a fost depanat (bine ca nu s-a stricat calculatorul, ca sareau sigurantele de parca erau popcorn) e alta poveste.

Deci am ajuns si eu la Mallul laudat si am constatat ca m-am grabit cand am facut articolul cu cladiri neobisnuite (precum si ppsul aferent) pt ca sfera in care este cinemaul (Cinema City inca nu era dat in functiune, se lucra de zor, chiar am intrat pe acolo pt ca am intrebat niste baieti care munceau f preocupati unde se doneaza jucarii, nu stiau dar m-au indrumat catre mallul propriu zis prin interior, ca sa nu mai ocolesc sfera cu sacosa plina de jucarii pe umar)

Bineinteles ca intai am cascat gura pe acolo si abia pe urma am nimerit la Cinema si in final si la cutia cu minuni (daca acelea erau toate jucariile stranse e loc de mai bine), situata la iesirea de la cinema. Am fost impresionata de aspectul cat se poate de occidental al stabilimentului, dar si de pustietatea lui. Poate n-am ales eu bine ora (am parasit premizele pe la 16:30).

Chiar vis-a-vis de Cinema City se inalta o frumoasa biserica, am admirat-o de departe, ar fi trebuit sa merg cam mult pana la trecerea de pietoni. Am admirat-o incercand sa ignor gardul inalt de sarma care separa cele doua jumatati ale bulevardului, gandindu-ma ce culoare politica o fi avand posesorul fabricii de garduri de sarma care se pare ca e tot atat de harnic precum posesorul firmei de borduri.

In drum spre statia de autobuz am "admirat" cu cata nonsalanta dormea un copil al strazii chiar pe un soi de prispa a sediului bancii ING.

Aproape de casa am avut ocazia sa vad, a n-a oara, o dovada a spiritului gospodaresc al Poterashului, primarul portocaliu al sectorului nostru, anume o tasnitoare care ar fi trebuit sa potoleasca setea locuitorilor, mai ales in zilele caniculare, dar care n-a vazut in viata ei un strop de apa, in schimb constituie un bun monument al cheltuirii aiurea a banului public. O sa spuneti ca e un fleac, dar pic cu pic curge robinetul risipei, chiar cand apa, in acest caz, il ocoleste.

Daca vreti sa vedeti toate fotografiile facute cu acest prilej (am facut cateva poze in interior precum si o poza al unui bloc ornamental de granit frumos slefuit la partea superioara, ma intreb de unde o fi fost importat) puteti merge la albumul de pe pe Picasa.