13-15 iunie la TVR1 Dupa 20 de ani

Azi cei care ar fi dorit sa vada Giuvaerul Palatului, facut oarecum sendvish intre doua meciuri, au avut o surpriza, o editie speciala dedicata evenimentelor de acum 20 de ani. Au fost invitati Petre Roman (pe atunci prim ministru), Razvan Theodorescu (presedintele TVR in 90), Cristian Tudor Popescu (pe atunci, dupa declaratiile sale, simplu trepadus, adica reporter de teren la fosta Scanteie botezata Adevarul si care, daca memoria nu ma inseala, spunea o multime de neadevaruri, ca sa nu folosesc un termen mai aspru, despre manifestatia din Piata Universitatii) si Emil Constantinescu (in 90 Profesor de Geologie la Universitate exact in corpul unde se afla celebrul balcon, deschis la indicatia sa pt cei care luau cuvantul sau cantau in timpul manifestatiei).

Emisiunea a debutat cu cateva secvente ale singurei intalniri televizate dintre Ion Iliescu si Marian Munteanu. In prima secventa MM spunea ca a fost arestat in dimineata zilei de 13 iunie iar Iliescu a spus "foarte bine". La cate gafe a facut II asta e poate cea mai putin importanta.

Si pt ca am ajuns aici o sa incerc sa rememorez cum a decurs ziua de 13 iunie 1990 pt mine. Nu stiu de ce am intarziat in acea zi la serviciu. Veneam cu metroul dinspre Victoriei spre Universitate si pt ca s-a anuntat ca statia Universitatii e inchisa am coborat la Romana. Am venit pe jos si in dreptul strazii Batistei am ajuns in fata unui blocaj alcatuit din autobuze si pazit de militieni. Nimeni nu avea voie sa intre sau sa treaca prin Piata Universitatii. Am ocolit pe langa Arhitectura si langa Palatul Shutzu am remarcat ca exact langa palat era un camion incarcat cu caramizi. Remarca e importanta pt ca e o dovada indirecta ca in acea zi s-a dorit sa se creeze mari dezordini in acel perimetru si era necesar ca cei care aveaui sa raspunda pozitiv provocarilor sa aiba "munitie" la indemana.

Nu sunt sigura ca voi respecta intocmai ordinea cronologica, pt ca nu am scris atunci un jurnal, cum am facut la revolutie. In dreptul cinematografului (acum raposat) Lumina era mare scandal, doi militieni tineau de brate un tanar minoritar mai colorat iar niste conationali de-au sai il trageau de picioare urland si protestand contra retinerii sale abuzive. Dinspre Piata Unirii venea o coloana care marsaluia scandand "IMGB face ordine". Cativa s-au desprins din coloana si au inceput sa discute politica (se discuta mult pro si contra Iliescu pe vremea aceea, majoritatea era de partea lui Iliescu, cum o dovedise deja alegerea sa ca presedinte cu 85%, si dezaproba cu indignare protestul celor din Piata Universitatii) cu trecatorii incheind discutia cu "noi de fapt vrem sa bem o bere, nu sa facem politica".

Am ajuns destul de tarziu la serviciu. Nu prea ne ardea sa muncim in perioada aceea, era cam anarhie in toata tara, celebra lozinca adresata intelectualilor care protestau "noi muncim/ noi nu gandim" a fost probabil inventia unui inteligent activist de partid comunist, lumea a inteles ca democratie inseamna domnia bunului plac, iar organele de partid si de stat nu aveau nici cea mai mica intentie sa le explice oamenilor ce inseamna adevarata democratie, si e explicabil asta prin faptul ca respingerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care cerea activistilor si securistilor sa faca un pas inapoi, a facut ca la conducerea tarii sa ajunga esaloanele 2 si 3 ale PCR, care in nici un caz nu doreau o democratie autentica ci, asa cum spunea Iliescu, o "democratie originala", Romania urma sa paseasca, conform cu intelepciunea fostului activist de profesie I I pe "a treia cale", diferita de comunism sau capitalism. Unde a ajuns se vede. Inca de atunci se spunea ca "a treia cale duce spre lumeaa treia". Om fi noi in UE dar parca masurile de reducere a cheltuielior si modul in care ni s-au anuntat miroase a lumea a treia, lume dominata pe atunci de regimuri autoritare, dictatoriale.

Mi s-a spus ca fetita mai mica a venit sa ma caute si a plecat inspre Piata Universitatii. Am plecat in cautarea ei. Deja spiritele incepusera sa se incinga. Intre Biserica Alba si Hotelul Union o dubita de militie (dinadins spun militie pt ca asta era in momentul acela) a fost atacata de un grup de tineri si militianul din spate a tasnit intr-un sprint incredibil scapand cu fuga iar cei arestati au reusit sa scape (n-am idee pe cine arestau si de ce) dar veneau cu bastoanele fluturand imensii tipi in uniforma de Politie Militara care blocau intrarea in piata.

Am alergat in goana spre intrarea la Hotelul Union (nu era prudent sa fiu prinsa in calea PM) si m-am adapostit in dosul unei perdele unde mai era o tanti care tremura "cine m-a pus sa ma duc la magazinul Victoria sa cumpar oala asta, doar nu-mi trebuia neaparat". Un chelner a scapat o sticla cu sampanie din mana si nu va pot spune ce zgomot a urmat si ce spaima a tras toata lumea din holul hotelului si din restaurant.

Dupa o vreme care mi s-a parut ca nu se mai termina ni s-a spus ca putem iesi, ca trecuse pericolul. M-am dus spre lantul de politisti care se intorsese la locul sau. O revolutionara incerca sa-i convinga sa o lase in piata, zadarnic insa. Am asistat un timp la schimbul de replici dar cum fiica mea nu se zarea am pornit mai departe in cautarea ei . Am aflat ulterior ca statuse si ea de vorba cu un politist de undeva de prin Moldova care i-a spus ca provine dintr-o familie cu multi copii si de aceea s-a inrolat in PM dar discutia dintre ei s-a incheiat brusc cand el a plecat cu bastonul fluturand sa-si indeplineasca misiunea.

In fata la Arhitectura geamurile erau sparte, facuse "ordine" IMGB, care nu mai era de vazut pe nicaieri, probabil ca mandri de realizarili lor umeghebistii au plecat la o bere. Pe fosta Regala venea un autobuz cu politisti si tinerii de jos bateau cu furie in geamurile sale strigand "Inapoi, inapoi". Atmosfera era atat de incarcata iar fiica mea era imposibil de gasit in acel tumult incat m-am decis sa ma reintorc la serviciu. In fata la Arhitectura niste tineri smulgeau incrancenati pietre spunand "n-o sa-i lasam sa-si bata joc de noi". I-am rugat zadarnic sa se linisteasca pt ca nu vor rezolva nimic cu violenta.

Nu-mi mai amintesc cand si cum am luat pana la urma legatura cu fiica mea, din fericire nu i s-a intamplat nimic rau. Cand s-a terminat programul am mers din nou spre piata. Deja se daduse foc la autobuze. Un grup de manifestanti, care fusesera arestati de dimineata si li se daduse drumul au fost intampinati cu simpatie de trecatori, carora le-au aratat dungile negre capatate pe spate cand au fost batuti. S-au indreptat spre statia de metrou ca sa se duca acasa.

Deasupra noastra se rotea un elicopter. Multi trecatori se indreptau spre Politia Capitalei. In spate ardea sediul SRI. Se spunea ca acolo sunt acte compromitatoare pt unii si de aceea arde. In fata Politiei Capitalei era mare harmalaie. Mi-am zis ca n-am ce cauta acolo si am mers spre casa. Cred ca era ora 5.

La TV ni s-a prezentat dezastrul facut de atacanti. Nu-mi amintesc daca atunci sau mai tarziu (cred ca mai degraba mai tarziu) RT s-aplans ca manifestantii au incercat sa-l arunce pe fereastra de la etajul 11. N-am fost pe faza cand s-a oprit emisiunea. Azi n-a mai pomenit mare lucru de acel episod, a trecut mai repede peste el.

N-am dormit prea bine in noaptea aceea. Nu stiu de ce dimineata pe la 5 am dat drumul la radio, la timp ca sa-l aud pe Iliescu tinand o cuvantare in Piata Victoriei si indemnand minerii (care deja promisesera in februarie, cand a fost atacat Palatul Victoria si unii au patruns inauntru catarandu-se pe grilaje si mai ales pe ziduri cu o viteza si o pricepere care arata un lung si sustinut antrenament, doar la demonstratiile ulterioare ale politiei am mai vazurt asa ceva, ca vor reveni in capitala cu uneltele specifice) sa mearga in Piata Universitatii si sa faca ordine. Am mers in camera fetelor si le-am spus sa nu le treaca prin cap sa treaca prin Piata Universitatii, pt ca va fi prea periculos.

Azi Petre Roman (atatea minciuni a spus despre Piata Universitatii cat a fost prim ministru incat l-am poreclit "doua vorbe-trei minciuni") sustinea ca nu i-a chemat nimeni, dar ca decizia de a elibera in forta P U a luat-o el, iar Iliescu a dat doar ordine verbale, insistand sa nu se scrie nimic (asta e caracteristic conducatorilor comunisti, sa dea dispozitii verbale pt ca nu cumva cineva, candva sa-i poata acuza de ilegalitati, dar vai de cei care nu se supun dispozitiilor), nici un document . Tot azi s-a insistat pe faptul ca greseala majora a lui II a fost ca nu i-a trimis pe mineri inapoi ci in P U. Cel mai vocal era, ati ghicit, justitarul cu sira spinarii dreapta, zice el, de gumilastic, zic eu, CTP.

Insa inginerul miner caruia i-am dat sa bea apa de la chiuveta din laborator ne-a spus ca i-a chemat guvernul. S-a sustinut multa vreme ca minerii au decis sa plece spre capitala cand au vazut ca RT a oprit emisia TVR (care nu s-a intrerupt cu cateva luni mai devreme, in decembrie, cand "teroristii" trageau de zor chiar pe culoarele TVRului si din casele din vecinatate). Acum R T spune ca nu el a luat decizia de oprire a transmisiei. Parca m-am saturat de atatea minciuni.

Emil Constantinescu i-a reamintit lui R T (puternic contestat in PU pt felul in care distorsiona manifestatia) ca TVRul era incomnjurat pe 13 iunie de sarma ghimpata si pazit de soldati. Prilej pt mine sa-mi amintesc ca in timpul unuia din nenumaratele marsuri la care am participat in acel agitat an 1990 (ulterior i-am lasat pe sindicalisti sa o faca, cei mai bine organizati au fost cei de la Cartel Alfa care au inceput sa protesteze impotriva celor ce conduceau tara destul de repede dupa 90) am trecut pe langa curtea televiziunii, in care militarii care pazeau erau cata frunza cata iarba (cel putin asa ni se parea noua) scandand catre ei "Salt inainte!/ Culcat!/ Salt inainte!/ Culcat!" lucru care ne-a distrat nespus (apropo de acuzele aduse manifestantilor din 19 mai 2010 ca erau prea veseli, eram si noi destul de porniti contra celor care "furasera revolutia" dar nu ne disparuse simtul umorului).

Azi PR si R T au sustinut, fiind secondati de CTP, ca pe 13 iunie 90 a avut loc o incercare de lovitura de stat a elementelor vechii securitati, in special din C I, prilej pt E C sa spuna ironic "asta e o stire". Au mai fost si alte stiri de genul asta.

Am mai povestit cum a fost pe 14. Reamintesc acum rapid ca am vazut de departe un grup de tipi in salopeta de mineri (multi aveau salopetele surprinzator de curate si erau bine spalati pe fata, contrastand cu cei care au venit in septembrie 91, de data aceea fara acordul guvernului, pe care l-au dat jos, l-ar fi dat ei jos so pe Iliescu, dar scoala de la Moscova si-a aratat roadele pt ca a stiut sa-l imbrobodeasca frumos pe Miron Cozma ca nu e cazul sa fie dat jos, ca ajunge daca pica Petrica, minerii din 91 erau patati pe fata cu carbune si salopetele erau murdare, dar unii faceau o comparatie cu primirea cu apa si hrana din 90 si primirea cu gaze lacrimogene din 91) care umplusera pe cineva de sange dar mi-a fost frica sa ma apropii, am stat de vorba cu niste tineri in fata la arhitectura explicandu-le ca nu au ce cauta in Bucuresti pt ca si noi si ei platim pt a face ordine politia din buzunarul nostru dar a venit un tip mai in varsta si le-a spus sa nu stea de voeba cu civilii (un tanar a avut grija, cand l-a vazutpe tip ca se apropie, sa-mi faca semn sa tac) si ca am vazut cum s-au legat de o fata in costum de blugi.

Am vazut cum grupuri organizate de mineri sau ce-or fi fost mergeau condusi de militieni "pe la casele bisnitarilor" (oamenii de afaceri ai vremurilor acelora, bishnitza venind de la bussines), cum unul se lauda cu un coupe papier luat de la unul din fruntasii PNT sau PNL dar si ceva care m-a facut sa fiu pt un moment in total acord cu CTP, anume ca civilii bucuresteni au fost f agresivi.

Intr-adevar cand am plecat de la serviciu in spatiul dintre Coltea, Teatrul National, Palatul Sutu si universitate era o mare de oameni, toti in civil, f furiosi, care bateau si umpleau de sange pe cei care erau semnalati ca participanti la manifestatia din P U victimele lor fiind salvate cu greu de politisti. Nu va pot povesti cu ce viteza am intrat in pasajul subteran si am mers in statia de metrou. Mult mai tarziu am aflat ca una din colege, acum raposata, propusese sa cheme minerii sa ma bata si pe mine dar s-au opus alti colegi si colege. Culmea e ca eu si o subalterna ne-am facut pomana cu un inginer miner si un subaltern de-al lui dandu-le sa bea apa, cum am spus mai sus.

Uitasem complet ca aveam bilete la film la Sala palatului. Noroc ca m-am intalnit cu fiica mea mai mare aproape de casa si ne-am intora la film, pt ca daca ajungea singura in acel perimetru avea toate sansele sa fie acostata si bruscata de mineri pt ca purta o fusta f scurta, care ii scotea in evidenta picioarele frumos conturate.

Despre ziua de 15 n-am a spune decat ca am mers impreuna cu niste colegi de manifestatie, intr-o masina, sa vedem sediul PNT distrus de mineri (ulterior am aflat ca acestiaau scos din zid un safe despre care ocupantii taranisti nici nu aveau habar) si ca, urmand un autobuzin drum spre gara am vazut cum in fata la fostul magazin Unic cineva i-a huiduit pemineri iar unul din ei a coborat din autobuz si l-a umplut pe loc de sange dandu-i cu ceva in cap. Despre asta si multe altele am mai scris pe larg.

Interesant e cum si-a justificat CTP atitudinea din acele zile prin faptul ca fostii lui colegi de la Scanteia devenita Adevarul se bucurau de venirea minerilor si au scris in consecinta, in timp ce el nu avea prea multa importanta. A mai spus ca a cazut pe scaun cand in urma unui incident cu un ziarist batut de doi SPP-isti I I a spus senin "o fi facut omul acela ceva" cazand el, I I in dizgratia CTP.

Pt ca Iliescu sustinea in 90 cu aplomb ca in PU are loc o rebeliune legionara, pt ca martorii ar fi vazut steaguri verzi CTP sustine acum ca el a atentionat ca nici vorba de "rebeliune de tip legionar", pt ca steagul verde e steagul Profetului.

E C a explicat azi ca nu s-a rezolvat dosarul mineriadei din 90 pt ca atunci cand au fost arestati oameni in 14 iunie au fost dusi si torturati la unitati militare din Magurele si.....in fata si cu acordul unor procurori care au rtamas in functie pana in 97, cand a devenit el presedinte si adschis dosarul, formandu-se si Asociatia Victimelor mineriadei dar ca acest dosar a fost inchis in 2000 cand Iliescu a revenit la putere si nerezolvat a ramas pana in ziua de azi, procuroarea Laura Codruta Coveshi (sprijinita puternic de marinel, adaug eu) fortandu-l pe Dan Voinea sa se pensioneze.

Si uite-asa, in loc sa vad cum Italia egaleaza cu greu in fata Paraguayului am stat in fata calculatorului si mi-am depanat amintirile din anul care a fost, poate, cel mai agitat din ultimii 20 de ani. Cel mai agitat din pdv politic. E posibil sa urmeze niste luni agitate din pdv social. Si pt ca tinerii de atunci au luat mai toti calea strainatatii raman mai ales pensionarii sa protesteze pt ca sindicalistilor li se arata spectrul somajului spre amenintare si descurajare . Pt ca Basescu a spus clar: "ca sa se ajunga din nou cu salariile la nivelul de acum trebuie sa se faca restructurari". Tradus: " sa fie dati afara 25% din salariatii bugetari"

Ramane de vazut cum se vor restructura pensionarii ca sa se revina la pensia de acum. Probabil ca se conteaza pe selectia naturala si pe disparitia lor din lipsa de caldura, hrana si medicamente.