Creierul care ne minte- Mineriada

Nu cred ca va reusi vreodata "creierusul meu mic" sa ma minta cand revad amintirile din 14-15 iunie, imi sunt inca prea vii in minte.
Ziua a inceput cu un impuls ciudat de a da drumul la radio pe la 5am, taman la timp ca sa-l aud pe Iliescu spunandu-le minerilor sa mearga in Piata Universitatii sa faca curatenie, cacufonie voita.
Am ajuns in Statia PU pe la 7. Un tinerel, imbracat intr-o salopeta suspect de curata (asta m-a izbit in cele 2 zile, faptul ca erau majoritatea tineri de varsta armatei, le-am si zis colegelor mele de servici, poate-si mai aminteste vreuna: "astia nu sunt mineri, astia sunt de la armata") invartea un ciomag, curat si el, in mana. L-am intrebat ce e aia si mi-a raspuns mandru: "bata".
Cei veniti in septembrie 91 aveau alfel de salopete, negre, multi nu aveau "arme" si le improvizau, in Piata Victoriei, din crengi de copac groase cat bratul pe care le frangeau ca pe niste bete de chibrit, cu o indarjire de speriat.
Afara erau o multime de tatze si moshi fericiti ca vad minerii. M-am apropiat de un miner mai in varsta si l-am intrebat ce cauta in Bucuresti. Omul m-a luat de brat si m-a aruncat cat colo, cu tot gabaritul meu depasit, zicandu-mi "lasa-ma in pace, cucoana", ceeace am si facut.
Isi poate imagina oricine cam cat s-a lucrat in intreprindere in acele zile. Am iesit sa vedem ce se intampla si am vazut un grup de mineri (astia pareau autentici) suparati ca "bisnitarul" pe care trebuiau sa-l aresteze era de negasit. Nu ne-am apropiat prea tare de cei care umplusera un tanar de sange, din motive lesne de inteles. In fata la Arhitectura erau niste tineri in salopete pe care noi, bucurestenii, am inceput sa-i prelucram. Unul zicea f convins: "daca va dadea foc la masina?" Mi s-a parut inutil sa-i spun ca, spre deosebire de el, eu aveam masina care statea bine mersi in fata blocului. I-am spus in schimb ca asta e treaba politiei, ca de-aia ii platim. Unii ne aprobau, ba chiar ne-au facut semn sa tacem cand un tovaras mai in varsta, civil, le-a ordonat sa nu mai stea de vorba cu civilii.
In drum spre servici era un alt grup de mineri autentici, inconjurati de feseniste infocate. M-am oprit si eu, pt ca fizicul imi permitea sa fiu confundata cu ele. Un miner mai tanar ne arata mandru un coupe-papier f frumos ornat, despre care spunea ca l-a luat de la Ratiu, parca, aici memoria e mai estompata. Altul, mai batran, a scos brisca din buzunarul de la piept si a zis ca e mai buna, ca taie mai bine (cred si eu). O cucoana spunea f convinsa ca s-au gasit droguri la taranisti si atunci am facut-o pe proasta (sper ca n-am ramas asa) si am intrebat-o:
"cum arata, ca eu n-am vazut niciodata?"
"erau intr-o cutiuta portocalie" mi-a raspuns si atunci m-a traznit inspiratia s-o intreb
"si ce scria pe cutie"
"nu stiu, ca era intr-o limba straina".
Noroc ca atunci a venit o prietena, care a si plecat din tara dupa aia, si m-a scos din cerc inainte sa ma bufneasca rasul. In drum spre servici doi mineri, unul inginer, altul subaltern, ne-au cerut apa, ca le era sete. Le-am dat sa bea si i-am intrebat cine i-a chemat. "Guvernul", a raspuns inginerul. N-am apucat sa aflu mai multe pt ca avenit o colega fesenista si i-a chemat sa le dea de mancare.
Cand am plecat spre casa a fost singura data cand m-am speriat tare (nu m-am speriat nici atunci cand minerii nu intelegeau de ce dam politistilor actele la control, si nu lor) pt ca Piata Universitatii era plina de bucuresteni care umpleau de sange in bataie persoane pe care politistii incercau sa le apere iar un tanar de langa mine a spus:"unde e directoarea mea, sa zic ca a fost in PU, si s-o bata si pe ea". Am simtit pericolul cat casa si am intrat iute in statia de metrou.
Am uitat sa spun ca mai devreme am vazut masini cu apa minerala. Concitadinii nostri profitau ca se dadeau gratis si se serveau in timp ce domni mai in varsta, in civil, le spuneau, "nu mai luati, astea sunt pt mineri". Asa se explica faptul ca inginerul mai sus amintit era insetat, apa minerala fusese consumata de fesenistii cei nesimtiti.
In drum spre casa m-am intalnit cu fiica mea si mi-am amintit ca aveam bilete la film, la Sala Palatului. Am revenit la metrou, dar de data asta am iesit la Batistei. M-am bucurat ca fata era cu mine, pt ca purta o fusta scurta-scurta iar minerii acostau fetele imbracate mai bine sau cu fuste scurte. Nu mai tin minte ce film am vazut dar la iesire lucrurile pareau ca se calmasera.
Pe 15 m-am intalnit cu niste prieteni din timpul manifestatiei si am plecat cu autoturismul unuia in spatele unui autocar cu mineri ca sa fim siguri ca parasesc Bucurestiul. In dreptul magazinului Unic era un grup de bucuresteni care-i huiduiau pe mineri. Autocarul a oprit, am oprit si noi si am vazut un miner coborand, indreptandu-se spre un cetatean si izbindu-l in cap. Sangele a tasnit instantaneu, umpland camasa omului. Minerul a fost chemat in autobuz iar huiduielile si strigatele de "criminalilor" au erupt din piepturile celor ramasi pe trotuar.
Cam astea sunt amintirile din acea mineriada.
Despre cea din 91 pot sa spun doar ca am cascat un timp gura la asaltul nereusit al Palatului Victoria (si ce usor s-a intrat in acel palat in 18 feb, dar eu am plecat si atunci la timp) apoi am luat-o la goana cat ne-au tinut picioarele cand scutierii s-au indreptat
furiosi spre noi.
O amintire interesanta am si din 13 iunie 89, anume cu ce viteza ne-am ascuns, sub o perdea din holul hotelului Union, toti gura casca in momentul cand am vazut o trupa de giganti din Politia Militara alergand spre noi. O tanti zicea mereu: 'cine m-a pus sa ma duc laVictoria sa cumpar oala asta? Nu puteam sa astept pana maine?" De unde era sa stie ea saraca ce urma?
Asta e, ramane sa zic si eu precum chinezii: "Sa te feresca cerul sa traiesti vremuri interesante".