Nu stiu de ce, mie nu mi-a placut Eminescu.
Exista insa o poezie de care-mi amintesc mereu cu placere.
Pozia incepe asa:
Nu urmati gandirii mele
Caci noianu-i de gresele
Urmarind prin intuneric
Visul vietii cel himeric
Restul nu am fost in stare sa-l invat pe de rost, cu exceptia finalului:
Ele seamana, hibride,
Egiptene-i piramide
Cu de sfinxuri lungi alee
Monoliti si propilee
Fac sa crezi ca dupa poarta
Zace-o- ntreaga lume moarta.
Intri-nuntru, sui pe-o treapta
Nici nu stii ce te asteapta
Cand acolo, sub o facla
Zace-un singur om in racla.
Citatele sunt din memorie, s-ar putea sa nu fie acurate. Sigur, autoironia poetului este evidenta.
Dar cat de bine ar fi daca si unii lideri de opinie si-ar spune, macar in gand, versurile de mai sus, si , mai ales, daca le-ar si intelege si ar invata ceva din ele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu