Romania, tara lacurilor

Articolul acesta l-am scris la sugestia lui http://www.fuckyoutovarasi.blogspot.com/ pt Romania de 5 stele.

Sunt umblata cam ca gaina in jurul casei, dar am o casa mare, Romania. Dealungul vietii am facut cateva excursii, cele mai reusite in statul Utah, conditii excelente de cazare, sosele ca in palma, natura cat cuprinde. Am laudat la bastinasii de acolo frumoasa noastra patrie, cu relieful ei variat si frumusetile mai mult sau mai putin naturale, pe care le stiu mai mult din carti sau de la TV.

Cu excursiile in tara n-am prea avut noroc, imi amintesc mai mult oboseala decat incantarea, desi eram in floarea vietii. Motivul poate fi ca am mers in grupuri in care eu eram cea mai putin antrenata, cea mai putin in forma.

Concediile le-am facut mai mult la mare inaite de 89, dupa aceea am mai fost o singura data, la Navodari in camping, la cort. A fost bine, destul de civilizat, manelele nu erau inca la moda, era apa curenta, toalete destul de curate, niste pravalii bine aprovizionate, ba chiar si apa calda seara, pt dus. Dusurile mi-au amintit de caminul Grozavesti, din timpul indepartatei mele studentii, cand blocurile erau noi si doar plosnitele ne necajeau mai tare. Acum nu mai pot sa stau la soare, interdictie de la doctor.

Pentru ca am barbat pescar, in timpul lui liber am mers mai mult la lacuri. Cel mai mult imi placea, pe vremuri, la Magura. Era balta armatei, am ajuns acolo cu o pila, era frumos, padure, umbrare, gratare, tot tacamul, ca pt tovarasi. N-am mers prea des, aveau si pilele limitele lor. Asta era inainte de revolutie, sau ce-o fi fost.

Anul asta am fost la trei balti: Reviga, concesionarul om tare cumsecade, f sufletist, a organizat un concurs pt o casa de copii, s-a dat si la TV, pe "Pescar hoinar".Omul incearca sa creeze conditii, are un umbrar mare, a incercat sa populeze cu crap dar bastinasii l-au vandut inca din faza de puiet unuia din aval. Se prinde caras, dar cam mic.

De aceea am mers la Gh Doja. Amenajare ioc, caras mai mare.

Pt a treia balta am parasit jud Ialomita si am mers in Giurgiu, la Cercani. Acolo m-a impresionat spiritul organizator al proprietarului. Se merge, cel mai bine, anuntat, pescarii stiu de ce si cum. Nu e voie cu manele, cu galagie, nu numai pt ca se sperie pestele, ci si pt ambianta. Exista un fel de cartier general, unde se poate servi cafea si bors de peste, sunt amenajate locuri speciale de pescuit, unele cu cabanute in care cred ca se poate sta peste noapte, cu un fel de curticica in jur, am vazut ca se poate face rezervare, altele niste umbrare cu gratare. Se poate prinde crap mare pt cine are scule si indemanare, ceilalti caras, dar marisor si iese un bors de peste din el, mmmm, merge si vinul dupa el.

N-o fi el un loc de 5 stele, dar m-as mai duce acolo, macar ca mie nu-mi place sa pescuiesc si nici n-o fac, decat cu camera de pozat.

Ce-mi mai place mie la Cercani e ca terenul nu e plat, ca in Baragan, ci e usor valurit. Iar in primavara, cand am mers noi, erau macesii infloriti, o frumusete, iar la intoarcere am cumparat de pe drum capsuni adevarate, gustoase, cu adevarat romanesti, am si vazut de unde se culegeau.