miercuri, 10 martie 2010

The Reckoning aka Morality Play

Din cand in cand mi se intampla sa vad cate un film care sa ma impresioneze f mult. De data asta este vorba despre The Reckoning, produs in 2003 (pt ca exista un altul cu exact acelasi nume produs in 2009, dar total diferit) si tradus la noi "Calea spre mantuire". Inainte de a vorbi despre el vreau sa copiez din Oxford English Dictionary ce inseamna reckoning.

1. the action of calculating something; 2. a person's opinion; 3. punishment for your action; Phrases: into (or out of) the reckoning among (or not among) those who are likely to be succesful.

Desi cred ca nu e nevoie, o sa traduc:

1. actiunea de a calcula ceva; 2. parerea unei persoane 3. pedeapsa pt actiunea ta; in fraze: esti printre (sau inafara) celor care par a avea succes.

Rareori titlul unui film a fost mai sugestiv pt ce se intampla pe ecran. Poate doar Politist Adjectiv sa mai fie atat de clar in ce priveste mesajul, desi mi-e teama ca spectatorii nostri, obisnuiti cu filme trepidante, sa nu aiba rabdarea de a urmari pana la capat un film care pare lipsit de consistenta dar e plin de subintelesuri, sfarsind printr-o subtila (poate chiar preasubtila) critica a statului de tip politienesc. In Politist Adjectiv tocmai un personaj secundar, seful politistului interpretat de Dragos Bucur este cel care face cunoscut mesajul filmului.

Bun, si acum sa le luam pe rand. Actiunea de a calcula ceva. E simplu, eroul principal, interpretat f bine de Paul Bettany, care mi se parea o figura cunoscuta si am inteles si de unde, a interpretat, intre multe alte roluri si pe cel al albinosului Silas din "Codul lui Da Vinci" s-a alaturat unei trupe de actori ambulanti care, in vremea unui rege Richard, nu ni se precizeaza care si nici nu are importanta, ajung la curtea unui lord normand, de Guisse, pt a-si prezenta piesa biblica "Alungarea din Rai". dar calculul se dovedeste gresit, castiga mult prea putin ca sa-si poata permite sa-si ingroape crestineste colegul decedat pe drum (interesanta scena in care sunt refuzati de calugarul crestin, si am subliniat asta tocmai pt ca Iisus a alungat zarafii din templu, care a pretins o plata mai mare decat puteau oferi actorii, si nu a vrut sa asculte rugamintile lor) si atunci Martin, seful lor calculeaza ca ar putea obtine mult mai multi bani daca ar dramatiza faptul divers care se petrecea chiar sub ochii lor, si anume judecata si condamnarea la spanzuratoare a unei femei invinuite ca a ucis un baiat.

Parerea unei persoane. Intai e vorba de asta atunci cand se voteaza in mod cat se poate de democratic daca sa se schimbe sau nu piesa reprezentata si parerea unei singure persoane, a lui Nicholas, este hotaratoare. Dar dupa ce reusesc sa comunice cu Martha, femeia surdo-muta care isi astepta executia (impresionanta bucuria tampa a gardianului bucuros ca i-a pacalit lasandu-i sa stea de vorba cu ea, convins ca singurul mod prin care pot comunica oamenii este limbajul vorbit, cand avea in fata actori obisnuiti cu mima) si incep reprezentatia parerea parintilor si a oamenilor din sat intareste convingerea ca Martha e nevinovata.

Pedeapsa pt actiunea ta. Aici lucrurile sunt mai complicate pt ca justitarul Nicholas fugea de pedeapsa cuvenita pt propriile sale faradelegi, dintre care adulterul era cea mai putin grava, si cand este pedepsit, in mod las, tocmai in biserica in care se refugiase pt a-si salva viata impreuna cu ceilalti actori este uimit si incredul ca asa ceva este posibil. Iar cand dezgroapa intai pe tovarasul caruia ii tinuse el slujba crestineasca si apoi pe baiat, pt a verifica cele afirmate de sateni, anume ca femeia nu l-ar fi putut ucide, pt ca era mai voinic si mai puternic decat ea, asteapta zadarnic ca justitiarul regal sa ia masuri de pedepsire a celor cu adevarat vinovati, desi era clar ca baiatul ar fi murit oricum, fiind infestat cu bacilul ciumei.

Pare totusi ca actiunea impotriva calugarului despre care Nicholas credea ca ar fi vinovatul real de crima are succes cand acesta incepe sa-si scrie confesiunea, dar faptul ca cineva arde aceasta confesiune iar calugarul este gasit spanzurat (de fapt sugrumat) in camera sa sugereaza ca a fost pedepsit pt alta crima. Intr-adevar justitiarul regal ii demonstreaza lui Nicholas ca adevaratul criminal este ducele, dar ca regele nu l-a pedepsit pt mai multe crime asemanatoare pt ca i-a fost de folos in lupta dar acum ducele si-o luase in cap si complota, impreuna cu alti cavaleri, impotriva regelui. Cu toate astea jusitiarulregal nu misca un deget pt salvarea femeii nevinovate (vina ei era, in ochii clerului, aceea ca vindeca prin punerea mainilor pe cel bolnav, pretinzand ca are acest dar de la Dumnezeu,de aceea calugarii nu au avut nici oremuscare s o pedepseasca pt ocrima pe care nu o faptuise), politica find mai importanta decat adevarul si dreptatea.

Ca sa raman tot la pedeapsa, o usurare pt spectator este ca ducele, in urma revoltei actorilor (care s-au intors din drum riscandu-si viata iar Nicholas chiar si-a pierdut-o) si a prezentarii chiar pe esafod, folosit ca scena, a intamplarii reale care a dus la moartea baiatului este pedepsit chiar de catre cei care nu aveau curajul sa se revolte contra lui pt ca, in vremuri atat de tulburi, le asigura casa si masa (oportunismul care inchide ochii la adevar si dreptate de dragul unor avantaje materiale) , anume locuitorii de langa castel, care l-au spanzurat de poarta castelului.

Chiar si ultima parte a definitiei este ilustrata in film, si anume in timpul discutiei din biserica dintre duce si Nicholas cand ducele afirma ca nimic nu e important pe lumea asta, nici adevarul, nici dreptatea, nici moralitatea, atata vreme cat detii puterea.

Puterea lumeasca s-a dovedit iluzorie nu numai pt duce, pt ca acesta ca oricum ar fi murit, fiind infestat de ciuma (asta voia calugarul sa marturiseasca, faptul ca ii aducea baieti si ca ultimul era ciumat) dar a sfarsit spanzurat chiar de catre cei pe care-i hranea si adapostea, ci si pt justitiarii lui, care probabil se vor fi confruntat curand cu atat de cumplitul flagel.

Si acum ma mai joc putin de-a copy/paste publicand si distributia, asa cum am gasit-o pe IDMb:

The Reckoning (2003)
Director:Paul McGuigan
Writers:Barry Unsworth (novel)
Mark Mills (screenplay)
Cast
Paul Bettany ... Nicholas
Marián Aguilera ... Nicholas' Lover
Trevor Steedman ... Jealous Husband
Simon McBurney ... Stephen
Tom Hardy ... Straw
Brian Cox ... Tobias
Willem Dafoe ... Martin
Gina McKee ... Sarah
Stuart Wells ... Springer (as George Wells)
Vincent Cassel ... Lord De Guise
Elvira Mínguez ... Martha
Richard Durden ... Town Justice
Ewen Bremner ... Simon Damian
Mark Benton ... Sheriff
Hamish McColl ... Innkeeper

Un comentariu:

Misaki spunea...

Suna interesant! Multumesc pentru cronica, o sa-l caut si eu! :)