sâmbătă, 13 martie 2010

Paradiso o Inferno?

Multe persoane cand invata sa lucreze cu Microsoft Power Point simt nevoia sa ia cate un pps superb si sa astearna peste pozele lui, de cele mai multe ori superbe, diverse citate sau povestioare educative sau inspirative (Va place cuvantul? Eu l-am inventat!, Stiu ca trebuia sa scriu inspiratoare). Am primit de curand un splendid pps cu orhidee. Il mai primisem de la altcineva cu un text in engleza. Pt ca "invatamintele" sale erau insotite si de un efect suparator de animatie (literele apareau una cate una) care facea plictisitoare vizionarea am eliminat pur si simplu acel text si l-am retrimis prietenei , ca sa se bucure de frumusetea florilor.

De data asta ppsul are textul tradus in romana. Nu mi-am schimbat parerea, pur si simplu impresia incantatoare creata de imagini si muzica a fost viciata de acele sfaturi care par deplasate.

Textul de mai jos e tot dintr-un pps, de data asta din italiana. Am sa-l traduc, desi cred ca nu e neaparata nevoie pt noi, romanii. L-am ales nu numai pt intelepciunea lui Coelho, ci si pt sfatul dat amatorilor de forwardari (marturisesc ca ma numar printre ei) care atunci cand primesc ceva care li se pare ca merita sa fie cunoscut si evntual admirat si de altii, fie banc, pps sau un link nu se sfiesc sa-si inunde prietenii cu bunavointa lor.

Paradiso o Inferno?
Da un racconto di Paulo Coelho

Un uomo, il suo cavallo ed il suo cane camminavano lungo una strada. Mentre passavano vicino ad un albero gigantesco, un fulmine li colpì, uccidendoli all'istante Ma il viandante non si accorse di aver lasciato questo mondo e continuò a camminare, accompagnato dai suoi animali. A volte, i morti impiegano qualche tempo per rendersi conto della loro nuova condizione...


Un om calatorea pe strada impreuna cu calul si cainele sau. In timp ce treceau pe langa un copac urias un fulger i-a lovit, ucigandu-i peloc. Dar calatorul nu si-a dat seama ca a parasit lumea aceasta si a continuat drumul, impreuna cu animalele sale. Uneori mortilor le trebuie ceva timp pana sa-si dea seama de noua lor conditie.

Il cammino era molto lungo; dovevano salire una collina, il sole picchiava forte ed erano sudati e assetati. A una curva della strada, videro un portone magnifico, di marmo, che conduceva a una piazza pavimentata con blocchi d'oro, al centro della quale s'innalzava una fontana da cui sgorgava dell'acqua cristallina.

Drumul era f lung, trebuiau sa urce o colina, soarele ardea si erau transpirati si insetati. La o curba a drumului au vazut o poarta magnifica, de marmora, care ducea la o piata pavata cu blocuri de aur, in centrul careia se inalta o fantana in care susura apa cristalina.

Il viandante si rivolse all'uomo che sorvegliava l'entrata.
- "Buongiorno"
- "Buongiorno" rispose il guardiano.
- "Che luogo è mai questo, tanto bello?"
- "E' il cielo“

Calatorul s-a adresat omului care supraveghia poarta.
-Buna ziua.
-Buna ziua, a raspuns pazitorul.
-ce loc e asta, asa de frumos?
-E cerul.

- "Che bello essere arrivati in cielo, abbiamo tanta sete!"
- "Puoi entrare e bere a volontà".
Il guardiano indicò la fontana.
- "Anche il mio cavallo ed il mio cane hanno sete"
- "Mi dispiace molto", disse il guardiano, "ma qui non è permessa l'entrata agli animali".

-Ce bine ca am ajuns in cer, ne era atat de sete!
-Puteti intra sa beti pe saturate.
Pazitorul i-a aratat fantana.
- Si calului si cainelui meu le e sete.
-Imi pare f rau, spuse pazitorul, dar aici nu este permisa intrarea animalelor.

L'uomo fu molto deluso: la sua sete era grande, ma non avrebbe mai bevuto da solo. Ringraziò il guardiano e proseguì. Dopo avere camminato a lungo su per la collina, il viandante e gli animali giunsero in un luogo il cui ingresso era costituito da una vecchia porta, che si apriva su un sentiero di terra battuta, fiancheggiato da alberi.


Omul a fost f dezamagit: ii era f sete dar nu ar fi vrut sa bea de unul singur. Dupa ce a calatorit cale lunga pe colina, calatorul si animalele au ajuns intr-un loc a carui intrare era alcatuita dintr-o poarta veche, care se deschidea spre o poteca de pamant batatorit, flancata de copaci.

All'ombra di uno di essi era sdraiato un uomo che portava un cappello; probabilmente era addormentato.
- "Buongiorno" disse il viandante.
L'uomo fece un cenno con il capo.
- "Io, il mio cavallo ed il mio cane abbiamo molta sete".
- "C'è una fonte fra quei massi", disse l'uomo, indicando il luogo, e aggiunse:
- "Potete bere a volontà".


La umbra unuia din acestia era intins un om care purta o palarie; probabil ca era adormit.
-Buna ziua, zise calatorul.
Omul a facut un semn cu capul.
-Mie, calului si cainelui meu ne e tare sete.
- E o fantana langa stancile acelea, spuse omul, apoi adauga:
-Puteti bea cat vreti.

L'uomo, il cavallo ed il cane si avvicinarono alla fonte e si dissetarono. Il viandante andò a ringraziare.
- "Tornate quando volete", rispose l'uomo
"A proposito, come si chiama questo posto?"
- " CIELO."
- "Cielo? Ma il guardiano del portone di marmo ha detto che il cielo era quello là!"


Omul, calul si cainele se apropiara de fantana si baura pe saturate. Calatorul merse sa multumeasca.
-Intoarceti-va cand vreti, raspunse omul.
-Apropo, cum se cheama locul asta.
-CER.
-Cer? Dar pazitorul de la poarta de marmora a zis ca cerul e acolo.

- "Quello non è il cielo, è l'inferno".
Il viandante rimase perplesso.
- "Dovreste proibire loro di utilizzare il vostro nome! Di certo, questa falsa informazione causa grande confusione!"


-Acela nu e cerul, e infernul.
Calatorul ramase perplex.
-Ar trebui sa le interziceti sa foloseasca numele vostru! Sigur ca informatia aceasta falsa creaza multa confuzie!

- "Assolutamente no. In realtà, ci fanno un grande favore. Perché là si fermano tutti quelli che non esitano ad abbandonare i loro migliori amici...." rispose il guardiano

-Absolut nu. In realitate le face o mare favoare. Pentru ca acolo se opresc toti cei care nu ezita sa-si abandoneze cei mai buni prieteni, raspunse paznicul.

Bun, pana aici pare a fi textul lui Coelho. Dar autoarea (de cele mai multe ori e o femeie bine intentionata) a simtit nevoia sa adauge si niste sfaturi de la ea, cele despre care am vorbit mai sus:

Non abbandonare mai i tuoi veri Amici

Nu-ti abandona niciodata Prietenii tai adevarati.

Perchè:
Trovare un Amico è una Grazia,
Avere un Amico è un Regalo,
Conservare un Amico è una Virtù,
Essere Tuo Amico! È un Onore…

Pentru ca:
A gasi un Prieten e un Noroc,
A avea un Prieten e un Dar,
Apastra un Prieten e o Virtute.
A fi Prietenul Tau e o Onoare...

Così quando:
A volte ci chiediamo perché gli amici continuino a mandarci barzellette senza aggiungere una parola.
Forse questo può spiegarlo.


Asa ca:
Uneori ne intrebam de ce prietenii continua sa ne trimita anecdote (bancuri) si ppsuri, as adauga eu, fara sa adauge un cuvant.
Poate asta ar putea sa explice.

Quando si ha molto da fare, ma si vuole restare lo stesso in contatto, che cosa si fa?
Si mandano barzellette.


Daca ai multe de facut,dar vrei sa mentii contacul,ce faci?
Trimiti bancuri.

Quando non si ha nulla di particolare da dire, ma si vuole restare lo stesso in contatto, si mandano barzellette.

Daca n-ai nimic deosebit sa spui, dar totusi vrei sa mentii contactul, trimiti bancuri.

Quando si ha qualcosa da dire, ma non si sa bene cosa, o non si sa come, si mandano barzellette.

Daca ai ceva de zis, dar nu prea stii ce, sau cum, trimiti bancuri.

Anche per far sapere a qualcuno che ci si ricorda ancora di lui, che lui è ancora importante che cosa si fa?
Si manda una barzelletta.


Si chiar pt a-l face pe cineva sa stie ca nu l-ai uitat, ca e inca important pt tine, ce faci?
Ii trimiti un banc.

Così la prossima volta che ricevete una barzelletta, non pensate che vi hanno mandato soltanto un'altra barzelletta, ma che oggi il vostro amico dall'altra parte del computer ha pensato a voi e vi ha mandato un sorriso.

Asa ca data viitoare cand primiti un banc, nu va ganditi ca iar v-a trimis un banc, ci ca azi prietenul vostru din partea cealalta a computerului v-a trimis un suras.

Niciun comentariu: