Cork Best Grafitti

Desi fotografiile de mai jos le-am publicat deja in http://picasaweb.google.com/viorea4u/ un articol vazut de curand mi-a dat ideea de a face o selectie cu mesajele intalnite pe zidurile cu grafitti din Cork. Marturisesc ca nu sunt chiar preferatele mele in ce priveste acest gen de arta murala.





Daca faceti click pe poza veti vedea ce mi-am zis atunci cand am pus piciorul in avionul ce ma ducea departe de Irlanda.







OK, asta nu e un grafitti, e o reclama, dar macar stim unde se afla "Luminita de la capatul tunelului"

Parerea lor.

Pe un zid dintr-un cartier cu locuinte sociale.

Flower Power

Liberte, Egalite, Fraternite

Copiii rezolva problemele lumii

Artists beyond control

Tot in copii ne e nadejdea

Recomandare CNA:

A se citi dupa miezul noptii!

Love Story

Mesaj electoral

"Si ei sunt fratii nostri!"

Picasa Web Album

Inainte de a spune cate albume am mai publicat de ieri pana azi (si sunt multe) am sa incerc sa dau cateva detalii tehnice despre fotografii si postarea lor (iar o sa-mi zica fiica-mea madam multemedia, cum a vazut ea intr-o reclama f nostima).

Inainte de toate am sa spun ca pt fotografii adevarati o poza buna trebuie sa surprinda multe detalii si, cel putin teoretic, sa contina multi pixeli. Intr-adevar o poza cu putini pixeli are un aspect mai aspru, dar, asa cum am citit pe blogul lui David Pogue (n-o sa dau linkul aici) nr de pixeli nu e esential pt claritatea pozei. In plus dimensiunea ocupata pe disc de poze cu multi pixeli creste considerabil.

Pe scurt, o poza de 7MB sau chiar numai de 4MB nu e neaparat mai artistica sau mai clara decat una de 1,2MB (aceasta e setarea aleasa de mine) dar daca dimensiunea pozei e mai mica incap mai multe fotografii pe cardul de memorie (eu am primit unul cu capacitatea de 468MB, cu experienta capatata am facut cadou fiicei, nepoatei si ginerelui meu un card de 1GB).

Totusi, pt publicarea gratuita a pozelor dimensiunea de pe camera este f mare, Picasa (care apartine de Google) ofera numai 1024MB, iar Flickr (care aprtine de Yahoo) e si mai restrictiv limitand nr albumelor la 3 intr-o luna iar nr pozelor la 200 (nu stiu daca luna urmatoare poti pune alte poze gratuit, eu am renuntat la serviciile lor cand au inceput sa-mi ceara in mod insistent bani). Exista si alte oferte de publicare gratuita a pozelor dar eu sunt multumita cu Picasa.

Multumirea are drept motiv si faptul ca am invatat repede sa gestionez modul de publicare. Am observat, deschizand alte albume, ca pozele de dimensiuni mari se incarca f greu si ma plictisesc daca vreau sa vad mai multe. Am ales ca dimensiune a pozelor publicate maximum 100KB (rareori depasesc, mai mult din neatentie), mai ales ca programul de redimensionare folosit e Irfan 4.0. Nu pot sa le multumesc indeajuns inimosilor specialisti care fac un adevarat act de binefacere punand la dispozitia tuturor amaratilor un instrument atat de util.

Microsoft are propriul program de vazut si prelucrat poze, ACDSee, dar il livreaza numai contra cost, in plus e destul de greoi de folosit. Destul de greoi din acest punct de vedere e si Picasa dar are multe alte avantaje, principalul fiind posibilitatea de a ordona pozele in albume inainte de ale publica, precum si viteza de incarcare.

Eu am publicat pana acum 73 de albume (si mai am in stoc) nu mai reusesc sa contabilizez cate poze sunt in total, pot spune ca pe travel discurile mele (alta inventie minunata, pt ca am un calculator cam vechi si cu capacitate mica, nu se compara cu cele care au memorie de 100GB) am cel putin 6GB numai cu poze din aceasta calatorie, iar Picasa ma anunta ca am consumat 37,53% din cei 1024MB alocati.

Acum e adevarat ca mi-e cam teama sa nu ajunga criza si in acest domeniu si sa ni se limiteze accesul la minunile internetului noua, celor care de fapt suntem niste cersetori.

Si acum atentie, incep sa pun linkuri catre albumele publicate (multumesc Diana pt ca m-ai invatat cum s-o fac in mod mai elegant, chiar daca mai gresesc).

Albumul cu poze din 17 octombrie poate fi gasit aici , cel cu poze din 18 octombrie poate fi gasit aici , impresiile la cald din acele zile le gasiti in Jurnal http://google-viorica.blogspot.com/2008/10/jurnal-de-calatorie-cork-19-octombrie.html , albumul cu poze din 20 octombrie este aici , iar impresiile sunt http://google-viorica.blogspot.com/2008/10/jurnal-de-calatorie-cork-20-octombrie.html . Am mai publicat ieri si un album, sa zicem cu grafitti, desi e vorba mai degraba de pictura murala, cu poze facute in Shandon, am vazut scara din autobuz si am mers in alta zi pe jos special ca sa le pot poza, albumul poate fi vazut aici .

Azi iar am dat dovada de harnicie si am publicat niste albume mai voluminoase (se apropia finalul sejurului si mise parea ca mai sunt atatea lucruri interesante, in special de detaliu) cu ar fi cel din 21 octombrie, cand am facut o lunga excursie cu tel final portul si docurile lui (de fapt docurile sunt mai in aval, le-am vazut din tren cand am mers la Fota, eu am pozat cheiul si silozurile) care poate fi vazut aici , am scris despre aceasta excursie http://google-viorica.blogspot.com/2008/10/jurnal-de-calatorie-cork-22-octombrie.html , de asemenea am publicat pozele facute in ultima excursie aici si darea de seama http://google-viorica.blogspot.com/2008/10/jurnal-de-calatorie-cork-24-octombrie.html , am mai descoperit, redimensionand pozele facute cu matza, pe care le voi publica mai tarziu, niste poze facute pe 1 septembrie, publicate aici .

Mai am de publicat din pozele facute in Irlanda (pt cei interesati pozele cu familia nu le pun pe net) vreo 8 albume, de dimensiuni mai reduse, cu niste obsesii de ale mele, dar si ultimul album cu grafitti, care are un mesaj drag inimii mele.

Albume cu Grafitti si Pictura Murala

Printre temele urmarite atunci cand faceam fotografii un loc important l-au ocupat grafittiurile si pictura murala, de aceea am doua foldere doldora de fotografii din care am scos mereu cate putin spre publicare. Azi am hotarat sa las un singur subfolder nepublicat, veti intelege mai tarziu de ce, sau poate veti ghici daca veti reciti ce am scris pe 19 octombrie.

Intre timp, publicand un album intitulat Copiii salveaza lumea am inteles atat cauzele crizei financiare actuale (mai exact cine se face vinovat de producerea ei) cat si care e solutia.

E f simplu, chinezii au descoperit secretul de mii de ani, se gaseste in orice manual de Feng Shui. Scrie acolo ca daca lasi ridicat capacul de la toaleta, robinetele sa picure si usa de la WC deschisa toata agoniseala se duce pe apa Sambetei (ma rog, ei vorbesc numai de apa, doar la noi e sambata vinovata, la ei indicatia din Feng Shui se aplica in toate zilele saptamanii). Acum spuneti si voi: cam cati barbati din lumea asta mare lasa jos capacul de la toaleta dupa ce se usureaza? Ei, si asa am descoperit vinovatii de criza financiara.
Acum solutia e la indemana oricui: Instalatorul Polonez sa repare toate clantele de la usile salilor de baie si sa inlocuiasca toate garniturile defecte; nevestele, fiicele, mamele, surorile, iubitele, amantele sa plesneasca toti barbatii de cate ori lasa capacul ridicat si gata, bunastarea se va reintoarce in toate casele.

Am mai publicat alte 4 (patru) albume: unul mai bogat cu peste 100 de grafitti ,unul cu pictura murala si grafitti , unul numai cu pictura murala si unul numai cu grafitti.

Data viitoare voi publica din nou albume din excursii dar mai am albume cu teme. Iar pe cei care se indoiesc de valabilitatea solutiei gasite de mine pt criza mondiala ii invit sa vada ce etichete am pus acestui articol.

Albume cu fotografii de suflet

Cand inca mai mergeam la serviciu traversam, in drumul spre casa, un mare maidan creat de Ceausecu prin celebra miscare a mainii. Avea planuri mari cuplul prezidential, intre altele se zvonea ca vrea sa darame blocurile noastre (chiar la strada exista si acum niste foste fundatii ale unor blocuri ramase pe vecie in stadiu de proiect). Maidanul acela era vesnic plin de gunoaie dar cand veneam seara mergand spre vest, cu ochii la minunatele culori schimbatoare ale apusului, care pictau cerul in cele mai suave nuante de roz, mov, portocaliu pal, argintiu, etc in acele putine si mult prea trecatoare momente mi se umplea sufletul de o negraita frumusete si uitam de tot uratul dimprejur. Iar daca mai aveam norocul sa fie pe cer si "aripile de ingeri", cum le spuneam in sinea mea norilor ciro-stratus, atunci clipele de fericire erau depline. Singurul regret era ca nu aveam o camera foto sa imortalizez, in mod imperfect, desigur, acele clipe.


In Cork am reusit, zic eu, sa surprind cateva apusuri spectaculoase, dar senzatia aceea de frumusete circulara a apusului innorat vazut cu ochiul liber nu am putut s-o cuprind in albumul Apus de soare.


Cu rasaritul de soare n-am prea fost prietena dealungul vietii, nefiind tip "ciocarlie", dar in Cork am fotografiat spre est niste cadre cu soarele aproape de rasarit, pe care le-am pus si pe ele intr-un album.



Am scris in jurnalul de calatorie ca vedeam mereu avioane trecand destul de jos pe deasupra, am incercat de multe ori sa le fac poze, uneori am si reusit, in albumul cu apus de soare s-au ratacit doua din ele. Poate candva o sa fac un album numai cu poze de avioane. Bineinteles ca avioanele nu stateau pe loc sa le fac eu poze, uneori, mai ales daca era cerul senin, eram convinsa ca am facut o poza reusita dar cand s-o vad era doar albastrul cerului pe ecran.



Ca sa raman la poze de suflet am publicat si un album cu singura biserica in care am intrat, St Francis Church. Am pozat cateva icoane, erau mult mai multe dar nu voiam sa deranjez prea tare credinciosii care venisera sa se reculeaga acolo. Unele poze cu vitralii sunt mai neclare, probabil ca difuzia luminii e explicatia.



Pt ca tot am vorbit de clipe fericite am citit la Vlad despre o leapsha care ar fi plecat de la Tudor Chirila : "Trei momente pe care aş vrea să le retrăiesc" . Eu n-as mai vrea sa retraiesc nici un fel de momente si am scris un scurt comentariu in acest sens:

<Cat despre retrairi, ca una mai traita decat multi dintre voi adevar adevarat va zic voua sa fiti atenti ce va doriti, sa nu se implineasca. Frumusetea vietii tocmai in asta sta, ca nu mai putem retrai intocmai si la fel nici momente fericite si nici nefericite, ca daca ne-am invarti mereu in bucla precum Groundhogul ala ne-am plictisi de moarte, dar si de viata.>

Cork 10, 11, 12 13 Octombrie Fotografii

Am publicat azi 5 albume, nu doar 4, cum ar rezulta din titlu.
Primul publicat e facut din bucati, cuprinde poze facute in Port of Cork si docuri. Am colindat pe acolo de trei ori, am scris despre ce am vazut aici , aici , si aici .

E cazul sa fac o corectie, in caz ca cineva reciteste articolul din 19 octombrie: nu Lia a exclamat "sunt de-ai nostri" (e prea mica pt a-si da seama) ci Maria. Poza respectiva o voi publica, probabil, data viitoare.

Dupa cum am mentionat si in titlu am mai publicat albume cu fotografii facute pe data de 10 octombrie, 11 octombrie, 12 octombrie si 13 octombrie. Ca sa nu mai plictisesc cititorul cu ce impresii mi s-au format atunci il trimit la aricolele publicate pe 5-12 octombrie si 13 octombrie.

Intr-unul din albumele publicate azi e si un autoportret.

Cork, Fotografii facute in2,3 si 4 octombrie

Sotul meu ma intreaba mereu daca nu m-am plictisit lucrand de atata timp sa public poze. Raspunsul invariabil e nu. Adevarul e ca revazand pozele imi amintesc acele momente in care, aflandu-ma intr-un oras nou, descopeream mereu lucruri interesante. Bineinteles ca si aici se petrec lucruri interesante, doar suntem in plina campanie electorala, dar parca e mai relaxant sa-mi amintesc de excursii decat sa ma stresez de pe acum pt ca iar vom fi dezamagiti dupa alegeri, sau sa casc gura la tot felul de vedete prefabricate sau nu si la pseudomondenitatile lor.

In plus am inceput sa citesc "Vindecatorul" lui Sebastian A. Corn, gasit cu oarecare greutate la Libraria de pe Iuliu Maniu, unde am exercitat o mica presiune asupra vanzatoarei spunandu-i ca puteam sa-l cumpar de pe net la un pret mai redus (era adevarat) dar ca prefer sa-l cumpar din librarie (si asta era adevarat) si atunci s-a indurat sa caute cartea in computer, sa vada ca are 2 exemplare si sa rascoleasca prin strafundurile unui raft de unde a scos minunea dorita. Mai stau in asteptare "Rama" lui Arthur Clarke (am citit volumele 2, 3 si 4 din tetralogie dar tocmai pe primul nu l-am gasit la British Council) si un f gros volum din Dune editie integrala (am citit o parte din el, in traducere, dar unul din motivele pt care am invatat limbi straine a fost ca mi-am dorit sa nu existe intermediari --urasc intermediarii, mai ales pe cei din piete-- intre mine si opera originala).

Dar o sa fac asta mai pe indelete cand o sa termin cu multele poze facute in Cork si Germania, deocamdata mai am de semnalat niste albume publicate: Cork 2oct08 , Cork 3oct08 ,daca vreti sa recititi ce m-a impresionat atunci puteti sa mergeti aici , precum si Cork 4oct08 .Pentru ca excursia din 4 octombrie a fost f lunga nu mai rescriu aici tot ce am vazut, descrierile le gasiti aici iar aici am consemnat o f frumoasa legenda a Lacului Cork.
,

Ultimele albume de fotografii facute in luna septembrie

A dat Domnul si am reusit sa public toate albumele facute in septembrie. Ultimele publicate sunt cele din 30 septembrie , dar (na, ca m-am laudat degeaba) au mai ramas fotografiile facute la Crawford Art Gallery, unde am facut douavizite si intentionez sa fac un album numai cu pozele facute acolo. De asemenea la Lacul Cork am fost de doua ori si mi s-aparut mai util sa fac un singur album cu pasaretul de acolo.

Cine acitit jurnalul stie ca pe 28 Septembrie am fost la Blarney si am facut doua dari de seama amanuntite cu ce s-aintamplat atunci publicate aici si aici. Deocamdata las eventualilor privitori placerea de a descoperi avertismentul despre taur si podul acoperit de iarba, ca si Piatra Elocintei si celelalte minunatii din albumul Excursie la Blarney , poate o sa am candva timp si tragere de inima sa reiau la puricat cele 198 de fotografii din acest album (gata, v-ati speriat si nu mai vreti, pacatul vostru) si o sa scriu ici colo cateva explicatii sub poze.

Pentru ca am amintit in mai multe randuri despre animalele pecare le vedeam pasunand pe langa Complex, am facut si cu ele un album , alegand drept coperta un taur care mi s-a parut ca ar fi putut deveni periculos daca nu ne-ar fi despartit un gard solid.

Special pt Castil si Fiul (dar nu numai pt ei)

Am mai spus ca am un folder special cu grafitti si pictura murala,din care mai rup din cand in cand cate o bucatica si fac albume. Pt ca deja Castil si Fiul si-au exprimat intai dorinta, apoi recunostinta pt asemenea initiative din partea mea le mai dedic doua albume, unul cu grafitti de pe langa Beamish, altul cu pictura murala de la Reliance, despre care am tot vorbit in jurnal.
Sper ca nu sunt chiar atat de ocupati cu campania electorala incat sa nu le mai arda sa faca din cand in cand cate o scurta vizita pe blogul meu.

Noutati pe Picasa

Din noianul de poze facute am mai compus cateva albume. Am inceput sa ma descurajez vazand ca am ajuns abia la 27 septembrie iar valul de fotografii incepe sa-mi ajunga pana la gat, in curand tinzand sa ma innece. Mi s-ar putea reprosa ca nu ma obliga nimeni sa pun poze pe net, si asa si e, daaaar, pt ce am facut eu de atatea ori click pe aparatul foto si pe tastele computerului daca nu se bucura si altii vazand macar in poze ce am vazut eu viu si natural?

Deci le-a venit randul pozelor facute pe 23 septembrie , o parte din cele facute pe 25 septembrie si cele facute pe 26-27 septembrie.

Ca sa va reamintiti ce impresii am asternut in jurnal atunci puteti sa revedeti jurnalul (daca nu v-ati plictisit deja de lungile lui articole) aici si aici . Spun asta pt ca, in timp ce-mi publicam jurnalul, am primit reprosuri ca frustrez cititorul pt ca povestesc mereu ce am mai pozat dar nu pun nici o poza. Intre timp am posibilitatea sa pun poze, dar e posibil ca cititorii sa fi uitat ce reprezinta ele, iar eu as vrea sa mai apuc cateva ore de somn noaptea, deci nu mai am tragere de inima sa reamintesc ce mi s-a parut mie demn de semnalat prin pozele facute.

Am mai facut un album si cu fotografii ale Catedralei Fin Barre. Si am sa contrazic chiar acum cele scrise mai sus pt ca vreau sa spun ca atunci cand am vazut catedrala mi s-aparut un monument de arhitectura deosebit de valoros, mai ales prin multimea de statui si decoratii ale fatadei. Intre timp am vazut Domul din Koln iar admiratia mea pt catedrala corkeza s-a mai diminuat, dar e inca vie.

Si asa, in timp ce lumea se strofoaca cu (cacofonie intentionata) uninominalitatea alegerilor baba se piaptana cu poze si amintiri.
Si cat as vrea sa apuc sa povestesc despre cum am fost in campanie electorala la ultimele alegeri din iepoca de aur! Ce vremuri, ce bataie de joc! Oricat se straduiesc tovarasii de acum (si nu ma refer numai la Mizileasca cea mica) nu reusesc sa atinga maretele culmi ale ipocriziei de atunci.

Vreu sa spun ceva si despre lehamitea unora de a merge la vot. Am aflat ca in colegiul nostru ar candida insusi EL, Regele Paranoiei, cel ce a facut atata circ cand cu Raportul Tismaneanu. Credeti ca e cazul sa stau acasa si sa-i dau o sansa?

Excursie la Fota-Fotografii

La Fota, unde UCC (Universitatea din Cork) a achizitionat un teren, se afla un Zoo (pe acel teren) de o factura deosebita de alte gradini zoologice. Acolo, cu exceptia gheparzilor (cheeta) care stau intr-un fel de tarcuri si a maimutelor care au "domiciliul" pe niste insule special amenajate majoritatea animalelor pot circula liber fie pe tot teritoriul gradinii, fie in spatii delimitate de santuri nu f adanci. Este cazul girafelor, zebrelor, strutilor, orix (niste antilope cu coarne f lungi) si emu care impart frateste un spatiu comun, sau al bizonilor si guanacilor, aflati in alt spatiu, comun ambelor specii. Am vazut mara, niste rozatoare, cam peste tot, cangurii circula si ei liberi.

Aceasta idee organizatorica, de a respecta cat mai mult conditiile naturale in care traiesc speciile in libertate a facut ca in acest zoo sa se nasca pui de girafa sau de cheeta, lucru mai rar intalnit in alte gradini zoologice.

Noi am mers la Fota in doua zile consecutive, prima a fost una din f rarele zile complet insorite, fara pic de nor pe cer, in drum spre gara am facut poze la tot ce mi s-a parut mai interesant, in special pe strada care duce la gara, o strada paralela cu cheiul care delimiteaza centrul de restul orasului, dar aceasta strada nu face parte din centru. Pe strada sunt magazine, restaurante, hoteluri, o biserica baptista, un teatru si puburi. Pozele facute in prima zi le-am divizat in doua albume, unul intitulat Cork-Fota si Retur 20sept08, altul Fota Zoo 20sept08.

Ziua de 21 sept a debutat cu un cer noros, care ne-a cam racit elanul de apleca din nou ladrum dar, treptat-treptat s-a mai inseninat si am hotarat sa mergem sa vedem Fota House si Fota Garden. Pe drum spre gara iar am facut niste fotografii, aflate in albumul Cork-Fota si Retur 21sept08 . Ca sa ajungem in Fota Garden trebuia sa trecem din nou prin Zoo, de data asta am pozat mai mult girafe (am stat mai putin), am ascultat o conferinta despre cheeta dar Fota House n-am mai vizitat-o, pt ca am ajuns prea tarziu, dar era si in renovare, cum se poate vedea din pozele postate in Fota Garden 21sept08 , unde se vad si fotografii facute in arboretum. La intoarcere am trecut printr-un spatiu verde (am aflat intr-un tarziu ca nu aveam voie pe acolo, si motivul era ca ne despartea doar un gard de turma de bizoni care a luat-o la un moment dat la goana, de se zguduia pamantul sub copitele lor).

In Fota Wildlife Park (zoo), pe langa "savana" erau din loc in loc panouri cu pozele girafelor, cu numele lor si cu invitatia de a le identifica dupa dispunerea petelor de pe corpul lor. nu stiu daca a dat cineva curs acestei invitatii, doar girafele se plimbau din loc in loc, nu erau impaiate sa stea intr-un punct unde sa fie facute observatii amanuntite asupra petelor. Curios ca pt zebre nu existau panouri asemanatoare, poate pt ca zebrele nu se apropiau atat de mult de margine precum girafele.

Pt ca de cand am inceput sa aplic cele invatate de la fiica mea mai mare despre cum se pun linkuri in mod mai elegant fac mereu greseli, o sa pun din nou link pt Cork 17sept08 La Biblioteca , sper ca de data asta nu am mai gresit.

Albume cu poze facute pe 16,17, 19 si 22 septambrie 2008

Am reusit sa public si alte albume de fotografii din Cork. Primul publicat contine pozele facute pe 16 septembrie 2008, cand am hotarat sa refac folderul cu poze de pe 7 septembrie, care, am descoperit cu mare durere, era gol atat in "originale" cat si in "back up".

Am luat deci harta, mi-am amintit ca gasisem un traseu spre centru mai scurt decat traseul autobuzului si am pornit la drum. Toate bune si frumoase numai ca am gresit drumul si am colindat, fara parere de rau,pe strazi pe care nu mai umblasem, chiar daca am coborat la un moment dat pe o scara plina de gunoaie, aflata langa o casa care era mai mult de jumatate nelocuita, parand semiparasita. Am facut click pe camera foto si au rezultat 169 de poze care pot fi vazute la aceasta adresa.

In drum am trecut pe langa un liceu, nu stiu daca de baieti sau de fete, am reusit sa pozez si niste elevi in uniforma, am coborat pe strada principala din Shendon spre cheiul raului Lee, North Chanel, am trecut prin fata unei biserici trecuta in toate ghidurile turistice (initial am crezut ca Dominican Priory, aflata in spatele bisericii, e acel obiectiv turistic, si ma intrebam cum se cheama frumoasa biserica ce are fatada in stil de templu grec, cu o mare statuie a fecioarei in varf dar fara cruce, ulterior mi-am dat seama ca e St Mary Church).

M-am invartit un timp prin centru si la intoarcere iar am gresit drumul si am ocolit pe langa beraria Heineken. Desi vanam, intre altele, grafitti, nu m-am mai urcat atunci pe scara care ducea spre niste grafitti. Totusi, m-am bucurat ca am reusit sa pozez cocosul de pe Gurranabraher Credit Union (o fi intrat in criza?, n-as crede) si biserica din apropiere. Pt ca n-am vazut nicaieri vreo placuta care sa spuna ce fel de biserica e (banuiesc ca e catolica, dar am vazut multe biserici: dominicana, franciscana, baptista, presbiteriana, etc, fiecare din ele avand tablita pe care scria numele, doar asta nu) si carui sfant e inchinata am aflat numai, de la un om care a iesit pe usa din dos a bisericii, ca se numeste, ca si cartierul, Gurranabraher.

Mi-a placut si o casa care avea ca decoratii niste mozaicuri, era undeva prin Gurranabraher, parca. Ca sa nu ajung acasa cu mana goala am mers si la Lidl pt cumparaturi (am intrebat pe cineva cum ajung mai repede acolo) si pe drum am pozat ceva ce numai pe acea strada care trece pe langa complexul unde am locuit am vazut: Trafic Calming, probabil ca, fiind mai la periferie, se faceau curse de masini si in felul acesta i-a potolit.

In ziua urmatoare am mers pe jos pana la biblioteca din Bishoptown, aflata langa Wilton Mall, destul de departe de casa. Am coborat pe langa City Gaol, am trecut pe podul cel tremurator (pod pietonal) Daly Bridge, pe langa stadion, am traversat Fitzgerald Park si UCC (Universitatea), am trecut pe langa Manastirea Imaculata Conceptiune si o veche si interesanta scoala numita Glasheen si am ajuns insfarsit la Biblioteca, langa care se afla si biserica St Joseph, dar pe care n-am mai pozat-o. Toate acestea si inca altele le puteti vedea aici.

Pe 19 Septembrie in Cork a avut loc o premiera: Cork Culture Night. Probabil a fost f interesanta. "Noaptea" culturala a inceput la 5, multe din locatii s-au inchis destul de devreme, pe la 9, dar unele au stat deschise ceva mai tarziu. Pt ca nepotica a avut ora de Tae Kwon Do de la 7, am mers toti dupa ce a terminat ea, de aceea am reusit sa vedem Lewis Glucksman Gallery, dupa ce am facut o scurta tura prin Universitate, a carei arhitectura neogotica mi-a placut f mult, Quadrangle fiind construit de englezi, cu ceva timp in urma, destul de mult, dar nu mai stiu cat, Fenton Gallery, (am facut niste poze acolo dar au fost atat de nereusite incat le-am sters) am reusit sa vad singura niste studiouri ale unor pictori tineri, n-am pozat nimic acolo, nu prea mi-a placut ce au creat ei, am mers prin centru la o pizza si am terminat la o expozitie cu tablouri pictate cu culori acrilice, mi-ar fi placut sa pot pastra pozele facute acolo dar nu mi-a placut de loc cum aratau si am renuntat si la ele. In schimb am vazut niste grafitti interesante langa beraria Beamish, pe care le-am pozat alta data, le voi pune intr-un alt album. Sper ca pozele nocturne or sa placa si altora. Albumul e aici.

Luni, pe 22 septembrie am facut o excursie pe traseul urmat in Culture Night. La lumina zilei am vazut mai multe locuri, intre altele si o manastire, Holly Trinity Church, s.a., care se gasesc la aceasta adresa. Am pozat atunci si grafittiurile de langa Beamish, dar pt ca am muncit destul in noaptea asta le voi prelucra si publica alta data, mai ales ca am fost de doua ori pe strada aceea si de fiecare data am gasit alte grafitti pe cea mai mare portiune din zid.

Colindand prin Cork pe ploaie, fotografii

Iar a dat harnicia peste mine. Dupa ce mi-am sters lacrimile (de necaz, ce credeti!) cand am constatat ca frumutetea de travel disc care se putea folosi si pe vechea noastra rasnita care are instalat Windows 98 si de pe care voiam sa mai copiez niste materiale (nu poze) a dat in primire si refuza sa mai inregistreze ceva pe el (l-am dus si la un "doctor", cam prea tinerel dupa aspect dar care categoric are mai multa experienta IT decat mine, am fost sfatuita sa-l arunc), m-am felicitat ca aveam back up la acele poze (de fapt discul era un back up), am reorganizat toata "zestrea" de poze facute in timpul calatoriei si am inceput sa redimensionez poze pt publicare.

Dar mai intai vreau sa spun cateva cuvinte despre doua albume publicate acum o saptamana. In cel cu poze facute in 11-12 septembrie am incercat sa creez o imagine a cartierului in care se afla supermarketul Super Valu, cu casele lui tip vagon, parcul mare cu iarba f verde dar in care jucariile pt copii (leaganele) nu au rezistat nevandalizate mai mult de o zi (si zau ca locuitorii aratau cat se poate de "naturally", cum zic ei, adica erau irlandezi get-beget, adica celti, nu neam de daci), si care se incuia noaptea, ginerele meu spunand ca astfel se dezvolta calitatile atletice ale tinerilor irlandezi care sar gardul destul de inalt, cum se face oriunde e ceva interzis, cu marea "mosie" Apple dar si cu troita aparata de grilaj si ferecata cu lacat (am vazut mai multe troite in aer liber, doar in Shandon mai era una intr-un fel de capela inchisa cu grilaj). In Flori si Copaci sunt si poze cu tufa de trandafiri rosii si macese de cultura care a fost dezradacinata cu putin timp inainte sa plec. Am fotografiat si scoala de fete (cea de baieti e chiar alaturi, in aceeasi curte, se pare ca proletarii nu sunt atat de pudibonzi ca cei mai instariti-- in scoala copilariei mele, invatamantul era mixt, desi in alte localitati erau scoli separate de fete si baieti, dar asta din lipsa de copii nascuti in timpul razboiului, acesta e si motivul pt care am mers la scoala de la 6 ani in loc de 7, cum era legea).

In Turism prin ploaie sunt fotografii facute in ziua in care nepotica a mers la prietena ei pt sleep over, iar noi am profitat de ocazie ca sa facem o plimbare prin zona aceea. Familia prietenei sta aproape de centru, pe o straduta mai ingusta si nu f circulata de masini, plateste 1400E pe luna dar apartamentul in care stau are usa direct din strada, iar fatada casei ar necesita o renovare.
Aproape de locuinta lor am vazut niste case interesante, dar nu prin arhitectura (tot tip vagon, cu usa direct din strada, cu fatada de caramida rosie) ci prin faptul ca pe caramida erau aplicate, din loc in loc, niste placute dintr-un metal cenusiu, gravate cu imagini care mi s-a parut ca merita pozate. Poate daca nu ploua asa tare sau daca eram singura as fi zabovit mai mult ca sa le pozez pe toate, dar in albumul Casa cu Placute sunt cateva care pot crea o impresie. Trebuie remarcat ca doua din placute contin inscriptii, una in engleza, cealalta in celta, in care se spune care onorabil primar s-a ocupat de aceasta problema.

Dar nu numai casa cu placute a meritat vazuta. Umbland prin zona am ajuns la Elisabeth Fort, care avea un afis cu informatii despre istoria acelui fort, care acum este transformat in sectie de politie. Ne-am plimbat nestingherite prin curte, unde mai era un turist. Fiica mea a regretat ca nu ne-am putut urca si pe galeria care ne-ar fi permis sa vedem cartierul de sus.

Am umblat destul de mult fara sa ne pese de ploaie, eu facand mereu click pe camera foto in fata a tot felul de scoli, o capela care tine de catedrala St Fin Barre, am ajuns si la ruinele unei foste manastiri, Red Abbey, unde erau niste panouri cu multe informatii despre istoria acelei manastiri si despre descoperirile arheologice din zona, am vazut si St Nicholas Church (nu cred ca mi-a scapat vreo biserica nepozata de pe unde am umblat, unele chiar de mai multe ori, ma gandeam sa adun pozele din diferite albume si sa fac unul separat cu biserici si catedrale, pe urma am renuntat, nu de lene ci pt ca astfel voi putea rememora cam ce-am vazut in timpul fiecarei plimbari, totusi am si unele albume cu teme, dupa cum se poate vedea la adresa aceasta). Tot in aceasta zi am vizitat, pentru prima oara, parcarea de pe White Street, cu grafittiurile ei dar noi am intrat pe langa St Fin Barre South Parish Community Center. Am intrat si in City Hall (Primaria) sperand sa gasim deschisa o expozitie cu tablouri care era acolo, dar era prea tarziu. Seara am mers la un restaurant cu specific organic, am facut si acolo cateva poze.

A doua zi am mers sa "recuperam" nepotica si, pt ca ii era f foame, am ajuns in centru sa cautam un restaurant. Pizzeria preferata, Gino's, era inchisa si am mers la Gambieri, Am pozat acolo meniul si interiorul (de remarcat ca peste tot unde am luat masa in localuri publice erau tot felul de opere de arta sau fotografii interesante) restaurantului, unde ne-a servit o chelnerita albaneza care statea in Shandon si avea o fetita, Daiana (poate Diana) nascuta exact in aceeasi zi si acelasi an ca si nepotica noastra.

In aceazi am facut o multime de poze cu vitrine, unele mi s-au parut interesante pt ca se vad si cladirile de vis-a-vis. Am pozat mai ales vitrine cu rochii, ca sa se vada cam ce se vinde, deci ce se propune ca moda in Cork. In Knocknaheeny m-au intrebat intr-o zi doua adolescente de unde am luat sapca (vazusem intr-o vitrina in centru unele cu acelasi design, dar nu negre, ca a mea, si din materiale mai subtiri)si candle-am raspuns "Bucharest" au intrebat "Unde?" era clar ca nu auzisera de un magazin cu acest nume. Nu le-am spus ca eu am cumparat sapca de la o taraba din piata.

Pt ca mie mi-au placut firmele de la diverse magazine si restaurante, in albumele mele, mai ales in cele din centru (unde cantitatea de magazine si restaurante pe insula destul de mica e f mare) se vor vedea multe exemple de firme nostime.

In Cork, in special in centru, sunt f multe restaurante, de tot felul, unele cu specific italian, altele asiatic, sunt si vegetariene dar si organic (adica ecologic), precum si Mc Donalds (care poate fi vazut in albumul cu turism prin ploaie), care erau situate in cladiri vechi, spre deosebire de cele de la noi. Puburi sunt de asemenea in multe locuri, in Knocknaheeny ceva mai putine, poate de aceea beau oamenii pe strada.

Pozele facute in centru, tot pe ploaie pot fi vazute aici. Pentru ca am vorbit de placute si albume cu teme, am postat si un album cu trotuarele de pe North Main Street, mai exact cu placutele de cupru gravate, care pot fi vazute aici.

Fotografii noi din Cork, Flori si Copaci, Pictura Murala

Fiica mea se mira mereu ce gasesc eu interesant intr-un oras atat de cenusiu. Dar dupa una din cele mai ploioase veri din ultima suta de ani vegetatia era luxurianta, florile aveau culori deosebit de vii si erau de o marime impresionanta, dar cel mai mult m-a uimit multimea palmierilor, ale caror bobite serveau drept hrana stolurilor de sturzi sau grauri, nu stiu sigur ce fel de pasari erau.
Oricum semanau f bine cu sturzii care vin toamna in copacelul de sub fereastra noastra de la bloc si se hranesc cu bobitele lui.
Multe parcuri de la periferie erau nou infiintate, se vedea asta dupa cat de tineri erau copaceii.

Am scris in jurnal ca cele mai multe case aveau in fata doar cate un petecut de loc, unii locatari au plantat flori si chiar copaci, altii au ales solutia de low maintenance, adica au aruncat pietris sau surcele in chip de spatiu verde, erau multe transformate, cand permitea relieful, in loc de parcare. Multe case aveau in fata jardiniere, altele doar ghivece, cele mai caraghioase mi s-au parut cele in forma de ghete, erau multe care aveau doar niste cosuri cu flori suspendate, cred ca din astea n-am prea pozat.
Intr-una din gradini am vazut in vreo doua seri un calut care pastea, asta pe langa Lidl.

In curtea de la Rezervoire erau multe gunoaie, printre ele au crescut niste tufe de nasturtium (caltzunashi) cu flori deosebit de frumoase, florile si frunzele acestei plante se pot folosi pt salate (desigur, nu cele din gunoaie)

Desi mie personal nu-mi prea plac, f frumoase erau tufele de hortensii (hydrangea), in special unele grena, care cresteau in gradinile de pe strada pe care am mers catre Cork Lough.

Cand am fost la Blackrock Castle am vazut pe sub niste pomi palcuri de ciclame cu flori f mici, maitarziu amvazut si in Fota Garden flori din acestea, crescand libere in pamant, nu in ghiveci ca la noi, ceea ce spune multe despre cat de blanda e clima iarna in Cork.

In drum spre supermarketul Super Valu am pozat o tufa de trandafiri rosii dar cu flori simple, ca de macesi, tufa avea si fructe, acum multi ani, cand erau fetele mici, cumparam de la Plafar fructe din acelea (de trandafir de cultura, sunt diferite de cele de maces) si faceam un sirop f gustos si aromat, imi daduse vanzatoarea reteta (cred ca 1kg zahar la 250g fructe si vreo 5l apa, nu mai sunt sigura, se lasa la fermentat ca un cvas si se bea dupa cateva zile,era f parfumat si plin de vitamina C), tufa din Cork era pe un teren in panta, sub zidul unei case,terenul nu era prea mare. Cu vreo saptamana inainte de plecare am vazut ca cineva scosese tufa din radacini si un baietel se lupta cu ea cu atata furie de ai fi zis ca e un republican din IRA care se lupta cu invadatorii englezi. Mi s-a parut o idiotenie fara seaman dezradacinarea acelei tufe care, prin radacinile ei, impiedeca pamantul sa o ia la vale la prima ploaie mai serioasa.

Am ezitat intre a alege ca o coperta de album o tufa de crini roz, nu mai vazusem asa ceva pana atunci, si niste copaci spectaculosi, au castigat copacii (sunt mai mari :-)
Si in Cork, ca si in Dublin, am remarcat cat de mari pot creste cercelusii atunci cand sunt plantati direct in pamant.

Am o poza cu o feriga, poza e dovada a ce poate face un bun program de prelucrare a fotografiilor, n-am avut lumina buna si feriga iesise aproape neagra, cand am prelucrat-o s-a luminat si si-a aratat adevarata culoare.

Tot in albumul cu flori si copaci se poate vedea si pomisorul cu fructe rosii despre care am spus in jurnal ca era perfect, daca cineva ar fi luat o fructa cred ca i-ar fi stirbit frumusetea.

In oras erau f multe ziduri atat de vechi incat cresteau plante, adesea cu flori, dintre pietrele care le formau. Ba chiar pe unul din ele, aproape de partea de sus, crescuse si un copac, caruia i se retezasera ramurile.

Chiar printre primele fotografii sunt unele cu tufe de fasole cu flori colorate, am semanat si in curtea mamitei niste boabe, chiar au rasarit niste plantute, dar au pierit din cauza secetei, in schimb nasturtium au inflorit f frumos.

In curtea fostei scoli din Strawberry Hill am fotografiat de doua ori. Prima data am bagat aparatul printre zabrele, ba chiar m-am cocotat pe un zid ca sa pot face pozele, a doua oara am vazut pe cineva in prima curte (erau doua curti, dar nu era nici o portita intre ele, doar un spatiu liber) si pt ca mi-a dat voie sa fac poze am reusit sa prind mai multe detalii, dar abia acum am observat ca ceea ce credeam eu ca sunt imagini din jungla africana erau de fapt ilustratii la Arca lui Noe, din care insa lipseau tocmai Noe si familia.

Pozele se pot vedea aici , unde se gasesc flori si copaci si aici , unde pot fi admirate picturile murale din Strawberry Hill.

Dedic albumul cu flori si copaci lui Ioan Castil Valeda, care a scris intr-un comentariu ca le am cu florile.

Alte albume publicate pe Picasa

Am fost mai harnica zilele acestea si am publicat 4 albume cu imagini din Cork, dupa cum urmeaza:
http://picasaweb.google.com/viorea4u/CorkInDrumSpreSupermarketulLidl4sept08#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/CorkExcursieLaBlackrockCastle6sept08#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/Cork1112sept08MergandSpreSuperValu#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/CorkCartierulDeSud11sept08#

In lungile dari de seama despre ce am facut in Cork la data ce apare si pe album am povestit si cam ce am fotografiat si unde. Intr-unul din articole am facut greseli geografice facand comparatii intre cartierele de vest si cele de est. De fapt era vorba despre cartierele din nordul orasului (Catedrala Sf Maria apare in ghidurile turistice cu denumirea de North Cathedral), mai saracute, daca nu chiar sarace deadreptul, locuite pana la independenta preponderent de irlandezi, si cartierele din sud, mai bogate, locuite atunci mai ales de englezi. Daca observatiile mele sunt corecte pe langa North Cathedral si mai ales in Shandon (se vede pe harta din satelit unde e Shandon) locuiesc acum imigranti de origine africana sau asiatica, prin asiatici intelegand indieni sau pachistanezi.
Despre Lidl am aflat de curand ca e un lant de supermarketuri, cu filiale in Italia, de exemplu.
In albumele mele vor aparea din cand in cand poze de avioane, m-a fascinat zborul lor la atat de mica inaltime si am incercat, uneori cu succes, sa imortalizez imaginea lor cu ajutorul camerei foto.
In cartierele din nord sunt f multe case in forma de vagon, urate, dupa parerea mea, proprietatea municipalitatii, care le-a dat spre folosinta celor nevoiasi. Unele din ele, nu stiu din ce motiv, erau oblonite, am trecut intr-o zi pe langa o casa care tocmai se inchidea. Partidul muncitorilor se intreba, retoric cred eu, de ce sunt case "boarded" cand 5000 de oameni nu au locuinta.
Am un album separat cu flori si copaci, deasemenea mai am albume cu pictura murala si grafitti. Mai am inca mult de lucru pana sa public tot ce se merita din pozele facute.
Fotografiile nu le-am facut numai pt mine, ci ca sa se bucure si eventualii mei cititori de cele ce am vazut eu.
Desigur, eu prezint doar un coltisor de realitate, poate ca atunci cand ati citit articolele v-ati imaginat lucruri mai spectaculoase sau mai frumoase, poate arta fotografica asteapta alt autor sa prezinte orasul in care am locuit aproape doua luni (adica eu nu ma pretind artista de fotografii, sa fie clar).
Si sa stiti ca am inceput sa ma uit la stiri, sa ascult radio, as avea destule de comentat despre "uite greva, nu e greva" si alte evenimente la zi, dar acum am alte treburi, mai importante (pus muraturi, spalat rufe, prelucrat si publicat poze, etc).

Piticii de gradina

Cand mergem pe DN2 spre Urziceni trecem pe langa o curte plina de pitici de gradina, ba exista chiar si un cal in marime naturala care cred ca e tot din ipsos. Nu stiu daca Ciupercutza http://ciupercutza.wordpress.com/ si-a procurat de acolo piticul ei de gradina, dar eu m-am hotarat inca de la plecarea in Irlanda sa ma uit cu atentie in gradinile oamenilor si sa pozez piticii intalniti. La inceput n-am prea gasit pitici propriu zis, doar niste statuete din diverse materiale. M-am bucurat mult cand am gasit primii pitici, vreo 3. Dedic albumul publicat la http://picasaweb.google.com/viorea4u/PiticiiDeGradina#
Ciupercutzei si piticului ei.

Jurnal de calatorie Multumiri

Acum, cand am incheiat jurnalul, am inteles de ce multe carti au o pagina speciala de multumiri.
Nu din spirit de imitatie, ci pt ca simt ca e necesar, vreau sa public si eu pagina mea de multumiri. Le voi pune asa cum imi vin in minte, nu in ordinea importantei.
Vreau sa le multumesc fiicei mai mici, ginerelui si nepotelei pt ca mi-au dat prilejul sa fac aceasta calatorie, ca si pt aparatul foto primit in dar, pt ca au facut tot posibilul sa lucrez la calculator si pt ca m-au iertat cand am stricat calculatorul cel bun, pt rabdarea pe care au avut-o cu mine.
Vreau sa-i multumesc sotului meu pt ca, facand economii, lucru de care eu nu sunt capabila, am putut sa-mi permit sa cumpar "parafernalia" necesara pt facut si transferat poze.
Ii multumesc fiicei mai mari pt ca mi-a recomandat-o pe Ciupercutza, ca si pt observatiile facute in ce priveste redactarea articolelor, am inteles ca au devenit mai citibile.
Ii multumesc Ciupercutzei pt imboldul dat in continuarea acestui blog, pe care-l cam abandonasem intr-o vreme, si schimbarea continutului sau, ca si pt toate indrumarile date in materie de bloggerit.
Le multumesc tuturor celor care au trimis comentarii, chiar daca nu le-am publicat pe toate.
Le multumesc tuturor celor care au citit insemnarile mele si nu s-au plictisit (ba chiar si celor care le-au citit din respect pt mine, chiar daca s-au plictisit).
Ii multumesc si lui Dono ca m-a pus pe blogrollul lui pt ca, din zecile de mii de persoane care ii acceseaza blogul, cateva se ratacesc si pe al meu.

Albume noi de fotografii

Am facut multe poze cand am fost in Cork, asa cum am scris si in jurnal, mi-a placut sa merg pe jos si sa fotografiez ce mi s-a parut mai interesant. Unele cladiri, mai ales catedralele si bisericile, le-am pozat de mai multe ori, din diferite unghiuri, cautand sa surprind si unele detalii mai interesante. Pe masura ce coboram de pe colina incercam sa fotografiez si panorame, imi parea rau ca aparatul nu are un obiectiv mai bun. Unele poze au iesit mai intunecate, le-am prelucrat pe un computer inca mai vechi decat cel de pe care scriu acum, cu ecranul deja innegrit, si acum vad ca le-am dat prea multa luminozitate, si nu mai pot sa le "intunec", pt ca nu mai am acel program la dispozitie.
Sper ca aceste albume, facute pe 2 si 3 septembrie, o sa placa si altora macar un pic, daca nu se poate atat cat mi-au placut mie.
http://picasaweb.google.com/viorea4u/Cork2sept08#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/Cork3sept08#

Fotografii noi din Cork

Fotografiile pe care le-am publicat acum sunt de fapt mai vechi,unele facute in trenul Dublin-Cork
http://picasaweb.google.com/viorea4u/DubblinCork29August2008#
celelalte fiind facute in primele zile ale sejurului in Cork:
http://picasaweb.google.com/viorea4u/Cork30aug2008#
http://picasaweb.google.com/viorea4u/Cork31Aug2008#
in unul din ele sunt fotografiile ale Catedralei Fin Barre, care m-a impresionat prin frumusetea statuilor si maretia constructiei, dar acum, prin comparatie cu Domul din Koln, mi se pare mai putin impresionanta.

Jurnal de calatorie 28 octombrie 2008 Konrad Adenauer Aeroport--Aeroportul Baneasa

Seara m-am uitat pe biletul de la German Wings, compania cu care am calatorit si la venirea in Bonn. Era in germana dar am inteles ca avionul pleaca la 12:10. Am plecat relativ devreme la autobuzul spre aeroport, n-am asteptat prea mult, nu m-am mirat ca la check in nu era nici un calator, mi-am zis ca vor veni mai tarziu, la ghiseu stupoare, avionul pleca peste 10 minute. Reamintesc ca pe copia in engleza a emailului de la German Wings scria categoric ca ultimul check in se face cu 30 de minute inainte de plecarea avionului. Eram asa de confuza ca nu intelegeam nimic, le-am dat copia de pe email si functionarele m-au intrebat daca plec la Dublin: era clar, incurcasem rau borcanele, adica orele de decolare, avionul de Bucuresti trebuia sa decoleze la 11:20, nu la 12:10. Functionarele au intrebat pe cineva la telefon daca pot sa-mi faca check inul, li s-a raspuns afirmativ si am pornit in goana spre Departures, Vasile primul, alergand ca la cros, Lia dupa el si eu gafaind cat ma tineau plamanii la urma. Le-am aruncat cate un pupic fugitiv pe obraji si am continuat crosul, fara sa mai privesc in urma. Nu se mai punea problema de indelungi imbratisari, de repetate fluturari de maini, de intoarceri de cap ca ne mai vedem odata, de lacrima in coltul ochilor, etc. Am ajuns abia tragandu-mi sufletul la controlul de securitate, am spus ca avionul decoleaza peste 10 minute, am aruncat pe banda valiza, poseta, jacheta, caciula si am trecut prin poarta. Poarta zbaaarrr. Mi s-a spus sa scot totul din buzunare, am aratat ca am nasture de metal la blugi dar m-am executat, am aruncat si sandviciurile luate pt drum pe banda, poarta a tacut de data asta, politista m-a scutit de controlul corporal, mi-a aratat unde e poarta, am ajuns gafaind de zor la pasapoarte unde am spus ca-mi pleaca avionul in 5 minute, politistul a controlat si stampilat tacticos pasaportul dar a iesit din cabina si m-a dus personal la coada imensa din fata portii unde peste f scurt timp a sossit avionul si a inceput imbarcarea, sfarsind astfel victorioasa cursa de mare viteza prin aeroportul Konrad Adenauer. Am inteles cu aceasta ocazie si de ce a spus pilotul de pe avionul cu care am plecat din Dublin ca a avut probleme cu check in-ul.

In autobuz un domn in dispozitie f talkativa, care parea mai in varsta chiar si decat mine, a incercat sa discute cu o tanara fashneatza dar aceasta i-a taiat-o scurt: "nicht sprecht deutche" I-am raspuns si eu "nicht ferstien’ dar, pt ca eram bucuroasa ca am prins zborul am intrebat daca stie engleza, franceza sau italiana. M-a intrebat daca stiu spaniola, i-am spus ca "un poquito" dar a rezultat ca, desi are familie in Spania, putinul lui era mai mic decat poquito-ul meu, a intervenit insa tanarul coleg specialist care il insotea si mi-a dat un raport detaliat al traseului la intrebarea mea :"que hacen en Romania?"

Bineinteles ca am primit loc cam in ultimele randuri, aproape de toaleta, multa vreme simteam ca mi se face rau de la un miros ca de cafea ranceda, poate venea de la toaleta, fata de pe locul din mijloc chiar s-a mutat in alta parte, dar n-am indraznit sa ma asez in locul ei, fata de la geam, care a avut mari emotii la decolare dar si-a revenit pe urma si chiar mi-a facut doua poze ale campiilor germane a stat cam tot timpul cu esarfa la nas, eu am dat drumul la aerul conditionat si am putut respira mai bine, chiar daca a fost un pic de curent pe la urechi iar orelistul m-a prevenit ca trebuie sa ma feresc de curent.

Am observat ceva comparand aspectul solului vazut din avion. In Irlanda se vedeau mari suprafete de teren marginite de garduri vii, in Germania predominau casele sau padurile. Cand am trecut Carpatii Romanica noastra arata ca un prosop artizanal alcatuit din nenumarate fasii inguste, de culori diferite, asezate unele sub altele. Oricat de putin imi place trebuie sa recunosc ca aceasta fragmentare nu e buna din nici un pdv, nici economic, nici estetic.

In timp ce Irlanda era verde iar Germania multicolora dar datorita toamnei care a impodobit padurile, Romania noastra vazuta de sus (mai era mult pana la aterizare) arata cam ca un pustiu vargat. Am avut un gust amar.

Am avut mari emotii ca nu va ajunge si valiza lasata la check in odata cu mine, nu puteam intelege cum ar fi putut avea timp sa o puna in cala, mi-am zis insa ca-mi fortez prea mult norocul, important era ca ajung eu (si multele poze facute in calatorie) cu bine acasa.

La iesire coada la verificat pasapoartele era bineinteles imensa, la caruselul de bagaje, mic si meschin pt atatia calatori, era mare imbulzeala, a trebuit sa-i cer persoanei din fata mea sa se dea la o parte ca sa-mi pot recupera valiza macar la tura urmatoare. Fiind ultima valiza in cala a fost probabil printre primele descarcate. N-am vazut nici un carucior de bagaje si m-am indreptat tarand cu greu dupa mine valiza mare si pe cea mica (de care era legata frumoasa mea manta galbena, acum ceva mai murdara) spre iesire.

Mi-am imbratisat si sarutat sotul care ma astepta si asa s-a incheiat calatoria, precum si acest jurnal.

Jurnal de calatorie 27 octombrie 2008 Koln.

Vasile s-a documentat seara ce se poate vedea in Koln, asa ca ne-am dus la gara. Ne-am descurcat mai greu cu biletele, erau tare multe butoane la automatele de bilete (nu cred ca exista vreo casa cu casier adevarat, doar tabele cu mersul trenului si automate, dar nu AKM. In plus automatele admiteau doar bancnote de 5 si 10E sau monede, noi aveam doar de 20 si 50E, Vasile a trebuit sa schimbe la niste ghisee speciale, mi s-a intamplat si mie in Cork sa nu vrea casiera de la magazin sa-mi schimbe bani, a trebuit sa merg la un automat.

Ne-am urcat in tren, care avea vagoane deschise si in care nu ne-a intrebat nimeni de bilete, m-am gandit ca se conteaza pe proverbialul simt civic german.

Domul se afla chiar langa gara, nu afost nici o problema ca muzeele erau inchise, ne-am invartit pe langa Dom(o parte din el aflata, ati ghicit, in renovare), dantelaria de piatra si bogatia de statui te lasa cu rasuflarea taiata, Fin Barre’s Cathedral, care are ceva asemanari cu Domul e ca un mic copil langa un urias (ce de poze am de prelucrat si publicat, sper sa-mi ajunga viata asta, sa nu fiu nevoita sa aman pt cea viitoare :P ).

Exista cate trei usi pe trei laturi ale Catedralei, fiecare usa cu setul ei de statui (de pe marginea uneia lipsea o statuie, cred ca era dusa la renovat) si de ornamentatii, nelipsitele rozete, pe turnurile extrem de inalte si dantelate sunt pana si gargoile.
Dar exteriorul e nimic pe langa ce se vede in interior. Pe mine m-au impresionat cel mai mult vitraliile, nici unul nu seamana cu altul, sunt mai multe stiluri de vitralii, dar, desi am stat f mult inauntru, facnd mereu click cu camera de pozat, ar trebui sa merg de mai multe ori ca sa pot vedea tot.

Mi-au placut f mult si podelele cu parchet mozaicat, unele portiuni inchipuiau un fel de icoane, pana si partea exterioara a stranelor era f bogat sculptata. Existau si niste sarcofage, pe unul din ele era o coroana de flori proaspete. Erau icoane minunate, mai ales tripticurile,dar si o zona cu niste picturi mai rudimentare, care contrastau cu eleganta si sofisticaria restului. Bineinteles ca nu lipsea magazinul de suveniruri, n-am facut de loc purici pe acolo, m-am multumit cu productia proprie de fotografii, chiar daca nu toate sunt reusite, fie pt ca n-am avut lumina buna, fie pt ca mi-a obosit mana la un moment dat.

Domul era plin de turisti, mai ales asiatici, care se calcau pe picioare si-si dadeau peste maini in cautarea celor mai potrivite unghiuri de fotografiat. Afara, chiar lipite de Dom, erau magazine cu aparate de fotografiat,sunt sigura ca se gaseau acolo si baterii, numai ca imi cumparase deja Vasile unele noi din Bonn, pecare le-am impartit frateste cu Lia, care se pare ca s-amolipsit cu boala fotografiatului, a facut peste 300 de poze si cateva filme in Koln, in special la zoo, noroc ca i-am facut cadou lui Vasile un card de memorie de 1GB, aparatul meu are doar 460KB, memoria nu mi-a ajuns pt toate pozele pe care am vrut sa le fac in Koln.

Tot afara erau si trei piedestale, pe ele erau urcati trei tineri care inchipuiau trei statui imbracate in haine de epoca, erau vopsiti pe fata ca sa arate chiar ca niste statui (imi amintesc de un copil vopsit cu auriu ca sa inchipuie o statuie, cred ca era in "Agonie si Extaz" de Irving Stone, care a murit pt ca vopseaua era toxica si nimeni nu l-a spalat si nu a mai putut respira, nu cred ca e cazul celor din fata Domului) faceau tot felul de giumbuslucuri ca sa atraga atentia, aveau si "cutia milei’ in fata, mi-a fost mila de ei cand a inceput sa ploua si ei au ramas pe piedestale, chiar ca niste statui adevarate.

De la Dom am luat trenuletul special pt zoo (un trenulet cu roti de cauciuc, din cele turistice, care circula pe sosele) si acolo am luat bilete si pt acvariu. Credeam ca e un Zoo de mici dimensiuni, s-a dovedit ca nu ne-a ajuns timpul sa vedem toate animalele. Ploaia nu ne-ad eranjat prea tare pt ca erau multe pavilioane inchise, interesant era unul cu maimute care avea tunele prin care maimutele puteau circula dintr-o cusca in alta. Tigrul era separat de vizitatori printr-un geam, era o senzatie ciudata sa-l vezi de parca puteai sa-l atingi, leul a tras o multime de ragete, leopardul alb, de zapada, a facut caca in fata noastra, am vazut chiar cum arata caca de sarpe, tapirul se lasa mai greu fotografiat,am reusit totusi, cei doi tucani erau foarte simpatici, la fel si niste pasari albastre, cu o creasta ce semana la forma cu florile de saman, focile faceau mare galagie, erau zeci de paviani cu mantie care se cam bateau pe mancare, spre deliciulcopiilor vizitatori, ba chiar si al adultilor, suricatele ieseau si intrau mereu in vizuini, camilele se odihneau, zimbrii (sau poate bouri) pasteau, nu-mi mai amintesc daca erau perusi (la Baneasa erau f multi, era unuldin pavilioanele mele preferate), colonia de flamingo isi vedea de ale ei, n-am apucat sa vedem hipopotamul pt ca s-a facut tarziu, am vazut in schimb okapi si girafele pitice, un fel de zebro-girafo-antilope, zebrele s-au uitat curioase la noi, parcul elefantilor era ha,ha, in renovare iar elefantii nu erau de vazut, ne-am dus si la acvariu, nu f mare dar cu o colectie bogata de corali, anemone, f spectaculosii pesti de recifi si un terariu in care se afla pana si un sarpe cu clopotei.

Vasile ar fi vrut sa mergem si cu telegondola, sa admiram Kolnul de sus, dar n-a fost sa fie, s-a facut atat de tarziu incat nici trenuletul de zoo n-a mai circulat. Portarul de la zoo stia doar germana, dar am inteles de la el ca nici vorba de trenulet, am inteles f bine ca trebuie sa luam tramvaiul 18 (atata germana stiu si eu cat sa inteleg numerele pana pe la 20) si a folosit bine limbajul mainilor si picioarelor ca sa intelegem de unde sa-l luam.

Tramvaiul a devenit metrou sub gara, unde am coborat. Ne-am mai plimbat f putin pe langa Dom si am luat bilete. De asta data ne-am descurcat f bine cand am folosit automatul, biletele insa nu ne-au folosit de loc pt ca, neintelegand prescurtarile de pe tabelul cu mersul trenurilor am luat alt tren, IC, probabil Inter City, care mergea, intre altele la Luxemburg, lucru ce ar fi trebuit sa ne dea de gandit, noi trebuia sa luam trenul local. Ne-a explicat asta, f politicoasa, in engleza, controloarea, care ne-a pus sa luam alte bilete de la ea, bineinteles ca mai scumpe.

Am ajuns cu bine la Bonn si acasa, unde am facut planuri cum sa facem a doua zi ca sa ajungem la timp la aeroport. Eu am insistat sa ajungem mai devreme, ca sa prind un loc bun in avion. Dar despre asta in episodul urmator, si ultimul din acest jurnal.