Jurnal de calatorie Fota Garden 21 Septembrie 2008

Aceasta zi de echinox a inceput, ca si cea anterioara, cu o ceata extrem de groasa dar care, spre deosebire de ziua anterioara, a aratat si destul de multi nori in spatele ei, atunci cand s-a ridicat. De aceea am plecat mai tarziu spre al doilea punct de atractie din Fota, Gradina Botanica. Pt ca se pare ca drumul trece prin Zoo, ne-am mai plimbat un pic pe acolo. Girafele erau in picioare (am vorbit deja de pozele facute cu ele, ca in savana africana), am vazut chiar si un cangur sarind, dar cel mai interesant lucru a fost o conferinta, destul de inteligibila in ciuda „o-ului” irlandez folosit in loc de „a-ul” englezesc despre cheeta (ghepardul, pt noi). Desi am vazut n filme documentare pe Discovery despre animalele din savana africana am aflat totusi lucruri noi. De ex am aflat ca exista vreo doua mii de cheeta in Asia, ca cele aproape douazeci de mii de exemplare din Africa au ntoate aceeasi structura genetica datorata „inbreeding”, relatiilor incestuoase, ca sunt de fapt o mare familie (in sensul de clan, nu cel de clasificare biologica) in care se nasc, din cauza aceasta, multi pui neviabili sau cu defecte (tot aia0, ca cheeta vaneaza in timpul zilei, spre deosebire de ceilalti pradatori, pt ca, avand talia mica, nu pot lupta contra profitorilor ce vor sa se infrupte din hrana gata prinsa. Atunci cand vaneaza ating viteza maxima in cateva secunde (putere de demarare de invidiat de catre orice constructor de automobile), doar e cel mai rapid animal de pe planeta, dar nu rezista mai mult de cateva minute, in ciuda adaptarilor biologice (capacitate pulmonara dubla fata de cea umana, mare mobilitate a omoplatilor pt a permite o mai buna umplere a plamanilor, de ex) modul ei de a vana consta din secerarea picioarelor animalului aflat in goana incercand sa scape (animale de talie mica, cum ar fi antilopele impala) provocand fracturarea lor, apoi strangularea prazii. Am inteles mai bine ce cretini erau acei minoritari despre care am vorbit intr-unul din articolele anterioare, care au secerat picoarele unei fete care mergea pe role, si s-au suparat pe mine ca am ajutat-o sa se ridice la loc in picioare. Pt exemplificare ne-a aratat un craniu de leopard, pt ca e mai mare si se vedea mai bine cand ne-a aratat dentitia, de ex. Ne-a mai spus si ca cheeta, spre deosebire de alte felinew salbatice, nu rage (ce sinistru suna ragetul tigrului siberian din Hoogle Zoo, din Salt Lake City!)
A urmat momentul mult asteptat al „iepurilor zburatori”, de data asta a fost o gaina, care a circulat cu mare viteza fiind „vanata” de una din cheeta. A fost cam dezamagitor ca al doilea animal, mai batran decat cei ce traiesc in libertate (cam 15 ani in libertate, asta are 20) nu s-a deranjat sa se ridice sa „vaneze”, dar fusesem avertizati ca se poate intampla asa ceva. Rolul exercitiului era de a antrena animalul sa ramana in forma.
S-a facut cam tarziu si ne era foame, ne-am dus la Fota House, alt obiectiv turistic, un fel de conac pus la dispozitia vizitatorilor (contra unei taxe) de bogatul lui proprietar, dar n-a mai fost timp decat pt o masa destul de frugala la cafeneaua din incinta. Am vizitat arboretumul, erau multe specii de Acacia, intre ele si Gladitza noastra, dar cu frunze putin diferite, doua specii de eucalipt (una avea frunze f asemanatoare cu una pusa ca decoratie intr-un buchet de flori), gingo biloba, artar, platan, castan, stejar, dar si unii arbusti proveniti din China (unul se numea Punjabensis) Era liniste si pace, fiind noi ultimii vizitatori, ne-a cam parut rau ca n-a fost timp si pt gradina de flori, dar pe marginea drumului erau niste hortensii splendide, roz, albe, albastre, una dintre ele o vazusem doar in poze, in KillerPlants. Cum am mai spus si in alta parte tufele sunt enorme in comparatie cu cele vazute in Romania. Am admirat si un tufis cu niste flori ca niste crini portocalii cu puncte negre, dar aveau numai 5 petale, nu avea tablita sa stim despre ce planta e vorba.
Am cam alergat ca sa nu pierdem trenul (am vorbit mai inainte despre turma amenintatoare de bizoni) dar am ajuns la timp, ba chiar am vazut un iepure pascanf f linistit iarba de pe marginea sinelor de tren. Cel mai tare s-a bucurat de aceasta excursie Lia, care si-a imbogatit in aceasta zi colectia de pene de paun.
Cand credeam ca nu mai am ce poza, ajunsi in Cork am vazut niste imagini incrdibil de frumoase ale cladirilor de pe chei reflectate in apa, dar si un fenomen pe care imi doream de mult sa-l surprind cu obiectivul: un apus de soare pe fond de nori ciro-stratus, din aceea in forma de pene (de inger, zic eu) colorati in nuante pastelate de roz, mov, portocaliu, argintiu. Cel mai mult mi-a placut cum a iesit o poza cu norii reflectati in apa raului.
Ce n-am spus e ca aici exista fenomenul de flux si reflux, dar n-am stat niciodata destul pe malul raului (am spus ca uneori pute f tare) incat sa-l observ personal.
In una din zilele urmatoare voi mai face o excursie pe langa Universitatre, unde sunt cladiri f frumoase, ca si un loc cu indragitele mele grafitti artistice (am vazut unele f reusite pe pilonii unor poduri de pe calea ferata, dar trenul mergea cam repede pt a face poza, cele despre care vorbesc ca as vrea sa le revad sunt mai degraba din categoria „paited walls”).
Pt ca vorbeam de poze, am facut o poza unei masini de pompieri care nu e rosie ca la noi, ci...verde. Au trecut cam multe ambulante si masini de pompieri zilele astea pe langa noi, nu stiu daca nu cumva, din cauza vitezei cu care se circula pe strazile periculoase nu se intampla si accidente.
Apropo de pompieri, ieri pisica s-a urcat pe o casa din vecini pt a vedea mai bine cainele care o astepta jos. Am lasat-o acolo sii am plecat intrebandu-ne daca pompierii irlandezi salveaza pisici tampite cocotate undeva de unde nu mai pot cobori, dar din fericire cand ne-am intors era pe zidul din curtea din spate. Blana ii era cam smotocita, probabil intalnirea, din fericire nu fatala pt ea, cu acel cutu care o astepta jos a avut loc. Nu stiu de ce azi e cam apatica.