Jurnal de calatorie Cork 15 septembrie 2008

Azi in Romanica incepe scoala. Lia are deja o experienta de doua saptamani si doua lectii de Tae Quando la activ. Tatal ei nu va trebui sa stea cu pusca pregatita sa o apere in caz de nevoie, daca ea va reusi sa invete mai mult TQ decat au invatat bunicii ei Judo.
Weekendul a fost asa cum ma obisnisem din tara, dupa o saptamana asa si asa au urmat doua zile cu ploaie razbita, care insa nu ne-a diminuat apetitul peripatetic. Scapand de Lia pt o noapte (sleep-over la cea mai buna prietena) am facut turism prin ploaie vizitand Elisabeth fort, datand dinainte de Regele JamesII (nu sunt sigura daca e cel care a tradus biblia, varianta valabila pana azi in lumea vorbitoare de engleza) cand irlandezii l-au daramat, fiind apoi obligati sa faca altul de piatra si mai frumos, si anume cel care poate fi admirat in zilele noastre. Ca sa nu se piarda traditia in interior functioneaza o sectie de politie. In aceeasi zona se afla si Red Abbey, o fosta manastire catolica, victima a persecutiilor anglicane incepute odata cu Penal Act al regelui Henric al VIII-lea (ala cu multele neveste, dintre care doua s-au ales cu harshti, taiat capul –-o fosta sefa de-a mea povestea ca un prieten ii spunea basme copilului pe drum catre ea, venind in vizita, si cand se apropiau de destinatie povestitorul scurta basmul cu „si harshti i-a taiat capul” incat invariabil vizita incepea cu urletele disperate ale copilului „Nu harshti, tata, nu harshti”) din care au mai ramas un turn si, facuta din piatra de pavaj diferit colorata, schita bisericii.
Tot pe acolo sunt niste casute din caramida rosie cu niste f interesante placute in basorelief oarecum suprarealist. Bineinteles ca am pozat aproape fiecare placuta. Deasemenea am facut poze la doua biserici si doua capele, toate in aceeasi zona, cam cum sunt si in Bucurestiul nostru drag biserici cam la tot pasul prin centru, cate au ramas dupa ce au fost rarite de comunisti, dar bisericile de aici, cele mai multe, in special cele anglicane, sunt facute din piatra gri, cu spire (turnuri) de o inaltime f mare, in stil gotic, ca si f frumoasa catedrala Fin Barre. Catedrala catolica St Mary e mai patratoasa, decorata cu caramizi rosii si albe. Biserica St Mary (la ora cand public stiu deja ca am facut o confuzie intre St Mary's Priory si St Mary's Church, despre biserica voi vorbi mai tarziu)se vede bine de pe cheiul opus, cand am incercat sa o gasesc de aproape, am vazut, oarecum mirata, ca e inghesuita printre multe cladiri, intrarea fiind f ingusta in comparatie cu marimea ei. Mult mai impozanta e At Anne Shandon, care-mi place pt ca are ceasuri in turn, un teatru in apropiere, iar stradutele din jur sunt atat de inguste si valurite datorita reliefului, incat te miri cum reusesc soferii sa mearga pe ele. De altfel am luat un taxi pana la prietena Liei si am inteles ce de i se face micutei rau in masina, la un moment dat parca eram pe un montaigne russe, am inteles si de ce pe unele strazi sunt rampe din loc in loc, pt a obliga soferii sa incetineasca pt ca, in ciuda strazilor intortocheate, inguste si in panta, se circula cu viteza destul de mare.
Si pt ca vorbeam de Shandon, duminica Lia a declarat ca moare de foame deci am mers sa cautam un loc in City Center unde se servesc paste, prilej pt mine de a face nenumarate poze cu multele magazine si restaurante si firmele lor, adesea f artistice, si am gasit un restaurant f dragut (la Gino’s era inchis) , unde ospatarita, o albaneza care sta in Shandon, a fost atat de incantata afland ca fiica ei e nascuta exact in aceeasi zi ca Lia, incat i-a oferit micutei noastre o inghetata din banii ei.
Ce e bine la restaurantele de aici e faptul ca, la fel ca in America, au la intrare liste cu preturile.
Dar sa ma intorc la turismul prin ploaie. Am vazut ca pe langa unele biserici erau si scoli, dar aspectul lor era cam paraginit (una avea chiar geamuri sparte, cred ca nu se mai folosea) iar pe zidul uneia dintre biserici (iar trebuie sa fac o corectie, nu era biserica ci un Community Center cu o cruce in varf) erau o multime de grafitti, dar nu de cele artistice, ci f multe mazgalelei. Insa doar la doi pasi, in spatele bisericii, am descoperit o adevarata mina de aur pt admiratoarea de grafitti artistice care sunt, si anume o parcare unde erau grafittti pana si pe gardul cu zabrele, unele mai interesante si mai colorate ca altele<>mparativ cu preturile de la noi.
Se pare ca in Irlanda viata e mai scumpa decat in alta parte, incat nu e de mirare ca in magazinul de pantofi aflat in lichidare de stoc, deci cu preturi destul de accesibile pt pantofii de piele aflati acolo (in jur de 20E) era mare forfota. Spre mirarea mea unele magazine se deschideau abia duminica dupa amiaza, dar Galeriile de arta Crowford, pe care am fi vrut sa le vizitam ca sa vedem cum picteaza pictorii irlandezi erau inchise.
Am mers un timp pe cheiul raului Lee, cu cladirile sale frumoase. Maria, spune ca CCC, consiliul local, se preocupa doar de zona din preajma sa fie curata si ingrijita, dar recunoaste ca zona in care sta are o faima cam proasta, desi complexul lor de case e diferit de restul zonei).
Vorbeam in articolul precedent despre case. In timp ce in zona unde sta Maria o casa semidetasata cu 3 dormitoare costa 270 000E, la 40 km de Cork poti gasi acelasi gen de casa cu numai 160 000E. Maria spune ca daca vreau sa vad case cu adevarat frumoase trebuie sa merg in imprejurimile Corkului (imprejurimi pe care le admiram chiar de la fereastra). Duminica, revenind spre casa, am vazut ca, desi ploua, pe pajistea de langa complex era o turma de vaci la pascut, insotite de un taur care se uita fioros la mine in timp ce-l pozam si al carui raget furios il aud uneori seara. M-am bucurat ca intre mine si taur era un gard solid de fier, spaimele copilariei cand scapau buhaii comunali si alergam cat ne tineau picioarele sa ne punem la adapost revenindu-mi in memorie.
Bineinteles ca azi, fiind luni, vremea e splendida cf criteriilor locale, adica se vede si soarele dintre nori, ba chiar de dimineata Lacul Cork, desi la oarece distanta, se vedea ca o oglinda de argint stralucitoare (ieri abia vedeai la cativa pasi, de parca era si ceata, nu doar ploaie.