Excursie la Blarney 28 septembrie 2008 Part II

Drumul spre castel trece printr-un f frumos parc, cu un paraias curgand vesel printre copaci, la capatul dinspre castel copacii sunt de fapt o plantatie de conifere. Industria turistica ar putea fi un exemplu pt multe tari, langa fiecare obiectiv exista hoteluri, magazine, restaurante, locuri pt picnic Dupa experienta de la Fota, unde nu am gasit mancare sanatoasa, ne-am hotarat sa nu ne bazam doar pe fructele de pe marginea drumului, ci am folosit mesele de picnic pt a consuma hrana de acasa.
La intrarea in parcul castelului se plateste, of course, o taxa. Desi imi place sa mi se spuna ca arat mai tanara decat varsta pe care o am, de data asta am profitat de faptul ca pt „seniori” adica persoane peste 60 de ani (frumos, nu-i asa, sa ni se spuna seniori, de parca am avea cine stie ce noblete) exista o reducere. Parcul e f frumos, lui Vasile ii place mai mult decat castelul propriu zis, si nici nu e greu, castelul fiind de fapt o ruina sinistra, f bine intretinuta din motive turistice. Ce-l face special e existenta asa numitei Pietre a elocintei, pe care se zice ca daca o pupi devii dintr-odata mare maestru al folosirii artei cuvintelor (un fel de word warior, Shakespeare in viata, cum mi-a zis mie iTickle cand am facut testul IQ, pesemne ca am pupat piatra in alta viata si mi-a ramas cate ceva din acel pupat si acum, dar atunci trebuie sa fi fost mascul, pt ca scrie pe o tablita ca nemernicii de barbati, ca sa nu aiba concurenta la vorbit, le duceau pe femei la alta piatra, mai mica, fara valoare). Piatra se afla, cum altfel, chiar in varful castelului, si a fost pupata de multe persoane de vaza, printre care si Winston Churchil. Nu stiu cum a incaput rubicondul personaj pe scara extrem de ingusta, pe care subsemnata abia incapea, la un moment dat am simtit ca nu mai pot urca, ca mi-am pierdut de tot suflul si am vrut sa ma intorc, dar intoarce-te daca poti, in spate se auzeau vocile celorlalti vizitatori, pt coborare exista o alta scara mai „umana”, deci am urmat „the one way to the sky” volens-nolens. Nu numai ca piatra e in varful turnului, dar de jur imprejur se circula pe o pasarela, in mijloc cascandu-se un hau pana hat jos. Mi-a fost putin teama sa nu i se intanple ceva Liei, care a folosit excursia pt a se juca dea v-ati ascunselea cu parintii ei, in cotloanele sinistre ale castelului existand destule ascunzatori. Ea ar fi vrut sa fiu eu cea care o cauta, fiind necunoscatoare a castelului, asta imi trebuia, sa mai alerg si sa o caut, noroc ca pana la urma a inteles situatia.
Piatra e neagra de atat pupat, sigur nu se foloseste nici un fel de dezinfectant, am vazut asta cat am stat pe langa ea si doua persoane au pupat-o, dar nu asta m-a determinat sa declin oferta de a le urma exemplul ci faptul ca pt a capata elocinta trebuie sa te asezi pe spate, sa atarni deasupra haului (mie mi s-a parut ca te poti duce si tu in jos, nu numai ce ai prin buzunare, cum avertizau tablitele) sa lasi capul mult spre spate si sa te intinzi spre piatra, in tot acest timp fiind tinut de picioare de un domn destul de in varsta (nu stiu daca ar fi avut putere sa traga in sus tona mea daca as fi alunecat) si fotografiat de cineva autorizat, astfel incat jos sa poti sa-ti cumperi un certificat cum ca brusc ai devenit mult mai elocvent.
Tablitele nu contin numai text ci si niste nostime caricaturi in stil englezesc, desi ne aflam in Irlanda.
Urcatul in turn incepe de la basement care nu arata deloc a subsol, find situat cam la inaltimea celui de-al doilea etaj al unui bloc modern, dar probabil ca asta e pt ca jos se aflau „oubliettele”, infamele si extrem de sadicele inchisori de tip medieval. Exista si o „murder hole”, numita asa pt ca locuitorii castelului puteau arunca in capul eventualilor atacatori uleiul incins provenit de la bucataria aflata in imediata vecinatate. „Iatacul” domnisoarelor parea a fi extrem de neprimitor si nesanatos, desi ni se spune ca avea podele (din castel au ramas doar pietrele, lustruite de pasii atator vizitatori), feresrele extrem de inguste taiate in zidurile f groase lasau doar cateva firave raze de soare inauntru, la observatia mea ca probabil cei ce locuiau in castel nu aveau o viata prea lunga Lia ne-a spus ca asta a invatat ea la scoala, ca cei din castele traiau mai putin.
Langa castel se afla, of course, grajdurile transformate bien sur in parcare pt automobile. In varful turnuletului aferent se afla o roza a vanturilor care are sus, desigur, un cal. Pe Gurranabraher Credit Union se afla o roza a vanturilor cu un cocos.
Parcul e intr-adevar f frumos, traversat de un paraias peste care exista cateva podete, vizitatorii, ca niste turisti adevarati, au aruncat in apa nenumarate monede, predominand aramiul eurocentilor de mica valoare (si nu sunt scotieni!). Unii copaci sunt f grosi, trebuie mai multi barbati ca sa-i cuprinda cu bratele.
Pt ca jocul Liei s-a prelungit (putea sa se si piarda in parcul acela imens) am reusit doar sa bifam rapid unul din celelalte puncte de atractie, Padurea Fermecata, unde am sa bifez si eu: Cercul Druizilor (cateva pietre asezate in cerc), Pestera Drizilor, Piatra Vrajitoarelor (unde se vede clar un profil de Baba Cloanta), Cuhnia Vrajitoarelor (am tradus asa ca sa pastrez spiritul povestii), Scara Dorintelor (pe care daca o parcurgi cu ochii inchisi in sus si in jos si nu te gandesti la nimic altceva decat la dorinta ta aceasta dorinta ti se indeplineste, Maria glumea ca cea mai plauzibila dorinta indeplinita ar fi sa-ti rupi un picior, noi am parcurs-o coborand cu ochii deschisi, cu singura dorinta de a nu pierde autobuzul, dorinta care ne-a fost indeplinita) si Dolmenul. Fiecare obiectiv era prezentat printr-un fel de tablita ovala oblica, f frumos ornamentata, cu un chenar si ilustratii adecvate spiritului magic care trebuia sa domneasca acolo. Nimai ca pe una din ele pasarile din jur si-au manifestat disrespectul ornand-o si ele cu produsele lor de excretie.
Ca un corolar al consideratiilor despre umbrela si luatul ei am constatat, inainte de a veni autobuzul, ca daca iti iei umbrela cand nu ploua ai toate sansele sa o pierzi, si era o umbrela mare, solida, rezistenta la vant (productie americana achizitionata in Cork) si cu un varf f ascutut, Cineva se va bucura in continuare de ea, cu siguranta, dar nu vom fi noi aceia.