Jurnal de calatorie Dublin 29 August 2008

In pretul hotelului intra si breakfast. Am ales, bien sur, Irish breakfast, desi chelnerita a ezitat sa preia comanda, pt ca, ajungand f tarziu la restaurant (firesc, doar ajunsesem la hotel dupa miezul noptii) nu mai aveau white//black pudding. Cum nu doream neaparat puddingul lor (interdictie de la doctor) am primit totusi IB, adica oua prajite, carnati, ceva ce semana a sangerete (ulterior am inteles ca, dupa toate aparentele, de fapt era vorba de black pudding), un pic de salam, doua felii de rosii si ceva ce numai la aviatori sau mineri se serveste de dimineata, fasole boabe. Din fericire erau doar cateva boabe asezonate cuceva cu gust de ketch-up. Cafeaua a fost multa si buna.
Cand am iesit din hotel am rrespirat cu placere aerul sarat, venit dinspre mare. Desi cam mohorata, vremea era OK pt Irlanda, pt ca nu ploua. Am mers mai intai intr-un parc, care m-a impresionat placut prin curatenia extraordinara, desi erau destul de multi copii la joaca sau la plimbare. Florile erau f frumoase si bine ingrijite.Dupa ce ne-am intalnit cu ginerele meu am pornit sa vizitam cat se putea din Dublin, pana la ora cand trebuia sa luam Intercityul spre Cork. Se putea face turul orasului intr-un fel de amfibii deschise (calatorii avand pe cap palarii de vikingi cu coarne) sau cu autobuze speciale, cu etajul neacoperit, dar nu mai erau bilete la o ora accesibila pt noi. Si cursa pe raul Flee era programata prea tarziu pt noi, deci ne-am decis sa urcam intr-un autobuz cu etaj, la etaj, desigur, la dorinta nepotelei, si am pornit spre Dublin Castle. Am pozat un autobuz cu etaj, dar cele pt turisti treceau cam repede (vorbesc despre perioada cat am mers pe jos) ca sa le pot surprinde in toata splendoarea. Am remarcat cat de cosmopoliti erau trecatorii, erau cam de toate rasele si aspectele: asiatici cu ochi oblici, negri, arabi, indieni (din India), polonezi (fiica mea spune ca sunt f multi polonezi, am pozat un magazin de care nu sunt sigura ca e polonez, dar avea pe firma scris si Alimentara, cu tricolorul romanesc langa firma). Ca o paranteza la paranteza, mergand la un supermarket in Cork, al unor nemti, magazin preferat de fiica mea pt ca are marfa buna la preturi accesibile, vanzatorul, probabil ungur, ne-a spus f mandru ca are un prieten in Tg Mures de la care a invatat cateva cuvinte romanesti, primul fiind „alimentara”, dar s-a jenat sa ne reproduca tot vocabularul. M-am jenat si eu sa-i spun singura injuratura ungureasca pe care o stiu, am apelat doar la „io no pot kivano”si alte cateva cuvinte unguresti din dotare.
Multi, f multi trecatori erau turisti. Facand poze cu cladiri mai interesante mi-am dat seama ca si Bucurestiul nostru, vechiul Bucuresti, are cu ce se lauda, dar ce te faci cu traficul infernal de la noi (nici vorba de asa ceva in Dublin, cam la acelasi nr de locuitori), cu strazile sub orice critica (la Dublin nu puteai gasi o groapa nici daca o cautai cu lupa) si cu lipsa de organizare (am intrat la centrul pt turisti, unde o fi centrul pt turisti in Bucuresti?)
Se vede ca in Irlanda exista f mult granit (daca nu ma insel si pavajele cu piatra cubica de la noi tot cu granit irlandez au fost facute) pt ca multe strazi sunt pavate cu piatra cubica. Eu ma temeam mereu cand treceam cu masina prin Branesti pt ca e o portiune de piatra cubica, f alunecoasa, si au avut loc multe accidente in acea zona.
Multe cladiri, f frumoase de altfel, sunt cenusii, dar exista si destul de multe de caramida rosie, fiica mea spune ca acestea sunt influientate de stilul englezesc. Spre mirarea mea o parte din Castel era colorat in culorile pe care la noi le gasesti mai ales la vilele de parveniti. Probabil ca scopul era de a mai inveseli putin aspectul mohorat datorat vremii, stiut fiind ca zilele cu soare in Irlanda sunt cam rare.
Multe din plantele din Dublin si Cork arata ca niste Yucca sau Dracena f mari, cam ca niste palmieri, de fapt (si in Cork sunt f multi, sunt chiar palmieri, poate de acolo s-o fi inspirat Agaton?). Poate tot datorita climei am vazut in multe locuri flori viu colorate, o specie de cercelus care arata ca un arbust, petunii, dar cel mai mult mi-au placut begoniile tuberifere, multe si f frumos colorate si, mai ales, bine ingrijite.
In parcul de langa castel erau magnolii imbobocite, dar si smochini cu fructe.Pana sa ajungem la Castel am trecut pe un podul O’Connor, care avea de o parte si de alta cate o placuta de cupru inserata in asfalt cu o ilustrare si un pasaj din „Ulisses”, al lui Joyce, dar la mijloc se afla asezata tiganca cersetoare cu puradelul aferent si un pahar pt monezi asezata chiar in fata unei placi pe care as fi vrut sa o vad. Pe tiganca asta am reusit s-o pozez, pe alta care cersea in picioare nu am reusit, pt ca atunci cand am vorbit in romaneste si-a ascuns fata si a plecat.
Pranzul l-am luat la cafeneaua Castelului, eu am vrut sa vad in ce constau celebrii „fish and chips”. Pestele, pane, era mult si f bun, desi crusta era cam tare, cartofii prajiti semanau teribil cu „french fries” de la McDonalds (i-am mancat cu ketch-up) dar au fost prea multi pt mine, am luat o parte din ei la pachet, mai era si o salata cu un sos special alaturi. Pretul mi s-a parut f piparat, aproape 10E, dar nu l-am platit eu.
Ne-am mai plimbat putin pe langa Christ’s Church Cathedral, o cladire impresionanta ca toate catedralele, ne-am dus spre hotel si in timp ce copiii au chemat taxiul am pozat o impresionanta catedrala in stil gotic din apropiere. Am intrebat o tanara cum se numeste catedrala, mi-a spus ca St Patrick, dar din ghidul sumar al Dublinului luat de la hotel am aflat ulterior ca St Patrick e pe langa Castel.
A venit taxiul si am plecat la gara. Langa peronul de la care pleca trenul era un fel de alee delimitata cu lanturi, unde se atatea la coada pt imbarcare. Trenul f curat, era plin. Noi nu aveam toate biletele in acelas vagon dar tinarul care avea bilet langa noi a fost f amabil si a facut schimb, iar contolorul nu a zis nimic vazand ca 2 bilete sunt pt alt vagon. Pe marginea liniei ferate am vazut f multe pasuni verzi (verdea Irlanda, nu-i asa?) pe care pasteau, dupa caz, vaci, oi sau cai. Copiii m-au asigurat ca voi putea poza pasuni pe care pasc cai chiar langa casa dar cand s-au dus cu nepotica sa calareasca un poney nu m-am simtit atrasa de perspectiva de a-mi petrece a doua zi in Cork pe coclauri.