Jurnal de calatorie Cork 10 septembrie 2008

Ieri, printre picaturi, mi-am facut plimbarea de sanatate pe la magazinele din vecinatate. Nu stiu daca am spus deja ca partea de est, pe unde am umblat pana acum, e un fel de imens cartier dormitor, cu siruri lungi de case tip. Un coleg al Mariei, care si-a inchiriat un apartament cu 2 dormitoare (echivalentul apartamentului cu 3 camere de la noi) contra sumei de 900E/luna, spune ca asta e o zona construita mai recent, in zonele mai vechi casele au arhitectura mai diversa. Electricianul, un „natural” cum s-a exprimat el, si care credea ca sunt poloneza, chemat de Maria pt niste conexiuni la telefon, spunea (a fost amabil si a vorbit mai rar, ca sa pot intelege ce vorbe mesteca el in gura, pt ca diferenta de accent intre englezi, americani si irlandezi face ca ultimii sa fie greu inteligibili) ca pana acum casele aveau preturi f ridicate, dar acum sunt definetelly in scadere, pt ca cineva trebuie sa-si poata permite sa le cumpere. El insusi nu credea pana acum 10 ani ca va putea sa-si cumpere o casa, acum are una, mai modesta decat cea inchiriata de fiica mea, dar „o casa pe pamant” cum spunem noi, nu un apartament in bloc. De altfel, tot dupa spusele lui, blocuri mari exista in Dublin (Doblin, zicea el), nu si in Cork. E de inteles, Corkul are mai putini locuitori.
Cum ziceam, sunt cartiere dormitor, in care pana si magazinele sunt f rare , pana si in Ciochina, cu cei aproximativ 1000 de locuitori, sunt mai multe pravalii pe cap de locuitor (totusi la Super Valu, al treilea supermarket in care am facut cumparaturi, am gasit iaurturi dietetice cu fructe f bune, de altfel aici, spre deosebire de SUA, iaurtul chiar are gust de iaurt, iar iaurtul dietetic cu fructe chiar are fructe, amintesc aici despre asta pt ca tocmai ma plangeam ca nu gasesc produse pt diabetici), nu mai vorbesc de teatre sau cinema. Un lucru bun e faptul ca sunt f multe parcuri si spatii verzi (poate pt a compensa curtile cam mici) cu nelipsita incredibila „iarba verde de acasa”, presarata cu trifoiul national. Am vazut un fel de macesi cu flori rosii, care aveau fructe si flori in acelasi timp, ba chiar am mancat mure din niste tufe f mari de pe marginea drumului, de alfel aici florile (si copacii) sunt mai frumoase si mai viu colorate decat la noi. E de inteles, avand in vedere clima relativ blanda (Lia, nascuta si crescuta pana la 3 ani la doi pasi de Wasach Mountains si urmatorii doi in Vancouver, duce dorul iernilor cu zapada), desi electricianul, afland ca la noi sunt peste 30 de grade, a intrebat daca avem si noi zile cu ploaie si vant puternic (ca ieri si azi) si la raspunsul meu ca toamna, incepand din octombrie a replicat „dar nu 10 luni ca aici”. Se pare ca m-a cam luat de fraiera pt ca, pt cele cateva fire pe care le-a legat (l-am rugat sa repare si soneria, care nu functioneaza, dar, dupa cateva tentative nereusite a declarat „no luck” si a renuntat, amintindu-mi de un muncitor de la serviciul sotului meu care, atunci cand nu face ce i s-a cerut declara „n-ati avut noroc, dam inginer!”) a cerut 40E, si nu mi-a dat . bineinteles bon pt ei, desi Maria il chemase ioficial.
In drum spre unul din supermarketuri am vazut pe un zid niste declaratii de dragoste, pe care le-am pozat, desemenea am pozat grafittiul cu IRA. Pe marginea trotuarului opus pasteau pasnic doi caluti. Cand am fotografiat unul din ei (poza a iesit destul de buna, in ciuda faptului ca am facut-o pe ploaie) au trecut doi elevi mari (adolescenti) pe langa mine, care au strigat ceva gen „take picture at your home”, dar nu sunt sigura. Probabil ca, fiind o zona mai saraca, oamenii sunt mai frustrati cand vad pe cinva cu aparenta „nenaturala”, adica venit din alta tara ca sa le ia lor locurile de munca. As vrea sa vad daca vreunul diin acei tineri va reusi vreodata sa ocupe locul de munca al Mariei, pt care ea a invatat peste 20 de ani (si nu e vorba deloc despre "primii zece ani sunt grei/ pana-ajungi in anul trei").
Ce am mai reamrcat facand cumparaturi e ca, spre deosebire de Utah, unde mi se dadea restul la centima, aici atitudinea fata de „maruntis” seamana cu cea de la noi, se rotunjeste cu nonsalanta pretul si nu se jeneaza sa-ti dea mai putin rest decat trebuie, nu se incurca nimeni cu cativa centi insignifianti.
Am mai inteles ceva in aceste cateva zile de cand am trecut granita , si anume de ce se spune ca fetele romance sunt frumoase. Femeile si fetele vazute aici sunt uraaateeee,urate. Iar in rarele momente cand apare soarele, in ciuda temperaturii destul de scazute, nu se sfiesc sa-si scoata la vedere suncile (si asta spune o persoana care toata viata s-a luptat cu surplusul de kg), ba chiar la Gino’s am vazut o „naturala” care, la cele vreo 16C grade de afara isi scosese din bluzita prea stramta o pereche de tzatze mari si flescaite, de mai mare greata (niste silicon ar fi fost f bine venit in cazul ei)
Cat despre barbati, consumul de bere e lesne de remarcat dupa dimensiunea abdomenului. Am fost mirata sa vad ca bauturile alcoolice sunt destul de scumpe, se pare ca se incearca, fara succes, o campanie de dezalcoolizare. Am trecut in una din peregrinarile mele pe langa un pub, de unde se auzeau niste racnete entuziaste care se voiau a fi cantece de voie buna.
Azi era programata o vizita la biblioteca dar am cazut de acord cu Maria s-o amanam, din motive de ploaie si vant (e o vreme din aceea cand e de preferat sa stai in casa, sa-ti numeri banii sau sa-ti bati copiii)
Pt ca Maria nu are spirt medicinal in dotare, m-am dus sa cumpar de la farmacie. I-am explicat vanzatoarei ca-mi trebuie sa-mi dezinfestez acele de la glucometru, ea a insitat sa stie daca folosesc spirtul ‚for my mouth”, am asigurat-o ca n-am sa pun nici picatura in gura, m-a privit neincrezatoare si s-a dus sa intrebe farmacistul, a primit aprobarea lui dar din nou a insistat ca e toxic pt gura (cand am deschis sticluta am constatat ca miroase a fenol) i-am explicat ca la noi se foloseste albastru de metil „pt colorat”, s-a luminat ea, „good idea”. Pesemne ca la 2,60E/125ml e f ieftin si o fi tentant pt baut.
Sucurile sunt mult mai ieftine decat la noi, 1L de suc de portocale 100% costa numai 0,85E.
Din motive pe care n-am sa le mentionez aici nu m-am putut uita de loc la TV, dar nici n-am simtit nevoia. Azi, cand am avut acces la TV, nu m-am descurcat cu multele butoane ale telecomenzii (fiica mea mi-a facut un instructaj f sumar la telefon, cand am vrut sa aplic cele invatate am vazut ca mai am nevoie de ceva lectii). Maria spune ca „in casa asta e plin de butoane” si trebuie sa o aprob, desi cu masina de spalat, total diferita ca model de cea de acasa (asta are si uscator, dar Mariei nu-i place cum miros rufele uscate in masina, uscatorul este absolut necesar in aceasta clima extra umeda) m-am descurcat fara instructaj.