Jurnal de calatorie Cork 24 Septembrie 2008

Luni, pt ca a fost din nou o zi frumoasa, mi-am luat din nou aparatul de fotografiat si am pornit sa vizitez pe lumina traseul urmat in Noaptea Culturala si chiar mai mult. Pana am ajuns in curtea universitatii totul a fost ca de obicei, poate ceva mai multe motociclete. Curtea insa, pt ca a fost prima zi de cursuri, forfotea de studenti. Parcul de langa Quadrangle, cladirea gotica atat de frumoasa, era plin. Eu, ca o turista veritabila, i-am ignorat (si ei pe mine) si mi-am vazut de drum spre Lewis Glucksman Gallery. Ei, alta priveliste la lumina zilei (ca a soarelui, din cauza pomilor care faceau multa umbra, placuta de altfel, mai greu). Am inteles si eu ce l-a entuziasmat atat pe arhitectul citat de Maria. Cladirea, putin prea masiva dupa gustul meu, a necesitat solutii ingenioase pt a fi construita. Nu faptul ca e pe un teren in panta o face speciala, (cea mai interesanta cladire in panta pe care am vazut-o se afla in Constanta, cred ca in Portul Turistic, e o cladire multietajata, mult mai mare decat vilele de pe Valea Prahovei sau cele de pe langa Salt Lake City) ci faptul ca cea mai parte din etaje se sprijina pe o baza ingusta si pe trei piloni, etajele alcatuind un fel de balcon imens, ce inconjoara cladirea pe trei parti, din cate mi-am dat eu seama. Balcoanele propriu zise protubereaza (o fi existand un asemenea cuvant?) in forma triunghiulara, dar nu unele sub altele, ca la cladirile obisnuite.
Mi-am continuat drumul spre acele grafitti pe care le-am admirat vineri noaptea, clickuind de zor cam in fata fiecarei cladiri. Mi-a placut una despre care am aflat de la niste eleve (erau in uniforma) ca e St Mary Convent langa care se afla o scoala. In curtea scolii, care se pare ca tine de manastire, judecand dupa statuia fecioarei aflata in curte (n-am mai stat sa gasesc placuta cu numele) era un grup de eleve, toate cu aspect de indience sau pachistaneze (as zice mai degraba indience, stiind cat de afurisiti si de intoleranti sunt musulmanii fata de alte religii, doar Pachistanul s-a format tocmai prin partitia Indiei in zona musulmana si hindusa, la dorinta expresa a musulmanilor).
Am gasit grafittiurile in apropiere, f aproape de beraria Beamish (am mai vorbit si in alta parte de stalpii societatii irlandeze: biserica si beraria).
Unele din ele sunt, cum am spus si in alta parte, adevarate „painted walls” (in drum spre universitate chiar am vazut---si pozat—intr-o curte de pe Stawberry Hill mai multe tablouri pictate pe ziduri, cu peisaje exotice, mai erau unele si intr-o gara spre Fota, dar pozele acelea a trebuit sa le sterg, nu erau deloc reusite), altele grafitti obisnuite, fara nimic special. Abia astept sa ajung acasa, sa pot prelucra pozele (sa le redimensionez) astfel incat sa le pot publica pe Picasa. Am deja cativa GB de poze de aproximativ 1200KB fiecare, nu vreau sa platesc la Google pt publicare.
In timp ce fotografiam de zor, doi tineri aflati vis-a-vis, intr-un balcon, m-au intrebat daca-mi plac. Am raspuns Yeah, si au disparut imediat inauntru, desi pana atunci cam chicotisera.
Cand am pozat grafitturile din parcarea de pe White Street mi-am propus sa revin, pt a face poze mai amanuntite. Mi-am spus ca e o buna ocazie de a-mi indeplini dorinta si am pornit in directia in care presupuneam ca se afla parcarea. Eram in zona, dar nu prea nimeream, asa ca am cerut ajutorul unui domn care sa-mi spuna unde e Abbey Street (am pronuntat exact cum se citeste: Abei). Omul mi-a cerut: „spell” si atunci s-a lamurit: ebi. Dar nu pe acolo era drumul cel mai scurt, indicatiile sale au fost corecte si exacte. Am intrat pe langa zidul a ceea ce initial am crezut ca e o biserica, din cauza crucii din varf, era doar un Community Center. Chiar pe acel zid era un grafitti nou-nout, cu o fata pictata pe fond alb cu contur negru. In timp ce-l pozam au trecut doi tineri (baieti) pe langa mine care au zis zambind :Beuty, eh?” Am aprobat si au intrat in parcare inaintea mea. I-am vazut printre masini, rasuceau o tigare in foita si au inceput sa fumeze. Parcarea s-a umplut de un fum cu miros intepator, care nu era deloc de tutun (in copilarie am vazut oamenii din sat rasucindu-si tigari din tutunul pe care il cultivau, mirosea diferit, in plus am alergie la fumul de tigara de tutun, tusesc imediat, lucru ce nu s-a intamplat in parcare). Pot sa zic ca m-am drogat si eu cu fumul lor, indirect si involuntar. Cu toate acestea nu m-am grabit sa ies de acolo pana nu mi-am terminat treaba de pozat grafitti. Trebuie sa spun ca erau o multime de masini parcate, era si un fel de paznic, doar eu eram cam neavenita in peisaj.
Desi puteam lua autobuzul am preferat sa fac drumul de intoarcere tot pe jos, nu e de mirare ca am facut febra musculara si ma resimt si acum, joi, imediat dupa miezul noptii.
Pt ca incepuse sa se intunece am intrebat din nou care e drumul cel mai scurt spre casa (am dat niste repere din zona, cartierul e destul de nou si nu toata lumea il stie) si de data asta fiecare dintre cele doua persoane intrebate a fost amabila si mi-a dat indicatii corecte (ba chiar o doamna nu chiar tanara, care marsaluia ca la maraton, s-a oprit din mars pt a-mi spune op there and roight, cum pronunta ei, important este ca am reusit sa inteleg)
M-a distrat cand am vazut ca pe o firma (pozez firmele pt ca unele sunt adevarate opere de arta), scria cu litere mari SULA, nu m-am apropiat sa vad despre ce e vorba, am facut poza reglementara si am plecat mai departe.
Am mai pozat, a n-a oara, frumoasa Holly Trinity Churh, cu turnul ei parca facut din dantela si frumoasele statui din fata. Asta deosebeste bisericile catolice sau anglicane de ale noastre, in special cele in stil gotic, chiar si cea mai modesta biserica gotica are o spira ce pare ca vrea sa strapunga cu aroganta cerul, dar si statui sau bazoreliefuri (cum sunt cele de la ST Finn Barre’s Cathedral) f reusite din punct de vedere artistic. Am vazut in mai multe locuri din oras statui ale Feciarei care par trase la indigo: toate arata o tanara cu aspect calm, linistitor, imbracata intr-o mantie albastra. Stiu ca in oras exista o Fabrica de sculptura (chiar asa se cheama) pe care as vrea s-o vizitez, dar nu stiu daca am sa reusesc, poate asa se explica faptul ca aceste fecioare par identice.
Bisericile noastre, chiar Catedralele, cum e cea din Constanta, par mai modeste in comparatie cu cele de aici.
Mai sunt interesante si unele biserici in stil de templu grec, cum ar fi St Mary dominicana, de pe chei, sau St Patrick catolica (care are in varf, chiar sub cruce, un fel de turnulet cu coloane, cu 4 statui care banuiesc ca ii reprezinta pe evanghelisti), tot monumentale.
Marti, in drum spre Lidl, supermarketul, am vazut intr-o curticica pascand linistit un calut. Azi am vazut un cal frumos, gen pinto, pascand in curtea de langa complex, nu cea cu pajistea ci alta, care pare un spatiu verde neingrijit, cred ca apartine de municipalitate.
Matza noastra a fost bolnava rau, a zacut si nu-ia trebuit nimic, nici mancare, nici apa. Marti a mancat un pic, dar se misca de parca ar fi imbatranit brusc cu mai multi ani, abia reusea sa se ridice pe picioare, ne-a fost teama ca si-a rupt ceva fie la picior, fie la coloana, fie intern. Ne-am zis ca aterizarea de pe casa sau statul in soare (prima zi cu adevarat insorita, fara pic de nor de cand am venit si se pare ca de cand a inceput vara a fost duminica, de atunci au fost tot zile insorite, dar soarele s-a mai ascuns din cand in cand printre nori) cam toata ziua i-a daunat.
Azi a fost dusa la veterinar (70 de euro, enorm!) care a vazut ca are febra mare (de cand s-a imbolnavit mi-au tot rasunat in gand versurile copilaresti „mi s-a-mbolnavit pisica/Are febra mititica”, ca sa vezi cata dreptate aveam), i-a facut o injectie cu un antibiotic si un pain killer si a revenit alt animal, mieunand de foame si recapatand un pic din vioiciunea obisnuita, cersind tandrete (pana atunci cand o mangaiam ne privea apatica, noaptea se tara sub patul meu si zacea acolo, n-o mai interesa nimic, pe ea care voia sa stie totul, chiar si cand lucram la calculator. Acum a fost curioasa ce face Vasile la computer, dar a ratat in mod jalnic saltul pe pervazul ferestrei. Speram sa se faca bine.
Azi am mers la celalat supermarket (asta e diferenta dintre hyper si supermarket, daca vrei ceva anume nu gasesti totul intr-un loc) si am ocolit din nou pe la Apple. Ceeace credeam eu a fi un magazin de masini second hand s-a dovedit a fi parcarea de la Apple (de aceea nu pot fi un turist obisnuit, din cel care bifeaza, pt ca de fiecare data imi dau seama ca am perceput gresit unele lucruri sau ca am trecut altele cu vederea, la fel de interesante) unde se aflau sute de masini.
Langa parcare, pe un dambulet, am vazut ceva ce parea un caine vagabond, cu alura de ogar. M-am apropiat sa il pozez, dar a fugit, insa jos, in dosul infamelor tuburi de ciment gen tuburi de fantana de diametru mare (am vazut din astea si prin centru, nu doar la periferie, par a fi „bordurile”lor) printre care m-am strecurat cu greu era un fel de altar, un monument funerar cu 3 placi de marmura neagra in genul celui ridicat in memoria Laurei Stoica. Acesta era inconjurat de mici statuete ale Fecioarei si de ingerasi (poate tot Fabrica de Sculptura) si era dedicat unui copil cu mai multi frati si surori, copil disparut in 1999, la varsta de 4 ani jumatate. Durerea o fi fost mare, pierdera grea, dar acum aspectul era cam paraginit, una din statuete era rasturnata, am lasat-o asa, se dezlipise de pe soclu, in vazele mari aflate de o parte si de alta erau niste tufe uscate, deh, mortii cu mortii, viii cu viii, dar cel mai suparator era cantitatea mare de gunoaie din jur, printre care scormonea si cainele amintit mai sus. Tot gunoaiele m-au deranjat si in curtea in care pastea ieri calul cel frumos, se afla acolo o portiune in care cresc liber (adica necultivati) cativa nasturtium (caltunasi) cu flori nespus de frumoase, rosii, grena, portocalii, galbene, care contrasteaza placut cu verdele intens al frunzelor rotunde. Ma supara ca numitele plante sunt comestibile, se poate face salata din frunze si flori, dar cantitatea de gunoaie din jur a tot crescut de cand le-am vazut prima data si acum e pe cale sa le inabuse.
Daca mai tine vremea buna mi-ar placea sa ma duc pana la Lacul Cork, pe care il vad de la fereastra, pare aproape dar nu e, e peste rau si strazile, cum am mai spus, sunt f intortocheate, pana si aleea care duce spre complexul de case in care stam e serpuita, cica sa nu se produca accidente, cu toate astea azi sub fereastra noastra au oprit doua masini iar soferii si pasagerii gesticulau si aratau ceva in fata masinilor ( circulau pe sensuri opuse) cam cum se intampla la noi cand se ciocnesc doua masini, dar totul s-a terminat amiabil.
Zi:ceam ca am auzit si vazut mai multe „motoare” decat de obicei, deh, au venit studentii, care dau orasului, parca prafuit pana acum, un aspect proaspat.
Am primit de la Alexandra:
Am primit urmatoarea problema la care am nevoie de ajutor specializat :D
Care dintre urmatoarele doua asertiuni este o negatie mai buna a propozitiei daca ploua imi iau umbrela:
1. Daca nu ploua nu-mi iau umbrela
2. Daca imi iau umbrela nu ploua
Argumentati raspunsul.
I-am raspuns:Experienta va va invata (asa scrie in cartile de bucate) ca a doua asertiune e cea adevarata, deci mai buna.
Dar ar fi trebuit sa spun ca aici, in Cork, indiferent cum e vremea cand pleci, e bine sa-ti iei umbrela, ca nu se stie niciodata cand te mureaza o rafala de ploaie (desi, minune mare, n-a mai plouat de cateva zile, dar acum ma cam mananca urechea a ploaie, sper sa ma insele)
Maria mi-a tinut o intreaga teorie despr prima propozitie, daca ploua imi iau umbrela, dar mi s-a parut tare complicata si n-am inteles mare lucru.poate cand o sa-mi explice a zecea oara o sa pricep si eu despre ce e vorba.
Intre timp Alexandra a insistat sa stie care propozitie e negatia si atunci i-am expus eu o teorie
(Raspunsul clar si logic e ca e o gluma, nici una din asertiuni nu e negatia primei, eu asa cred. Logic iti iei umbrela ca o precautie daca nu ploua si ca o necesitate daca ploua. Raspunsul si mai exact, simtit pe propria piele e ca in Cork daca nu iti iei umbrela, chiar cand e soare, risti sa vii acasa murat, cum mi s-a intamplat. Daca nu ploua nu-ti iei umbrela pe raspundere proprie, pe riscul tau. Daca iti iei umbrela ploua sau nu, cum iti e norocul.) cum ca uneori nu e prudent, in Cork mai ales, sa nu-ti iei umbrela daca ploua, pt ca risti sa te intorci murata, cum mi s-a intamplat mie, deci daca ploua e o necesitate sa-mi iau umbrela iar daca ploua e bine sa o iau din precautie. Aici in Cork port mereu in poseta o umbrela mica, mica, dar care s-a dovedit cam ineficienta in singura zi cand am folosit-o pe o rafala de ploaie insotita, cum altfel, de un vant puternic.S-ar zice ca trebuie sa luam mereu umbrela, nu e chiar asa, in ultima vreme previziunile meteo, gratie satelitilor si accesului la baza lor de date, au devenit din ce in ce mai credibile. Deci daca se anunta o seceta mare ne putem lua o umbrela sa ne apere de soare, si abia atunci ar fi adevarata cu totul fraza „daca imi iau umbrela nu ploua”.
Mamitza sarmana ma intreaba mereu „mai stai mult pe-acolo?’. Pe langa faptul ca vad multe lucruri noi se pare ca ii sunt Mariei de un real ajutor, asa ca voi mai sta un pic pe-aici.