Jurnal de calatorie Cork 1 septembrie 2008

Azi Lia si-a pus uniforma cea noua (a schimbat scoala pt ca la scoala veche nu avea after scool, in plus aici invata si o prietena a ei din frageda pruncie, de cand ambele aveau sub 3 ani, iar scoala pare mai buna decat cea veche. In viitor nepotica va putea scrie in CV ca primele 3 clase le-a urmat la 3 scoli diferite, in doua state diferite. Exista speranta ca se vor stabiliza undeva,dar deocamdata ramane la stadiul de speranta.

Abia a doua zi Lia a fost entuziasmata, trecand peste socul schimarii. Neplacut e ca trebuie sa mearga cu autobuzul care, cum am spus, circula cam rar si, pt a nu intarzia la scoala, trebuie sa se scoale mai devreme, ramanadu-i timp in care sa mearga la o cafenea din apropiere unde sa ia un corn, pe langa micdejunul pregatit de acasa de cu seara.

In seara zilei de 1 septembrie am mers la supermarketul amintit mai sus si am inteles de ce nu-i place Mariei zona in care locuieste (se pare ca acum vreo 10 ani era f periculos chiar si sa treci prin zona din cauza bandelor de cartier, intre timp cocioabele lor s-au daramat si situatia s-a imbunatatit). Totusi, in zona exista f multe case date ca ajutor social, de la primarie, si acest lucru se vede din multimea gunoaielor aflate pe strazi (dar nu atat de multe ca in Bucuresti, unde exista inca in unele zone, cum ar fi pe malul lacului Morii, munti de gunoaie, in ciuda eforturilor primariei sectorului de a curata zona. Dupa cum se vede pretutindeni in lume cand nu exista simtul proprietatii incepe sa dispara simtul cetatenesc si gospodaresc. Totusi exista si in zona, in afara de complexul care e ingrijit, cu f putine gunoaie (dar care o streseaza pe ecologista de fiica-mea) case care arata ingrijite si curate.

Drumul pana la supermarket arata insa deadreptul sinistru. Nu m-as aventura singura pe acolo, desi nu sunt deloc o persoana fricoasa si nu ma sperie intunericul, niciodata dupa ora inserarii. Pe marginea trotuarului sunt niste tuburi de fantana de diametru mare, pline cu ciment, cred, care creeaza un sentiment de opresiune. Dar nu asta e cel mai deranjant, nici balariile cat omul, ci faptul ca drumul pare literalmente presarat cu un covor de cioburi. Mai demult si in cartierul nostru bucurestean calcai mai mult pe cioburi decat pe asfalt dar, de cand cu berea la pet sau doza cioburile aproape ca au disparut.
Am vazut un anunt pe care scria „3 large bedrooms, 270000E". Si cand spun dormitoare chiar asta inseamna: 3 dormitoare, o camera mare care serveste drept bucatarie si sufragerie, plus un living room cam la fel de mare. Dormitoarele sunt sus, exista doua bai, plus un WC jos.
Supermarketul e insa f curat, bine aprovizionat si, dupa cum spune Maria, ieftin, Totusi abia cand am privit cu stupoare cat de scump e pieptul de pui dezosat (aproape 20E) a inteles si ea de ce se spune ca e scumpa mancarea in Irlanda, ei, cu exceptia Liei, fiind vegetarieni.
In drum spre supermarket am constatat ca multe case aveau ferestrele oblonite. Maria spune ca se darama si se reconstruieste mult in Cork. Totusi eu am vazut, in drum spre parcul Fitzgerald, multe vile si complexuri de cladiri frumoase pe care scria for sale. Casele sunt f scumpe in Irlanda si se spune ca multe din complexele de apartamente stau goale.Pe 2 dimineata a plouat. Am admirat muncitorul irlandez care-si vede de treaba cu mantaua de ploaie pe el. Despre ce s-a intamplat dupa ce a stat ploaia voi povesti data viitoare.