Plăcinta de ciuperci și glicemia

Ieri am avut poftă de plăcintă cu ciuperci. Ca să nu lepăd cumva m-am dus la supermarket, am cumpărat un pachet de aluat foietaj, o cutie mare de ciupercuțe champinion și 6 cepe roșii nu prea mari (nu aveau mari). Cașcaval și usturoi aveam acasă.

BAD IDEA! nu pentru că e post și aluatul e făcut, teoretic, cu unt sau pentru că am ras cașcaval deasupra ci pentru că la un moment dat mi s-a făcut foarte sete. O sete imperioasă, care cerea neapărat măsurarea glicemiei. Oroare, 299ml/l. Pentru asemenea situații doctorița de diabet mi-a prescris insulină rapidă. Ceea ce am și injectat.

Numai că taman atunci era ora la care trebuia să injectez insulina retard. Am calculat eu aproximativ cam câți carbohidrați am băgat în mine și am injectat în consecință.

Numai că s-a întâmplat ce era de așteptat, cele două insuline au intrat în sinergia mă-sii și cine era să leșine de dimineață la 57mg/l glucide? Eu, și poftele mele nesăbuite.

Tot la sfatul unei specialiste în diabet știu că în asemenea cazuri trebuie să consum ceva foarte dulce, bomboane a spus ea. Bomboane a spus, bomboane consum. Deci până la urmă s-ar zice că ideea cu plăcinta nu a fost chiar așa de rea.

Plăcinta ar fi avut nevoie de câteva îmbunătățiri dar nimic de zis, a fost foarte, foarte gustoasă, mai ales că ciupercuțele erau foarte fragede.

Unde dai și unde crapă

 Duminică am fost la Târgul de Produse Alimentare de la Institutul Agronomic și am cumpărat, între altele, mere Golden Deliciosus de Voinești.

După cum se vede merele, delicioase într-adevăr, sunt ecologice. Mă bazez pe faptul că nu au aspectul acela lucios de la ceara aplicată pentru a le menține proaspete mai mult timp dar și pe petele de pe coajă.

Am mai cumpărat cândva, de la unul din nenumăratele supermarketuri din zonă (pe o rază de un km avem trei Mega Image, 2 Profi, 1 Carrefour și unul numit simplu 29) o cutie cu kiwi având grijă să aleg una în care să se afle cel puțin două bucăți mai moi, semn că sunt pe cale să se coacă, deși impresia mea, poate greșită, este că cele mai cruduțe au mai multă vitamină C, fiind mai acre.

Am mai scos din congelator o cutiuță cu zmeură congelată, tot din cea cu multă vitamină C și un rest de pomelo care, oricât a stat pe masă în așteptarea coacerii, tot cu multă vitamină C a rămas.

Pentru că intenționam să fac o salată de fructe folosind două mere care deja dădeau semne că vor porni curând să umble singure spre găleata de gunoi iar afară ploua l-am rugat pe soțul meu, care oricum trebuia să se întoarcă acasă de la serviciu (da, la cei 76 de ani împliniți merge încă pe jumătate de normă la serviciu, în timp ce alții așteaptă cu mâna întinsă ajutorul social) să intre în unul din supermarketurile din drum și să cumpere o cutie de compot de ananas.

Fiindcă mă știe, de peste jumătate de secol, că nu-mi intră în voie cu una cu două, a dat telefon ca să mă întrebe ce fel de compot să ia, având în vedere și faptul că sunt diabetică iar compotul, se știe, se face cu zahăr. Mi-a citit câți carbohidrați la suta de grame sunt trecuți pe etichetă și i-am indicat să ia unul cu o lingură cu vârf de zahăr la sută, adică 14.

Atâta doar că el în drumul spre compot a trecut și pe lângă raionul cu fripturi, mai mult sau mai puțin crude și i-au făcut cu ochiul un pui fript, niște cartofi prăjiți și bere Peroni Nastro Azurro, marca mea preferată dar cu 0 alcool (dietetică, deh). Am aprobat pozitiv și astfel supa mea de legume a trecut on-hold (că nu puteam rata ocazia să folosesc romgleza).

N-am făcut poze cu păcătoșeniile alea (suntem în postul Paștelui, nu-i așa) ci numai cu produsul final folosit ca desert, adică salata de fructe (fără coniac, rom, etc și frișcă, cum e rețeta clasică).

Ca să nu păcătuim total am pus alături de puiul fript și cartofii prăjiți și câțiva castraveciori și felii de gogoșari murați produși de moi (adică eu în franceză, că sunt poliglotă, wtf), myself astă toamnă. Toate curuliile s-au dus direct pe fund și pe burtă.

Măcinici cu arome orientale.

În comuna în care mi-am petrecut copilăria de 9 Martie se mănâncă niște paste în formă de 8 numite măcinici fierte în apă cu zahăr, arome, nuci măcinate și scorțișoară. 

Înainte era o muncă destul de laborioasă prepararea acelor paste, care deseori se făcea cu ajutorul întregii suflări feminine a familiei pentru că dacă aluatul era foarte simplu, făină apă și un pic de sare, răsucirea lor era mai complicată. Apoi au apărut niște aparate speciale care decupau prin presare formele de 8 respective. Acum treaba se face la fabrică, noi cumpărăm o punguță cu prețioasele paste  și...

Anul acesta am pus apa la fiert, am aruncat pastele în ea, am pus coajă rasă de lămâie și portocale (tot din punguțe, doar nu era să amețesc căutând citrice netratate și să-mi obosesc prețioasele degete cu raderea lor) am aromatizat și cu esență de rom și vanilie, am fiert 20 de minute, am pus nuci măcinate din belșug, am adăugat și Stevia (diabet, deh) și m-am îndreptat cu hotărâre spre dulapul cu condimente.

Nu știu cum procedați voi dar eu, deși ador să improvizez, am totuși grijă să îmi procur din timp ingredientele necesare pentru anume feluri de mâncare. Cum măcinicii se fac odată pe an și în rest folosesc destul de rar scorțișoară aveam condimentul respectiv în mai multe ambalaje. Unul din ele conținea trei pliculețe și era împachetat într-o bucățică de carton de la o cutie de medicamente pe verso cu eticheta ”Condimente Orientale - Scorțișoară”.

Nu am dat nici o atenție primelor cuvinte, m-am mulțumit că scrie scorțișoară ori eu tocmai de asta aveam nevoie. Ambalajul arăta așa:

Așa, în treacăt m-am gândit că ar fi interesant să adaug un pic de chili ca să capăt un gust mai interesant, dar am renunțat repede la idee.

Când am început să mâncăm măcinicii m-am mirat că sunt cam sărați și iuți și nu reușeam să înțeleg de ce. Abia seara, când ne-a sunat ca de obicei Diana și i-am trimis și ei poza cu ambalajul de scorțișoară m-am luminat. Ea are un spirit de observație mult mai dezvoltat decât al meu și a identificat în poză o ceapă, un ardei gras, niște ghimbir, cuișoare, un ardei iute și, firește, un baton de scorțișoară. 

A fost o experiență interesantă, nu a mai rămas la ora asta nici măcar o linguriță din această supă aromată de măcinici, doar un pic din cei clasici, preparați a doua zi după toate canoanele cunoscute de ani de zile.

Masa festivă de ziua mea de naștere

 Înainte de a începe să mâncăm felurile pregătite pentru mesele festive soțul meu mă întreabă ”ai făcut poze?” ca să nu intru în panică văzând că se golesc platourile și eu nu le-am imortalizat pentru vecie (cred eu)

Am avut două feluri de sardinele marinate, unele simple și altele picante. Pe platou nu s-au putut deosebi, dar gustul a fost diferit.

Mie îmi plac mult fructele de mare, în special mini caracatițele, moscardini pe numele lor italienesc, pe care le-am folosit din plin ca ornament.

De data asta am pregătit ceva mai puține platouri și feluri dar tot mai avem din ele și la ora asta. Dacă vă veți uita la toate pozele veți observa că trei platouri par identice, cu mici variații de culoare. E vorba de cele cu ardei iuți umpluți cu cremă de brânză (de la Cora Lujerului) și trei feluri de salam: Sinaia, Chorizo și Potcoava vândute ca atare la Mega Image.

Pe unul din platouri am pus alternativ măsline cu ardei iuți Piri-Piri (ia gura foc) și ouă marinate în sos de soia și zeamă de lămâie. Au culorile și forma atât de asemănătoare încât pur și simplu nu ne-am dat seama ce am luat de pe platou decât atunci când am băgat în gură.

Am reușit să-mi satisfac și o fiță mai veche, de a aranja alternativ ouă de prepeliță fierte și mini mozzarella, care u culoare și formă asemănătoare. Mi s-a părut nostim (funny cum le place americanilor să zică).

Sarmalele le-am cumpărat gata făcute de la restaurantul cu autoservire Rustic din cadrul hipermarketului Cora Lujerului.

La friptură am făcut o greșeală de dozaj, prea mulți cartofi dulci pentru câtă carne a fost. Am preparat-o la multicooker Tefal One Pot, după ce în prealabil am rumenit carnea pe aragaz. În 30 de minute din momentul în care s-a produs presiunea necesară a fost gata.

În loc de tort am avut găluște cu prune (congelate, de la supermarket) și a trebuit să fac o doză de insulină rapidă pe lângă cea retard ca să revin la valoarea controlată a glicemiei, dar nu mi-a părut rău. Atâta doar că nu pot să repet asta de câte ori am chef de ceva dulce. Dar odată pe an e ziua mea de naștere!

Micul dejun din ziua de Crăciun.

Activitatea mea online se bazează în principal pe postări pe Facebook. Dar pentru că acele postări sunt greu de accesat după vreo câteva zile prefer să le transcriu aici și să le etichetez, astfel încât să le găsesc oricând doresc să le revăd. În plus cititorii mei de pe blog nu sunt neapărat membri Facebook 

Nu sunt eu dacă nu postez poze cu mese festive. Masa asta a fost atât de festivă cât s-a putut, cu numai doi participanți. Am cumpărat, am pregătit, am așezat câte ceva, cât să ne ajungă, am socotit eu, până pe la anul nou, dar cred că se va termina totul mai devreme.

Mai jos sunt poze din albumul intitulat ”Vedere Generală”.

Am început, ca de obicei, cu preparate din pește. Am cumpărat niște salată de icre de știucă pe care le-am împachetat în alge marine prăjite în ulei de măsline și ceai verde ajunse în țara noastră direct din Coreea de Sud, cumpărate online. Algele le-am tăiat fâșii, pentru că erau ambalate ca foi cam ca cele chinezești pentru sushi.

Într-o revistă de la Mega Image am găsit o rețetă intitulată pompos pate de somon afumat, de fapt o pastă (pate este termenul franțuzesc) din somon, brânză-cremă Philadelphia, hrean și smântână, asezonată cu mărar. Am văzut cum se face într-o emisiune la Paprika TV.

Pentru că soțului meu îi place mult macroul afumat am făcut și o pastă de macrou cu cartofi fierți, ceapă echalotte și un pic de unt., totul dat prin blender.

Ca legume am folosit ardei dulci umpluți cu brânză cu verdețuri dintr-o cutie unde scria ceva în germană, ardei iuți grecești umpluți cu cremă de brânză pe pat de valeriană, precum și ciuperci și andive cu maioneză Hamker, pentru că e cu îndulcitori și nu cu zahăr, ca alte mărci. Nu mai fac demult maioneză în casă pentru că de regulă mi se taie, se pare că e în legătură cu activitatea tiroidei.

Brânzeturi și alte preparate animale.

Casiera de la Cora a observat că-mi plac brânzeturile franțuzești. Are dreptate, deci am pus pe masă Brie, Camembert, brânză cu mucegai bleu și, ca să fie și o notă autohtonă, niște telemea de capră (între noi fie vorba, am o bănuială că și telemeaua asta ar fi importată) înconjurată de roșii ”cherry prunișoare” (mă amuză denumirea asta) care sigur sunt de import.

Cei care concep masa de Crăciun alcătuită strict din preparate autohtone să nu comenteze.

Pe platoul de salamuri și cârnați sunt mai multe feluri de salam: de bibilică, prepeliță, fazan, bizon, cerb, mistreț și cârnați de căprioară cu trufe. Sincer, papilele mele gustative nu sunt atât de rafinate încât să fi putut face diferența și nu cred că voi mai repeta această experiență care a golit o bună parte din buzunarul meu.

În schimb pateul de ficat de gâscă și pui de la Capricii și delicii s-a dovedit un deliciu, împreună cu ouăle de prepeliță și ornamentele aferente.

Aș fi preferat să fac un platou cu ouă de prepeliță amestecate cu mozzarella în formă de bile, pentru că mi s-ar fi părut amuzant să încercăm să ghicim care ce este înainte de a le băga în gură dar se pare că unul din efectele pandemiei a fost reducerea importului de acest sortiment din Italia, sau poate a lipsit numai din zona în care am căutat eu.

În fine, mie mi se par foarte aspectuoase micile ovale de brânză presărate cu verdețuri ș.a. numite Aperifrais, pe care le găsesc de regulă la Mega Image, puse pe un pat de salată Lollo Bionda.

Masa s-a încheiat cu un tort dietetic concepție proprie, soțul meu a servit și niște cozonac cumpărat de el, totul udat cu un pahar de vin roze.

Pentru tort am făcut un pandișpan din 4 ouă, înlocuind cele 4 linguri de zahăr cu Stevia praf. Rețeta e foarte simplă. Se freacă gălbenușurile cu îndulcitorul până cresc în volum, se adaugă treptat 4 linguri nu prea pline de făină, arome, se bat albușurile spumă și se adaugă la restul compoziției mai mult învelindu-le decât amestecând energic. Se coace la foc potrivit cam 25 de minute.

Am făcut o cremă de mascarpone (125 g) și Philadelphia cu două linguri de stevia și când s-a răcit blatul l-am uns cu cremă pe laturi și am făcut un fel de coroană pe margini. În golul rămas am pus zmeură congelată care până a doua zi a lăsat ceva zeamă care a însiropat cumva blatul. Pe margine am decorat cu felii de ananas.

La final am pozat ce a mai rămas după ce am gustat câte un pic din fiecare preparat și am mai compactat platourile.

Am intitulat eu articolul ”Mic Dejun” dar cred că nu e nici nenorocire dacă o să vă prezint și ce am avut la prânz.

Masă de Crăciun fără sarmale e ca... vă las pe voi să completați.

Friptura a fost mușchiuleț de porc împletit, dar am uitat să-i fac poză, acompaniată cu medalioane de legume de la IKEA (cartofi, broccoli, praz).

Cabernet Sauvignon e preferatul meu de peste o jumătate de secol iar ”vinul fermentat în această sticlă” de la Zarea e de fapt șampanie, dar nu mai e voie să se folosească acest nume.

După cum se vede nu am reușit să terminăm tortul.

Plăcintă cu dovlecei, Pizza

 Azi am încercat ceva nou, plăcintă cu dovlecei. Nu e de post, dar nouă ni s-a părut tare gustoasă.

Am ras dovleceii, am pus un praf de sare, am amestecat bine și i-am pus într-o strecurătoare cu o farfurie și o greutate deasupra, să iasă cât de multă zeamă se poate.

După vreo jumătate de oră i-am stors, i-am amestecat cu ouă, brânză rasă de capră și pesmet.

Am asezonat cu mărar, cu pătrunjel și, în locul unturii de cățel din poezie am pus turmeric și piper.

Am tapetat o tavă cu hârtie de copt unsă cu un strat foarte subțire de ulei, am pus trei foi de plăcintă Bella din grâu integral, unse cu ulei, jumătate de compoziție, alte două foi, cealaltă jumătate de compoziție și ultimele trei foi unse cu ulei.

La cantitatea de 2,5 kg dovlecei am pus patru ouă, cam 200g telemea de capra și cam 250g de pesmet.

Am copt 25 minute in cuptorul reglat la 4-5 (220 grade), am stins focul, am pus o tavă deasupra și am mai lăsat tava în cuptor încă vreo 5 minute.

O să mai mâncăm vreo două zile din ea, reminiscențe din timpul când mergeam la serviciu și nu aveam timp să gătesc zilnic ceva proaspăt. 

Și dacă tot sunt la capitolul culinare o vă pun poze cu compozițiile mele artistice numite pompos artă, de fapt niște imitații de pizza din turte coapte pe vatră. Am ”comis” asta de două ori, cu design (nu-i așa că sună cool) diferit. Prima dată am folosit mai puține ingrediente pentru decorat, iar turtele le-am lăsat întregi și au ieșit cam tari și cleioase. Am folosit un sos de pizza de la Cora, brânză Gouda, mușchi file și ce se mai vede.

A doua oară am învățat lecția și am tăiat, cât a fost posibil, turtele (cumpărate de la o simigerie patiserie din Piața Veteranilor) în două așa cum veți vedea în poze. Am folosit un sos preparat de mine din sos de roșii Regal cu busuioc, măghiran, mentă, toate uscate și frecate bine cu degetele, am pus pe turte brânză Gouda și mușchi file de la sibienii din Piața Veteranilor, ciuperci crude, un dovlecel mic, măsline fără sâmburi, ardei Kapia roșu și câteva roșii cherry. Am copt la foc potrivit cam un sfert de oră.