Doamne, da-mi!

Primesc zilnic ziarul Lumina in cutia postala. Se pare ca ingerul meu pazitor vrea sa ma faca sa apuc serios pe calea bisericii. Pana acum nu a reusit. Un motiv e si acela ca ma trezesc prea tarziu ca sa pot ajunge la vreo slujba. Altul e ca reminiscentele din copilarie, cand ma plictiseam ingrozitor la slujba de duminica sunt inca vii.

Totusi citesc cu placere multe articole din ziar, desi nu reusesc sa ajung la zi si il citesc cam pe sarite. Uneori gasesc cate un text care mi se pare destul de interesant ca sa il copiez pe blogul meu. De data aceasta dupa textul copiat voi scri cateva ganduri ce mi-au venit in minte dupa ce am citit acest fragment.

Părintele Teofil Părăian, în stilul său inconfundabil, explică astfel percepţia fiecăruia vizavi de persoana Domnului nostru Iisus Hristos: unii consideră pe Dumnezeu un fel de sponsor. Rugăciunea lor face referire doar la „Doamne, dă-mi, Doamne, fă-mi“. Doar cer la nesfârşit! Alţii consideră pe Dumnezeu un fel de mercenar, ca pe cineva care se ocupă de răzbunările personale. Rugăciunea lor este: „Doamne, pedepseşte-l pe cutare sau cutare“. Alţii văd pe Dumnezeu pe post de pompier. Cheamă pe Dumnezeu doar atunci când au un necaz, o supărare sau un neajuns. Pentru alţii, Dumnezeu este, aşa cum rostim în Rugăciunea domnească, Tatăl nostru, Care, ca un tată iubitor, te ajută, te mângâie, te încurajează, dar te şi mustră spre îndreptare. Tatăl nu este numai Tatăl meu, ci este Tatăl nostru!

Vreau sa spun ca insasi rugaciunea pe care Iisus ne-a invatat-o, Rugaciunea Domneasca, spune la un moment dat, dupa dorinta de a veni imparatia cerurilor (ani de zile am crezut ca "Vie Imparatia Ta" inseamna constatarea ca aceasta imparatie e vie, nu moarta) si fatalistul "Faca-se voia Ta" (asa am gandit cand m-am operat de cancer "Fie ce-o vrea Dumnezeu cu mine", dar nu mi-am facut prea multe griji pt ca mi se parea mereu ca Iisus ma intreba :"De ce-ti faci griji? Esti in mainile mele!") vine si cerinta :"Painea noastra cea de toate zilele (sau spre fiinta, in alta varianta) Da-ne-o noua astazi"

Dar cea mai importanta cerinta mi se pare "Si ne iarta noua greselile noastre". Mi se pare f importanta prin conditia pe care o pune, conditie ignorata de cei mai multi dintre cei care vin cu cerinte in fata Domnului "Precum si noi iertam gresitilor nostri"

Cred ca pt multi oameni aceasta e o incercare f grea, aceea de a ierta. Pentru ca amaraciunea pe care ne-o provoaca greselile altora ni se pare de mai mare intensitate decat cea pe care o provocam noi insine, cu voie sau fara de voie. Exista chiar si o zicala, pe care am auzit-o in Banat :"Iert dar nu uit" Daca asta inseamna ca data viitoare vom apela la instinctul de conservare si ne vom feri de omul respectiv ca sa nu ne mai provoace alte necazuri e bine, daca nu...

Si mai e o cerinta crestina pe care cred ca f f f f putini oameni sunt capabili sa o indeplineasca, aceea de a intoarce si obrazul celalalt. Spre marea mea mirare am descoperit in atitudinile personajelor feminine din Yi San (Furtuna la Palat) ceva asemanator, ba chiar mi s-a parut uneori ca si imparatul e prea usor dispus sa ierte si chiar sa intoarca obrazul, coreenii din epoca aceea fiind confucianisti, dupa cate am inteles. Sunt curioasa ce religie a imbratisat scenarista serialului sud-coreean.

Nu vreau eu si gata, ce!

Urmarind scena politica parca ma uit la un film cu copii prosti care se joaca de-a guvernarea si liderul grupului nu vrea deloc sa respecte regulile jocului, convenite de ceilalti copii, spunand: "Nu vreau eu si gata, ce!"

Ma tot intreb, de cand printul Lee San din "Yi San", "Furtuna la Palat" se confrunta cu tot felul de situatii periculoase in incercarea lui de a curma coruptia si abuzurile factiunii Noron care a pus mana pe putere impunand obiceiul de a se avansa in functii si a promova examenele dand mita in stanga si in dreapta si a adus nenorocire in tara prin taxele mereu mai mari pe care le impune populatiei pt a-si recupera banii cheltuiti in acest mod, daca s-a ales intamplator difuzarea acestui serial tocmai in aceasta perioada.

In episodul de azi Coreea (regatul Choson) trece printr-o acuta criza financiara si se incearca rezolvarea ei pe mai multe cai: fie prin scoaterea banilor negri, obtinuti prin "economia la negru" la suprafata, fie printr-un soi de "stabilizare"care sa faca acesti bani imposibil de folosit, fie prin "imprumut extern", mai exact importarea metalului necesar pt turnarea monedelor necesare "stabilizarii", din Japonia.

Cresterea taxelor nici nu se ia in considerare, investitiile incepute de print, (in epoca aceea a inceput industrializarea Coreeii, deci instaurarea capitalismului si a regulilor sale) adica aprobarile date pt deschiderea unor mine de argint, fiind puse in pericol daca s-ar recurge la o asemenea masura.

Si coincidenta coincidentelor: tara are de luptat cu o epidemie (probabil scarlatina sau pojar, desi avand in vedere mortalitatea ridicata a celor care se imbolnavesc ar putea fi vorba de variola) iar speranta pt combaterea ei sta in importul de medicamente, din China.