Demisia? N-are de ce!

Mi-a plăcut foarte mult emisiunea de la Digi24 unde invitatul lui Cosmin Prelipceanu a fost sociologul Alin Teodorescu. Pe AT îl știu de mult, încât de când românii aveau o singură Dilemă, nici prea nouă, nici prea veche. Nu am fost totdeauna de acord cu ce a susținut.

De data asta nu a rostit nici măcar o singură frază care să mi se pară deplasată. Întrebările lui CP au fost clare, bine formulate, răapunsurile au fost argumentate, clare, documentate. În aceste zile în care pasiunile și interesele au dat în clocot și au tulburat apele politicii românești această emisiune mi s-a părut ca o apă rece de izvor, menită să potolească măcar un pic setea de certitudine pe care am simțit-o încă din copilărie, când pentru a înțelege problemele politice ale vremii aveau la dispoziție o singură sursă. 

Până și in ultimii ani ai lui Ceaușescu aveam la dispoziție, pe lângă mess media româneasca de partid și de stat, emisiunile în limba română ale postului de radio Deutche Welle (aveam un tranzistor care fusese construit să prindă numai unde scurte și medii, dar cu o sârmă de cupru prindeam, la serviciu, și DW sau alte posturi pe unde scurte, mi-a folosit f mult în Decembrie 1989), emisiunile BT, Bălgarska Televidenia, cu programul de știri Vremia ,preluat în direct, în limba rusă, de la Ostankino, din Moscova, precum și revistele, Veac Nou, Novîie Tempi adică Timpuri Noi, Sputnik ( un fel de revista presei sovietice) și Moscovschie Novosti în mai multe limbi internaționale, franceză, spaniolă, engleză, reviste la care eram abonați. 

De aceea în 1990 am știut exact ce dorea Ion Iliescu, și anume un fel de umanizare a comunismului, umanizare și deschidere numită de Gorbaciov Perestrioca. Această lungă introducere e necasară pentru că în curând se împlinesc 25 de ani de la nenorocita de lichidare forțată a manifestației din Piața Universității prin chemarea minerilor care s-au substituit forțelor de menținere a ordinii...

Să mă întorc la Alin Teodorescu și Cosmin Prelipceanu. Prima întrebare a fost
-Își va da Victor Ponta demisia?

Mărturisesc că răspunsul a fost cu totul neșteptat pentru mine
-N-are de ce. S-a asigurat de loialitatea majorității parlamentare și mâine la zece, odată cu votul în Parlament se va termina totul pentru Premierul Victor Ponta. Pentru avocatul Victor Ponta urmărirea penală deja a început.

Și emisiunea a continuat în același ton oarecum nonșalant, cu explicații pertinente cum ar fi aceea că dintre puterile în stat sociologul a constatat că încrederea în puterea judecătorească e de vreo 40-45 % în timp ce încrederea în Parlament e doar de 15%...că încrederea populației în VP nu a crescut de loc din momentul în care a luat în primire mandatul de premier ba chiar, dimpotrivă, chiar a scăzut și continuă să scadă...etc.

S-a mers și pe alte paliere, mai generale. Mi-a plăcut răspunsul lui AT la întrebarea care ar fi prima condiție pusă unui politician (și s-a vorbit despre politicieni la toate nivelel, mergând până la nivelul de consilier comunal) și anume că acea condiție e SĂ NU FURE!.

A mai spus AT că sociologul a constatat că marea majoritate a celor aproximativ 45 000 de oameni politici din România nu au băgat mână până la cot în borcanul cu miere al banilor publici, cumpărându-și apartamente de lux, mașini ultimul răcnet, nu și-au construit palate, nu au avioane și elicoptere care nu puteau fi dobândite din salariu ci numai din furt. Majoritatea trăiesc încă într-un apartament și își văd de treabă cu hărnicie. Puteți sau nu să fiți de acord, mie mi-ai plăcut aceste argumente sociologice.

A mai spus el că tot la 12 ani se cam schimbă compoziția celor 45000 de oameni politici în funcție în România, dintre care doar 1% o reprezintă marii corupți.

Sper ca acest canal de televiziune, Digi 24 să pună la dispoziția publicului această emisiune și eventual chiar și transcrierea interviului...

Cosmin Prelipceanu, Redactor-șef al știrilor Digi 24

Alin Teodorescu Sociolog

Victor Viorel Ponta -Prim Ministru
 

Antrenor de genii

Din când în când soțul meu mă cheamă să urmaresc și eu câte o emisiune despre care el crede că m-ar interesa.

In seara asta profesorul Florian Colceag, (pe care îl cunosc personal) antrenor de genii, cum l-a prezentat Realitatea TV a estimat IQ-ul câtorva candidați la președinție la peste 140, iar al Elenei Udrea cam la egalitate cu Traian Băsescu, 160. Dar a precizat că nu e suficient să ai IQ mare, mai trebuie să fii în stare să lași ceva în urmă și l-a dat ca exemplu pe Becali, care nu are IQ așa de ridicat precum candidații, dar a făcut ceva care va rămâne, casele acelea pentru sinistrați.

Dintre cei care au fost nominalizați, după părerea sa (zic eu, subiectivă) Johannis s-ar califica pentru funcția la care candidează, având în vedere ce a realizat la Sibiu. Și asta a fost reamintit ceva mai tărziu de moderatoare (regret, dar nu îi știu numele) ca să audă și Elena Udrea, aflată în alt studio cu Rareș Bogdan.

Mai mult, prietenul nostru, Domnul Colceag, i-a făcut și o caracterizare deloc amabilă super inteligentei, care cam încremenise, necrezând ce-i auzeau  urechile. Și-a revenit repede și pe un ton de țață a  încercat să îl contrazică dar nu a avut spor, pentru că protestele ei nu au fost băgate în seamă, discuția îndreptându-se spre geniile românești, destul de numeroase după aprecireea dumnealui, cu IQ spre 200, dar care sunt îndepaărtate de pozițiile de decizie atât de către mediocritatea aflată la putere (Ponta a fost apreciat la 140, ca să știm cum stăm) cât și de caracterul lor prea altruist.

But first, adica anterior, spusese că cel mai bun candidat la președinție ar fi Călin Georgescu, dar acesta nu candidează. Regret dar efectiv nu știu cine e acest geniu...

L-am lăsat pe soțul meu să o asculte pe madam Udrea (dacă dorește) cea egocentrică și am plecat din fața televizorului.

Profesionistii--Dr. Raed Arafat

Una din emisiunile cele mai dragi inimii mele este "Profesionistii" a Eugeniei Voda. Nu le-am urmarit pe toate dar absolut toate cele vazute au fost o incantare de privit si de auzit, pt ca femeia asta are harul de a gasi intotdeauna atitudinea cea mai potrivita personalitatii interlocutorului si talentul de a pune intrebarile in asa fel incat, chiar daca sunt mai bagacioase (scuzati, nu am gasit alt termen mai elegant) raspunsurile sa curga in mod firesc si sincer.

 

Si pt ca Dr. Raed Arfat a devenit cea mai des pomenita figura publica in ultimele zile (in afara de cei carora in fata numelui li se pune indicatia "jos") am profitat de faptul ca cineva a pus link catre emisiunea in care Eugenia Voda l-a avut ca invitat ca sa revad acea emisiune. Si m-am minunat si eu impreuna cu iubita realizatoare de toate cele prin care a trebuit sa treaca bunul doctor pana a ajuns sa-si vada implinit visul de crea un sistem integrat de salvare, cel numit initial SMUR si caruia abia dupa ce a primit cadou din strainatate o masina de descarcerare a devenit SMURD.

Are dreptate doctorul, numai un nebun ar fi fost in stare sa dea bani din buzunar, adica din cele mostenite de pe urma tatalui sau, ca sa puna pe picioare un serviciu de stat functionabil. Timp de 8 ani, din 1990 pana in 1998 el a facut munca de voluntariat in slujba ideii infiintarii acestui serviciu. A reusit la un moment dat sa primeasca cadou o masina speciala pt salvare la domiciliu, dotata cu tot ce-i trebuie unui medic pt a da primul ajutor necesar unui bolnav in stare critica, si s-a izbit de ostilitatea (ca sa nu zic obtuzitatea) unui sef de sindicat care era suparat, intre altele, ca un strain ajunge mai repede decat un autohton la locul faptei. Si a ajuns sa nu mai fie chemat la nici un caz.

A primit o masina de salvare (nu de la statul roman, ci tot datorita relatiilor sale personale, ce credeati?) dar soferii i-au spus clar: "nu ne angajam decat daca ne platesti din buzunarul tau sporul de spaga", pt ca la acest serviciu spaga nu numai ca e interzisa, dar se si refuza, indiferent de cuantumul ei. Spunea de pilda ca unul din colegi a refuzat 800$, el personal a refuzat 500 DM.  Si atunci i-a venit ideea (geniala, zic eu) de a apela la pompieri pt a avea soferi pt masina. La cei din Tg Mures pt ca fusese nevoit sa plece din Cluj, unde functionase initial. Intelegerea a fost sa se vada timp de 6 luni daca si cum functioneaza treaba pt a vedea daca se poate continua.

Chiar si asa s-a gasit cineva (de la Directia Sanitara, daca am retinut bine) sa incerce sa-i puna bete in roate spunand ca MI nu e de acord cu acesta intelegere, lucru complet neadevarat. A mai obtinut dr nostru si un spital din Scotia, o cladire care a fost dezasamblata de pe terenul unde se afla in Scotia si mutata cu 18 TIR-uri in Tg Mures, unde din fericire primaria s-a dovedit mai intelegatoare decat colegii de la Directia Sanitara si i-a pus un teren la dispozitie, teren pe care tot primaria a sapat si fundatia. Nu mai spun ca la inceput serviciul avea la dispozitie doar o camaruta mica (2X2m, parca) aflata undeva la etaj si li se facea mereu observatie ca deranjeaza pt ca fug atunci cand afla ca au un caz. Timpul necesar pt a ajunge in masina era limitat la doua minute cel mult. 

Apoi colegii de la o sectie de chirurgie au renuntat la vestiarul lor pt a-i permite sa-si amenajeze acolo o camera de salvare pt ca, spunea el, daca cele doua servicii, de teren si de spital, nu sunt coordonate si nu are cine primi bolnavul adus sau nu are cine pleca pe teren degeaba sta dr la usa spitalului asteptand sa vina bolnavul sau degeaba asteapta cel de pe teren sa fie salvat daca medicul de pe salvare il lasa in usa spitalului, pt ca trebuie sa plece la o alta urgenta, sau chiar nu il primeste spitalul (ca tot ni s-a recomandat sa revedem "Moartea D-lui Lazaroiu", neprecizandu-se la care domn Lazaroiu se vor fi gandit cei care au facut recomandarea, cred ca nu la Sebastian, oricat de multe prostii ar spune acesta). 

Cred ca emisiunea a fost facuta in 2005 si EV era chiar fericita ca deja SMURD-ul functiona f bine, cu toate incercarile asidue de a-l desfiinta. L-a intrebat la un moment dat daca nu vrea sa se privatizeze si dr RA i-a raspus ca SMURDUL trebuie sa ramana de stat pt ca particularul trebuie sa faca profit si atunci cand e chemat la un pacient trebuie sa se gandeasca bine daca acel client e in stare sa plateasca pt serviciile oferite. In plus statul mai degraba investeste in modernizarea si imbunatatirea mijloacelor necesare decat privatul, care ar putea fi dispus sa cheltuiasca banii rezultati din activitate in alte scopuri decat investitiile.

Intrebat de unde primeste bani SMURD dr a raspuns ca de la buget, de la Casa de Asigurari si din donatii si a dat ca ex faptul ca cei din Tg Mures au donat serviciului o masina de 100000$. EV s-a mirat, "Atat de mult?" Dr i-a raspuns ca veneau pensionari cu 5000 de lei (presupun ca vechi) sa doneze pt ca stiau ca acest serviciu se va afla si la dispozitia lor, ca nu se va face diferenta dintre ei si cei care au avut posibilitatea de a dona mai mult. 

Din pacate totul se plateste pe lumea asta si dragul nostru dr nu are o viata personala, ba chiar nici concediu. Spunea ca a avut un caine dar a trebuit sa-l dea pt ca nu se mai putea sa-l lase singur in casa cu zilele. Si zambea zicand "daca nici un caine nu am fost in stare sa tin, cum sa ma gandesc la o familie?" Bineinteles ca nici bogat nu e dr nostru, avea un salariu de vreo 5000lei/luna (cred ca vechi) la care se mai adaugau garzile. Cine ar fi dispusa sa-i fie nevasta in aceste conditii, ma intreb eu?

Intrebarile EV puteau, cum am mai spus, sa fie considerate uneori mai nedelicate. De ex s-a minmunat ca a lucrat f bine cu un medic evreu, ceilalti studenti prezicand ca nu-si va lua examenele in veci, profesorul insa a apreciat faptul ca baiatul (pe vremea aceea) era pasionat de ce face, serios si muncitor (ei, nu s-a autolaudat RA chiar asa, dar asa mi-a placut mie sa inteleg). Tot despre relatiile interumane a fost vorba si spre sfarsitul interviului, cand EV a intrebat cum este apelat si el a raspuns ca Raed, si asta indiferent de functia si pregatirea interlocutorului, ca le admite asta, i se pare normal, atata timp cat respectiva persoana isi vede de treaba, daca nu, stie si sa intoarca foaia. 

Au mai fost niste intrebari legate de locul unde a copilarit si atmosfera de acolo, mie mi s-a parut f interesant ce a raspuns dr cand a fost intrebat care a fost cea mai fericita zi din viata si el a raspuns, cu acea figura deschisa pe care i-o stiu "Cand am primit cetatenia romana, in 1998" O ceruse in 1996 si a durat doi ani pana sa i se aprobe. N-am reusit sa redau toata complexitatea acestei emisiuni dedicate lui Raed Arafat, daca doriti puteti merge la situl Eugeniei Voda ca sa o vedeti.

Ca incheiere nu pot spune decat atat: ma bucur ca dr si-a reluat in minister locul care i se cuvine, chiar daca asta s-a intamplat la presiunea strazii, chiar daca se vor gasi multe guri cascate gata sa il muste de partile moi, si chiar daca  o parte dintre protestatari s-au suparat ca el a admis sa incerce sa faca ce stie mai bine in cadrul acestui guvern dominat de incompetenti sau deadreptul necinstiti.

Pigmeul si Baschetbalista.

Caracterizarea nu-mi apartine, a facut-o Sergiu Andon. Ieri am stat cu sufletul la gura sa urmaresc telenovela: "o ia sau n-o ia?" Problema nationala. Moni nefardata, tacuta (nici nu stiti cat am apreciat-o pt asta), trista si resemnata asteptand ore in sir mai ceva ca la poarta raiului, apoi goana spre fosta ei resedinta, pacat ca n-am cronometrat-o, cam gafaiau politistii care incercau s-o protejeze (unul chiar l-a luat de gat pe bodyguardul lu' Iri care nu voia s-o lase sa intre) ce mai, am palpitat si noi alaturi de ea. Mamita zicea mereu "vrea fata pt pensie alimentara") aceia (voiam sa scriu aia, dar fara diacritice e mai greu) de la TV isi dadeau fiecare cu presuputa cum le venea si lor, bine ca s-a terminat cu bine si pigmeul a incetat sa-si mai arate puterea uriasa a banilor lu' ta-su.

Adevarul e ca ma doare fix in pix la cine sta razgaiata aia cu chilotii ei Svarovsky cu tot, dar eram curioasa daca in Romanica noastra mai e vreo nadejde ca cineva sa respecte cat de cat legea. Eram gata sa pun pariu, si sa pierd, ca executorul judecatoresc o sa faca mama lu' proces verbal  lu' Iri si o sa plece toata ceata de la poarta cu coada intre picioare, amanand ostilitatile pe alta data. Asa e o mica, firava si slaba speranta ca nu e totul pierdut in tara asta.

Acu sa nu credeti ca am stat cam toata ziua pironita in fata micului ecran asteptand sa mi se faca capu' patrat, ca mai aveam si altele de facut, intre altele sa merg la Cora, sa-mi las acolo o parte din pensie. Si cand sa iau caruciorul am avut un scurt moment de amuzament. Fiind hipermarket Cora are multe carucioare, cele mai multe din ele stau legate cu lanturi ca in strainatate si trebuie sa bagi banu' ca sa poti lua unul. Dar mai sunt si unele care se trec din mana in mana de la clientul care pleaca la cel care vine, motivul fiind ca n-au device-ul de legat cu lantul. 

Erau deci in sopronul aferent trei siruri mari de carucioare de marfa legate precum cateii si in fata lor doua facute pereche. Deci daca cineva baga banul in caruciorul din pereche celalalt carucior ramanea liber si putea fi luat pe moca de cineva. Cat mi-am cautat eu moneda aramie prin poseta au venit vreo trei clienti. Toti au ocolit cu gratie cele doua carucioare si au luat cate unul din sirurile celelalte. Le-am urmat exemplul gandindu-ma ca nimeni nu a vrut sa-i faca un cadou urmatorului client un carucior moca. Asta spune mult despre puterea de daruire a neamului nostru, despre cat de bine ne-am insusit lectia Mantuitorului cu "iubeste pe aproapele tau" si despre altruismul de care nu suntem in stare sa dam dovada. Remarcati ca sunt inclusa si eu in "neamul nostru" de mai sus.

Seara am incercat sa ma uit la canalul 35, sa vad ce mai zice Nasul. Dar masochismul meu are si el niste limite, cand am auzit ce prapastii debita marea vedeta dansatoare pedelista Talmacean am cedat nervos. 

Noroc ca Dong Yi a devenit destul de palpitant si ca au existat si in acest serial replici memorabile, cum ar fi cea a Comandantul Politiei de Stanga, Seo care a spus "Puterea si Influienta pot sa zdrobeasca Adevarul, dar asta nu inseamna ca Adevarul inceteaza sa mai existe. Si chiar daca pare mic el totdeauna gaseste o cale sa iasa la suprafata".

Intr-adevar eram gata sa fac infarct vazand ca madam Jang, careia ii fusese contestata de catre regina mama posibilitatea de a deveni concubina regelui, a reusit, prin crimele si falsurile fratelui ei, la care a agreat si ea, sa o detroneze pe regina invinuind-o si inscenandu-i chiar crima comisa de factiunea ei, adica otravirea reginei mama, pt ca sa-i ia locul in palat, fiind ea intronata ca regina. 

Sigur, istoria e istorie, dar trebuie sa recunosc ca intriga tesuta de scenarista, care intriga e clar ca e o fictiune, e f abil construita si desfasurata. E adevarat si ca primim mereu ponturi prin prezicerile care se tot fac, ultima fiind despre soarele care rasare dar e invaluit de nori si apune rapid.

Desi interpreta lui Dong Yi nu prea arata de 16 ani cum ii cere rolul acum (deh, serialul original are 60 de episoade, TVR a facut 120 din ele, perioada de timp in care se desfasoara e probabil destul de lunga, nu puteau lua o fetita de scoala sa joace rolul) se pare ca totusi diferenta de varsta dintre ea si rege e destul de apreciabila, mult mai mare decat se vede din aspectul celor doi artisti. Interesant e ca nici madam Jang nu s-a prea grabit sa-i aduca mostenitor regelui, a avut nevoie de aproape 10 ani.

Traditie si crestinism

Un post al lui Alex Mazilu, pe care va recomand sa-l cititi, se leaga intr-un mod ciudat de o emisiune la TVR Cultural pe care am urmarit-o cu cateva ore in urma. Invitatul Lui Horia Roman Patapievici era Grigore Leshe, acest rapsod atat de inimos si neasemuit prin patosul pe care il pune in pastrarea traditiilor atat de vechi, incat ajung pana in epoci precrestine. 

Vorbea GL (HRP nu a prea apucat sa deschida gura) despre corinde care proslavesc venirea Luminii, despre Mithra, acest zeu a carui "biografie" (ca sa nu zic mit) seamana atat de tare cu a lui Christos, mergand pana la nasterea din fecioara, ca si despre multe alte traditii care se pierd in negura timpului, daca nu chiar si a preistoriei. 

A mai spus el ceva interesant, in stilul lui inconfundabil, a spus ca "poporul roman este nemarturisitor", adica tine pt el, in taina, multe simboluri care astfel se pierd si raman numai gesturile care sunt atat de inconjurate de taina, incat nici cei ce le fac nu le pot explica. Sigur, el a folosit alte cuvinte, eu spun ce am inteles. 

A povestit indelung despre obiceiurile din preajma Craciunului din zona Fagarasului, despre cetele de copii (pitzarai) care, spre deosebire de cei din alte parti, in special Muntenia, nu fac din colindat un fel de cersit, dar si despre cele de flacai si barbati insurati. A spus ca cetele nu se incrucisau niciodata, ca modul cum se intampla asta e o taina.

Imi amintesc si eu ca in copilarie dupa ce colindam noi copiii (mie Mamita nu prea imi dadea voie sa merg la colindat, fiind ea mai prapastioasa si tematoare sa nu patesc ceva) venea randul barbatilor care cantau gros dar armonios "Ceaste case nalte-nalte, de la Dumnezeu lasate" si altele. Aveau si cantece speciale pt fete de maritat, exact cum spunea si GL.

GL a adus in studio si un bat special pt corinda (asa zicea el, corinda, zicea ca e diferit de colinda) care avea niste crestaturi speciale care simbolizau lumina si intunericul, ne-a cantat cu multa simtire mai multe corinde spunand de pilda ca "Florile dalbe" simbolizeaza florile de lumina, mitraice, a insistat mult pe fondul precrestin al corindelor si a incheiat cu o tulburatoare corinda inspirata de legenda Mesterului Manole, cu un refren care amintea de zidire, a cui zidire fiind inca o taina.

Despre colindele contemporane, cum ar fi "Steaua sus rasare" era de parere ca nu apartin poporului nostru, ca ar fi fost preluate (importate, as zice eu) de la alte popoare.

Mi s-a parut ciudat ca in apropierea aniversarii a 2010 ani de la nasterea celui ce avea sa ne mantuiasca (aniversare a carei data e stabilita prin vot, ca si alte sarbatori crestine, lucru care ne face sa avem dubii in ce priveste istoricitatea celor ce s-au petrecut acum mai bine de doua milenii) GL a cantat despre pruncul zidit intr-o manastire ridicata in cinstea altui prunc, sfant, despre o jertfa umana adusa in cinstea Celui ce a spus "Mila voiesc, nu jertfa"

13-15 iunie la TVR1 Dupa 20 de ani

Azi cei care ar fi dorit sa vada Giuvaerul Palatului, facut oarecum sendvish intre doua meciuri, au avut o surpriza, o editie speciala dedicata evenimentelor de acum 20 de ani. Au fost invitati Petre Roman (pe atunci prim ministru), Razvan Theodorescu (presedintele TVR in 90), Cristian Tudor Popescu (pe atunci, dupa declaratiile sale, simplu trepadus, adica reporter de teren la fosta Scanteie botezata Adevarul si care, daca memoria nu ma inseala, spunea o multime de neadevaruri, ca sa nu folosesc un termen mai aspru, despre manifestatia din Piata Universitatii) si Emil Constantinescu (in 90 Profesor de Geologie la Universitate exact in corpul unde se afla celebrul balcon, deschis la indicatia sa pt cei care luau cuvantul sau cantau in timpul manifestatiei).

Emisiunea a debutat cu cateva secvente ale singurei intalniri televizate dintre Ion Iliescu si Marian Munteanu. In prima secventa MM spunea ca a fost arestat in dimineata zilei de 13 iunie iar Iliescu a spus "foarte bine". La cate gafe a facut II asta e poate cea mai putin importanta.

Si pt ca am ajuns aici o sa incerc sa rememorez cum a decurs ziua de 13 iunie 1990 pt mine. Nu stiu de ce am intarziat in acea zi la serviciu. Veneam cu metroul dinspre Victoriei spre Universitate si pt ca s-a anuntat ca statia Universitatii e inchisa am coborat la Romana. Am venit pe jos si in dreptul strazii Batistei am ajuns in fata unui blocaj alcatuit din autobuze si pazit de militieni. Nimeni nu avea voie sa intre sau sa treaca prin Piata Universitatii. Am ocolit pe langa Arhitectura si langa Palatul Shutzu am remarcat ca exact langa palat era un camion incarcat cu caramizi. Remarca e importanta pt ca e o dovada indirecta ca in acea zi s-a dorit sa se creeze mari dezordini in acel perimetru si era necesar ca cei care aveaui sa raspunda pozitiv provocarilor sa aiba "munitie" la indemana.

Nu sunt sigura ca voi respecta intocmai ordinea cronologica, pt ca nu am scris atunci un jurnal, cum am facut la revolutie. In dreptul cinematografului (acum raposat) Lumina era mare scandal, doi militieni tineau de brate un tanar minoritar mai colorat iar niste conationali de-au sai il trageau de picioare urland si protestand contra retinerii sale abuzive. Dinspre Piata Unirii venea o coloana care marsaluia scandand "IMGB face ordine". Cativa s-au desprins din coloana si au inceput sa discute politica (se discuta mult pro si contra Iliescu pe vremea aceea, majoritatea era de partea lui Iliescu, cum o dovedise deja alegerea sa ca presedinte cu 85%, si dezaproba cu indignare protestul celor din Piata Universitatii) cu trecatorii incheind discutia cu "noi de fapt vrem sa bem o bere, nu sa facem politica".

Am ajuns destul de tarziu la serviciu. Nu prea ne ardea sa muncim in perioada aceea, era cam anarhie in toata tara, celebra lozinca adresata intelectualilor care protestau "noi muncim/ noi nu gandim" a fost probabil inventia unui inteligent activist de partid comunist, lumea a inteles ca democratie inseamna domnia bunului plac, iar organele de partid si de stat nu aveau nici cea mai mica intentie sa le explice oamenilor ce inseamna adevarata democratie, si e explicabil asta prin faptul ca respingerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care cerea activistilor si securistilor sa faca un pas inapoi, a facut ca la conducerea tarii sa ajunga esaloanele 2 si 3 ale PCR, care in nici un caz nu doreau o democratie autentica ci, asa cum spunea Iliescu, o "democratie originala", Romania urma sa paseasca, conform cu intelepciunea fostului activist de profesie I I pe "a treia cale", diferita de comunism sau capitalism. Unde a ajuns se vede. Inca de atunci se spunea ca "a treia cale duce spre lumeaa treia". Om fi noi in UE dar parca masurile de reducere a cheltuielior si modul in care ni s-au anuntat miroase a lumea a treia, lume dominata pe atunci de regimuri autoritare, dictatoriale.

Mi s-a spus ca fetita mai mica a venit sa ma caute si a plecat inspre Piata Universitatii. Am plecat in cautarea ei. Deja spiritele incepusera sa se incinga. Intre Biserica Alba si Hotelul Union o dubita de militie (dinadins spun militie pt ca asta era in momentul acela) a fost atacata de un grup de tineri si militianul din spate a tasnit intr-un sprint incredibil scapand cu fuga iar cei arestati au reusit sa scape (n-am idee pe cine arestau si de ce) dar veneau cu bastoanele fluturand imensii tipi in uniforma de Politie Militara care blocau intrarea in piata.

Am alergat in goana spre intrarea la Hotelul Union (nu era prudent sa fiu prinsa in calea PM) si m-am adapostit in dosul unei perdele unde mai era o tanti care tremura "cine m-a pus sa ma duc la magazinul Victoria sa cumpar oala asta, doar nu-mi trebuia neaparat". Un chelner a scapat o sticla cu sampanie din mana si nu va pot spune ce zgomot a urmat si ce spaima a tras toata lumea din holul hotelului si din restaurant.

Dupa o vreme care mi s-a parut ca nu se mai termina ni s-a spus ca putem iesi, ca trecuse pericolul. M-am dus spre lantul de politisti care se intorsese la locul sau. O revolutionara incerca sa-i convinga sa o lase in piata, zadarnic insa. Am asistat un timp la schimbul de replici dar cum fiica mea nu se zarea am pornit mai departe in cautarea ei . Am aflat ulterior ca statuse si ea de vorba cu un politist de undeva de prin Moldova care i-a spus ca provine dintr-o familie cu multi copii si de aceea s-a inrolat in PM dar discutia dintre ei s-a incheiat brusc cand el a plecat cu bastonul fluturand sa-si indeplineasca misiunea.

In fata la Arhitectura geamurile erau sparte, facuse "ordine" IMGB, care nu mai era de vazut pe nicaieri, probabil ca mandri de realizarili lor umeghebistii au plecat la o bere. Pe fosta Regala venea un autobuz cu politisti si tinerii de jos bateau cu furie in geamurile sale strigand "Inapoi, inapoi". Atmosfera era atat de incarcata iar fiica mea era imposibil de gasit in acel tumult incat m-am decis sa ma reintorc la serviciu. In fata la Arhitectura niste tineri smulgeau incrancenati pietre spunand "n-o sa-i lasam sa-si bata joc de noi". I-am rugat zadarnic sa se linisteasca pt ca nu vor rezolva nimic cu violenta.

Nu-mi mai amintesc cand si cum am luat pana la urma legatura cu fiica mea, din fericire nu i s-a intamplat nimic rau. Cand s-a terminat programul am mers din nou spre piata. Deja se daduse foc la autobuze. Un grup de manifestanti, care fusesera arestati de dimineata si li se daduse drumul au fost intampinati cu simpatie de trecatori, carora le-au aratat dungile negre capatate pe spate cand au fost batuti. S-au indreptat spre statia de metrou ca sa se duca acasa.

Deasupra noastra se rotea un elicopter. Multi trecatori se indreptau spre Politia Capitalei. In spate ardea sediul SRI. Se spunea ca acolo sunt acte compromitatoare pt unii si de aceea arde. In fata Politiei Capitalei era mare harmalaie. Mi-am zis ca n-am ce cauta acolo si am mers spre casa. Cred ca era ora 5.

La TV ni s-a prezentat dezastrul facut de atacanti. Nu-mi amintesc daca atunci sau mai tarziu (cred ca mai degraba mai tarziu) RT s-aplans ca manifestantii au incercat sa-l arunce pe fereastra de la etajul 11. N-am fost pe faza cand s-a oprit emisiunea. Azi n-a mai pomenit mare lucru de acel episod, a trecut mai repede peste el.

N-am dormit prea bine in noaptea aceea. Nu stiu de ce dimineata pe la 5 am dat drumul la radio, la timp ca sa-l aud pe Iliescu tinand o cuvantare in Piata Victoriei si indemnand minerii (care deja promisesera in februarie, cand a fost atacat Palatul Victoria si unii au patruns inauntru catarandu-se pe grilaje si mai ales pe ziduri cu o viteza si o pricepere care arata un lung si sustinut antrenament, doar la demonstratiile ulterioare ale politiei am mai vazurt asa ceva, ca vor reveni in capitala cu uneltele specifice) sa mearga in Piata Universitatii si sa faca ordine. Am mers in camera fetelor si le-am spus sa nu le treaca prin cap sa treaca prin Piata Universitatii, pt ca va fi prea periculos.

Azi Petre Roman (atatea minciuni a spus despre Piata Universitatii cat a fost prim ministru incat l-am poreclit "doua vorbe-trei minciuni") sustinea ca nu i-a chemat nimeni, dar ca decizia de a elibera in forta P U a luat-o el, iar Iliescu a dat doar ordine verbale, insistand sa nu se scrie nimic (asta e caracteristic conducatorilor comunisti, sa dea dispozitii verbale pt ca nu cumva cineva, candva sa-i poata acuza de ilegalitati, dar vai de cei care nu se supun dispozitiilor), nici un document . Tot azi s-a insistat pe faptul ca greseala majora a lui II a fost ca nu i-a trimis pe mineri inapoi ci in P U. Cel mai vocal era, ati ghicit, justitarul cu sira spinarii dreapta, zice el, de gumilastic, zic eu, CTP.

Insa inginerul miner caruia i-am dat sa bea apa de la chiuveta din laborator ne-a spus ca i-a chemat guvernul. S-a sustinut multa vreme ca minerii au decis sa plece spre capitala cand au vazut ca RT a oprit emisia TVR (care nu s-a intrerupt cu cateva luni mai devreme, in decembrie, cand "teroristii" trageau de zor chiar pe culoarele TVRului si din casele din vecinatate). Acum R T spune ca nu el a luat decizia de oprire a transmisiei. Parca m-am saturat de atatea minciuni.

Emil Constantinescu i-a reamintit lui R T (puternic contestat in PU pt felul in care distorsiona manifestatia) ca TVRul era incomnjurat pe 13 iunie de sarma ghimpata si pazit de soldati. Prilej pt mine sa-mi amintesc ca in timpul unuia din nenumaratele marsuri la care am participat in acel agitat an 1990 (ulterior i-am lasat pe sindicalisti sa o faca, cei mai bine organizati au fost cei de la Cartel Alfa care au inceput sa protesteze impotriva celor ce conduceau tara destul de repede dupa 90) am trecut pe langa curtea televiziunii, in care militarii care pazeau erau cata frunza cata iarba (cel putin asa ni se parea noua) scandand catre ei "Salt inainte!/ Culcat!/ Salt inainte!/ Culcat!" lucru care ne-a distrat nespus (apropo de acuzele aduse manifestantilor din 19 mai 2010 ca erau prea veseli, eram si noi destul de porniti contra celor care "furasera revolutia" dar nu ne disparuse simtul umorului).

Azi PR si R T au sustinut, fiind secondati de CTP, ca pe 13 iunie 90 a avut loc o incercare de lovitura de stat a elementelor vechii securitati, in special din C I, prilej pt E C sa spuna ironic "asta e o stire". Au mai fost si alte stiri de genul asta.

Am mai povestit cum a fost pe 14. Reamintesc acum rapid ca am vazut de departe un grup de tipi in salopeta de mineri (multi aveau salopetele surprinzator de curate si erau bine spalati pe fata, contrastand cu cei care au venit in septembrie 91, de data aceea fara acordul guvernului, pe care l-au dat jos, l-ar fi dat ei jos so pe Iliescu, dar scoala de la Moscova si-a aratat roadele pt ca a stiut sa-l imbrobodeasca frumos pe Miron Cozma ca nu e cazul sa fie dat jos, ca ajunge daca pica Petrica, minerii din 91 erau patati pe fata cu carbune si salopetele erau murdare, dar unii faceau o comparatie cu primirea cu apa si hrana din 90 si primirea cu gaze lacrimogene din 91) care umplusera pe cineva de sange dar mi-a fost frica sa ma apropii, am stat de vorba cu niste tineri in fata la arhitectura explicandu-le ca nu au ce cauta in Bucuresti pt ca si noi si ei platim pt a face ordine politia din buzunarul nostru dar a venit un tip mai in varsta si le-a spus sa nu stea de voeba cu civilii (un tanar a avut grija, cand l-a vazutpe tip ca se apropie, sa-mi faca semn sa tac) si ca am vazut cum s-au legat de o fata in costum de blugi.

Am vazut cum grupuri organizate de mineri sau ce-or fi fost mergeau condusi de militieni "pe la casele bisnitarilor" (oamenii de afaceri ai vremurilor acelora, bishnitza venind de la bussines), cum unul se lauda cu un coupe papier luat de la unul din fruntasii PNT sau PNL dar si ceva care m-a facut sa fiu pt un moment in total acord cu CTP, anume ca civilii bucuresteni au fost f agresivi.

Intr-adevar cand am plecat de la serviciu in spatiul dintre Coltea, Teatrul National, Palatul Sutu si universitate era o mare de oameni, toti in civil, f furiosi, care bateau si umpleau de sange pe cei care erau semnalati ca participanti la manifestatia din P U victimele lor fiind salvate cu greu de politisti. Nu va pot povesti cu ce viteza am intrat in pasajul subteran si am mers in statia de metrou. Mult mai tarziu am aflat ca una din colege, acum raposata, propusese sa cheme minerii sa ma bata si pe mine dar s-au opus alti colegi si colege. Culmea e ca eu si o subalterna ne-am facut pomana cu un inginer miner si un subaltern de-al lui dandu-le sa bea apa, cum am spus mai sus.

Uitasem complet ca aveam bilete la film la Sala palatului. Noroc ca m-am intalnit cu fiica mea mai mare aproape de casa si ne-am intora la film, pt ca daca ajungea singura in acel perimetru avea toate sansele sa fie acostata si bruscata de mineri pt ca purta o fusta f scurta, care ii scotea in evidenta picioarele frumos conturate.

Despre ziua de 15 n-am a spune decat ca am mers impreuna cu niste colegi de manifestatie, intr-o masina, sa vedem sediul PNT distrus de mineri (ulterior am aflat ca acestiaau scos din zid un safe despre care ocupantii taranisti nici nu aveau habar) si ca, urmand un autobuzin drum spre gara am vazut cum in fata la fostul magazin Unic cineva i-a huiduit pemineri iar unul din ei a coborat din autobuz si l-a umplut pe loc de sange dandu-i cu ceva in cap. Despre asta si multe altele am mai scris pe larg.

Interesant e cum si-a justificat CTP atitudinea din acele zile prin faptul ca fostii lui colegi de la Scanteia devenita Adevarul se bucurau de venirea minerilor si au scris in consecinta, in timp ce el nu avea prea multa importanta. A mai spus ca a cazut pe scaun cand in urma unui incident cu un ziarist batut de doi SPP-isti I I a spus senin "o fi facut omul acela ceva" cazand el, I I in dizgratia CTP.

Pt ca Iliescu sustinea in 90 cu aplomb ca in PU are loc o rebeliune legionara, pt ca martorii ar fi vazut steaguri verzi CTP sustine acum ca el a atentionat ca nici vorba de "rebeliune de tip legionar", pt ca steagul verde e steagul Profetului.

E C a explicat azi ca nu s-a rezolvat dosarul mineriadei din 90 pt ca atunci cand au fost arestati oameni in 14 iunie au fost dusi si torturati la unitati militare din Magurele si.....in fata si cu acordul unor procurori care au rtamas in functie pana in 97, cand a devenit el presedinte si adschis dosarul, formandu-se si Asociatia Victimelor mineriadei dar ca acest dosar a fost inchis in 2000 cand Iliescu a revenit la putere si nerezolvat a ramas pana in ziua de azi, procuroarea Laura Codruta Coveshi (sprijinita puternic de marinel, adaug eu) fortandu-l pe Dan Voinea sa se pensioneze.

Si uite-asa, in loc sa vad cum Italia egaleaza cu greu in fata Paraguayului am stat in fata calculatorului si mi-am depanat amintirile din anul care a fost, poate, cel mai agitat din ultimii 20 de ani. Cel mai agitat din pdv politic. E posibil sa urmeze niste luni agitate din pdv social. Si pt ca tinerii de atunci au luat mai toti calea strainatatii raman mai ales pensionarii sa protesteze pt ca sindicalistilor li se arata spectrul somajului spre amenintare si descurajare . Pt ca Basescu a spus clar: "ca sa se ajunga din nou cu salariile la nivelul de acum trebuie sa se faca restructurari". Tradus: " sa fie dati afara 25% din salariatii bugetari"

Ramane de vazut cum se vor restructura pensionarii ca sa se revina la pensia de acum. Probabil ca se conteaza pe selectia naturala si pe disparitia lor din lipsa de caldura, hrana si medicamente.

Viata de adolescent (Odd Girl Out)

Din cand in cand mai vad la TV si cate o bucatica de film care ma captiveaza. Filmul tradus la noi Viata de adolescent este, din pacate, dureros de verosimil.

Vanessa este in ultima clasa de liceu si are drept cea mai buna prietena pe Stacy, mamele lor fiind la randul lor prietene si colege de serviciu. Dar Tony, cel de care este indragostita Stacy o prefera pe Vanessa si atunci lucrurile incep sa ia o intorsatura din ce in ce mai urata.

Am inceput sa urmaresc filmul din momentul cand Vanessa, aflata la toaleta, aude ca vine un grup de fete si se urca pe scaunul toaletei ca sa nu fie vazuta. Incepe forfecarea ei in termeni cat se poate de injuriosi, in care "fundul cat Canada" e cel mai nevinovat. Fetele rad cu rautate de parul ei iar la final Stacy face o poza nefericitei cu telefonul mobil, semn ca stia f bine ca ea se afla acolo. Cea mai activa in persecutarea Vanessei se dovedeste Nikky, despre care se pare ca se dusese buhul cat de rea poate sa fie si care pare a o incuraja mereu pe Stacy in atitudinea ei ostila fata de Vanessa.

Seara pe chat persecutia continua si picatura care umple paharul este primirea pozei facute cu telefonul mobil. Biata Vanessa nu mai rezista presiunii psihice si intra in baie unde isi cioparteste cu foarfeca podoaba capilara. Dimineata mama ei e oripilata de ce vede, o duce la o prietena coafeza ca sa-i aranjeze parul (taiat pana la nivelul umerilor) si o obliga sa mearga la scoala, in ciuda rugamintilor fetei de a ramane un timp acasa (fata invata f bine).

Dupa ce mama ei pleaca Vanessa incepe sa rataceasca pe strazi, avand grija sa revina la scoala la ora cand mama ei vine sa o ia cu masina. Povestea se repeta zile la rand, pana cand directoarea ii da telefon mamei ca s-o intrebe de ce nu ii vine fiica la scoala. Fata ii arata mamei injuriile de pe chat pe care le-a imprimat dar directoarea sustine ca acestea nu reprezinta violenta si nu pot fi pedepsite, pt ca politica scolii nu prevede asa ceva.

Fata incepe sa frecventeze cursurile dar are parte de alta neplacere, un profesor reclama identitatea perfecta dintre tema ei si a lui Stacy. Cele doua fete sunt invitate la directoare impreuna cu mamele lor. Vanessa are dovada ca ea e cea care a compus tema si ca i-a trimis-o lui Stacy prin email la odata care certifica f clar ca nu ea e cea care si-a insusit munca altcuiva. Dar Stacy se lauda la cercul ei de prietene ca o va manevra pe Vanessa asa cum vrea.

Intr-adevar, ii vorbeste Vanessei persuasiv sustinand ca amandoua au convenit sa redacteze impreuna lucrarea si ca doar dintr-o neintelegere nu s-au semnat impreuna pe ea, iar prostuta de Vanessa se lasa inselata de tonul impaciuitor al celei mai bune prietene a ei (inca din frageda copilarie) si e fericita ca s-au impacat si ca totul va reveni la normal, Stacy, cea mai populara fata din liceu, anuntand-o ca e invitata si ea la Clubul in care isi va sarbatori ziua de nastere impreuna cu toate celelalte prietene.

In ziua convenita mama isi ia fiica in masina dar i se pare ca e cam multa liniste in afara clubului si se decide sa intre intai ea, dar Vanessa realizeaza repede care e crudul adevar, Stacy pur si simplu isi batuse joc de ea. Fata are o cadere nervoasa si ia un pumn de pastile. Din fericire mama ajunge la timp ca sa o duca la spital si o salveaza.

Dupa externare mama ajunge intamplator in fata calculatorului exact in momentul cand javrele de fete deslantuiesc un adevarat atac intreband-o pe Vanessa, intre altele, de ce nu mai ia din nou pastilele. Deja una din colegele fetei le acuzase pe celelalte ca au comis o adevarata crima impingand-o spre tentativa de sinucidere, dar ele se apara spunand ca daca ar cunoaste-o nu ar mai avea o parere asa de buna despre ea.

Mama Vanessei tipareste chatul cu toata murdaria din el si se infiinteaza la directoare, care de data asta e decisa sa ia masuri, insa fetele avusesera grija sa scrie la adapostului pseudonimelor si nu recunosc ca ele sunt autoarele acelei marsavii.

Vanessa refuza ajutorul unui psiholog, sugerat de mama sa si ii promite ca va merge la scoala si va rezista atacurilor. Intr-adevar, intr-o scena " ca in filme" atunci cand Stacy, amenintata cu exmatricularea, poate chiar definitiva, se apropie de ea numai lapte si miere Vanessa o infrunta in auzul tuturor acuzand-o de ipocrizie si rautate si anuntand-o ca de acum inainte nu o mai considera prietena, iar asistenta o aproba. Totul e bine cand se termina cu bine, nu-i asa?

Am povestit toate astea pt ca destul de des am auzit la stirile de scandal despre fete de liceu de la noi care se iau la bataie in clasa, spre deliciul colegelor si colegilor care le filmeaza cu mobilul. Sunt sigura ca si in cazul lor se ajunge la violenta fizica abia dupa ce violenta verbala si barfele pline de venin au facut sa se verse paharul rabdarii.

Mai mult, cunosc un caz concret, la o clasa mai mica, in care deasemenea parintii sunt colegi de serviciu iar fetitele sunt prietene "forever", cum ii spunea Stacy Vanessei in scena confruntarii deschise, dar una din fete, cea mai populara din clasa, ii facea zile fripte prietenei sale raspandind zvonuri rautacioase despre ea incat fetita abuzata a inceput sa le spuna parintilor ca nu ii mai place la scoala. Situatia e rezolvata pt moment pt ca rautatea a plecat pt un timp din tara. Parintii fetitei abuzate incearca sa gaseasca o explicatie acestei situatii. La o varsta mai mica nu cred ca e vorba de gelozie din cauza vreunui baiat, dar mai stii...

In ce priveste faptul ca unele cititoare i-ar gasi poate circumstante atenuante lui Stacy pt ca Tony i-a facut curte Vanessei as vrea sa povestesc o intamplare din indepartata mea tinerete.

Era in vara dinaintea examenului de admitere la facultate ( pe vremea mea examenul se dadea in septembrie) si m-am inscris la cursurile pregatitoare din vara, tinute de profesorii din faculatate. M-am imprietenit cu o fata tot din provincie, dar care nu invatase la un liceu din Bucuresti. Am reusit amandoua si era cea mai buna prietena a mea.

Nu aveam inca 18 ani si nu avusesem nici un prieten pana atunci.
Mergand la un spectacol de teatru la Palatul Cotroceni (dar nu in sala de teatru regala, ci undeva unde acum e Muzeul Cotroceni) am facut cunostinta cu un student de la alt institut, un tip f amuzant dar mai in varsta decat mine. Cum fac fetele, i-am povestit celei mai bune prietene a mea ce glume auzeam de la el si cat de simpatic e tipul. Ea ma sfatuia mereu sa termin cu el, sa nu ne mai intalnim, pt ca eu sunt prea tanara si prea naiva pt el.

La un moment dat tipul a incetat, fara nici o explicatie, sa imi mai dea vreun semn de viata. Am suferit, bineinteles, pt ca nu intelegeam ce se intampla, cu ce am gresit. Dupa un timp, poate chiar cateva saptamani, l-am vazut pe bulevard, mergea la brat cu cea mai buna prietena a mea, pareau f tandri. N-am spus nimic, nu m-am dus la ei, pur si simplu am incetat sa mai discut cu aceasta "prietena". M-am comportat ca si cum ea nu mai exista pe pamant, desi dadeam nas in nas una cu alta fie la cursuri, fie la cantina.

Intr-o zi in timpul unei ore de curs am primit un biletel de la ea care incepea cam asa "Ce a dracului esti! Ai putea sa-mi adresezi macar un cuvant pt ca nu eu sunt de vina..... bla, bla, bla" Credeti ca m-a induiosat si ca ne-am impacat? Nici vorba. S-a maritat prin anul trei, cu altcineva, desigur. Tipul a venit la mine prin anul cinci sa ma ceara de nevasta " pt ca nu a mai intalnit o fata ca mine in toata viata lui". Raspunsul meu cred ca il intuiti. Nu am regretat nici un moment ca l-am refuzat.

Devirtualizare unilaterala

Pt ca tot vorbea Lia de stricarea limbii care se face decat cu cuvinte din alte limbi (de parca limba romana s-ar fi nascut precum Venus din spuma marii si ar fi ramas incremenita in puritatea ei de inceput, stramband din nas la fiecare cuvant imprumutat din alte limbi, cand cam 60% din vocabularul antesecol XXI e format din imprumuturi din franceza) folosesc si eu cuvantul acesta ciudat, devirtualizare, pt a descrie un eveniment care a avut loc azi incepand de la ora 14 pe TVR3.

Ma bucur ca atunci cand am fost mutati de la am-si-uitat-cum- se-cheama compania de cablu la RDS am optat pt programul extra pt ca in acest fel am putut sa apas pe butonul care deschide TVR3 (canal regional, si nu TVR Cultural, cum am citit intr-un comentariu pe blogul lui M&M, si in nici un caz afiliat puterii, cel putin cat mai e Sassu la carma TV-ului de stat) am avut bucuria sa-l vad pe Moshe and Mordechai aka Daniel Octavian Bejan la "Dupa amiaza unui fan".

Prilejul a fost epuizarea (eu asa am inteles) primei editii de 1000 de exemplare a cartii scrise de domnia sa anume "Povestile unui mizantrop". Dupa o introducere interesanta, in care M&M a ridicat degetul in sus indicand pe cel care a emis cugetarea geniala ca poporul roman asculta manele in proportie de 98% si s-a combatut cu oarecare vehementa ideea ca Google ar putea suplini lectiile de la scoala (ei, n-au zis ei chiar asa, asa am vrut eu sa inteleg) precum si pretentia unora de a fi scriitori pt ca folosesc intens copy/paste a venit si momentul mult asteptat de mine al lecturii uneia din povestirile incluse in volum.

In timp ce am ascultat-o pe fatza mi s-a latit un zambet imposibil de sters (lasa ca nici nu era cazul sa-l sterg) pt ca 'mnealui are si un real talent de a impersona (nah, vreti limba aiurea, aveti!) caracterele fiecarui personaj din povestire. Din pacate timpul nu i-a permis sa o termine incat astept cu nerabadare sa aflu daca se mai scoate o editie si poate am noroc sa prind si momentul cand se va afla in librariile reale (in cele virtuale, sa fiu iertata, nu am incredere) ca sa ma pot bucura de continutul ei in tihna cuibusorului meu real, nu a celui virtual.

Si oricat m-am enervat eu la editia din anul acesta a concursului blog de blog organizat de doamna Lucia Verona tot trebuie sa-i aduc multumire pt concursul de anul trecut pt ca asa au aparut in blogrollul meu doi dintre premianti, M&M si Groparu.

La be 1TV (scuzati)-Cronica TV

In seara asta dupa ce m-am destins cu "Cronica Carcotasilor" m-a pocnit o doza de masochism si m-am uitat la Nasul, la b1TV. E instructiv sa asculti tot felul de pareri, e bine sa-ti faci o idee si despre ce gandesc alti oameni, sa poti intra in mintea lor si sa pricepi "ce-i mana in lupta" (sau, cum zic americanii, sa porti pantofii lor). Dar atata slugarnicie si pupincurism cred ca nu am intalnit nici pe vremea impuscatului, sau poate am inceput sa ma ramolesc si sa uit, sa infrumusetez acea iepoca nu de mult apusa.

Cineva a trimis un mesaj care tocmai asta spunea, ca e cel mai slugarnic realizator TV posibil. Recomandarea a fost sa schimbe canalul. Era simplu (si igienic) dar tocmai anuntase ca o sa prezinte ce s-a intamplat in realitate in fata palatului Cotroceni in timpul protestelor pensionarilor pt ca, sustinea pupincuristul, s-au prezentat imagini montate in asa fel incat sa prezinte o realitate deformata. Acuza adica de mistificare pe cei care au fost la fata locului (b1 se pare ca nu s-a ostenit sa trimita reporteri acolo) si eram curioasa sa aflu in ce consta "Realitatea" de la b1TV.

Deci invitat in studio a fost unul dintre organizatori, un anume Mos Copil (Copil e numele de familie al domniei sale) care era acuzat de unii dintre protestatari ca este aservit puterii si nu are deloc in vedere protejarea intereselor pensionarilor. Nu sunt sigura ca acuzatiile sunt fondate, omul a incercat prin cifre sa-i demonstreze betevistului ca prin saracirea pensionarilor nici vorba sa se acopere gaurile generate de plata pensiilor de la bugetul de stat, dar nu a fost lasat sa lege macar doua vorbe, ca era somat sa i se spuna cate pensii nesimtite exista in tara asta.

Omul a furnizat o cifra, betevistul nu a fost multumit de cele aflate, nu coincideau cu ce i se comandase lui sa spuna. A intervenit si Ministrul Muncii la telefon, i-a spus ca nu are cifra exacta dar nr celor care au primit pensii luand in considerare ultimul salariu si nu contributia reala la fondul de pensii ar fi de 7-8000 de persoane, bineinteles ca o asemenea cifra nu a fost deloc pe placul nasului.

Bietul pensionar a incercat sa-i explice revoltatului pupincurist ca cei chemati de el au fost disciplinati dar au venit si alti nemultumiti care au reactionat cum s-a vazut la TV, dar cum asta contrazicea discursul inflamat al gazdei s-a trecut repede peste acest aspect. In final in asa fel l-a obosit pe Copilul pensionar incat acesta a ajuns, la somatiile repetate sa spuna cate pensii nesimtite exista (singurul nesimtit din acel studio, sa fiu iertata pt duritate, era insusi realizatorul) sa sustina ca din nr total de 4 700 000 de pensionari 4 965 000 au pensii intre 3001 si 5000 de lei.

Pana si Radu Moraru a protestat la o asemenea enormitate, demna de "Cronica Carcotasilor", in care o parte e mai mare decat intregul. Am renuntat sa mai vad finalul apoteotic al emisiunii si m-am dus la frigider sa iau un pic de ghimbir, reputat pt ca taie greata.

Pauza de masa

Frenezia copio-publicistica de care sufar de catva timp mi-a facut o foaaaameee. Si m-am asezat in fata televizorului, cu o gustarica in fata (rosii cu branza, chiar daca nu e sezonul, fiind post, of, ce mai pacatoasa sunt, dar poate asa chem caldura sa invinga iarna asta nesfarsita).

Si ce credeti ca era la TVR1? Bravo, ati ghicit, o emisiune culinara ultra scurta, de cel mult 5 minute, cam cum a fost si pauza mea de masa. Pacat ca tine atat de putin, ca mi-a placut grozav de mult. Mi-a placut nu atat asocierea surprinzatoare de ingrediente, cat mai ales farmecul si umorul prezentatorului. Ingredientele erau: zahar, ficat de pui, ardei f iute si sare.

Omul a facut un caramel in care a pus cu grija ficateii (a atras atentia ca nu se arunca in tigaie, pt ca "nimic nu e mai rau decat arsura cu zahar ars"), a precizat ca lui ii plac mai in sange, a tocat si putin ardei f iute si a avut timp nu numai sa ne povesteasca unde a invatat el reteta aceasta, adica in India, la un vanzator de strada care i-a spus ca daca nu-i place nu plateste si a ajuns sa manance de la el o saptamna dupa aceea, ci sa ne si spuna de ce o recomanda (gust deosebit, plus fier pt combaterea anemiei).

M-am uitat intai pe TVMania, emisiunea e in fiecare zi intre 14;45-14-50 (sa o urmaresc zilnic ar echivala cu tragerea la tinta cu arcul pt a nimeri centrul tintei de la o distantya de 3 km, abia de-mi aduc aminte sa ma uit cand sunt serialele de o ora, dar o emisiune de doar 5 minute...) si mi-am amintit ca si Huidu avea o emisiune zilnica de cateva minute,pana a intrat in scena Gainusa si s-a ajuns la indragita "Cronica Carcotasilor"de azi.

Apoi am dat fuga la tata Google,am intrat cu ajutorullui pe situl TVR1 si am gasit acolo urmatorul text: (copy/paste e indeletnicirea mea preferata!)

În fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 14.45

Producător Şerban Georgescu

Victor Melian încearcă să prezinte zilnic, în numai 3 minute, o reţetă culinară ce poate fi realizată foarte repede, în circa 10 minute. Este un concept care te ajută să scapi de întrebarea "ce mâncăm azi?" şi, mai ales, îţi oferă mult timp liber pentru că datorită acestor reţete de 10 minute, poţi economisi timp preţios.

În fiecare episod, Victor încearcă noi aproach-uri , new cuisine, coondimente şi combinaţii inedite. Filmările vor fi făcute peste tot, iar Victor găteşte nu numai în bucătării ci şi în curţi, într-un service auto, la o uzină, într-un birou, samd.... Nu este luat în calcul un buget anume, dar se urmăreşte obţinerea unui efect maxim cu minimum de bani. Formatul este foarte dens, pentru că în 3 minute se întâmplă o grămadă de lucruri, inclusiv surprize, totul într-un program - aşa cum spune şi titlul: "Pur şi simplu delicios!"

Pentru ca totusi azi e mare sarbatoare si in nici un an aproape nu am uitat sa prepar macinici fierti (macinici, nu mucenici, pt ca nu suntem canibali sa mancam pe nefericitii care s-au jertfit de dragul crestinismului) am pus si acum la fiert un pic de apa, in care am ras coaja de la o lamaie, am aruncat niste opturi din faina gata cumparate (apuse pt totdeauna sunt timpurile cand preparam din vreme un aluat mai tarutz din faina si apa, rupeam bucatele din el pe care le faceam suluri subtirele impletite in opt, pe care le uscam si apoi le fierbeam in apa cu arome, dar si cele cand am cumparat si folosit o ustensila cu ajutorul careia decupam opturile din foaia de aluat, tot preparata in casa), am mai adaugat un pic de cardamom macinat, cateva picaturi de esenta de rom si esenta de vanilie (vanilina) , am fiert totul cam 20 de minute, am indulcit cu indulcitor (diabetul, deh) iar cand se va raci voi ingrosa zeama cu nuca macinata si scortisoara.

Queen Seokdoek=Secretele palatului Cauza si Efect

Am spus deja ca, in ciuda zodiei in care sunt nascuta, sunt o persoana destul de rabdatoare.Si nu odata rabdarea mi-a fost rasplatita. De ex daca metroul intarzia peste masura nu ma repezeam niciodata in prima garnitura care venea, aveam rabdare s-o iau pe urmatoarea. Si in timp ce colegele mele mai nerabdatoare se alegeau cu vanatai si nasturi rupti eu calatoream mai omeneste.

Am avut rabdare si pe vremea cand nu incepeam o carte pana nu o terminam pe cea precedenta (helas, mi-am pierdut acest bun obicei). De ex Potopul lui Sienkiewich, o carte istorica, pt ca tot osa vorbesc despre un serial istoric candva, dupa aceasta introducere, este cam plicticos la inceput, dar pe urma devine deadreptul captivant. Exista insa un roman, f apreciat de critica literara, care nu mi-a adus nici o satisfactie pt ca am avut rabdare sa-l citesc. Acesta este "In cautarea timpului pierdut" al lui Marcel Proust. Oricat as bate eu campii cand imi scriu memoriile (vezi articolele cu eticheta "Ce verde era valea mea") nu cred ca reusesc sa descriu in atatea pagini gustul unei prajituri mancate in copilarie,cumface el cu madeleina. Cred ca am ajuns sa detestez prajiturile cu acest nume numai pt ca imi amintesc cat m-a plictisit cartea aceea.

In schimb "Secretele" au inceput sa-mi placa deja cu cateva episoade in urma. Cautand numele actorilor pe hancinema am observat ca am scris gresit numele reginei, este Seon-Deok si nu Seokdoek cum am scris eu, dar nu mai are rost sa corectez. Voiam sa spun ca imi place grozav cum joaca actrita din rolul principal, cel al lui Deok Man, anume Lee Yo-won. In special in scena in care astepta sa fie chemata in acea incinta separata de rest cu cearsafuri albe si ea tremura din toate incheieturile a fost extraordinara, dar si in scena in care a fost prezentata mamei ei a fost deosebit de expresiva. Nu mai vorbesc de hohotele de plans de pe munte, Iar actorul care il interpreteaza acum pe Yu-Sin, Eom Tae-woong ii este un bun partener. Un rol f bun face si Ko Hyeon-jeong in personajul Mi-Shil, mai ales cand rade tare si fals, parand ca e deplin stapana pe ea dar tradand o adanca spaima interioara (spaima de a doua geamana).

Am inteles in sfarsit sensul exact al profetiei: daca se vor naste doua gemene se va rupe "osul sacru"( in Silla numai cei de neam pur regesc, fara nici un amestec de rang inferior puteau deveni regi, ei posedand "osul sacru", pt asta ambii parinti trebuiau sa fie de neam regesc) si astfel regina putea fi detronata, implinindu-se "toata voia lui Mi-Shil" aceea de a deveni regina, pt ca nu trebuie uitat ca ea nu a fost luata in casatorie de regele Ji-Jin desi ii facuse acestuia un copil, pe care l-a abandonat pe treptele palatului.

F bine a interpretat scena recapatarii vederii actorul Ahn Kil-kang in rolul lui Chil-suk. Nou aparutul Bi-Dam (Bi-Dim in alta transcriere) este interpretat de Kim Nam-Gil , pe care cei care au vazut "Lovers" l-au recunoscut deja. Mie mi-a amintit, nu stiu prea bine de ce, de Lee Jun Ki,pe care l-am vazut in rolul frumosului Gonggil (un personaj real) din "King and Clown" (2005), un film care m-a impresionat f tare si care a fost chiar ales de Coreea pt a fi nominalizat pt cel mai bun film strain la premiile Oscar, dupa un rasunator succes in tara de origine.

Mi s-a parut f interesant modul in care scenaristii si regizorul au ales sa ne dea de inteles ce diferenta de educatie exista intre cele doua surori in scena in care printesa ii spune lui Deok-man ca ea nu are voie sa stea pe vine, pt ca e printesa. O intreaga istorie a diferentei dintre cele doua gemene datorata mediului in care au crescut a fost condensata intr-o singura fraza. Iar continuarea scenei e si ea magistrala: printesa adopta aceeasi pozitie ca sa arate ca o considra egala sa. Diferenta dintre doua gemene care cresc in medii diferite a fost ilustrata si de Yasunari Kawabata in romanul pt care a primit premiul Nobel pt literatura "Kyoto sau Tinerii indragostiti din stravechiul oras imperial".

Dar eu voiam sa comentez, cand am ales titlul, despre felul in care au ales scenaristii sa ne arate cum de a fost deconspirat sexul lui Deok Man. M-am intrebat mereu cum de camarazii ei de arme nu si-au dat seama ca nu ebaiat. S-a raspuns la intrebarile: "nu faceau si ei pipi impreuna" sau "cum faceau baie?" dar nu au raspuns la lipsa marului lui Adam, f proeminent la Yu-sin sau la lipsa parului facial (desi nu ni se explica nici de ce ceilalti hwarangi erau vesnic proaspat barbieriti, mai normal ar fi fost sa poarte toti barbi si mustati, nu-i asa?)

Cauza pt care evenimentele au inceput sa se rostogoleasca precum un bulgare de zapada a fost ideea nefericita, dar profund explicabila a lui Juk-Beuk de a subtiliza figurina de jad din sala unde trebuia sa puna cererea lui Deok-Man adresata regelui. Efectul a fost ca nici o fapta rea nu ramane nepedepsita, chiar daca cel ce aplica acea corectie necesara e departe de a fi un erou pozitiv, anume cel ce da ordinul sa fie batut pana la sange e Seol-Won, unul din iubitii si oamenii de incredere ai lui Mi-shil.

Sotul meu spune din cand in cand ca nu-i place serialul pt ca sunt prea multe intrigi si conspiratii, dar si pt ca nu mai stii exact cine e bun si cine e rau (dar asta se intampla de fapt in viata,pt ca rareori exista un om profund rau, pana si nazistii criminali manifestau duiosie fata de o pasare ranita, cum s-a intamplat cu Martin Bormann, cel care are pe constiinta milioane de victime din al doilea razboi mondial, dar nici un om eminamente bun nu exista).

Remarca legata de buni si rai se trage de la confuzia pe care am facut-o atunci cand Chil-Suk i-a prezentat lui Mi-Shil dovada ca si-a implinit misiunea de a le ucide pe geamana si pe So-Hwa. Faptul ca So-Hwa era in viata si il insotea ne-a facut sa uitam ca CS a crezut sincer ca DM a pierit in urma furtunii de nisip si ne-am gandit la Alba ca zapada si Genoveva de Brabant.

Iar in timpul ultimului episod difuzat de TVR am incercat sa anticipam, cu datele pe care le aveam (desi eu citisem cateva randuri din unele recenzii in care se vorbea de Bi-Dim, ba chiar un comentariu al unei tinere arata ca aceasta e topita dupa BD) ca paradoxal Seol-Won o va salva de la moarte pe DM din mainile ucigase ale celor trimisi de Kim Seo Hyeon (he,he,mi-am notat cu grija numele,pt ca memnoria nu ma mai ajuta sa le retin) tatal lui Yu-sin (daca as fi liceanca m-as indragosti de acest hwarang, cu tot tenul lui ciupit de varsat). Tot sotul meu mi-a reamintit ca DM i-a salvat viata lui Bo-Jong, baiatul lui Mi-Shil cu Seol-Won,iar noi ne asteptam ca acesta sa-si arate la un moment dat recunostinta, desi el se pare ca nu stia exact cine l-a salvat, pt ca era inconstient in timpul tratamentului.

Mie Eol-Jae, cu zelul lui de a apara dinastia laund masuri de capul lui, fara sa-i spuna regelui, mi-e profund antipatic. E tipul habotnicului care, de dragul unei dogme, e in stare de orice, chiar si de crima. Iar lipsa de recunostinta a lordului Kim Seo Hyeon fata de sacrificiul lui DM si a celorlalti camarazi pt a ajunge el la palat mare ministru adjunct mi se pare mai mult decat reprobabila, desi cat se poate de omeneasca.

Am remarcat din nou la actorii mai in varsta, care nu si-au mai putut corecta dantura cu ajutorul stomatologilor,cat de precar e aspectul dintilor la asiatici, lucru pe care il observasem si cand am fost in Salt Lake City si am stat de vorba cu o gramada din ei/ele)

Pentru cei care asteapta continuarea seriei cu horoscoape sa stea linistiti, nu i-am uitat.

DAMO

Nu odata m-am enervat cand sotul meu a inceput sa strige din fata televizorului "Vino repede!" si cand ajungeam si eu, cat de repede puteam, imi spunea dezamagit "Prea tarziu, s-a schimbat imaginea". I-am explicat de nenumarate ori, cat de frumos am putut, ca mi-e imposibil sa vin suficient de repede incat sa surprind exact acea imagine pe care voia s-o vedem impreuna. Afost greu, dar pana la urma a inteles.

Eu insa n-am inteles ca a invatat lectia pe care i-am repetat-o cu atata obstinatie si atunci cand aud indemnul "Vino repede!" nu ma mai grabesc. El insa imi semnalizeaza ceea ce stie ca ma intereseaza cu adevarat: patinaj artistic, documentare despre pictura, Urania sau, mai nou, seriale sudcoreene.

Asa s-a facut ca azi mi-a luat aproape un minut pana sa ajung in fata micului ecran ca sa constat ca se transmite un nou serial sud-coreean. E denumit in romana "Cronicile frumoasei luptatoare" si m-a atras imediat cand am constatat ca seful "frumoasei luptatoare" e interpretat de actorul care joaca in "Yi San" si "Lovers", anume Lee Seo Jin.

Acest prim episod mi-a placut f mult, asa ca am dat search pe Gugal si am aflat ca numele sudcoreean al serialului e Damo, ca actorul LSJ a obtinut, pt acest film, Premiul de "Cel mai bun cuplu" impreuna cu Ha Ji Won, premiu oferit de MBC in 2003.

Serialul, care are 14 episoade (cred ca va fi difuzat numai duminica, pe TVR2, azi a fost difuzat incepand cu 18:10) mai este cunoscut si ca: Female Detective Damo (KBFD-TV)/ Damo: The Undercover Lady Detective (DVD) / Damo, the Detective in Chosun / The Legendary Police Woman

Distributia:

• Ha Ji Won as Chae-Ok
• Kim Min Joon as Jang Sung-Baek
• Lee Seo Jin as Commander Hwangbo
• Lee Moon Shik as Ma Chook-Ji
• No Hyun Hee as Ta Bak-nyu
• Park Young Kyu as Jo Se-ok
• Lee Han Wie as Baek Jo-wan
• Kwon Oh Joong as Lee Won-hae
• Shin Seung Hwan as Ahn Byung-taek
• Yoon Moon Sik as Ahn Nok-sa
• Jung Wook as Jung Pil-joon
• Jung Ho Geun as Choi Dal-pyung
• Kwan Yong Woon as No Kak-chool
• Ahn Kye Bum as Kato Masayuki
• Chae Young In as Jo Nan Hee
• Jun In Taek
• Jung Min Ah

Producatorul, Scenariul si Regia:

• Chief Producer: Jo Joong Hyun
• Screenwriter: Jung Hyung Soo
• Director: Lee Jae Kyu

Mi-a placut ca imbina scenele de lupta (in stilul Crouching Tiger, Hidden Dragon, adica luptatoarea zboara, trasa de niste sarme invizibile) cu scene idilice (petale care realmente ning din pomii infloriti) si sentimente ascunse pt eroii filmului, dar usor de intuit de catre telespectatori, mai ales cei care au vazut Dae Jang Geum (GiuvaerulPalatului) si cu o muzica f placuta auzului. Pt ca eroii facparte din BirouldeAncheta regala nu au fost scene de palat,dar mi-a placut cum a fost filmata scena festivalului (se pare ca in Coreea festivalurile sunt f apreciate), se vede ca este alt regizor decat cel din Queen Seok Deok.

Yi San=Furtuna la palat Incident Diplomatic

In ciuda orei tarzii am sa scriu putin si despre serialul atat de indragit, ca sa-i fac pe plac dragei de Belle.

Nu pot sa spun cat ma distreaza si ma incanta noul geniu descoperit de imparat, atat de scump in inocenta si altruismul cucare isi pune in valoare inteligenta iesita din comun. Pacat ca serialul se apropie desfarsit, pt ca avocatelul promite sa faca multe in vederea umplerii golului lasat de moartea lui Hong.

Totusi in privinta incidentului provocat de dorinta imparatului de a judeca el pe ticalosii de negustori chinezi care importau ilegal sclavii furnizati de camatarii care nu puteau sa-si recupereze altfel banii dati cu dobanda astronomica (cereau inapoi dublul sumei imprumutate, se pare ca intr-adevar nu e nimic nou sub soare, din cauza traducerii eu intelesesem gresit ca cei luati ca sclavi erau camatarii, ciudat era ca sclavii pareau a fi numai femei) avocatul nu a fost de prea mare folos, fiind intrecut in inteligenta (englezii ar fi folosit un singur cuvant outsmarted, de aceea engleza tinde sa devina limba universala) de solul chinez.

M-am decis sa vorbesc despre acest incident pt ca el aminteste de scandalul provocat de repatrierea americanului care l-a ucis pe Teo Peter. In fond chinezii actioneaza in acest serial exact ca americanii, nepermitand ca alta tara sa le judece cetatenii.

Interesanta mi s-a parut reactia celor din partidul Noron, in special Lordul Jang si Y Pan Choi care au subliniat ca daca se cedeaza in acest caz tara e in pericol sa-si piarda suveranitatea, pt ca exista pericolul ca sa se inmulteasca actele de incalcare a legalitatii de catre chinezi. Totusi imparatul se afla in grea dilema, pt ca, chinezii vor sa preia arestatii prin forta armelor, lucru ce ar duce la un razboi cu imensa China. Miscatoar e faptul ca toti, inclusiv noul favorit al imparatului, dau dovada ca sunt gata sa se sacrifice din mandrie patriotica.

Bineinteles ca draga de Song Yong va rezolva situatia, ca sa-i mai dea putin peste nas scorpiei de Hye-Byeung, care nu s-a lamurit inca, atunci cand SY a salvat o situatie stanjenitoare la intalnirea cu sericicultoarele, raspunzand in locul lui Hwa-bin la intrebarea legata de istoria culorii albastre, ca SY nu e cu nimic mai prejos ca inteligenta si cultura decat concubina pe care se tot incapataneaza s-o vare in patul (ca pe gat e mai dificil) imparatului.

Si in incheiere vreau sa amintesc ca am fost extrem de incantata intr-un an, la Targul International de la Expozitia din Piata Scanteii, de frumusetea, finetea si coloritul matasurilor din Coreea de Sud, mai frumoase chiar decat cele ce se importau din China prin anii 50 (a avut si mamitza o rochie de matase chinezeasca naturala, o frumusete, am modificat-o mai tarziu, cand mamitza nu a mai purtat-o, si mi-am facut si eu o rochie din acel material, atat de rezistenta a fost)

Apropo de rezistenta, fara nici o legatura cu matasea, imi amintesc ca pe vremea epocii de aur era o problema sa cumparam chiloti de dama, pt ca nu se gaseau. Am avut noroc si am gasit o coada la care sa ma asez si am cumparat atunci cateva perechi, din bumbac f solid. De atunci am mai cumparat, fara sa stau la coada, nenumarate alte perechi de chiloti, multe s-au rupt mai repede sau mai tarziu, am insa si acum acele perechi de chiloti cumparate la acea coada, si sunt in buna stare, de parca nu a trecut timpul peste ele. Si nu erau tetra!

Yi San=Furtuna la palat Sic transit gloria mundi

Expresia latina e destinata aducerii aminte celor care nu au alt scop in viata decat satisfacerea ambitiilor si cucerirea puterii ca nimic nu dureaza pe lumea asta.

Am pierdut doua episoade din Yi San iar unul dintre ele a continut o scena f importanta pt curgerea ulterioara a actiunii. Obiceiul de a rememora unele scene a readus-o in atentia privitorilor. Este vorba despre scena in care secretarul fostului imparat, om care se pare ca detinea deja o mare putere dar isi dorea si mai multa, indemnat fiind la asta si de catre mama lui, il avertizeaza pe Hong ca s-ar putea sa-i impartaseasca soarta.

Am tot spus, comentand acest serial, ca puterea corupe. Iar soarta lui Hong demonstreaza asta cu prisosinta. Ne-am putea intreba cum de nu este corupt imparatul, care teoretic ar trebui sa detina puterea absoluta. Se pare ca imprejurarile si organizarea statului au facut ca, in ciuda faptului ca el da uneori dovada ca nu ia in seama cererile infocate ale ministrilor si inaltilor demnitari totusi nu poate face tot ce-l taie capul, mai ales dupa ce un predecesor de-al sau, tatal imparatului din Dae Gean Jeum a fost rasturnat de la putere tocmai pt ca si-a impus vointa in mod despotic.

Oricat de puternica si devastatoare ar fi drama ce o traieste imparatul cand isi da seama ca cel in care avea incredere ca in el insusi i-a tradat aceasta incredere nu pot sa nu remarc cat de convenabil e momentul intalnirii cu studentul cel f destept, parca inca mai destept decat insusi Hong, exact cand era mai multa nevoie de cineva care sa continuie sa ajute imparatul la infaptuirea reformelor sale.

Ce mai, acest student (am ras in hohote la scena in care incearca sa ghiceasca cine e cel pe care il tratase pana atunci cu atata lipsa de reverenta) a aparut "exact ca in filme", cand era nevoie de el.

In ce priveste exilul lui Hong, putem intelege ce simte acesta nu numai tinand cont de discrepanta dintre pozitia pe care a avut-o si situatia lui fara speranta (in fond el mai trecuse printr-o perioada f grea, cand cara galetile urat mirositoare, dar atunci avea o cale de iesire) dar si citind ce a scris un alt exilat celebru, mai ales pt ca soarta lui e legata de teritoriul patriei noastre, pe care il descrie (ca si pe oamenii care il locuiesc) in culori deloc magulitoare pt noi (povesteste de ex, ca oamenii taiau blocuri de gheata din marea inghetata langa mal, in Tomisul in care se afla) in "Tristele" sale.

Iar faptul ca se imbolnaveste se explica prin faptul demonstrat stiintific, ca inima se poate frange la propriu din cauza unei mari suparari.

Kamceatka

National Geografic Wild are azi ca tema nordul Rusiei. Un climat extrem de aspru, dar bogat in vietuitoare. Unul din cele mai frumoase documentare pe care l-am vazut vreodata se intituleaza Kamceatka. Fotoreporterii si cameramanii de la NG sunt renumiti in toata lumea pt frumusetea imaginilor pe care le prezinta celor interesati, dar echipa care a facut acest documentar s-a intrecut pe sine.

Fiecare imagine in sine ar fi putut alcatui un cadru intr-un pps (deh, ca producatoare de asemenea minuni am inceput sa apreciez si mai mult arta fotografica, nu doar pe cea plastica). De ex, am fost f incantata de imaginile obtinute dupa ploaie, cand fiecare fir de iarba parea ca e impodobit cu nenumarate diamnte alcatuite din fine picaturi de apa. Si aproape imediat a urmat un cadru cu un splendid curcubeu.
Dar ceeea ce m-a facut sa admir si mai mult maiestria cameramanului (sau poate au fost mai multi, nu stiu, pt ca anuntul de final a rulat fff repede) au fost scenele cu pasari si animale. Banuiesc ca au avut aparate cu un zoom f puternic, pt ca se putea ghici ca respectivele fiinte au fost filmate de la o distanta apreciabila, desi la un moment dat se parea ca te privesc drept in ochi.

Cand am fost in Irlanda am incercat sa fotografiez, cu aparatul meu care seamana la marime si forma cu o savoniera, o codobatura. Am obtinut o imagine micuta a respectivei zburatoare, de care nu ma puteam apropia prea mult pt ca zbura. In schimb codobatura din film parea ca poate fi atinsa cu mana.
Am ramas impresionata si de scenele in care apareau vulturii de mare, care semanau f bine cu imaginea atat de familiara din copilarie a falnicei pasari care ilustra numele unui magazin bine cunoscut de bucurestenii generatiei mele "La vulturul de mare cu pestele in gheare", aflat in spatele magazinului Cocor.

Nu mai putin artistic este si montajul. O parte a filmului a fost facuta in "Valea gheizerelor", o veritabila bucatica de rai in vara acestei parti a lumii aflata dincolo de Cercul Polar de Nord. Am vazut cum ursul brun care a fost eroul acestei parti se rasfata in apele caldute si sulfuroase care il scapau si de nedoritii conlocuitori ai pielii sale, capusele si puricii. Am vazut cum isi hraneste codobatura puii. Deja ma bucuram impreuna cu aceste fiinte atat de indepartate ca au parte de un pic de confort cand naratorul ne-a anuntat ca in zona a avut loc o masiva alunecare de teren, milioane de metri cubi de pamant pornind la vale.

Imaginile urmatoare ne-au aratat unicul supravietuitor al acestui cataclism, ursul brun care traversa cu multa greutate terenul mocirlos in cautarea unui pamant mai ferm dar deja inghetat. Diferenta intre ce a fost si ce a ramas era sfasietoare. Mama Natura, care a daruit Kamceatka cu nenumarati vulcani activi isi aratase fatza cea neinduratoare.

O alta scena antologica este cea in care ursul vaneaza, filmat cu incetinitorul, un somon de Pacific venit pe raul Ozernaia pana in lacul Kuryl sa-si depuna icrele, celebrele "icre de Manciuria" (mmm, ce bune erau tartinele cu asemena icre care se gaseau la bufetul magazinului "Delta", aflat vis-avis de "Romarta Copiilor!) sau "caviarul rosu", cum mai sunt cunoscute. Stropii de apa care sar in toate partile, majestuozitatea vanatorului, sunt de o rara frumusete. Din pacate si aici omul, acest nemilos si irational stapan al naturii, isi arata fata cea hada prin prezenta braconierilor care, de dragul unui castig gras, saracesc de somoni apele iuti ale peninsulei.

Sa nu se creada ca numai ursii au fost filmati. Apar in documentar si vulpi (cum or fi filmat scena in care mama vulpe, aflata in vizuina ei subpamanteana, isi alapteaza puii?) si cocosi de munte, si cocosi de padure, cu jumatatile lor, care par indiferente la avansurile indragostitilor pana la orbire. Ti se face mila de bietul vulpoi murat pana la piele de ploaia care pare ca nu se mai sfarseste.

Gastele polare sunt si ele prezente, deasemenea renii si oile de munte (iar ma minunez cum au reusit sa le filmeze incat sa para ca sunt aproape de privitor) ca si multe alte animale si pasari. Ce mai, un documentar de exceptie, si am vazut multe documentare la viata mea!

Cine vrea sa vada cateva imagini din acest extraordinar documentar poate sa mearga pe situl natgeotv.com unde va gasi 6 filmulete cu Kamchatka

Yi San=Furtuna la palat-- Puterea si controlul ei

De cateva episoade Furtuna... se pare ca a lovit la propriu inspiratia echipei producatoare. Am admirat din nou talentul regizorului in scenele in care Dae Soo isi exprima ingrijorarea fata de evolutia superiorului sau intr-o discutie tete-a tete cu Hong si la furtuna din sufletele protagonistilor parea ca participa intreaga natura, copacii fiind chinuiti de un vant napraznic.

Una din virtutile importante apreciate de crestini este smerenia. Am constatat ca femeile sudcoreene, Dae Jang Geum in Giuvaerul... si Song Yeun in Furtuna... in special, dau dovada cu prisosinta de aceasta virtute (spre deosebire de Cho-bi sau Doamna Choi) fara a fi crestine.

Hong este, prin contrast, o ilustrare vie a ideii de cat de vatamatoare poate deveni ambitia nemasurata si setea nepotolita de putere. Poate ca unii i-ar gasi circumstante atenuante in faptul ca, desi si-a cerut cu umilinta iertare de la sotia imparatului, aceasta a dat dovada de neinduplecare. Dar nu trebuie sa uitam ca ea i-a atras atentia inca de cand Hye-...(niciodata n-am fost in stare sa retin numele preabagacioasei mame de imparat, oricat merit ar fi avut in sustinerea lui in clipele grele) a tinut sa bage neaparat in patul imparatului pe Won-bin, sora lui Hong, sa nu fie de acord cu acest lucru, pt a nu capata prea multa putere, dar el a trecut cu nonsalanta peste parerea acestei sotii, atat de cumsecade in fond, a celui pe care trebuia sa-l slujeasca din tot sufletul, mai ales ca stia de sentimentele lui Yi San fata de Song Yong.

Marturisesc ca nu am simtit prea multa mila fata de acest personaj in ceasul ei din urma, pt ca dovedise pana atunci ca este infumurata, rea, nedreapta si dispusa la orice minciuna pt a-si atinge scopurile. Chiar ultimele ei cuvinte au fost un indemn ca Hong sa minta si el in continuare pe imparat.

Deci serialul arata clar modul in care puterea, mai ales cand nu e supusa unui control riguros din partea mai multor persoane, poate corupe atat de mult sufletul incat cel ce o detine devine gata de orice, chiar si de crima. Faptul ca se pare ca Hong a avut remuscari (joaca extraordinar acest actor, daca ar fi american ar merita cel putin un Oscar, imi aminteste de Sean Penn sau Johny Deep in ce priveste talentul, si eu ii vedeam pe acestia doi castigatori de Oscar demult, cand inca nu erau in vederile Academiei Americane de Film) in ceasul al doisprezecilea nu ma va face sa nu consider in continuare ca puterea nu trebuie concentrata in mana catorva oameni, ci trebuie sa existe un sistem de control si reglare a eventualelor derapaje.

Ce ne-au facuuuut!

De ani de zile urmaresc concursurile de patinaj artistic, fie ele campionate europene, mondiale sau olimpice. Le-am vazut la romani comentate de Cristian Topescu (pt ca majoritatea privitorilor aveau televizor alb-negru din comentariu facea parte si descrierea culorii costumelor) la bulgari comentate de Vera Marinova, la Eurosport UK comentate de Chris si Nick, la Eurosport Italia (o singura data, pt ca s-a intamplat atunci sa incurce ingrozitor comentatorul numele concurentilor si am protestat la firma de cablu ca nu ne mai da pe englezi), la Eurosport Ro comentate de Doina Stanescu (Dumnezeu s-o ierte, dar tare era pe dinafara) apoi de Nicolaie Bellu, Florin Gafencu, Yvonne Ghita si mi se pare chiar Cornel Gheorghe, la TVR2 comentate de Alina Alexoi sau Marius Negrea, etc.

M-am bucurat ca intr-o vreme Eurosport dadea pana si concursul de calificare (la acest concurs mi se pare ca s-a renuntat), nu mai spun de celelalte probe la care aveam ocazia sa-i vedem si pe cei mai putin tehnici, unii dintre ei insa avand reale calitati de showmen, sau showwomen, dupa caz, vazand cu incantare progresul unora dealungul anilor sau cu intristare regresul altora.

Ce mai, in afara de fotbal si handbal la patinaj artistic ma pricep cel mai bine (ca telespectatoare doar), pot sesiza o ezitare inaintea comentatorilor si uneori chiar fara ca ei s-o observe pe loc, doar la reluare. Fara acele transmisii indelungate si explicatiile documentate ale unora dintre comentatori (cel mai mult il apreciez pe Gafencu, dar si dela Chris si Nick am invatat f mult) n-as fi ajuns la acest nivel.

Din pacate rasfoind TVMania ca sa vad daca nu cumva voi avea embarras du choix prin suprapunerea serialului sudcoreean cu patinajul artistic, campionatul european ce va avea loc la Tallin, am descoperit ca Eurosportul va transmite f putine ore de concurs, uneori la ore f tarzii, cel putin pana joi. Mai multe ne va oferi, se pare, TVR2 si deja mi se strange inima cand ma gandesc ca s-ar putea sa se repete experienta anilor trecuti cu...comentatorii (de cand scriu pe blog am constatat ca limba romana e plina de cacofonii ca o hazna publica-- si aici haznaua nu inseamna vistierie-- nu stiu de unde ni se trage). Poate totusi voi avea parte de surprize placute.

Yi San=Furtuna la palat Povestea de dragoste

Pt cititorul de romane istorice sau pt cel care vede un film istoric exista un inconvenient: cunoaste deja deznodamantul. Si atunci autorul recurge la un artificiu: introduce personaje fictive, si nu uita sa atraga cititorul printr-o poveste de dragoste.As aminti aici "Potopul" lui Sienkiewich, "Camasa lui Christos" a lui Loyd C Dougllas, "Faraonul" lui Boleslaw Prus, "Fratii Jderi" a lui Mihail Sadoveanu, si lista ar putea continua.

Acum povestea de dragoste, oricat de complicata ar fi si oricate piedici si intrigi ar apare in calea cuplului (atunci cand e un cuplu, si nu e o iubire unilaterala ca in Papusa aceluiasi Prus, Doamne, cat m-a putut enerva eroul acelei carti!) e de obicei simpla: "un baiat iubea o fata si vitza-vercea"

Cred ca inca din zorii umanitatii aceasta poveste a ramas neschimbata, ba chiar si rudele noastre apropiate, cimpanzeii, o cunosc, desi uneori ia forme mai scandaloase, deadreptul nerusinate, cum se intampla cu Flo din "In umbra omului"a lui Jane Goodall.

Ei, si cum putea sa rateze o asemenea ocazie tocmai echipa care a facut Yi San? Am citit in alta parte niste comentarii care spuneau ca se acorda prea putin spatiu acestei povesti, uitand ca imparatul avea de rezolvat omultime de probleme f complicate de stat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca avea deja o nevasta.

Mi s-a parut interesant ca pana acum doua episoade decorul in care se petrece actiunea e cam intunecat, ca intr-o vreme, daca nu era zapadape jos totusi actorilor le ieseau aburi din gura cand vorbeau, ca sa nu mai vorbim de ploile torentiale cu care au fost "gratulate" atat Hwa-wa cat si Win-bin in vreme ca faceau penitenta.

Ei, dar acum alta e atmosfera in serial. Am remarcat frumusetea florilor din gradina in care Song-Yeon l-a dus pe fratiorul sau ranit, dar n-am reusit sa identific nici florile roz, nici pe cele galbene. Pana si sotul meu a remarcat multitudinea de flori roz si s-a gandit ca trebuie sa simbolizeze ceva.

Avand in vedere ca abia acum imparatul, care e cam neexperimentat in ce priveste psihologia feminina (dovada ca atunci cand a aflat ca Song-Yeon apara pe cineva invinuit de tradare a cam dat semne evidente de gelozie), a aflat ca scorpia de mama-sa s-a tot pus in calea fericirii sale cu aleasa inimii (si din nou intervin vederile de stanga ale scenaristei cand imparatul isi arata grija fata de napastuitii soartei dandu-le o lectie de responsabilitate--si compasiune, as adauga eu--infumuratilor confucianisti) pe motiv ca e de joasa conditie cred ca florile cele roz nu apar in mod intamplator, ci ele simbolizeaza iubirea care incepe sa fie impartasita (roza, si nu rosie, pt ca ei sunt mai rezervati, mai pudici, desi "King and the Clown" , care se petrece in vremea imparatului care l-a precedat pe cel din Dae Jang Geum, numai rezervat nu e) .

Iata ca acest serial are nenumarate straturi de interpretare, de aceea cred ca inteleg de ce unii vor sa-l revada. Mie nu-mi place sa revad un film sau sa recitesc o carte imediat ce se termina, prefer sa treca un timp ca sa mai uit cate ceva, insa am remarcat ca totdeauna la revizionare descopar noi valente. Exceptie de la cele expuse mai inainte au facut doua filme; "Raidul Vargat", o comedie de productie sovietica, si "Un barbat si o femeie" a lui Claude Leloush, cred ca pe ultimul l-am vazut de minimum patru ori. Ei, dar ce poveste de dragoste, si in ce mod magistral povestita...