Picnic la marginea drumului

Putine romane m-au impresionat ata de mult ca acest "Picnic..." scris de Arkadi si Boris Strugatski, cu globul lui de aur despre care se spunea ca indeplineste toate dorintele celor care puteau depasi capcanele "Zonei" si sa ajunga pana la el.

Nu e de mirare ca Tarkovschi a creat acel film atat de apreciat, Calauza (Stalker), pe care il puteti vedea cu subtitrare in romana aici

Zona aceea le-a schimbat pt totdeauna viata celor care locuiau alaturi. Ea le dadea material de contrabanda, dar in acelasi timp darurile sale erau otravite. Avea puterea de a invia mortii, dar a facut-o intr-un mod grotesc, cei inviati fiind un fel de zombi, care nu erau in stare sa interactioneze cu cei pe care ii lasera in urma, in viata. 

Tot zona a reusit sa o dezumanizeze pe fiica eroului principal, si ce poate fi mai dureros decat sa-ti vezi "maimutica" departandu-se de tine intr-o alta lume, in care tu nu ai acces?

Cei care ajungeau pana la glob trebuia sa fie f atenti ce vor sa ceara, pt ca altfel puteau primi in locul copiilor lor niste exemplare perfecte dar care erau altceva, numai oameni cu constiinta nu. 

Si totusi cei doi frati vedeau o speranta in aceasta lume alienata, doar nu degeaba cel care l-a urmat pe Stalker in calatoria spre glob a fost tocmai una din acele fiinte perfecte. Si doar durerea si suferinta te pot ajuta sa te transformi si sa redevii om, astfel incat sa-i ceri globului "si haide sa fim cu totii fericiti!", cel putin asta a fost lectia pe care am invatat-o eu din acest roman,

Nu conteaza ce valori materiale detii, nu conteaza cat de perfect iti e aspectul, daca nu doresti sa faci binele si sa aduci fericirea celor din jur, degeaba, egoismul te poate transforma in acei turturi oribili atarnati de cupa "excavatorului" de langa globul de aur. 

Poate de aceea filmul lui Tarkovsky mi s-a parut ca se departeaza de roman, ca e mai tenebros.

John Steinbeck Perla

Mie imi place f mult cum scrie John Steinbeck. Am citit cateva din cartile scrise de el in engleza, cele mai multe traduse in romana. Cine nu a auzit de "Fructele maniei" (The Grapes of Wrath -1939), "Oameni si soareci" (Of Mice and Men -1937), cat de fenomenal a jucat John Malkovich, am auzit ca si Florin Piersic a avut un joc de exceptie, nu l-am vazut dar judecand dupa cum a interpretat rolul din "Zbor deasupra unui cuib de cuci" pot sa-mi fac o idee, "La Est de Eden" (East of Eden -1952), in filmul facut de Elia Kazan s-a facut remarcat James Dean si s-a vazut ce talent enorm avea, pacat ca s-a prapadit atat de devreme, intr-un mod atat de absurd, "Iarna nemultumirii noastre" (The Winter of Our Discontent -1961), "Joia Dulce" (Sweet Thursday -1954), care mi-a placut ata de mult incat ma copiat pasaje din ea asa cum copiaza si invata altii rugaciuni, pt ca toate cartile insirate mai sus le-am citit de la biblioteci. 

Multe dintre cartile sale au fost ecranizate, unele de mai multe ori, in mai multe tari, astfel "Viva Zapata!" nu am citit-o, dar ma vazut filmul. Sigur ca, citind atat de mult nu pot pretinde ca-mi mai amintesc despre ce era vorba, stiu insa ca imi place f mult stilul sau, in "The Grapes of Wrath" Parca vedeam tabara in care erau cazati, ca vai de lume, ratacitorii zilieri, victime ale crizei.

Vrand sa vad ce au cautat pe blogul meu unii cititori am vazut ca unul cauta baltasar gracian oracolul manual. Nu stiu ce a gasit omul la mine dar eu am fost curioasa sa vad ce e cu acest oracol si  l-am gasit pe Scribd. Mi-a atras atentia un alt document incarcat pe site de acelasi user, Stein Back, John-Perla.  Bineinteles ca am vrut sa vad cine e in spatele (back) acelui Stein si asa am descoperit o opera pe care nu o cunosteam a scriitorului atat de indragit. Am citit nuvela pe nerasuflate (e si scurta) si trebuie sa recunosc ca mi-a placut f mult cum e tradusa, imi pare rau ca in document nu apare nicaieri numele traducatorului, care a pastrat stilul aparent simplu, dar atat de elegant, al lui JS avand insa grija ca din loc in loc sa insereze intre paranteze scurte notite explicative acolo unde e cazul. 

Va recomand calduros sa o cititi, actiunea e dramatica iar desfasurarea, desi previzibila, mai ales dupa ce am citit "Comoara" lui Slavici (m-a amuzat cat de cautat este referatul despre aceasta nuvela, dar nimeni nu s-a invrednicit sa incarce nuvela propriu zisa, nu a interesat se pare pe nimeni sa o citeasca online, si apoi de ce sa o faca daca exista referate si rezumate? Exista insa oferte de a cumpara cartea pe diverse situri), merita efortul lecturii. Inteleg de ce a fost ecranizata, nu stiu daca voi vedea vreodata filmul si daca acesta se ridica la inaltimea cartii.

Genoveva de Brabant

Mie mi-a placut Sadoveanu (desi unii aveau despre proza lui aceeasi parere ca despre limba rusa --si limba rusa mi-a placut-- unei fete care arata ca o ciuma i se spunea "esti frumoasa ca limba rusa"). E drept ca am citit din scoarta in scoarta ce a scris pana in 1941, era o editie cartonata cu opere alese, poate continua si cu productii mai noi, nu stiu. Din ce a scris dupa 1941 am reusit sa citesc doar volumul intai din "Fratii Jderi" si posibil "Neamul Soimarestilor". Dupa odiosul "Mitrea Cocor" (care descria f apreciativ colectivizarea, unele din rudele mele s-au ascuns in padure sau in cine stie ce alte cotloane ca sa scape de intrarea in gospodaria agicola colectiva, pana la urma au fost "convinse" cu mijloacele specifice) s-a facut un film, semana f bine cu productiile de duzina sovietice aduse la Caminul Cultural, cred ca l-am uitat imediat ce am iesit din sala, oricum nu m-a impresionat in niciun fel, poate eram prea copil (totusi Aivazovski, filmul cu Maia Plisetskaia, cel cu arta chineza, vazute tot in copilarie la Caminul Cultural, m-au impresionat).

Maria Sa Puiul Padurii e o poveste pt copii, dar are farmec si pt oamenii mari. Se bazeaza pe legenda Genovevei de Brabant, si are conotatii din Alba ca Zapada (contele a ordonat uciderea ei, dar a fost numai abandonata in padure), Othello (intrigile unui curtean l-au facut pe conte sa ia aceasta hotarare) si din Cartile Junglei (Genoveva si pruncul ei au trebuit sa se adapteze la viata in salbaticie)

Mie mi-au placut f mult mottourile capitolelor, le consider adevarate bijuterii literare, le-am copiat atunci si o sa le transcriu aici. Si in timp ce le citesc parca aud vorba domoala a romancierului recitand din Eminescu "Sara pe deal, buciumul suna cu jale"

I. Mergeau incet, ca sa ajunga departe.
Radeau, cantau, beau si mancau
Se duceau
Spre acelasi sfarsit al tuturora.

III. Spune-mi, batranule, cum de-ai ajuns tanar in ani asa de tarzii?
Nu m-am suparat niciodata pe viata.

IV. A batut un vant si a sosit o veste. M-am bucurat.
-Vanturile si vestile sa nu te bucure niciodata.

V. Numai Dumnezeul meu e bun, numai eu cunosc adevarul. Toti cei care cred altfel sa piara. Nu sunt oameni si nu-mi sunt frati;
nu se trag din Adam.

VI. Spune-mi o poveste
ca sa-mi aduc aminte de cand eram copil
si inca nu cunosteam suferinta.

VI. Stiam ca minciuna scoate pui.
Cu toate acestea am adapostit-o la mine
Si mi-a umplut casa, zilele si noptile
de serpi.

IX. Dreptatea e o vorba: interesul
meu e totul.
Mori tu, ca sa traiesc eu.
Cine-mi spune ca ma insel? Ha, ha!
-Biruitorule, de ce razi cu atata tristetza?

X. Raspuns-a Iisus si i-a zis lui Nicodim
Adevarul adevarat iti spun:
De nu se va naste cineva din nou
nu va putea sa vada imparatia
lui Dumnezeu.

XI. A in umbra mortii
si s-a desteptat in lumina minunii.
Suferinta inflorea
Si grauntele bucuriei isi astepta vremea.

XII. Era o floare de intuneric,
Un glas din alte lumi, dinalte vremuri
A vorbit: nimeni nu-l intelege.
A lasat semn: nimeni nu-l vede.

XIII> Cine a spus ca timpul fuge?
Vremea cea mai adanca sta de fata
Cu umbrele mortilor care se intorc
Cand noi trecem.

XIV. A venit un poet intelept.
Mi-a cantat bucuria luminii.
Sufletul meu s-a imbracat in raze,
Comunicand cu acel pe care
in alt chip nu il pot cunoaste.

XV. Prin tine, copile, merg
Spre Dumnezeu
Si spre vesnicie.

XVI. Mama, hai sa vorbim de rau oamenii,
Caci noi suntem altceva.

XVII. Se zice ca si lupii s-ar fi
dusmanind
ca si oamenii.
nu ti se pare ciudat?

XVIII. Fratele meu orb mi-a dovedit,
Cu drept cuvant,
Ca nu exista soarele.
E o inventie a celor care vad.

XIX. Am cazut zdrobit;
Am blastamat viata si lumea,
Am plans si m-am adapat cu fiere
ca sa ma pot bucura pe urma.

XX. Revederi neasteptate, bucurii
aprige!
Cata otrava de melancolie
E in fundul cupei voastre!

Stiu ca Sadoveanu a fost unul dintre oamenii de cultura care au devenit "tovarasi de drum" pt comunisti dupa 23 August. Stiu ca are multe pacate si ca a reusit sa nu se puna cu totul in slujba acestor nemilosi stapani doar reluand si refacand romanele istorice scrise inainte de 1941. Mai stiu si ca multora nu le plac descrierile lui f amanuntite, dar mie mi-au placut. Nu mai vorbesc ca avea si simtul umorului ("Ta-va pustia privighetori" ofta "Mosh Nechifor Cotzcariul" cu ochii la juna apetisanta de langa el, sau ce scandal s-a produs cand unul din eroii din "Un ciudat caz de otravire" a baut laptele muls de tanara mamica pt a-i fi dat pruncului cat se distreaza ea la bal). Iar "Creanga de aur" orice ar zice cei ce-l critica, e o carte de referinta in literatura noastra.

Numai ca trebuie sa amintesc ca nu am reusit sa citesc unul din volumele lui de Opere nicicum. Eram in anul intai de facultate si nu stiu prin ce minune am prins un bilet in tabara la Predeal in vacanta de iarna. Desi mie nu-mi place iarna din cauza ca am avut mereu o proasta circulatie a sangelui in maini si picioare (am descoperit abia dupa 40 de ani ca nu-mi functioneaza bine tiroida) si-mi inghetau, in special picoarele, de plangeam de durere langa soba cand intram in casa (dar si mainile, pt ca mereu pierdeam manusile mamitza a refuzat sa-mi mai cumpere altele intr-o iarna, si pe atunci iernile erau aprige, mi le-a dat mama mare pe ale ei, dar am pierdut una si am dus-o toata iarna cu o singura manusa, eram in clasa noua cred, printr-a zecea am fost diagnosticata cu reumatism poliarticular acut, si acum sufar la orice schimbare de vreme) in acea vacanta am avut o activitate f intensa, dar seara deschideam totusi volumul lui Sadoveanu si, dupa o pagina, cel mult, adormeam bustean. Ciudat e ca efectul soporific a continuat si dupa ce m-am intors in Bucuresti, acel volum o fi mai asteptand si acum prin raftul bibliotecii sa-l termin eu de citit.

Sabia lui Chesterton

Citeam de curand un articol despre Guilty dirty pleasures si m-am gandit ca si placerea mea dea citi romane politiste s-ar incadra aici. Stiu ca unii o sa strambe din nas ca e subcultura, subliteratura, ca nu e rafinata, ca nu e culta, ca nu e eleganta. Ei si? Mie-mi place, ba mai mult, m-a ajutat sa-mi dezvolt vocabularul in engleza, franceza, italiana.

Una dintre primele carti citite in engleza a fost o culegere de schite politiste care il avea ca erou pe micutul, simpaticul Father Brown, un popa catolic cu mintea brici, care ar fi dezlegat orice mister expus in Zeitgeist mintenas, pacat ca taticul lui, G K Chesterton, compune poate si alte povesti interesante, dar pentru ingerasi.

Intr-o povestire, la care face aluzie titlul articolului de fata se descopera, printr-un subtil exercitiu de deductie demn de Hectore Poirot, Miss Marple si chiar Sherlock Holmes, o crima faptuita in timpul razboiului civil american. Era vorba despre o batalie pierduta de unul din faimosii generali, nu-mi amintesc acum care si mi-e lene sa rascolesc prin biblioteca pt a reciti schita, o batalie cu f mari pierderi omenesti, si osabie rupta in mod inexplicabil. Dar mintea isteata a detectivului gaseste explicatia: a fost nevoie sa se piarda acea batalie, sa existe o mare masa de cadavre, pt a ascunde crima faptuita cu acea sabie rupta, pt ca cine ar fi putut banui in asemenea imprejurare ca batalia a fost pierduta dinadins pt a abate atentia de la abominabila crima.

Sa-mi fie iertata analogia ce urmeaza sa o fac, dar mie mi se pare ca OUG asta cu pensionarii si salariul ascunde o razbunare parsiva impotriva cuiva care merita linsat si, ca sa nu se stie exact numele vizatului, s-au sacrificat nu numai camarazii (si n-am folosit intamplator acest cuvant) celui vizat ci s-au adus ca jertfe pe altarul pretinsei dreptati nenumarate victime colaterale. Pt ca simpla prostie nu cred ca poate justifica o asemenea marsava ordonanta (marsavia se refera la victimele colaterale, mai ales acelea care nu apar, pt ca nu stiu cum s-o faca, la TV)

Carti primite si date

Am auzit de lepshe, dar nu prea stiu cu ce se mananca. totusi asta despre carti parca m-ar tenta, deci am preluat-o de la Vlad si poate o s-o primeasca Ciupercutza sau Dono (as vrea eu) Stropi de fericire (ca tot mi-a cerut schimb de linkuri si nu mi-a raspuns nimic, despre multumesc ce sa spun, na ca l-am facut de rusine), si celelalte prietene (si prieteni)de pe blogroll.

Cat despre carti date si luate, cum am mai scris ,ne-am dus cu sacosa, eu si una din fiice, la Albitza sa le dam copiilor basarabeni, profesoarei nu i-a venit sa creada ca le dam gratis. Am vazut pe urma unele din ele in piata, din fericire nu impachetau nimic in ele, venisera "rusii" sa faca un ban. Dar am mai trimis printr-o prietena la Liga Studentilor (in 90) si alte carti, tot pt fratii nostri (socrii mei erau basarabeni).

Am daruit colegelor cele mai frumoase carti pt copii ca sa se bucure si copiii lor, cand am avut eu nepotica n-am mai gasit carti asemanatoare, erau unele cu ilustratii superbe, n-am retinut numele artistului. Am primit de curand Rama si Oxford English Dictionary, am daruit Engleza fara profesor unei vecine si alta editie, tot Engleza fara profesor, unui nepot, ar mai fi, poate, si altele.

Pt ca imi plac albumele cu reproduceri de pictura am primit multe (dar am si dat, e drept ca nu chiar cadou, ci in semn de recunostinta la doctori). Dar recunosc ca mi s-a intamplat si sa nu mai dau in mod deliberat inapoi cateva (f putine) carti, una a fost "Vin ploile" a lui Erich Maria Remarque, alta era de Aldous Huxley.

S-a intamplat ceva cu totul ciudat, am avut o carte umoristica, f bine scrisa, de un autor german, despre ce inseamna sa fii tatic, am dat-o cuiva imprumut si am recapatat-o dupa f f f f f multe insistente, dar imediat dupa aceea am imprumutat-o altcuiva si dusa a fost, nu m-am mai intalnit cu ea nici in vis.

Mi s-au si furat carti, pe unele le-am recuperat, pe altele nu. Cel mai rau imi pare de o antologie de texte pt copii, nu pt texte ci pt ilustratii, erau intre altele, doua zebre de Vasarely si o reproducere dupa Juan Miro.

Nu pot sa spun, precum Vlad, ca am primit chiar toate cartile pe care le am (helas, nici nu pot sa pretind ca le-am citit pe toate),desi am primit o parte din biblioteca unor prieteni cand au emigrat in Canada, dar cele mai bune carti pe care le-am citit le-am imprumutat de la biblioteca, incepand de la cea din satul in care mi-am petrecut copilaria (dar am si cumparat carti de la cooperativa cu oua furate din cuibar), continuand cu bogata biblioteca a Liceului Matei Basarab (cand a luat foc liceul o parte din carti au avut de suferit), cu bilioteca de la camin, apoi de la facultate (carti de specialitate), BCU, IDT, biblioteca de cartier si in final British Council.

Acum, de cand cu internetul citesc mai putin de pe hartie, mai mult de pe ecran. Si tot pe ecran daruiesc la randul meu elucubratiile ce-mi izvorasc din creier.

Cork, Fotografii facute in2,3 si 4 octombrie

Sotul meu ma intreaba mereu daca nu m-am plictisit lucrand de atata timp sa public poze. Raspunsul invariabil e nu. Adevarul e ca revazand pozele imi amintesc acele momente in care, aflandu-ma intr-un oras nou, descopeream mereu lucruri interesante. Bineinteles ca si aici se petrec lucruri interesante, doar suntem in plina campanie electorala, dar parca e mai relaxant sa-mi amintesc de excursii decat sa ma stresez de pe acum pt ca iar vom fi dezamagiti dupa alegeri, sau sa casc gura la tot felul de vedete prefabricate sau nu si la pseudomondenitatile lor.

In plus am inceput sa citesc "Vindecatorul" lui Sebastian A. Corn, gasit cu oarecare greutate la Libraria de pe Iuliu Maniu, unde am exercitat o mica presiune asupra vanzatoarei spunandu-i ca puteam sa-l cumpar de pe net la un pret mai redus (era adevarat) dar ca prefer sa-l cumpar din librarie (si asta era adevarat) si atunci s-a indurat sa caute cartea in computer, sa vada ca are 2 exemplare si sa rascoleasca prin strafundurile unui raft de unde a scos minunea dorita. Mai stau in asteptare "Rama" lui Arthur Clarke (am citit volumele 2, 3 si 4 din tetralogie dar tocmai pe primul nu l-am gasit la British Council) si un f gros volum din Dune editie integrala (am citit o parte din el, in traducere, dar unul din motivele pt care am invatat limbi straine a fost ca mi-am dorit sa nu existe intermediari --urasc intermediarii, mai ales pe cei din piete-- intre mine si opera originala).

Dar o sa fac asta mai pe indelete cand o sa termin cu multele poze facute in Cork si Germania, deocamdata mai am de semnalat niste albume publicate: Cork 2oct08 , Cork 3oct08 ,daca vreti sa recititi ce m-a impresionat atunci puteti sa mergeti aici , precum si Cork 4oct08 .Pentru ca excursia din 4 octombrie a fost f lunga nu mai rescriu aici tot ce am vazut, descrierile le gasiti aici iar aici am consemnat o f frumoasa legenda a Lacului Cork.
,