Legenda lacului suna cam asa. A fost odata un rege numit Corc, care avea un castel f frumos inconjurat de o gradina mare si f frumoasa. In mijlocul gradinii era un izvor cu apa limpede si cristalina, cu un gust minunat. Venea toata lumea din imprejurimi sa-si aline setea cu apa acelui izvor, dar regele a inceput sa se teama ca daca bea prea multa lume apa aceea izvorul ar putea seca, si a inchis locul unde se afla izvorul cu un zid f inalt, ferecat. Oamnenii s-au intristat, dar regele nu s-a lasta induplecat de rugamintile lor, Si avea regele acela o fata de o frumusete rapitoare. Regelui ii placea sa dea petreceri si, la una din ele, a fost invitat si un print care s-a indragostit pe loc de printesa. Era o incantare sa-i vezi cum aluneca pe podea, dansand in sunetele harpei.
La
un moment dat musafirii s-au rugat de rege sa le dea sa bea din apa aceea minunata. Regele s-a lasat f greu induplecat dar pana la urma a fost de acord si i-a dat porunca printesei sa aduca un vas plin cu apa. Printesa, cam rasfatata, nu a vrut sa indeplineasca porunca, si atunci regele i-a cerut printului s-o insoteasca pe printesa. Printul, vazand ca printesei nu-i face placere sa mearga la izvor, ar fi vrut sa refuze si el, dar i-a fost teama sa nu-l supere pe rege, asa ca a luat vasul in brate, pe printesa de mana si au plecat amandoi spre izvor. Printesa a descuiat poarta, s-au coborat spre izvor, dar apele izvorului au inceput sa creasca si au tot crescut pana au inundat tot castelul. Regele, printesa, printul si toti musafirii au supravietuit in mod miraculos pe fundul lacului astfel creat si dau mereu serbari, putand fi vazuti si auziti uneori noaptea, in lumina fermecata a razelor lunii.Cum
noi ne-am dus ziua, in cea mai frumoasa zi insorita posibila, n-am vazut nici un palat sau castel, nici o serbare, dar dupa ce am dat ocol lacului am vazut cum ies majestuoase dintre pomii de pe malul insulei, ca si cum ne-ar fi asteptat pe noi, cele doua lebede negre, spre marea bucurie a Liei. Am zabovit pana tarziu pe malul lacului, la un moment dat, cand ne hotarasem sa plecam pt ca nu mai aveam paine de dat prea ghiftuitelor pasari, o doamna in varsta ne-a daruit o punga cu paine si am mai ramas sa hranim pasarile, mai ales ca un pui gri si cam uratel de lebada („Ratusca cea urata”), izolat de restul cardului, s-a apropiat de mal si a mancat cu multa pofta painea oferita de Lia, uneori chiar din palma acesteia. Curand au venit si alte lebede, care pareau ca nu au mancat de mult, spre deliciul Liei .Am
vazut in apa intr-un loc paine mucegaita, Maria, mai increzatoare in pozitivitatea naturii umane credea ca a mucegait de atata stat in lac, eu cred ca niste rautati de indivizi, ca nu le poti spune oameni, si-au golit punga cu painea ce le-a mucegait in casa.Intr
-un loc era o pancarta pe care scria „removal of fish from the lake will be punished”, dar am vazut in trei locuri oameni care isi intinsesera o multime de undite, era si un cort, pesemne e permis pescuitul sportiv, adica nu indepartezi pestele din lac, ci il pupi in bot si il arunci la loc dupa ce il prinzi.Pe
insula se afla si o poarta, destul de mare, care pare absurda acolo, nefiind nici un gard de care sa se lege, pesemne ca e un fel de debarcader in fata ei pt veterinarii si ingrijitorii lacului.Intr
-un tarziu Lia s-a decis sa-i dea restul de paine ramas unui copilas mai mic, spre incantarea mamei acestuia.Ajunse
in centru am constatat ca am ratat niste concerte gratuite care marcau inchiderea festivalului de folk irlandez, instrumentistii tocmai isi strangeau instrumentele, (pe podul care ducea in centru era si un cesetor, f curat imbracat, cu traditionalul pahar pt monede in fata , am mai spus ca am vazut si muzicanti de strada alta data) dar mai erau cateva tarabe cu mancare, am luat si noi niste humus si o „paine”, de fapt ce numim noi chec, zicea ca e sugarless, si intr-adevar nu are nevoie de zahar, fiind impanata cu stafide si smochine, poate si ceva curmale. Se mai vindea tabuleh, un cus-cus libanez cu multa verdeata si legume, ca si carnati la gratar si ceva chebab. Erau si tarabe cu ceramica, tot de influienta araba, pt ca erau si acele „tzesturi”, clopote ceramice de gatit.Ne
-am incheiat lunga plimbare cu o binemeritata pizza (cam ars aluatul) la Ginno
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu