joi, 2 octombrie 2008

Jurnal de calatorie Cork 1-2 octombrie 2008

Ieri am inteles de ce se vorbeste atat de mult despre vreme in arhipelagul Marii Britanii.
De dimineata era soare, cativa nori strato-cirus, din aceia de inaltime, care nu prevestesc ploaie. Soarele a stralucit vesel toata dimineata, spre pranz mi-am zis ca, in ciuda vantului puternic, e cald afara (in Bucuresti am termometru de exterior, le adusesem si lor unul cand stateau in SLC, dar s-a pierdut in atatea peregrinari), m-am imbracat subtire si am plecat. Am parcurs cele cateva sute de metri pana la poarta, dar dardaiam atat de tare incat m-am decis sa ma intorc si sa mai pun „o haina in plus”. Zis si facut, am plecat din nou. Pana am ajuns la poarta cerul s-a acoperit brusc cu niste nori negri din care a inceput sa cada o ploaie rece. Vantul batea atat de tare incat umbrela nu mi-ar fi fost de nici un folos (stiu din experienta). M-am intors sa-mi iau mantaua de ploaie. Acum nu-mi mai era frig, eram aparata si de ploaie dar.....pana sa ajung la poarta norii cei negri au disparut iar soarele a prins a straluci din nou vesel, desi cu o gramada de dinti. Nu m-am mai intors din drum, deci vremea a ramas neschimbata pana mi-am terminat treaba si am revenit acasa. Se uitau trecatorii cam ciudat la mantaua mea f galbena (hainele de protectie aici sunt galben-verzui, mai mult verzui) dar mi-era atat de bine incat nici nu m-am gandit s-o dau jos de pe mine.


Alataieri a plouat, cu rare pauze, aproape toata ziua. Aveam ceva urgent de cumparat si mi-am zis sa imbin utilul cu placutul, sa vizitez in sfarsit Crawford Gallery. Am dat intai o raita prin centru, unde as fi putut vizita si Cork Vision Center, care cica are niste exponate f interesante, intrarea libera daaar...era inchis. Inchisa era si sectia de sculptura de la CG, n-am reusit sa vizitez decat expozitia Cooper-Penrose, cu frumoase tablouri (am spus ca-mi place pictura figurativa) din secolele 18-19, in placutul stil clasic. Erau mai mult portrete, dar si doua peisaje care mi-au placut mai mult decat cele ale lui Sarah Corner, despre care am vorbit intr-un articol anterior. Exista si o vitrina cu „chinezarii”, cu vaze din acelea mari, vechi si scumpe.
Am mai vazut ceva interesant pe North Main Street: pe trotuare, din loc in loc, erau inserate niste placi de cupru dreptunghiulare, unele frumos ornamentate, pe care erau scrise nume de alei. Unele placute chiar se aflau in fata unor ganguri f inguste, altele erau in fata unor magazine. Posibil sa fi fost candva ganguri si acolo.


Uitandu-ma pe harta am vazut ca au ramas putine atractii turistice in oras pe care nu le-am vazut, Alaltaieri am mai descoperit in centru doua biserici si o capela. Una din biserici ma intriga atunci cand priveam panorama orasului in drumul spre Universitate prin cupolele ei rotunde, diferite de arogantele spire gotice. Cupolele acestea erau mult mai modeste si am inteles de ce, e vorba de ST Francis Church, si se stie ca Sfantul Francisc din Asissi a renuntat la avere, ba chiar si-a impartit mantia cu un nevoias, ca predica cultul saraciei (cum am invatat noi din „Numele Trandafirului” al lui Umberto Eco), deci ar fi fost absurd ca o biserica dedicata lui sa fie opulenta sau aroganta.
Tot austere, dar intr-un alt sens, sunt si biserica si capela dedicate Sfantului Augustin, niste cladiri paralelipipedice, cu geamuri f inalte dar f inguste, aproape niste fante.
Se vede treaba ca e sfarsit de sezon turistic, pt ca biserica Sf Francis era in reparatie, asa cum pare a fi intreaga lume azi, care trece dintr-o criza financiara in alta.

2 comentarii:

impricinatul de corn spunea...

mor de placere cand citesc jurnalul d-voastra de calatorie... scandal la bursa, irlanda a bagat o lege care-i enerveaza pe toti, iar d-voastra va continuati povestirea, frumos, ignorand toata mocirla din jur.
ma bucur sa vad ca aveti o asemenea atitudine! magarii responsabili de tot circul acesta nu merita altceva.

Viorica spunea...

Nu te bucura prea tare, e o stare trecatoare, na ca facui si versuri!