Jurnal de calatorie Cork 24 Octombrie 2008

Ieri dupa masa am mers cu Maria si Lia la biblioteca. Adica ele au mers la biblioteca, eu m-am mai vanturat prin Wilton Mall. In drumul spre casa am trecut pe langa o biserica mare, cu acoperis verde, pe care am avut impresia ca am vazut-o de la docuri. Sigur am vazut-o de pe colina cu Old Mental Hospital, m-am convins azi de asta, cand am mers s-o vizitez. Frumos la ea si deosebit este vitraliul de pe fatada, care aseara era luminat si se vedea f frumos. Azi era mai putin feeric.
Inainte de a ajunge la aceasta biserica, The Church of the Holly Spirit, am observat ca poarta de la curtea de pe Strawberry Hill unde sunt picturile murale era deschisa si un om mosmondea ceva pe acolo. L-am intrebat daca pot intra sa fac poze si n-a avut nimic impotriva. Imaginile sunt intr-adevar de savana africana dar, din cauza intemperiilor (ieri a fost furtuna puternica si ploaie, de ex) pictura a inceput sa se degradeze. In stare mai buna pare cea de pe reversul zidului, care practic se afla in alta curte, desi nu e nici o poarta care sa desparta cele doua curti, lucru de care mi-am dat seama cand a iesit o doamna din cladire si a intrebat daca am nevoie de ajutor (un fel f politicos de a intreba ce mama naibii caut eu acolo) si i-am aratat aparatul de fotografiat. A raspuns ca e „Private property", eu am spus „Sorry" si am plecat dupa ce am terminat de pozat..
Apoi am mers la Lifetime lab unde m-am plimbat doar prin curte (dupa ce am cerut voie) si m-am uitat putin pe fereastra, pt ca n-am avut chef sa le dau pretiosii mei euroi pe bilet.
Am admirat frumoasele cascade formate de raul Lee la Waterford, unde raul se desparte in cele doua canale care imbratiseaza insula unde se gaseste mult vizitatul (de catre turisti de toate natiile) City Center.
Am ajuns in final si eu in City Center, unde voiam sa vizitez Triskel Gallery (n-am avut mare lucru de vazut, era deshisa doar o sala de expozitii din 4, unde se puteau vedea niste obiecte, ca nu le pot spune tablouri, pt ca erau de dimensiuni f mici, interesante, in special un buchet de trandafiri care inchipuia un portret, avea si ochi adaugati de artist, un artist multivalent pe nume Ian Brakewell) , care e trecuta ca obiectiv in turul orasului, dar mai intai am intrat in biserica Sf Francisc si am admirat bogatia de vitralii si icoane, e f frumoasa, dar nu am putut sa nu ma gandesc din nou cat e de in contradictie cu exemplul dat de insusi Sfantul Francisc.
Si asfel a luat sfarsit ultima excursie ca turista in acest oras. Mai am de spus doar ca am inceput sa inteleg exasperarea Mariei in ce priveste gunoaiele si atitudinea locuitorilor fata de multimea lor (Maria glumea ca daca ii cade un obiect cuiva din mana pe strada acolo il lasa spunandu-si in sinea lui: „uite un gunoi, cum o sa ma aplec eu sa ridic gunoiul acesta de pe strada?").
Nu suntem singurele exasperate, ieri am vazut in ziar ca scria „Cork the most littered city", intai m-am gandit ca littered e opusul lui illettered (analfabet, se citeste ilitered, de unde confuzia), apoi mi-am dat seama ca nu e de bine, pt ca litter inseamna, printre altele, gunoi. Mai scria acolo ca cel mai murdar oras din Irlanda e Cobh, care mai e si port pt transatlantice de croaziera, de unde am dedus eu ca in Cork gunoiul e mai curat, poate pt ca mare parte din el e sub forma acelor infame cioburi care pot strapunge talpa oricarui pantof, mai ales de sport, si pot intepa purtatorul pantofilor.
Pentru ca era ultima seara mi-am luat inima in dinti si am plecat la supermarket sa cumpar bere, ca nu se face sa stau atata timp in Irlanda si sa nu gust berea irlandeza. I-am dat liber pisicii sa se plimbe pe afara lasand geamul deschis ca si alta data, sa poata reveni in casa dupa pofta inimii. Ea m-a condus un timp pe drumul din complex, apoi a vazut o masina parcata si s-a oprit sa inspecteze dedesubturile ei, eu mi-am vazut de drum.
In supermarket mai toate dozele de bere (voiam neaparat o doza) aveau nume nemtesc (astea erau mai ieftine, dar mult mai scumpe decat la noi), doar doua erau maro, una Guiness si alta Murphy. As fi vrut sa vad cum e berea Beamish, speram ca e lager, adica blonda, pt ca cea neagra imi evoca niste amintiri neplacute despre berea neagra numita si caramel, facuta cu zahar ars si cu un gust, dupa parerea mea, absolut infect. Pe ambele doze scria Draught si am intrebat o "naturala" ce inseamna. Mi-a spus ca are un gust mai aspru si mi-a recomandat Heineken, care e blonda si are un gust mai placut. Mersi, stiam si eu cum e Heineken, in avioanele de KLM am primit gratuit chiar si doua doze, din cele mici, voiam ceva tipic irlandez. M-a sfatuit sa cumpar Guiness, pt ca e "traditional", ceeace am si facut, despartindu-ma cam cu greu de cei 2,05E , cat costa doza de 500ml. Sotul meu spunea mereu ca a auzit ca berea Guiness are o biluta inauntru si trebuie scuturata inainte de a o deschide, pt ca altfel nu curge. Eu am banuit ca a primit acest sfat de la cineva pus pe sotii dar am scuturat un pic doza, care a cam fasait cand s-a deschis, dar n-a dat decat putin pe afara, spre deliciul Liei care stia ca daca scuturi o bautura gazoasa se formeaza o fantana arteziana. Berea era, din fericire, total diferita la gust de cea din amintirile mele, desi un pic cam aspra (seaca, deh, adica fara pic de dulceata, dar alcool nu prea mult, 4,2%). La sfarsit am auzit si biluta sunand in doza, parea a fi o biluta de plastic. Berea a mers bine cu pizza, mmmm.
Pisica insa nu a binevoit sa se intoarca acasa in timpul in care a fost plecata. M-am gandit ca era mai bine daca veneam f repede acasa si nu zaboveam cateva minute sa pozez masina de inghetata. Fiind deja intuneric pozele a trebuit sa le sterg, nu se vedea nimic si nu am folosit blitzul ca sa nu devin prea "conspicous", chiar si asa copiii m-au intrebat cum ma cheama, de ce fac poze si daca vreau sa jefuiesc masina de inghetata. S-au linistit cand i-am intrebat ce sa fac eu cu atata inghetata, o sa mi se faca rau daca o mananc pe toata.