marți, 7 octombrie 2008

Raspunsuri la unele comentarii, mai mult sau mai putin publice.

Daca cineva, in afara Mariei, a bagat de seama ca am scris gresit numele raului Leffey, care trece prin Dublin, rog sa faca mental corectia cuvenita in caz ca ar avea vreo dorinta inexplicabila sa reciteasca textul
Articolele mele sunt f lungi pt ca mi-e greu sa-mi fragmentez fluxul gandirii. A se vedea blogul Venoricai,
http://veronicaacara.blogspot.com/
textele ei sunt muuuult mai stufoase si mai compacte decat ale mele, poate si mai interesante, oricum mie imi plac, atunci cand am rabdare sa le citesc.
Stiu ca omenirea se afla in pragul unei catastrofe economice si financiare, dar la ce mi-ar folosi sa ma panichez? As putea contribui eu cu ceva la salvarea situatiei? Desigur ca nu. Si atunci? Cui i-ar ajuta daca ma strofoc eu?
Atitudinea asta, pe care am avut-o mereu si cu care mi-am enervat nu n umai unul din membrii familiei, am gasit-o si in „Tara de dincolo de negura” a lui Toparceanu. Povesteste acolo poetul ca atunci cand mergea la vanatoare cu bunul lui prieten Sadoveanu el, GT, se aseza in marginea
camionului cu prelata „sa vada tot” in timp ca mai placidul si mai corpolentul lui prieten se aseza la mijloc, de unde nu putea vedea nimic. GT nu intelegea cum e posibil sa stea prietenul lui atat de linistit fara sa vada nimic afara. „Si daca se rastoarna hardughia asta si-ti prinde vreo mana sau vreun picior dedesubt?” intreba GT, „Ei, daca se rastoarna ce poti sa faci? Nimica. Atunci stai linistit.” il sfatuia prietenul. „Ba, iu, nu ma resemnez. Daca se rastoarna si ma prinde dedesubt ma apuc cu dintii de margine si tot se cheama ca am reactionat”. Sadoveanu a trait pana la adanci batraneti, Toparceanu a murit de tanar. O fi avut si resemnarea rolul ei.
Si acum fara legatura cu reprosuri si comentarii, pur si simplu mi-am amintit ca am vazut pe un zid o placuta ce ne-a placut (n-am vrut sa fac un joc de cuvinte) pe zidul din Rose Hill, care recomanda, in versuri, trecatorilor sa nu arunce gunoi. In Dublin era alta recomandare, pe cutiile de gunoi: “Litter is disgusting as are the producers”, nu stiu daca am citat bine, ideea era sa te dezguste sa mai faci gunoi, in timp ce pe RH te ruga frumos, in versuri. Pe strada aceea a avut efect, nu si in spatele bisericii parasite de pe dealul de la fostul spital de nebuni, in spatele careia se lafaia o mare gramada de gunoi.

Niciun comentariu: