Cu o seara inainte a sunat la usa un taximetrist caruia se pare ca i se daduse adresa complexului si numele casei, dar nu si al strazii, greseala pe care o facusem si eu cand am cerut home delivery de la supermarket. L-am lamurit pe om despre ce este vorba, am inchis usa, cand am realizat ca pt a doua zi dimineata avem si noi nevoie de taxi. Nu plecase, asa ca l-am intrebat daca poate veni a doua zi. M-a asigurat ca da, a repetat de mai multe ori adresa si numele meu, mi-a spus numele companiei si a plecat. Maria a fost insa de parere ca nu ne putem baza pe o comanda facuta in acest fel dar, cand a dat telefon la companie, i s-a spus ca se stie deja despre comanda.
A urmat o noapte alba pt ca pisica a ales acest moment ca sa vagabondeze pe o vreme fff rece, ea care stranuta cand dadea numai putin cu nasul de frig. S-a intors pe la 4 dimineata, plina de purici, cum avea sa constate Maria ceva mai tarziu.
Drumul pana la Dublin a decurs destul de bine, tinand cont de ploaia si furtuna de afara dar, cand ne-am apropiat de aeroport, avionul a inceput sa coboare, apoi s-a urcat din nou, pilotul a spus ceva despre wind si "we’ll try again". Inima mi s-a facut mica-mica, dar am incurajat-o pe Lia ca vom ateriza curand. Cred ca si inimile celorlalti pasageri erau in aceeasi stare, judecand dupa aplauzele furtunoase ce au urmat aterizarii ferme de la a doua incercare. La niciunul din zborurile care au urmat, cu compania germana, nu s-a aplaudat la aterizare, dar nici nu au fost probleme.
Initial Vasile luase bilete pt un avion care pleca mai tarziu din Cork, bazandu-se pe faptul ca din Bonn se poate face check in on line, iar noi nu aveam bagaje de cala, dar din Dublin nu era posibil acest lucru. Intervalul dintre avioane era de doar o ora si zece minute, nemtii spunand ca nu se mai face categoric check in cu 30 de minute inainte de decolare. Cat de categorica era aceasta regula aveam sa-mi dau seama mai tarziu, dar asta e alta poveste. Pt ca eram f stresata la gandul ca nu m-as descurca sa fac check in in acest interval de timp si as putea ramane in Dublin cu fetita pana sa gasesc o rezolvare, Vasile a luat alte bilete (companiile low cost ramburseaza o suma infima daca nu folosesti biletul) la avionul de dimineata (Maria a fost de parere ca e mai bine sa piarda ei niste bani decat sa fac eu atac de cord in caz ca intarzie avionul, i-am spus ca nu stiu daca o sa fac atac de cord, dar atac de panica sigur), intre zboruri fiind 4 ore, timp suficient pt orice fiinta, oricat de putin familiarizata cu aeroporturile, sa indeplineasca toate formalitatile necesare. Ideea a fost f buna pt ca am pierdut ceva timp pana sa gasesc area 11, unde se facea check in, eu cautand-o initial pe la portile de plecare, urcand si coborand de mai multe ori diverse scari.
Ca sa nu se plictiseasca, Lia a luat de acasa volumul ei preferat din Harry Potter, citit si recitit de mai multe ori cu aceeasi placere. Am mers si la toaleta in aeroport, in zona de plecare, Lia a terminat treaba mai devreme si m-a tot grabit sa ies. Pe la pasapoarte, unde ne temeam sa nu avem probleme ca la intrare, totul a fost OK, politistul zambind cand m-a auzit spunandu-i Annei "you are not UE" (erau ghisee diferite UE si nonUE) intelegand despre ce e vorba cand a vazut pasaportul ei american.
Am ajuns in area 11, unde se facea check in, dar era prea devreme si Lia a cerut cartea sa citeasca. Fatalitate! cartea fusese uitata in cabina de la toaleta. Desi cam bantuisem prin aeroport eram sigura ca am sa gasesc repede toaleta, asa ca am lasat-o pe Lia in fata ghiseului cu consemnul "sa nu te misti de aici" si am plecat. La usa mi s-a spus ferm "you are not allowed until you make check in". Am insistat spunand ca imi trebuie cartea inainte de check in si atunci m-a trimis intr-o zona nedefinita sa dau telefon. N-am vazut nici un telefon si am intrebat un tanar care facea curatenie ce am de facut. Tanarul m-a condus pana la ghiseul de informatii al aeroportului. Doamna de la ghiseu mi-a explicat ca in cazul in care se gaseste cartea o pot recupera seara tarziu, i-am explicat si eu ca seara tarziu sper sa fiu in Bonn si s-a indurat sa dau un telefon spunandu-mi sa astept. Eu faceam ca trenul incat a mai incercat sa dea un telefon, dar fara succes, spunandu-mi ca e un drum lung pana acolo (asta stiam si eu, doar bantuisem pe el). Exact cand am anuntat-o ca renunt, spunandu-i ca e mai important copilul decat cartea a aparut o d-na mignona, toata numai zambet, care m-a anuntat victorioasa ca s-a gasit Harry Potter, dar ca trebuie sa astept 10 minute sa fie adusa acolo. Nu mai eram dispusa sa astept nici macar un minut asa ca d-na de la informatii a gasit solutia: sa merg sa fac check in, care tocmai a inceput, apoi sa vin inapoi la ghiseu sa iau cartea, lucru cu care am fost de acord.
Am gasit-o pe Lia f cuminte, ca un ingeras, m-am asezat la coada inaintea unei tinere careia i-am explicat ca fetita a fost acolo "all the time" si dupa ce am primit boarding cards am pornit spre ghiseul de informatii. Acolo, surprise, nici urma de carte. A aparut si d-na cea draguta care ne-aspus destul de incurcata ca nu s-a gasit de fapt cartea, a fost o greseala. Nu-mi venea sa cred! Oare se gasise doar Harry Potter, nu si cartea cu acelasi nume?
Ne-am dus spre zona de imbarcare si am gasit repede toaleta vizitata mai devreme. Intre timp mi-am dat seama ca uitasem undeva si frumoasa mea manta galbena de ploaie (Lia se distreaza mereu amintindu-si de articolul cu poza elefantului imbracat in manta galbena de ploaie, despre care eu am scris ca e portretul meu).
Am gasit cabina curata ca in palma, nici urma de carte sau manta. Usa de la camera femeii de serviciu era intredeschisa, am batut cu gandul sa o intreb daca stie ceva, n-a raspuns nimeni, am deschis-o si am vazut imediat mantaua de ploaie, nu si cartea. Pt ca mai era mult pana la plecare ne-am dus la librarie sa-i cumpar un alt exemplar, dar nu aveau acel volum din Harry Potter. Am cumparat o alta carte, ceva cu "Best Friends", Liei i-a placut, Vasile mi-a spus ca mai citise cu placere carti de autoarea respectiva.
Avionul, desi german, avea ceva intarziere, dar si avionul de Cork, cel care a decolat de acolo mai tarziu, avea destula intarziere, cam toate avioanele au avut intarziere, noi am plecat inaintea celui de Praga, care avea plecarea prevazuta cu o ora si zece minute mai devreme. Poate vremea a fost de vina. Cand ne-am asezat pe scaune o tanara f draguta, care ne-a zambit de cate ori s-a uitat spre noi in lungul timp de asteptare, ne-a cedat locul ei ca sa fim impreuna. La un moment dat a aparut in fata noastra d-na cea mignona, care ne-a inmanat, ca o zana buna, cartea cu Harry Potter, de la care ne luasem nadejdea ca o vom mai gasi.
Cand a aparut in sfarsit avionul s-a format coada pt imbarcare, dar tanara cea zambareata a ramas asezata pe scaun. Cand a inceput imbarcarea i-am facut semn sa vina langa noi, in compensatie mi-a carat valijoara pana la autobuz (din cauza oboselii incepuse sa mi se para tare grea, ajutorul ei a fost binevenit). Pe scara avionului ma taram cam cu greu si atunci un angajat al aeroportului, care tocmai coborase scara, mi-a carat valiza pana sus. Consemnez toate aceste acte de amabilitate pt a sublinia cat de indatoritori pot fi unii oameni cu persoane complet straine, de la care nu asteapta nimic in schimb, pt ca la noi mi se pare ca s-a incetatenit ideea ca nu e cazul sa fii amabil sau sa ajuti pe cineva de la care nu ai nimic de castigat, iar daca ti se face un serviciu, cat de mic, trebuie musai sa dai ceva material, palpabil, in schimb, un simplu zambet si un multumesc parand cam deplasate pt mercantilismul din ce in ce mai pregnant.
In avion am comandat o hot chocolate pt Lia, stewardeza a umplut paharul cu varf si am reusit sa vars o parte din continut, in ciuda avertismentului "Watch up". Tanara de langa noi m-a ajutat sa curat mizeria, apoi a adormit, spunandu-mi spre sfarsitul calatoriei ca a pierdut avionul de dimineata si a cam avut de furca pana sa gaseasca alta companie si alt zbor spre Koln-Bonn. Si ea m-a ajutat cu valiza pana am coborat din autobuz.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu