Pt ca versurile sunt frumoase am sa copiez traducerea lor in engleza si o sa incerc sa le traduc si in romana:
“The Angel and The Woodcutter”
You dazzle the eyes because you look like an angel
Your steps are light, like walking on clouds
You’ve come down from heaven for a short punishment
You’ve caught my eye, my heart feels it would stop
I want to hold on to you forever
Hiding behind you and secretly stealing glances
I am the woodcutter
You’re an angel only for me, a gift from heaven
Let’s be happy forever, the two of us
You’ll be my only love, I’ll always make you smile
I hope you’ll forget about heaven
Don’t be sad
I feel uneasy that you’ll leave
My love must not be enough
If you want, I can do anything
Living only looking at you
I’m the woodcutter
You’re an angel only for me, a gift from heaven
Let’s be happy forever, the two of us
You’ll be my only love, I’ll always make you smile
I hope you’ll forget about heaven
Even though time goes on, my love never changes
Till the moment I close my eyes, I’ll only look at you
You’re an angel only for me, my one and only love
I wish that we’ll live beautifully and happily, just the two of us
You’re my only love, there’s nothing to be sad about
Live with me in this place
I love you
I want to hide your winged clothes forever
M-ai orbit cu frumusetea ta de inger
Pasii iti sunt usori, de parca ai merge pe nori
Ai coborat din cer scurt timp ca sa ma pedepsesti
Mi-ai rapit privirea, mi-ai oprit inima
As vrea sa te tin in brate pentru totdeauna
Sa ma ascund in spatele tau si sa-ti arunc priviri furise
Eu sunt taietorul de lemne
Esti un inger pentru mine, un dar din ceruri
Hai sa fim fericiti amandoi
Vei fi singura mea iubire, te voi face mereu sa zambesti
Sperand ca vei uita de ceruri.
Nu fi trista
Sunt nelinistit la gandul ca vei pleca
Iubirea mea sigur ca nu e de ajuns
Daca vrei pot face orice pentru tine
Traind numai ca sa te privesc
Eu sunt taietorul de lemne
Esti un inger pentru mine, un dar din ceruri
Hai sa fim fericiti amandoi
Vei fi singura mea iubire, te voi face mereu sa zambesti
Sperand ca vei uita de ceruri.
Chiar daca timpul trece, iubirea mea nu se schimba nicodata
Pana in momentul in care voi inchide ochii voi privi numai la tine.
Esti un inger pentru mine, singura, unica mea iubire
Imi doresc sa traim frumos si fericiti, numai noi amandoi
Esti singura mea iubire, n-ai de ce sa fi trista
Traieste cu mine aici
Te iubesc
Vreau sa-ti ascund hainele inaripate pentru totdeauna.
Si acum am sa incerc sa repovestesc eu basmul original.
In nordul provinciei Gangwon, la poalele Muntelui de Diamant, locuia un taietor de lemen. Era nespus de harnic dar atat de sarac incat nu reusea sa se casatoreasca. Dar intr-o zi a venit spre el un cerb f speriat care l-a rugat sa il ascunda de ochii vanatorului care il urmarea. Zis si facut, l-a ascuns sub o gramada de lemne proaspat taiate si cand a ajuns vanatorul acolo l-a indrumat spre vale. Recunoscator, cerbul i-a dat un pont, i-a spus ca sus in Muntele de Diamant este un lac la capatul curcubeului (povestea e mai veche decat filmul facut dupa Vrajitorul din Oz, cu celebrul lui cantec despre curcubeu) unde 8 zane vin sa se imbaieze. El sa se ascunda sa nu fie vazut si dupa ce zanele isi vor lepada vestmintele sa se furiseze si sa ia unul din ele. Cand va veni vremea sa plece una din zane nu va avea cu ce sa se imbrace si va deveni sotia lui. El nu are voie sa-i dea inapoi hainele de zana pana cand aceasta nu ii va face patru copii.
Urmeaza o poetica descriere a Muntelui de Diamant, cine stie engleza e invitat sa o citeasca la linkul pe care l-am dat deja. Taietorul a urmat sfatul cerbului si, cand si-a venit in fire vazand frumusetile nepamantesti s-a orientat catre hainele celei mai tinere dintre zane (he, he, he, nu era chiar prost eroul nostru, asta mai mica si mai fara experienta era clar mai usor de manevrat) care a mers cu el acasa, ce era sa faca.
Nu numai ca s-a acomodat, la inceput mai greu, cu viata de pe pamant, dar zana s-a inteles f bine cu soacra (hm, asa o fi la coreeni) si inca si mai bine cu sotul, caruia i-a turnat copii unul dupa altul. Dupa primii doi a incercat sa-l induplece sa o lasa sa-si ia hainele de zana, dar el nu a avut incredere. Dupa al treilea insa s-a lasat convins, si aici intervine misoginismul autorului povestii, nu numai ca, imbracandu-si hainele zana a pornit in zbor spre cer, dar a mai luat cu ea si pe cei trei copii, cate unul sub fiecare brat si unul intre picioare.
Javabeans se pare ca si-a folosit memoria pt acest basm, sau poate stia alta versiune, cert e ca in Drama Beans cerbul a recomandat sa aiba numai trei copii iar taietorul i-a dat zanei hainele dupa ce i-a nascut pe primii doi, JB comentand ca daca facea trei ea nu ar fi putut sa ii ia pe toti si ar fi fost nevoita sa ramana pe pamant. Dar mamita, cand i-am spus povestea, a replicat ca putea sa il ia pe al treilea intre picioare. Ca sa vedeti ce mamita inteleapta am, pacat ca uneori Alzheimerul isi mai face de cap cu ea.
Plin de tristete taietorul s-a dus pe munte in locul unde l-a intalnit prima data pe cerb. Acesta tocmai trecea pe acolo si a ascultat cu luare aminte toata tarasenia. Apoi i-a dat din nou un sfat care sa il scoata din incurcatura. I-a zis ca de cand a rapit-o pe zana celalte sapte nu au mai indraznit sa vina la lac, dar pt ca voiau totusi sa faca baie in apa cea minunata (o fi avut proprietati speciale, cine stie ce minerale erau dizolvate in ea, Javabeans se indoieste ca ar fi cine stie de capul Cerului acela daca nici apa nu avea in el ) coborau din cer o galeata facuta dintr-un bostan special, la noi se numesc tiugi, in engleza le zice gourd, au coaja f tare si rezistenta, le foloseau copiii din sat pe post de colaci de salvare cand invatau sa inoate.Taietorul nu avea altceva de facut decat sa verse repede apa si sa urce pe galeata, ca sa ajunga astfel in cer si sa-si reintregeasca familia.
Zis si facut. Odata ajuns in cer a fost dus in fata socrului sau, Regele Cerului, care l-a acceptat de ginere (ce era sa faca bietul tata, doar nu era sa-si lase nepoteii sa duca dorul tatalui lor). Si au trait ei toti fericit acolo, mancand cele mai alese mancaruri (sa nu uitam ca e un basm coreean, si in cultura coreeana mancarea e la loc de cinste, in basm nu se zice nimic de soju sau alte bauturi alcoolice, probabil erau prohibite din ratiuni de protectia muncii, sa nu cada din cer umbland pe sapte carari).
Dar cum omul se satura si de prea mult bine la un moment dat si-a adus aminte ca si-a lasat batrana mama singura pe pamant si l-a apucat un dor cumplit de ea. Asa de mare era dorul ca s-a rugat mult sa i se dea voie sa mearga in vizita la ea. Sotia lui a incercat sa-l convinga sa renunte la idee dar el nu si nu, pana la urma i s-a pus la dispozitie un cal-dragon ( Drama Beans a pus o poza a unui soi de Pegas, versiunea instrumentala a cantecului amintit mai sus avea o ilustrata mai adecvata pe care am gasit-o undeva, voi folosi ambele poze).
Conditia era insa sa nu se dea jos de pe animal sub nici o forma, pt ca in momentul in care avea sa atinga pamantul nu va mai putea sa revina in cer, la nevasta, copiii, cumnate si socru (despre soacra nu se pomeneste nimic, se pare ca era o cantitate neglijabila). Taietorul s-a urcat pe cal, a ajuns la mama lui acasa si au stat de vorba pe saturate (daca erau doua femei nu mai terminau de povestit nici pana in ziua de azi) iar cand sa isi ia ramas bun mama lui i-a oferit un castron cu porridge (un fel de terci mai gros) de dovleac. Numai ca era atat de fierbinte castronul incat eroul nostru l-a scapat din maini si a oparit calul, care l-a aruncat pe pamant si a disparut in cer. Incat bietul nostru taietor de lemne a ramas ( cu muma-sa) trist si nefericit pana in ziua mortii. Cica dupa moarte s-ar fi reincarnat intr-un cocos si de aceea cocosii se urca pe ceva f inalt si isi intind gatul spre cer cand canta, pt a fi auziti acolo.
Javabeans comenteaza, din pdv feminist, ca aceasta e o poveste misogina (una din multele aflate in folcklorul multor popoare) si ca pe ea a nelinistit-o inca de mica aspectul sechestrarii si al lipsirii de libertate (kidnapping, zice ea) precum si sindromul Stockholm, in care cel rapit se imprieteneste sau chiar se indragosteste de rapitor. Pe mine toate acele considerente m-au dus cu gandul la Rapirea Sabinelor, povestita atat de Titus Livius cat si de Plutarh. Si cum de mult imi doream sa citesc Vietile paralele ale lui Plutarh iata ca am profitat de ocazie si le-am gasit traduse in engleza. Sigur, in romana ar fi fost poate mai usor, dar....Acum tinand cont de faptul ca incepe deja Campionatul Mondial de Patinaj Artistic plus ca am inceput un serial politist, mai ramane sa-mi fac timp si dispozitie pt citit.
Insa fapta romanilor a stranit furia triburilor vecine si dupa o serie de razboaie in care romanii au iesit victoriosi a venit randul sabinilor sa se razboiasca cu ei. Sabinii au reusit sa intre in cetate datorita tradarii Tarpeiei, care spera sa fie platita de ei cu bratari de aur. Dar cum inca de la Regele David citire era valabila zicala "iubesc tradarea dar urasc pe tradatori" Tarpeia a fost aruncata de sabini de pe Stanca Tarpeiana, intrata astfel in istorie. In lupta ce a urmat sabinele au intervenit dramatic ca forta pacificatoare si astfel a luat nastere poporul roman, din care pana la urma ne tragem si noi.
Inca de cand am vazut prima data serialul Thorn Birds am incercat sa-mi improspatez memoria cu amintirea unui film vazut mai demult la TV, unul in care o faptura a marii, eu credeam ca e vorba de o sirena (siren sau mermaid in engleza) a devenit sotia unui pescar care i-a ascuns pielea si nu mai voia sa i-o dea inapoi, temandu-se ca ea odata intoarsa in mare nu va mai dori sa revina la el.
Filmul, The Seventh Stream (2001), a fost facut special pt TV de Hallmark (care acum se numeste la noi DIVA UNIVERSALL). E o poveste destul de tenebroasa despre o selkie care iese din pielea ei de foca pt a deveni iubita lui Owen Quinn (jucat excelent de Scot Glenn, pe care il mai vazusem intr-un thriller psihologic f interesant Gone But Not Forgotten--n-o sa ghiciti cat timp mi-a luat ca sa gasesc numele acestui miniserial, care e o ecranizare romanului cu acelasi nume scris de Phillip Margolin, tinand cont de faptul ca nu-mi aminteam din el decat sfarsitul, si toate recenziile evitau sa dea acest sfarsit ca sa tina treaz interesul cititorilor sau privitorilor). Legatura dintre filmul cu selkie si povestea despre taietorul de lemne consta in faptul ca si in film se pune problema sa i se redea pielea lui selkie pt a o elibera, desi asta inseamna sa o piarda definitiv.
