La ordinea zilei

Pentru că recent numele lui Salman Rushdie este frecvent întâlnit pe posturile TV de știri din cauza atentatului suferit mi-am amintit că am citit și eu trei din cărțile sale în cei câțiva ani în care, începând cu februarie 1989, am fost abonată la Biblioteca Engleză din cadrul British Center.

Prima carte pe care am luat-o de pe raft se numea ”Shame” și îmi amintesc cât de ușor a fost să-mi dau seama cine sunt cei care l-au inspirat pe autor și anume Benazir Bhutto și tatăl ei, Zulfikar Ali Bhutto, precum și  Muhammad Zia-ul-haq. 

Cum mi se întâmplă de multe ori am păstrat despre această carte doar o amintire vagă a conținutului dar Google și Wikipedia m-au ajutat să îmi reîmprospătez memoria. 

Nu mă apuc acum să vă povestesc despre ce e vorba, puteți merge la linkul pe care l-am dat. Voi spune doar că mi-a plăcut acel stil fantastic (magic scrie în articol).

A doua carte a fost mult lăudata ”Midnight Children”. Mărturisesc că am citit-o cu greu, cu tendința de a o lăsa din mână de nenumărate ori. Numai obiceiul bine înrădăcinat în mine de a termina o carte începută (obicei care m-a cam părăsit odată cu înaintarea în vârstă și apariția magiei și ispitelor internetului) m-a făcut să ajung la ultima filă. 

Pentru că m-a chinuit atât nu am păstrat mai nimic în memorie din conținutul său. Tot Google și Wikipedia m-au ajutat să îmi recapăt crâmpeie de amintiri. Bineînțeles că n-o să vă chinui și pe voi cu ele, dacă vreți puteți merge la link.

Ultima carte citită de acest autor mi-a produs o reală încântare, poate pentru că, fiind prin definiție destinată copiilor (dar de fapt mai mult adulților) stilul este mult mai atrăgător, fascinant chiar. Poate copilul din mine încă mai are nevoie de povești bine scrise, dovadă cărțile lui JJR Tolkien (din care mare parte le-am citit tot de la British Council, devorând tot ce am găsit scris de el și de fiul său) și cele ale lui CS Lewis (tot British Council m-a ajutat și de data asta). Este vorba despre ”Haroun and The Sea Of Stories”

Și despre această carte puteți citi câte ceva în Wikipedia.

Închei acest scurt articol în speranța că v-am trezit măcar curiozitatea de a accesa articolele din Wikipedia, dacă nu chiar de a încerca să găsiți și să citiți cărțile despre care v-am vorbit.

Rememorand 21 Decembrie 1989

Scriam comentand Jumong ca cei ce au puterea se agata de ea cu orice mijloace. Si daca nu am scris repet :)). 

Citind titlul unui articol publicat de Stiri.rol.ro imi amintesc de mitingul de pomina in care Ceausescu ne promitea ca ne mareste salariile. 

Titlul este:

Mubarak a promis cresterea salariilor si pensiilor pentru renuntarea la protest

Istoria se repeta?

Speranta noastra e in China

Daca ar fi sa credem ca euforia provocata de declaratia autoritatilor din China ca Europa va ramane o piata importanta pt investitii, cum m-a anuntat acum cateva secunde New York Times. va dura si nu se va dezumfla, cum s-a mai intamplat, Europa are o sansa de redresare. Si cum facem si noi parte din Uniunea Europeana...

U.S. Stocks Open Higher After Gains in Europe; S.& P. 500 Jumps Nearly 2% in First Minutes

Shares on Wall Street quickly jumped at the open on Thursday,
mostly on assurances by Chinese authorities that Europe would
remain an important market for investment, and despite new
economic data that was somewhat disappointing.

In early trading, the Dow Jones industrial average was 170.59
points or 1.7 percent higher. The broader Standard & Poor's
500-stock index rose 1.9 percent and the technology heavy
Nasdaq was up 2.25 percent. Both followed strong gains on
European exchanges.

Before the open in New York, the government reported that the
economy grew at a 3 percent annual rate in the first quarter,
slightly less than the initial estimate of 3.2 percent.
Economists had expected growth of 3.4 percent. In addition,
filings for first-time unemployment claims dropped less than
expected.

But neither report overshadowed a statement by the People's
Bank of China dismissing reports that it was considering
pulling back from euro-zone debt investments.

Inundatii in desert

Nu, nu-i Niagara, este deshert

Ploua in Neghev

Neghev-natura in toata splendoarea ei

Neghev

Inundatii in Neghev

La picnic in Neghev

Inundatii in deshert

Aici a fost dig

Haifa-orasul de jos

Haifa-langa stadion

Haifa, pe terasa unei case

Haifa-la gara

Un desert este prin definitie, o zona in care ploua extrem de rar. Prima data in viata cand am vazut o asemenea zona a fost acum aproape 10 ani, cand copiii mei m-au luat cu ei intr-o excursie in Arches si Canionsland. Sute de km am mers nevazand de o parte si de alta a soselei altceva decat tufe rare, pipernicite, straduindu-se din rasputeri sa se mentina in viata. Nu erau case, nu se vedeau animale, nimic, pustiu. Abia cand am ajuns la raurile care strabat desertul printr-o zona vestita pt canioanele sale, Green si Colorado (The Great Canion de pe valea lui Colorado e mai la sud), natura s-a mai inviorat.

Peste doi ani si jumatate am facut din nou o excursie in acele zone, de data asta fiind martie, vremea a fost ceva mai umeda, cateva zile a burnitat aproape continuu incat am ajuns sa spun, pt ca ma cam chinuia reumatismul, ca nu-mi mai place desertul asta atat de ploios.

Prietena mea b. d. a cules de prin ziare fotografii cu ce s-a intamplat de curand in desertul mai apropiat de Europa, Neghev, si mi le-a trimis si mie, permitandu-mi sa le public. Sigur, continetul nostru si mai ales subcontinetul indian au avut parte de inundatii catastrofale de multe ori ("Vin Ploile" a lui Louis Bromfield--pe care l-am confundat cu E M remarque, noroc cu un cititor vigilent, caruia ii multumesc--, dupa care s-a facut si un film, tocmai despre asta vorbeste, despre inundatiile produse periodic de ploile musonice), mai ales de cateva decenii incoace. Nu mai vorbesc de tara noastra, unde cam in fiecare an vedem oameni sinistrati din cauza inundatiilor.

Scene ca cele din fotografiile de mai sus n-ar impresiona cu nimic daca nu ar fi vorba de o zona in care ploile sunt extrem de rare si reduse cantitativ. Unii mai prapastiosi, influientati si de zarva ce se face in jurul profetiei Maya si de filmul inspirat din ea, anume ca lumea s-ar sfarsi in 2012 ar vedea in asta un semn nelinistitor, ecologistii ingrijorati de schimbarile pe care activitatea umana le produce pana si in zone atat de neprimitoare cum ar fi Anctartida vad in acest fenomen un prilej pt ca oamenii sa devina mai responsabili si sa actioneze in sensul respectului fata de natura, care se razbuna daca ne batem joc de ea, crestinii vad in asta semne ca Apocalipsa nu e departe si cred ca e cazul sa ne pregatim sufleteste pt asta.

Un lucru e clar: sanatatea planetei e in mare suferinta si e cazul sa luam in seama indemnul raposatului Michael Jackson: "Heal the world!"

La unii a si venit potopul

Raul Lee inunda Cork City

Barajul Inniscarra

Grand Parade, una din strazile principale din centru

Primaria orasului Cork si Kingsley Hotel

Pompierii transporta medicii si asistentele la Mercy Hospital

Orasul pe care am ajuns sa-l indragesc anul trecut in cele aproape doua luni cat am locuit in el a fost vineri seara, in mare parte, sub ape. Un mare baraj al ESB, Hidroelectrica a lor, barajul de la Inniscarra, a deschis ecluza de evacuare si apele revarsate au maturat si inundat cateva localitati dintre care cea mai afectata a fost orasul Cork, al doilea mare oras al Irlandei.

Mai grav a fost faptul ca evenimentul a luat locuitorii prin surprindere, ESB declarand ca nu era de datoria lor sa avertizeze populatia. Inundatii au mai avut loc, dar nu de amploare asa de mare. De data asta a fost afectat chiar un perete al cheiului (peretii astia au pe putin 3m adancime, pt ca trebuie sa faca fata fluxului care urca pe Raul Lee in oras, raul curgand de fapt prin oras prin doua canale, de Nord si de Sud)

A fost inundata si frumoasa cladire a Primariei (County Hall) dar f afectate au fost si caminele studentesti. Mi s-a strans inima cand am citit ca si cladirea de o arhitectura cu totul deosebita, Glucksman Art Gallery, pe care am admirat-o in Noaptea Culturala, dar si in alte ocazii, a avut de suferit, fiind situata chiar pe malul unuia din canale. O parte importanta a orasului este, asa cum am povestit in "Jurnalul de calatorie", asezata pe malul raului, dar am citit in ziar ca si cartiere situate pe coline au ramas fara apa potabila.

Mare parte din populatia Corkului, cam 50 000 de locuitori, unii locuind in cartiere pe care mi le amintesc bine din excursiile facute este aprovizionata cu apa pt nevoile casnice cu ajutorul cisternelor.

In alte parti ale Irlandei unele localitati nu au curent electric.De fapt cam toata Irlanda se lupta cu inundatii provocate de una din cele mai ploioase luni din ultimii 30 de ani, unii spun ca ar putea fi de vina incalzirea globala.

O fi fost Tigrul Celtic miracolul Europei pana de curand, dar acum se lupta si el cu recesiunea, si numai asta nu-i lipsea.

UPDATE

Am gasit pe flickr o multime de albume cu imaginide la potop:

http://www.flickr.com/photos/41625168@N05/

http://www.flickr.com/photos/hegarty_david/sets/72157622842948154/

http://www.flickr.com/groups/1244123@N25/ Grupul se cheama Submerged Cork !
http://www.flickr.com/photos/25643444@N08/ A guy called John's photostream
http://www.flickr.com/photos/silyld/sets/72157622717123505/ Cork Floods 20-11-09
http://www.flickr.com/photos/jb1562/

http://www.flickr.com/photos/44951283@N06/ delav's photostream
http://www.flickr.com/photos/freckledpast/sets/72157622842136222/ Cork City Flood (November 2009)

De pe ultima adresa am copiat prezentarea

November started with something to prove. From the first day of the month, Corkonians were treated to chill, rain, or wind. This week made that seem like a walk in the park, however. After torrential downpours and strong winds surrounded us for nearly two days, we are left with severe flooding the likes of which have not been seen for decades. Keeping in mind Cork City once had waterways where a few of the main streets now stand, it will take a familiar tone when looking at photos of it today.

This morning (20 November, 2009), I pulled on my Wellies and waded through the streets today to capture some of the scenes of the flooding. Each time I poured the water from my rain boots, I half expected a fish to come swimming out. At one point we were standing in bone-chilling water up to our thighs and had we taken a few more steps it would have covered us to the waistline. For me, an experience or a photograph should not take over health or well-being, so we did not allow water to go higher than a pair of running shorts. A girl’s gotta have her limits!