Jurnal de Călătorie Transfăgărășan August 2016 Fragment

Când am fost pe Transfăgărășan, astă vară, ziua doua a plouat aproape tot timpul dar copiii, cei trei A (Andrei, Anca și Anna) și-au programat să plece de la Bâlea Lac spre Cabana Negoiu urmând să ne întâlnim în Porumbacu de Jos. 

Mergând în continuare pe Transfăgărășan eu și soțul meu am ajuns în Porumbacu de Jos și am văzut că până la munte era o distanță apreciabilă, așa că am schimbat locul întâlnirii în Porumbacu de Sus, la pensiunea ”La Curtea Porumbăceană”.

Am plecat de la hotel seara și, ajunși în localitate, am început să căutâm pensiunea. Era undeva la margine, dar nu pe drumul spre Negoiu. Am stat un timp în fața porții dar până la urmă ne-am hotărât să intrăm în curtea uriașă. Ne-a întâmpinat o doamnă foarte amabilă. Eu n-am ieșit din mașină pentru că cei trei câini San Bernard enormi m-au intimidat 

Dumneaei ne-a sfătuit să mergem la biserică pentru că ”de acolo pleacă toate drumurile spre Negoiu”, Vodafone nu ne-a ajutat de loc cât timp nu era semnal pentru că ne anunța mereu că ”acest număr nu există”, de ne-a băgat în boale. Era noapte, eram într-un sat necunoscut și copiii nu puteau fi anunțați unde ne aflăm noi. 

Eu am intrat în biserică. În pronaos m-a cucerit o frescă minunată, având ca subiect judecata de apoi. Biserica era deschisă și preotul înăuntru. Am întrebat doamna amabilă aflată în pronaos dacă pot face fotografii și în biserică, a spus că da. 

Preotul a fost foarte amabil și deschis, m-a sfătuit ca data viitoare să luăm legătura cu dânsul și ne va recomanda o pensiune foarte bună pentru că dânsul știe mai multe...când era discuția mai în toi a sunat telefonul. Am  vorbit cu Anca, am aranjat cum să le ieșim în întâmpinare, m-am întors în biserică și mi-am luat la revedere de la preot și doamnă care plecau și ei pe la casele lor, s-a folosit din plin GPSul și la un moment dat pe drum am  văzut trei luminițe. Erau lanternele celor trei A. 

”Porumbacu de Sus face parte din salba de localităţi ce împodobeşte poalele Munţilor Făgăraş, locuri pline de frumuseţe şi încărcate de istorie sfântă, aşezări unde credinţa ortodoxă a fost păstrată de multe ori chiar cu preţul vieţii. Aşezarea este cunoscută turiştilor pentru drumul care străbate localitatea şi deschide accesul spre vârful Negoiu. ”

”Mărturii documentare despre localitate apar încă din secolul al XIII-lea, la 1223, când numele aşezării apare într-un act de donaţie făcut către mănăstirea din Cârţa. Donaţia a fost confirmată de regele Andrei al II-lea al Ungariei, iar între satele amintite de document apare şi Porumbacu de Sus. La 1446 apare prima atestare documentară a satului, când Porumbacu de Sus este menţionat în predania făcută către nobilul Ioan Ghereb din Bungard.”

”Lucrările de zidire la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Porumbacu de Sus au început la 1902, în timpul preotului Nicolae Solomon. Un an mai târziu, locaşul de cult era finalizat. „Sfinţirea a avut loc pe 14 octombrie 1903, chiar la hram. Sfinţirea a fost săvârşită de asesorul Matei Voileanu, delegatul Mitropolitului Ioan Meţianu”, ne-a spus parohul Nicolae Ancău. Conform descrierii făcute de monografia parohială, biserica are fundaţia de piatră, iar restul zidurilor sunt de cărămidă. Acoperişul este făcut din învelitori de ţiglă, iar turnul este din lemn cu învelitori din tablă zincată.”

”Biserica a fost în primă fază zugrăvită, iar în perioada 1983-1993 s-a curăţat tencuiala veche, s-a retencuit şi s-a pictat în tehnica „fresco”. Pictorii au fost Virgil şi Livia Pavel, fii ai satului. Iconostasul a fost sculptat de Igor Dumitrescu, în timpul preotului Nicolae Boboaia.”

http://ziarullumina.ro/biserica-din-porumbacu-de-sus-locas-al-sfintei-parascheva-106582.html

Biserica are Hramul Sfintei Parascheva.

Jurnal de Călătorie. București-Korinos și retur. Ziua treia în Grecia. Paralia Korinos & Aliki Kitrous Habitat

Dacă, prin absurd, am fi plecat în Grecia numai eu și soțul meu am fi mers cu avionul undeva și acolo am fi încremenit. De fapt n-am fi mers deloc împreună, doar soțul meu ar fi fost poate convins de prietenii lui să meargă undeva la pescuit...

Dar lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. Ancuța și familia ei, cu experiența lor de călători pe trei continente au știut nu numai să facă rezervare la un hotel convenabil taman când era mai în toi criza în Grecia, dar și să caute locuri interesante unde să facem excursii.

Unul din ele a fost Aliki Kitrous habitat unde am mers după amiază, dimineața fiind prea ocupați cu plaja. Nu e departe de Paralia Korinos (localitatea Korinos se află la vreo 3 km de plajă) dar nici de Thesaloniki, cunoscut la noi ca Salonic, al doilea port al Greciei după Pireu. Am mers de fapt pe malul lagunei Aliki Kitrous, iar în zare se zărea, cred, Thesaloniki.. 

Am parcat mașina lângă debarcader și am ajuns pe un drum care despărțea marea de niște lacuri dreptunghiulare, unde mulțime de oameni făceau baie și se ungeau cu nămol, lucru ce mi-a amintit de vacanțele mele din timpul liceului când distracția de bază era mersul cu mamița la băi de nămol în apă sărată, la Lacul Fundata din  Județul Ialomița. Din păcate după cutremurul din 1977 lacul a fost amenajat, dar s-au astupat izvoarele de apă sărată și lacul nostru și-a pierdut proprietățile curative, asemănătoare cu ale celui din stațiunea Amara.

Mare păcat, pentru că generații de cucoane și chiar familii de plugari mergeau la Fundata, să facă plajă pe nisipul fin ca și cel din Mamaia, să-și îngrijească beteșugurile cu nămol ca cel din Amara sau Techirghiol și să socializeze.

Oamenii traversau apoi drumul și mergeau să se spele în mare, curățindu-se probabil așa cum făceam și noi la Fundata, cu ajutorul algelor. Am văzut acolo și două troițe...le-am tot întâlnit pe marginea autostrăzilor și șoselelor grecești...semănau cu mici bisericuțe și nu știam despre ce este vorba... acolo ne-am lămurit.

Am mers un timp pe malul mării depărtându-ne de plaja neamenajată...pentru că umbrarul cu câteva șezlonguri și terasa unde se serveau oarece chestii nu puteau fi numite amenajări, lumea venise cu umbrele de soare de acasă...

Am întâlnit niște pescari, soțul meu a comunicat cumva cu ei în grecește, eu am schimbat câteva vorbe în engleză cu unul din ei...Copiii au plecat mai departe pe malul mării urmând să ajungă astfel la plaja Korinos, ceea ce s-a și întâmplat...

Poze făcute pe fugă, în holul hotelului. Bineînțeles că textul în română ne-a emoționat.

Despre florile acestea prietenul meu Dr în horticultură Song Jeong Seop ne-a spus că ar fi neam de portulaca, deși sunt diferite de cele pe care le știm noi și cărora deasemenea le-a dedicat un articol.

Hotelul Kochili, prin curtea căruia treceam ca să ajungem la plajă, are și o picină decorată cu statuete. Florile sunt din curtea vecină, cam părăsită.

Aliki Kitrous  Lacurile și plaja

Marea la Aliki

Lângă plajă creșteau niște pomi cu un soi de pere pădurețe și migdale

Canale între uscat și lagună.

Debarcader cu nelipsita tavernă.

Troițe

Noi ne-am urcat în mașină și ne-am întors la hotel, ținând tot timpul urechile ațintite spre balconul vecin, ca să auzim când se întorc copiii. A dat Dumnezeu și într-un târziu au revenit, obosiți dar bucuroși de plimbare.