Acum daca intrebam doctorii ce stiu ei despre amnezie, modul in care se prezinta aceste situatii si mai ales revenirea memoriei este cat se poate de departe de realitate, un articol f interesant (dar lung, nu am reusit sa-l citesc, doar l-am frunzarit) este publicat in engleza, doar ca in lunga lista de filme analizate majoritatea covarsitoare a filmelor au fost produse la Hollywood, filmul polonez nefiind nici macar pomenit.
Un alt articol care examineaza din pdv stiintific modul cum e dezvoltata tema amneziei in filme ne da si doua, ba chiar trei exemple care o prezinta corect. Unul din ele este Memento (2000) care este partial inspirat dintr-un caz real, unul cat se poate de dramatic, omul a fost operat pt a i se trata epilepsia si si-a pierdut toata memoria anterioara iar cea ulterioara retinea ce i se intampla numai pt o f scurta perioada de timp, toate astea petrecandu-se intre 1953 si 2008, cand omul a incetat din viata. El a fost intens studiat de f multi specialisti.
Un alt film in care amnezia este prezentata corect dupa parerea neurobiologului care a scris articolul amintit este un film animat care a avut mare succes, Finding Nemo, in care una din eroine, Doris, are tulburari de memorie. In fine al treilea film, in care amnezia este prezentata corect, citat in articol este un thriler spaniol, Se Quien Eres (I Know Who You Are, 2000). Ce mi s-a parut mie interesant in articol este ca printre filmele analizate ca tratand tema lipsei de memorie este citat si Rashomon. Am citit cartea, am vazut si filmul, nu prea era vorba de amnezie acolo ci mai degraba despre modul in care persoane diferite percep si descriu una si aceeasi intamplare, un asasinat petrecut la poarta Rashomon.
Japonezii car a ufacut Hana Yori Dango au acordat acestei teme un timp rezonabil, nici prea lung ca sa nu ne plictisim (au invatat, se pare, din experienta taiwanezilor care, imbatati de succesul primei parti a lui Meteor Garden au schimbat povestea din manga originala si au lungit istoria amneziei lui Daoming Si atat de mult incat si-au exasperat privitorii, eu personal am facut o paralela cu o soap-opera destul de indragita la noi, Sunset Beach, in care Ben nu reusea sa se intalneasca nicicum cu Maria, amnezica lui sotie, daca imi mai aduc bine aminte trama, a trecut cam mult de cand am vazut serialul si memoria mea nu e chiar asa de buna) dar nici prea scurt.
Inainte de a spune cum au dezvoltat coreenii acesta tema o sa spun ca in sfarsit am vazut o scena in care mi-a placut cum a interpretat Kim Hyun Joon rolul sau, anume cand isi imagineaza ca o vede pe Jan Di langa el si e disperat cand isi da seama ca a fost numai o parere, reuseste sa para intr-adevar distrus de situatia in care se gaseste.
In schimb povestea cu amnezia s-a derulat cu o viteza ce mi-a amintit de butonul fast-forward de la videoplayere. Dupa ce Jun Pyo si-a pierdut memoria si-a recapatat-o intr-un mod halucinant de rapid recunoscand imediat toti prietenii (in HYD Domyoji isi recapata treptat memoria, intai nu recunoaste cam pe nimeni, apoi isi reaminteste de toti cu exceptia lui Makino) dar nu si-o reaminteste deloc pe Jan Di. Si povestea fetei cunoscute in spital e expediata cu viteza maxima, de parca toti actorii erau grabiti sa prinda avionul. Avand in vedere ca serialul a avut un succes enorm in Coreea si se pare si la noi, n-am prea inteles de ce s-a dat atata rasol, doar nici unul din actorii principali nu pleca in armata, dupa stiinta mea. Ma rog, or fi avut ei motivele lor, poate ceva concerte, nu stiu si nici nu ma intereseaza, asta nu e problema mea, ci a producatorilor serialului.
Pt ca pe facebook am avut serioase dispute cu unele fane ale actorilor (mai degraba cantareti) sud-coreeni in ce priveste calificarea mea de critic de film (amator) o sa precizez aici ca in modul de a judeca filmele, serialele si prestatia actorilor nu ma bazez exclusiv pe gustul propriu. Timp de un an de zile am urmat la Univeristatea Populara cursuri de Arta Filmului, cu conferentiari f avizati, nu numai de la noi din tara ci si din strainatate (Polonia, care are o scoala de filme artisitce de mare calitate, cine nu a auzit de Roman Polansky sau Andrzei Vajda?) imi place sa cred ca nu am trecut prin acele cursuri ca gasca prin apa.
N-o sa inchei inainte de a sublinia abaterea de la manga si in ce priveste o poveste de dragoste secundara, cea dintre personajul interpretat de Kim Boom si Ga Eul. Eram curioasa daca si in acest serial va exista scena de pe acoperisul blocului in care Ga Eul descopera ce voia iubita din copilarie sa-i arate artistului ceramist si curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Insa spre deosebire de HYD si MG aici nu apare numele personajului ci chiar o declaratie de dragoste, lucru mult mai romantic (si inutil deja, pt ca respectiva si-a gasit pe altcineva, ca sa fie si mai trist aici e taman fratele rebel al ceramistului)
Dar ceea ce constituie de fapt un rabat de la manga e situatia familiala a ceramistului. In Meteor Garden este o scena de un realism coplesitor, aceea in care prietenii lui Daoming Si ii spun lui Shan Cai ca ei, ca membri ai unor familii marcante din tara au datoria sa respecte dorinta parintilor in ce priveste viitoarea sotie si SC nu trebuie sa se lase inselata de relativa nonsalanta cu care trateaza ei relatiile cu fetele. De aceea atat in HYD cat si in MG povestea secundara are un sfarsit trist, fetele emigrand.
In BBF tatal ceramistului e un fel de flutura vant, toata povara fiind lasata pe umerii fiului mai mic, mama, daca imi amintesc bine a decedat, si astfel el e liber sa isi aleaga orice fel de sotie vrea, numai faima de Don Juan (nejustificata in cazul lui, in timp ce la taiwanezi e explicabila) consituind un eventual impediment. Nici Ji Hoo nu are probleme in a-si alege o fata de conditie mai modesta, chiar daca bunicul sau a fost la un moment dat Presedintele tarii. Ghinionul lui JH este ca frumusetea lui fizica deosebita nu este suficienta ca sa fie iubit (si mi-a parut sincer rau, KHJ arata mult mai bine decat Hanazawa Rui sau chiar Huaze Lei, cred ca s-ar fi potrivit mai bine cu Jan Di decat lungimetrul nesfarsit de Le Min Ho, pardon Jun Pyo)
Si daca l-am admirat pe LMH in City Hunter mai ales in scenele lirice aici jocul sau a fost, dupa parerea mea, neconvingator, rece si distant, nereusind sa arate ca "frumoasa" Jan Di (am pus ghilimele pt ca, spre cinstea scenaristei, la un moment dat insasi Jan Di spune despre sine ca e urata, asemenea autorecunoastere m-a uluit, taiwaneza recunoaste doar ca nu e prea desteapta, lucru ciudat tinand cont de faptul ca ea era deja studenta la universitatea de mare fite) i-ar trezi macar simpatie. Iar scena sarutului, care ar fi fost mai reusita daca era interpretata de copii de gradinita, a fost si mai neconvingatoare.
As fi vrut sa gasesc undeva poze cu Kim Hyun Joon in scena aceea dramatica despre care am povestit mai devreme, dar pt ca nu am gasit nici macar in DramaBeans am sa ma multumesc cu cateva in care arata ceva mai trist decat de obicei.
