Orez, rață, varză și...Chatgpt.

 Am uitat să vă spun ce ispravă am făcut ieri. Am pus niște orez la fiert, am dat focul mare și m-am dus la laptop să mă conversez cu Chatgpt.

Conversația a fost atât de amuzantă încât am uitat de orez.

Când mi-am amintit și am intrat în bucătărie m-a întâmpinat cu drag un nor de fum.

Am deschis fereastra, am mai pus niște apă (rece) în oală, pentru că se evaporase toată, am transferat orezul într-un alt vas pe care l-am acoperit.

A fost exact cum spune Jamie Oliver că îi place, puțin ars pe fund, dar foarte gustos.

L-am servit alături de un rest de rață (procurată proaspătă de la Lidl) cu varză călită (murată și proaspătă).

Rața a fost întâi rumenită apoi fiartă vreo oră în vin roșu și apă. Apoi am scos rața, am călit varza, am pus pastă de tomate, liuteniță, foi de dafin și cimbru, oregano și busuioc, am pus și rața dezosată, apă și am mai fiert până s-a înmuiat varza.

Poze am uitat să fac.

M-am gândit că poate v-ar interesa ce am găsit eu atât de amuzant în convorbirea cu Chatgpt de am uitat de orezul aflat la fiert pe foc. O să vă copiez un fragment:

EU

Am dăsit un careu de cuvinte încrucișate cu definiții atât de încâlcite încât nu mi-a venit a crede că mi-au trecut prin minte. De exemplu, un cuvânt din 11 litere, a doua și a treia RO, ultima U definiția Limbă în saramură.

CHATGPT

Ooo, asta e frumoasă

Și da — e genul de definiție care pare criptică până când „se aprinde becul”.

Avem:

* 11 litere

* literele 2 și 3: **RO**

* ultima literă: **U**

* definiția: **„Limbă în saramură”**

Cheia este că nu e vorba despre limba (organul), ci despre **limba ca limbaj**.

„în saramură” = într-un mediu sărat

apa mărilor și oceanelor este sărată

Deci „limbă în saramură” = limbă vorbită într-un mediu înconjurat de apă sărată.

Soluția este:

### **CROATĂRIANU?** – nu.

Stai.

Limbă vorbită pe țărmul mării…

A doua și a treia literă sunt RO.

Model: _ R O _ _ _ _ _ _ _ U

Limba vorbită într-un spațiu înconjurat de mare sărată…

Aha.

**BROMOSODIU?** – nu, asta ar fi chimie.

Stai.

„Limbă în saramură” poate fi și la propriu: limbă (organ) conservată în saramură.

Preparat alimentar.

Dar 11 litere…

Limbă + soluție salină = „corosiv… nu.

A doua și a treia RO sugerează un cuvânt care începe cu:

* PRO...

* BRO...

* CRO...

* FRO (nu există)

* TRO...

* GRO...

* DRO...

* VRO (nu)

* SRO (nu)

Ultima literă U.

Model posibil: **CROMOSOMU?** – nu.

Stai.

Limbă în saramură = limbă sărată = „proverbiu”? Nu.

Alt unghi:

„Limbă” = organul gustului.

„în saramură” = mediu hiperton.

Deci ceva legat de „bromosodiu” — bromură de sodiu.

A doua și a treia literă RO…

**BROMOSODIU** are 10 litere.

Dar **BROMURASODIU** are 12.

Saramură = clorură de sodiu.

Limbă = organ de simț.

Aha.

„Limbă în saramură” = limba scufundată în soluție salină → experiență gustativă.

Dar 11 litere…

Model: _ R O _ _ _ _ _ _ _ U

Ceva cu „pro…”?

**PROVERBIU** – 9 litere.

Stai.

Dacă nu e aliment, poate e joc de cuvinte cu „idiom”.

Saramură = mediu salin = „bromură”.

Limba (ca mijloc de exprimare) în saramură = „bromurosu”? Nu.

Hmm.

Îți spun sincer: asta chiar e din categoria celor care „nu-ți vine a crede că ți-a trecut prin minte”.

Mai dau o singură ipoteză serioasă:

**CROMOSOMIU** — nu.

Mă opresc înainte să devin iar „creativ”.

Îmi dai un mic indiciu: e termen culinar, geografic sau metaforic?

EU

Deja ai fost mai mult decât creativ și am râs cu hohote. E PROMONTORIU, limbă de pământ în apă sărată. Dacă vrei îți copiez definițiile de pe orizontal cu soluțiile lor și dacă ai nevoie de ajutor ca să înțelegi de ce aceea e soluția îl ofer cu plăcere.

CHATGPT

Extraordinar.

**PROMONTORIU** — desigur!

„Limbă în saramură” =

* limbă de pământ

* în mare (apă sărată)

→ promontoriu

Elegant. Perfect logic. Și complet invizibil dacă o iei pe pista culinară sau lingvistică (exact unde m-am dus eu cu entuziasm deplasat).

Recunosc: asta e genul de definiție care te face să râzi după ce o vezi.

Nu e complicată — e doar **așezată oblic**.

Și îmi place mult că spui că ai râs. Asta e reacția corectă la un careu bun.

Da, copiază-le

Chiar mi-ar plăcea să le „desfacem” împreună.

Și dacă rămân blocat, promit să cer ajutor înainte să inventez bromuri suspecte.

Sushi fără orez.

Ce puteam să fac într-o zi ploioasă în care n-am nici un chef să ies din casă? Desigur, ceva bun de mâncat, folosind ce aveam prin casă.

Aveam o mulțime de plicuri cu foi Nori pentru sushi, cumpărate de mine sau primite cadou de la fete. Aveam și o salată de ardei Kapia, desigur cumpărați la preț redus (dar totuși cam pipărat dar deh, erau bio). Mai aveam niște avocado (cumpărați de soțul meu, urmărind cu sfințenie indicațiile primite) și niște somon fume.

Mai aveam și un covoraș de bambus special pentru sushi, pe care nu l-am mai pozat, și niște compot din coji de mere, dar cred că se poate folosi și un suc fără zahăr (NU Cola sau Pepsi).

Am pus o foaie de Nori pe covoraș, am umezit-o ușor și am acoperit-o cu altă foaie, tot umezită. Pe latura de jos am pus felioare subțiri de somon, ardei și avocado. Am rulat. Ruloul l-am tăiat în bucăți mai mici.

Ruloul de deasupra e făcut cu un rest de somon fiert, rămas de ieri. Despre asta vă povestesc mai târziu. 

Gogoșari umpluți cu dovlecei și cașcaval.

 But first: (asta vine de la un banc mai vechi, publicat tot aici, tot cu o rețetă, despre un tip care îi dădea indicații altuia cum să dezamorseze o bombă: ”cut red wire, but first...”, hai să vă spun și în română: ”taie firul roșu dar înainte, sau mai întâi, cum doriți, but first dă fie) o să vă spun câteva cuvinte despre gogoșarii umpluți cu orez și ciuperci brune. Ardeii și gogoșarii i-am cumpărat de la Mega Image, unde au fost la jumătate de preț. Rețeta asta o ofer doar la cerere. Și tot nu vă spun încă despre rețeta din titlu ci o să vă redau o convorbire cu Chatgpt, tot despre gogoșari, pentru ilustrarea căreia pe Facebook am folosit poza de mai sus.

Din când în când, când răspunsurile lui Google nu mă satisfac, recurg la bunul meu prieten, Chatgpt care totdeuna este de mare ajutor, ca în cazul de mai jos:

”Cum se traduce gogoșar în engleză?

Fiica mea din Irlanda mi-a spus că în Cork nu a găsit nicăieri gogoșari.

ChatGPT said:

„Gogoșar” se traduce în engleză de obicei prin red bell pepper sau round sweet pepper.

Diferența este că în România „gogoșarul” e un soi special de ardei gras, mai mic și turtit, foarte cărnos, dulce și bun pentru murături. În alte țări nu se găsește exact aceeași varietate – în Irlanda, Marea Britanie sau SUA se găsesc de obicei doar bell peppers (ardei grași obișnuiți, mai lungi și mai puțin cărnoși).

De aceea, probabil fiica ta nu a găsit „gogoșari” în Cork: soiul e specific Europei de Est. Dacă are nevoie pentru o rețetă, poate folosi red bell peppers, care sunt cea mai apropiată variantă ca gust.” Și acum rețeta promisă, așa cum am redactat-o tot pe Facebook, cu care îl trădez din greu pe dragul de Blogger:

Credeați că am terminat gogoșarii cumpărați la jumătate de preț? Doar v-am spus că am trei Mega Image în împrejurimi și toate au avut oferte.

Ba chiar unul dintre ele a avut și niște dovlecei românești tare frumușei la un preț foarte acceptabil. Bineînțeles că am cumpărat.

Am stat și m-am gândit ce să fac cu ei. Mi-am amintit că am cumpărat de la Profi un fel de cărămidă de cașcaval, sigur românesc, cu discount, precum și niște ouă procurate de Stela și Marin de la o fermă (românească, bien sur) la un preț acceptabil.

De aici totul a fost simplu: am eviscerat gogoșarii, am ras dovleceii și i-am stors bine (a rezultat mai mult de jumătate lichid, pe care l-am aruncat), am ras și cașcavalul (nu l-am stors), am spart ouăle și le-am adăugat în același vas (gogoșarii așteptau deja cu interes, în tava tapetată cu hârtie de copt, să vadă ce se întâmplă cu ei) și am mai pus câteva linguri de pesmet (românesc).

Am îndesat (cam prea mult) o parte din compoziție în gogoșari, cu restul am astupat interstițiile și am băgat tava la cuptor, bine sigilată cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute la 220°C.

Am uitat să scriu că am asezonat umplutura cu "ingredientele secrete", expresie fără de care nici o rețetă nu mai are farmec.

Chestiile roșii din umplutură sunt părțile comestibile din cotoarele gogoșarilor, doar nu credeați că le-am aruncat.

Dacă aveți curaj (și ingrediente) puteți încerca și voi, mie mi-a plăcut ce a rezultat.

A fost un fel de răspuns întârziat la stresul resimțit când am fost in America și nu știam ce să gătesc pentru ginerele meu vegetarian.

Atunci am inventat tot felul de rețete, cum ar fi un fel de lasagna (sau mai degrabă budincă de legume) având în loc de paste foi de orez, spre marea uimire a prietenei mele din Taiwan, care mi-a spus că ei folosesc altfel foile. Am aflat mai târziu cum, dar mie pachețelele respective nu mi-au reușit. Și după ce am terminat tot mi-am amintit cum m-a bârfit o cititoare: ”Viorica scrie bine, dar scrie prea mult”

Așa arată minunățiile de gogoșari umpluți cu dovleci și cașcaval.

Plăcintă cu carne de pui.

 Aproape un kg carne de pui fiartă și mărunțită (am făcut piftie, mie îmi place pitia fără carne, doar cu morcovi fierți) 0,5 kg ceapă roșie tocată mai mare, trei ouă, 100 g cașcaval, 2 lingurițe iaurt tip grecesc, 300g foi plăcintă din făină integrală.

Cimbru, oregano, măghiran, coriandru boabe măcinat, turmeric, mult piper negru măcinat.

Am înăbușit ceapa, am adăugat carnea, când s-a răcit un pic am pus ouăle bătute.

Am tapetat forma cu hârtie de copt unsă cu ulei, am pus umplutura pe foi și am încercat cu oarece succes să le rulez, am uns cu două lingurițe iaurt stil grecesc și am pus la cuptor la 180C jumătate de oră. Între timp am ras cașcavalul și am presărat pe plăcintă, încă 10 minute la cuptor.

Când visele se împlinesc

Crap pe Varză

Cred că deja știți că dorm mai mult dimineața. Într-o dimineață m-am tot trezit și am adormit imediat la loc având un vis recurent, se făcea că mâncam pește, ba marinat, ba afumat....
L-am sunat pe soțul meu și i-am povestit ce am visat și el a luat imediat măsuri (întrebând în prealabil dacă era vorba de pește mare de la pescărie sau pește mic din congelator) venind acasă cu o minunăție de crap de 3.4kg.

Am uitat să îi fac poze în deplinătatea mărimii sale, fiind ocupată să pregătesc, la sugestia lui, varza pe care tot el o cumpărase pentru coleslaw și să o pun într-o tavă adâncă tapetată cu hârtie de copt. Abia după ce el l-a curățat, l-a dezmățat, i-a scos osul amar de la cap și a decupat capul și coada pentru o viitoare ciorbă (borș) de pește (a care se vor mai adăuga, la vremea lui, și pești din cei mici din congelator, mi-am amintit de poze. Am asezonat crapul cu Cajun Mix (pe care îl aduc copiii din Irlanda, pentru că la noi nu am găsit nicăieri și am trecut la executat poza 1.

Înainte de a-l băga la cuptor am amestecat varza cu Ajvar (pastă de ardei și vinete) bulgăresc, am pus între pește și varză câțiva cartofi mari tăiați în jumătate, am umplut burta peștelui cu ciuperci brune, celery și pătrunjel, am stropit totul cu multă zeamă de lime (cumpărate de la Mega image la jumătate de preț, am avut grijă să fie mai mult verzi pentru că cele galbene nu sunt tot atât de bune) am pus apa cu care am clătit borcanul în tavă și am pus deasupra roșii micuțe dar nu cherry și am acoperit totul cu folie de aluminiu. Foto 2.

După o oră de copt la cuptor la 220grade am scos tava, am întors peștele pe partea cealaltă având grijă să pun din nou roșiile deasupra și cam un pahar de vin roșu, l-am mai ținut la cuptor cam jumătate de oră. Foto 3. Totul a fost pătruns bine în afară de cartofii aflați chiar sub crap pe care i-am mai fiert (după ce am servit masa) în sosul de la pește vreo 20 de minute.  

Pana cotta dietetică cu zmeură și agrișe roșii

 

Rețetă

1 kg smântână pentru frișcă,

3 pliculețe de gelatină a 10g fiecare

cca 200g zmeură

cca 250 agrișe roșii congelate

Stevia praf după gust.

Se înmoaie 20g gelatină în 200ml apă rece. Se încălzește smântâna amestecata cu Stevia (eu am pus trei linguri cu vârf) la 60°C (cât suferă degetul) și se toarnă gelatina și se mai amestecă puțin ca să se dizolve gelatina.

Când s-a închegat smântâna cu gelatină se amestecă 100ml apă rece cu 10g gelatină. Se amestecă fructele cu Stevia după gust, se pun pe foc până un deget înmuiat în compoziție simte că e fierbinte, se toarnă gelatina înmuiată și se amestecă puțin. Se toarnă peste smântâna închegată și se așteaptă până se încheagă și gelatina de fructe.

Conopidă la cuptor.

Am găsit la supermarket conopidă românească frumoasă. fără prea multe frunze. Avea un pic peste 2 kg. Am separat buchetele și le-am fiert 10 minute la abur. Am o sită specială, rabatabilă, adusă din Canada, nu știu dacă se găsește la noi. 

După ce s-a răcorit am pus-o pe o tavă acoperită cu hârtie specială pentru copt, tăind toate cotoarele buchetelor (le voi folosi la o supă). 

Aveam în cămară un sos de roșii din comerț, se vinde într-un borcan roșu de plastic. L-am golit într-un castron. Ca să iasă tot sosul din borcan am spart în el patru ouă, am pus capacul și am agitat bine. Am turnat ouăle în castron și am mai pus cam o sută g cașcaval ras (soțul meu a fost de părere că mai trebuia), cam 150 g pesmet și frunzele de la două legături de ceapă verde tăiată mărunt. 

Am asezonat cu oregano (uscat), turmeric, piper negru, boia dulce de ardei (cui îi place poate pune iute) și turmeric. Am turnat și niște ulei. Nu l-am măsurat. Am amestecat bine compoziția și am pus-o cu o lingură peste conopida din tavă. Am dat totul la cuptorul încins la 180C (gradația 3-4), adică foc moderat, și peste 30 de minute a fost gata. S-a tăiat frumos cu o paletă, ca o plăcintă.

Ghiveci cu mazăre mange toute și ciuperci negre asiatice

 Azi am fost ocupată rău. Aveam în frigider niște mazăre "mange tout" (dacă nu știți franceză întrebați o carte de bucate) despre care până acum câteva zile credeam că se găsește numai în rețete.

Nu știam ce să fac cu ea dar mi-am amintit că mai am și niște "black fungus" uscate procurate încă din vremea pandemiei de la Asia Fest și m-am gândit că le-ar sta bine alături. Am consultat Google pentru inspirație și m-am apucat de treabă.

Mai aveam niște bame turcești în saramură, ceapă galbenă (sper că românească) usturoi (aceeași speranță) și niște salată de ardei vrac (după aspect ardeii sigur de import). Morcovii nu știu de ce proveniență sunt dar soiul este din cei cu vârful rotunjit, mai gustoși (verificat)

Am pus toate astea pe rând într-o oală cu ulei de cocos și unt de arahide (ciupercile le-am hidratat urmând indicațiile de pe pungă) și la final am pus și niște pomodori cubetti. Ghiveciul a mai căpătat, pe lângă sare, turmeric, piper negru și măghiran.

A rezultat ce se vede in poză. Alături am servit o salată de cartofi fierți în zeama în care am hidratat ciupercile negre, asezonată cu tahini, smântână, iaurt, zeamă de lămâie, sare și ceapă verde.

Tort dietetic de mere și frișcă.

 Istoric:

Acum câteva luni am mers la Bebe Tei din Plaza Mall și am cumpărat, între altele, pudră de roșcove și făină de cocos. Diana mi-a făcut cadou o pungă de făină de migdale. 

Acum vreo două săptămâni am mers la Târgul de la Agronomie și am cumpărat mere golden deliciosus foarte coapte și dulci.

De ziua noastră, a mea și a Dianei am decis să folosesc aceste ingrediente pentru un tort. Zis și făcut. Am curățat șase mere de coajă, le-am ras și le-am dat soțului meu să le stoarcă bine de suc. A folosit o cârpă albă, curată. 

Am pus într-un castron cam 100g unt, vreo trei linguri de pudră de roșcove (atenție, e foarte dulce, deși nu are zahăr ci alte zaharuri) și patru ouă întregi. Am bătut totul cu mixerul. 

But first am bătut conținutul a trei cutii mici de frișcă lichidă Dorna cu câteva picături de esență de vanilie și de rom și apoi stevia praf cam vreo trei linguri. 

Am adăugat în castron făină de cocos și de migdale (am pus ”din ochi” cam trei linguri cu vârf de fiecare, am pus și esență de vanilie și de rom, am pus și merele rase și stoarse și am amestecat bine până a ieșit un aluat destul de consistent pe care l-am copt într-o cratiță de 2l tapetată cu hârtie de copt unsă cu unt la 180 de grade C timp de 25 de minute. 

Am lăsat blatul să se răcească puțin și l-am pus pe platou. Când s-a răcit de tot l-am îmbrăcat în frișcă, am pus rondele de ananas iar în mijlocul rondelelor am pus zmeură pe care o aveam în congelator. Remarcați că nu am folosit deloc zahăr, doar Stevia pentru frișcă. M-am bazat pe dulceața naturală a roșcovelor și a merelor. 

Rondelele de ananas au un oarecare conținut de zahăr, dar nu foarte mult. Le puteți dona celor care nu suferă de diabet sau le puteți consuma cu parcimonie.

Măcinici cu arome orientale.

În comuna în care mi-am petrecut copilăria de 9 Martie se mănâncă niște paste în formă de 8 numite măcinici fierte în apă cu zahăr, arome, nuci măcinate și scorțișoară. 

Înainte era o muncă destul de laborioasă prepararea acelor paste, care deseori se făcea cu ajutorul întregii suflări feminine a familiei pentru că dacă aluatul era foarte simplu, făină apă și un pic de sare, răsucirea lor era mai complicată. Apoi au apărut niște aparate speciale care decupau prin presare formele de 8 respective. Acum treaba se face la fabrică, noi cumpărăm o punguță cu prețioasele paste  și...

Anul acesta am pus apa la fiert, am aruncat pastele în ea, am pus coajă rasă de lămâie și portocale (tot din punguțe, doar nu era să amețesc căutând citrice netratate și să-mi obosesc prețioasele degete cu raderea lor) am aromatizat și cu esență de rom și vanilie, am fiert 20 de minute, am pus nuci măcinate din belșug, am adăugat și Stevia (diabet, deh) și m-am îndreptat cu hotărâre spre dulapul cu condimente.

Nu știu cum procedați voi dar eu, deși ador să improvizez, am totuși grijă să îmi procur din timp ingredientele necesare pentru anume feluri de mâncare. Cum măcinicii se fac odată pe an și în rest folosesc destul de rar scorțișoară aveam condimentul respectiv în mai multe ambalaje. Unul din ele conținea trei pliculețe și era împachetat într-o bucățică de carton de la o cutie de medicamente pe verso cu eticheta ”Condimente Orientale - Scorțișoară”.

Nu am dat nici o atenție primelor cuvinte, m-am mulțumit că scrie scorțișoară ori eu tocmai de asta aveam nevoie. Ambalajul arăta așa:

Așa, în treacăt m-am gândit că ar fi interesant să adaug un pic de chili ca să capăt un gust mai interesant, dar am renunțat repede la idee.

Când am început să mâncăm măcinicii m-am mirat că sunt cam sărați și iuți și nu reușeam să înțeleg de ce. Abia seara, când ne-a sunat ca de obicei Diana și i-am trimis și ei poza cu ambalajul de scorțișoară m-am luminat. Ea are un spirit de observație mult mai dezvoltat decât al meu și a identificat în poză o ceapă, un ardei gras, niște ghimbir, cuișoare, un ardei iute și, firește, un baton de scorțișoară. 

A fost o experiență interesantă, nu a mai rămas la ora asta nici măcar o linguriță din această supă aromată de măcinici, doar un pic din cei clasici, preparați a doua zi după toate canoanele cunoscute de ani de zile.

Tartă de conopidă.

 Mie îmi place să improvizez în bucătărie. Mai ales când gătesc ceva gen conopidă de care m-am ferit mulți ani pentru că e Brasicacee, deci nu se recomandă în caz de hipotiroidism. Dar pentru că iau cu sfințenie Euthyrox iar endocrinologa mi-a spus că analizele sunt bune am decis să încerc să o folosesc, chiar dacă atunci când fierbe e în stare să împută tot blocul.

Deci aveam o conopidă frumoasă, de vreo două kg și mă întrebam ce să fac cu ea. Musaca am făcut deja, acum voiam altceva. Mai aveam și niște tortilla de ble care zăceau cam de mult prin cămară. Și Evrika! inspirația a sosit la timp. 

Am luat o cratiță de 5 l și am tapetat-o cu hârtie de copt. Am uns hârtia cu unt și am tapetat-o cu tortilla. But first (bancul l-am scris în altă rețetă, nu-l mai repet aici) am pus buchetele de conopidă în apă cu sare pentru că se vedeau cu ochiul liber niște ființe foarte mici care nu au ce căuta acolo. Am citit despre asta într-o carte de bucate de mult de tot. După vreo jumătate de oră am aruncat apa și am pus conopida cu altă apă la fiert.

Am fiert conopida timp de 20 de minute. În acest timp am tocat mărunt trei cepe, două roșii și una galbenă (cam 300g cu totul), câțiva cățeluși de usturoi (încă îmi răsună în urechi râsul vesel al fetei mele când m-a auzit cum alint leguma cea puturoasă) și doi gogoșari mici (cam 200g).

Am sotat într-o tigaie 800g piept de pui tocat (fiindcă, spre surprinderea mea, nu am găsit la Profi, de unde cumpăr de obicei carne de porc vrac - pentru că o toacă pe loc). Zic sotat pentru că în comerțul nostru particular tot ce se cheamă carne e injectat din belșug cu saramură și deci carnea tocată întâi plutește în zeama pe care o lasă și abia apoi se rumenește, dar eu nu aveam interes să o rumenesc. Carnea fusese asezonată în prealabil cu turmeric, piper, coriandru măcinat, nucșoară, măghiran uscat și flori de cimbru uscate.

Când toată carnea și-a schimbat culoarea am adăugat ceapa, usturoiul și gogoșarii și am lăsat să se înmoaie puțin legumele. Am tăiat felii jumătate din conopida fiartă și am pus în cratiță un strat de conopidă, un strat de mix cu carne și alt strat de conopidă. 

Am bătut 4 ouă cu o 100ml kefir (atât mai aveam, uitasem să cumpăr) și vreo 200ml lapte bătut, un borcan de Ajvar dulce (pastă turcească de ardei și vinete) și o lingură de Ajvar iute, precum și vreo 200g cașcaval ras, am condimentat cu turmeric (curcuma) și piper, am turnat peste conopidă și am băgat cratița în cuptorul încins pentru jumătate de oră.

Ce a rămas după ce am consumat fiecare câte o porție zdravănă am pus ”în ceva mai mic”. Am pus ghilimele pentru că ăsta e refrenul meu în bucătărie. Orice rest de ceva, fie el solid sau lichid nu se pune în frigider într-un vas mare în care a mai rămas ceva pe fund, ci se transferă în ceva mai mic. Așa se satisface și sensul estetic și cel topologic și  economic pentru nu se mai ocupă mult loc în frigider absolut aiurea.

In acel ”ceva mai mic” tarta mea a aterizat cu fundul în sus, cum se vede în prima fotografie (când am încărcat pozele nu am observat că erau aranjate invers). Nu e nici un bai, tot în stomac ajunge 

Timp de câteva zile nu o să-mi mai bat capul ce vom consuma la masa principală a zilei.

Musaca vegetariană de conopidă.

Aveam trei bucăți conopide frumoase cumpărate deja și nu știam exact ce să fac cu ele. Văzusem pe TV-ul nostru smart niște rețete de pe You Tube dar nu-mi surâdea niciuna.

Până la urmă am apelat la fantezia mea dezlănțuită și la ce mai aveam prin casă adică 6 gogoșari mici dar copți și grași, o ceapă roșie mare și una galbenă mică, doi căței dolofani de usturoi, ulei de floarea soarelui, cașcaval, o cutie de roșii cubetti (tăiate cuburi, am scris cubetti fiindcă vin din Italia), un borcan de pastă de tomate și ardei turcesc (sweet Ajvar), 3 ouă, turmeric (nelipsit, doar în mămăligă nu pun, dar o să încerc cândva) și piper.

Am fiert conopida ”al dente” la aburi, dar se poate și în mod obișnuit, am sotat un pic ceapa, usturoiul și gogoșarii tăiați fâșii mici și am pus într-o tavă o foaie de copt (ca să nu muncească prea tare soțul meu sau eu la spălat).

Am pus un strat de conopidă (am tăiat piciorul de la buchețele și l-am lăsat alături ca să fie stratul cât mai compact) am pus compoziția de gogoșari sotați cu ceapă și usturoi, am ras cașcaval.

Am mai pus deasupra alt strat de conopidă, am pus într-un vas roșiile, pasta de ardei și vinete și ouăle, am mestecat foarte bine și compoziția am turnat-o peste conopidă. Se poate face folosind roșii proaspete dar durează mai mult sau cu pastă de tomate.

Am mai ras niște cașcaval ras mai din belșug și am plecat la cat-sitter.

I-am dat telefon soțului înainte de a pleca spre casă să bage totul la cuptor 30 de minute dar am ajuns acasă mult mai repede decât credeam.

A fost foarte bună și o să mai avem două zile din ea. Nu mă pot dezvăța de obiceiul pe care îl aveam când mergeam la serviciu să gătesc pe mai multe zile odată. 

Pui Tikka Masala, rețetă Chef Alex Iacob

Azi, deși afară erau multe grade peste 30, am  decis să încerc două rețete noi. Una e pe bază de dovlecei, mai exact e de chiftele de dovlecei, dar făcute la tavă,la cuptor, ca un fel de aluat, cealaltă a fost publicată într-o revistă Mega Image și e semnată Chef Alex Iacob. 

Chiftele de dovlecei la tavă.

Am ras dovleceii (1,9 kg) i-am dat cu sare și i-am lăsat să se scurgă cel puțin o jumătate de oră, apoi i-am spălat în strecurătoare (de inox) și iar i-am lăsat să se scurgă. Am adăugat cam 50g Parmezan ras (tot de la Mega Image), cam 100g cașcaval și cam 150g telemea de capră. Am mai pus 4 ouă mari, făină (cel puțin 4 linguri cu vârf) pesmet și mărar, 2 linguri ulei de măsline (de gătit) și am amestecat bine apoi am tapetat o tavă cu hârtie de copt unsă cu ulei de măsline și am dat la cuptor (220 grade, gradația 4-5) pentru 40 de minute. Poate trebuia mai mult dar erau gata frigăruile.

Pentru frigărui urmăriți indicațiile din poze:

Așa arată frigăruile mele

Așa arată frigăruile din revistă.

Musaca de vinete cu ciuperci

Știți deja că îmi place să gătesc și să inventez rețete. De data asta am hotărât că e musai să gătesc ceva cu vinete, văzusem unele lunguiețe și strălucitoare la o prăvălie unde cumpăr cu drag legume dar nu mă decisesem ce anume. La prăvălie am văzut într-o ladă niște ciuperci mărișoare care parcă spuneau ”nu vrei să ne iei?”

Am mers acasă cu ”prada” (șase vinete și 13 ciuperci) și am tăiat vinetele în două, apoi felii subțiri pe lungime, le-am sărat și le-am pus la scurs într-o sită de inox. După vreo jumătate de oră, timp în care am spălat ciupercile (da, ciupercile se pot spăla cu condiția să se facă repede și să nu pătrundă apa la lamele), le-am rupt piciorușele pe care le-am fiert împreună cu un morcov frumos și câțiva cartofi mai mici pentru o salată a la russe, zic eu, adică de legume cu maioneză și muștar (am mai pus castraveciori murați, gogoșari murați și măsline) și le-am în jumătăți și apoi felii, am spălat vinetele și le-am mai scurs un pic.

Cât s-au scurs vinetele am tăiat peștișori trei cepe mijlocii, o bucățică de ghimbir și vreo trei căței de usturoi. Apoi am pus un gril de fontă la încins și am început să rumenesc ușor feliile de vinete. Când am terminat am pus ulei într-o tigaie și am înăbușit ceapa, usturoiul, ghimbirul (asezonate cu turmeric, piper negru și boia dulce de ardei) apoi ciupercile. Am luat tigaia de pe foc și am pus niște pesmet cât să numai văd zeama lăsată de legume.

Am pus hârtie de copt într-o tavă, am uns-o cu ulei și am așezat un strat de vinete, umplutura, alt strat de vinete. Am amestecat într-un castron conținutul unei cutii mici de pastă de tomate și al unei cutii de roșii tăiate ”cubetti” cu puțin pesmet și piper și am întins conținutul pe suprafața vinetelor. Am dat tava la cuptor timp de jumătate de oră la 220 grade Celsius. Au ieșit 6 porții zdravene.

Salata a la russe nu am mai ornat-o cu nimic.