M-am rugat!

M-am rugat! În ziua aceea de 14 Iunie 1990 m-am rugat, văzând furia mulțimii care atacase, împreună cu minerii, sediile PNL și PNȚcd, m-am rugat ”Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac”

Apoi, când am văzut cum sunt atacați cu brutalitate cetățenii cu alură de intelectual (norocul meu că din pdv fizic arătam mai degrabă a FSNistă decât a participantă la demonstrația din Piața Universității) și cum sunt umpluți de sânge m-am întors la serviciu (lucram f aproape de Piața Universității) și mi-am făcut o cruce mare ”Doamne, fă-l pe Iliescu să plătească pentru tot sângele vărsat”

Acum văd că sunt semne că ruga începe să-mi fie ascultată. Sigur, nu numai Iliescu trebuie să plătească. Nu a fost singur nici pe 13 Iunie, nici în zilele următoare. Ca președinte ales, cu un scor, pe bune, la care nici Ceaușescu nu visase, a fost cel mai vizibil. 

I-am auzit și discursul din 14 Iunie dimineața.din Piața Victoriei (eu, care mă trezesc așa de greu dimineața, m-am trezit atunci la ora 5 și am dat drumul la radio, deși eram frântă de obosită după ce asistasem, ca martor direct, la ce s-a în tâmplat în ziua precedentă) când i-a trimis pe mineri ”să facă curățenie în Piața Univesrsității” și pe cel din 15 Iunie 1990.

Dar sunt surprinsă de faptul că se vorbește foarte puțin de Primul Ministru din acea vreme, Petre Roman, cel pe care îl caracterizez simplu ”două vorbe, trei minciuni”. Asta în condițiile în care inginerul minier pe care l-am invitat în laborator să bea apă și să se spele pe față și pe mâini (părea așa de cumsecade, poate și era) mi-a răspuns la întrebarea ”cine v-a chemat?” spunând ”Guvernul, Doamnă, azi noapte”.

Nu se insistă destul, după părerea mea, asupra persoanei care a ordonat închiderea emisiei TVR, lucru care nu s-a întâmplat nici măcar după 22 Decembrie 1989, când pe holurile insituției răsunau împușcături și au murit oameni...
Și mai sunt destui...Pentru mine Gelu Voican Voiculescu a devenit, după luarea cu asalt a Palatului Victoria în Februarie 1990, însăși întruparea Celui Rău, Satana, lucru dovedit în Martie 1990 la Târgu Mureș...

Am avut parte în acea perioadă de atâta adrenalină, cât nu au alții într-o viață întreagă...Cel mai tare mă doare că, deși am scandat, în timpul marsului dedicat eliberării lui Marian Munteanu la o lună după evenimentele din 13-15 Iunie 1990 ”noi venim c-o floare, nu cu bâte și topoare” multă vreme după aceea, orbiți de manipularea și propaganda fesenistă, mulți cetățeni ai acestei țări ne-au considerat pe noi dușmanii țării iar pe ei care scandau ”Noi muncim, noi nu gândim” și ”Nu ne vindem țara” mari patrioți...

Evenimentele din 13-15 Iunie 1990 la TVR1--intre mistificare si manipulare.

Nu cred ca am mai auzit vreodata atat de multe minciuni rostite intr-un timp atat de scurt ca in emisiunea lui Marian Voicu de la TVR1 dedicata evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Daca nu as fi fost martora la acele evenimente as fi crezut ca sunt in alta tara. Singurul care a rostit adevarul a fost Petre Mihai Bacanu....

Miron Cosma a zis ca nu minerii au comis atrocitatile bine cunoscute din 14 si char 15 iunie ci armata. Eu am vazut cu ochii mei cand din unul autobuzele care ii duceau pe mineri la gara a coborat un ortac si a umplut de sange un protestar in fata la fostul magazin Unic, pe bulevard. Eram intr-o masina chiar in spatele autobuzului, i-am "condus" pana la gara, sa fim siguri ca pleaca..

Ca martor ocular pot sa jur ca in 14 iunie au fost folositi ca represalii impotriva protestarilor din Piata Universitatii si a opozantilor politici ai lui Iliescu atat tineri din armata, cat si mineri, adusi de guvern, cel putin asa sustinea inginerul care a venit in laborator sa ii dau apa, pentru ca ii era sete.

Un  procuror, nu i-am retinut numele, sustinea ca in 13 iunie au murit doar 6 oameni, si doar cunoastem bine cum se fac aceste rapoarte.....ii cerea lui Enea, reprezentantul asociatiei victimelor mineriadelor sa ii dea un nume al celor inmormantati in cimitirul Straulesti in acele zile, desi nu s-a facut nici o corelare intre persoanele date disparute si cei ingropati..si la urma urmei nu era treaba lui Enea sa dea nici un fel de data.

Razvan Theodorescu a renuntat la istericalele conform carora era cat pe ce sa fie aruncat de la etajul 11 si a sustinut teoria conform careia televiziunea a fost atacata de un grup organizat, exact ceea ce am inteles si eu cand a fost atacat Ostankino, in Moscova, ceva mai tarziu, in timpul puciului comunist. Asta nu inseamna ca a spus tot adevarul, intocmai cum s-a petrecut, a mintit si el in legatura cu motivele intreruperii emisiunii TV, cand in decembrie 89 televiziunea a transmis continuu, chiar cand se auzeau rafale de arma pe coridoare.

Pe Iliescu nu l-am mai ascultat, sunt satula de declaratiile lui.

In schimb istoricul invitat in final, care a spus ca nu a participat la evenimente fiind plecat din tara, degeaba a lucrat la Europa Libera, ii straluceau gradele sub costumul civil ceva de groaza. El sustinea ca in Piata Universitatii, dupa 23 mai nu au mai fost protestatari, ci doar securisti, pentru ca ceilalti au ascultat ordinul lui Marian Munteanu, liderul pietei, de a renunta la protest. L-a enervat pana si pe moderator cu aberatiile astea, se vedea ca habar nu are despre ce vorbeste, ca n-a inteles nimic din toata manifestatia din Piata Universitatii. Degeaba i s-a explicat ca in piata nu era armata sau un grup organizat, care sa asculte de ordine, el o tinea pe a lui precum gaia matul.

Vine mnealui sa imi demonstreze mie ca in piata nu a fost o manifestatie anitcomunista, cand eu stiu ca prima manifestatie anticomunista a avut loc pe 26 Decembrie 1989, in Piata palatului, si stiu asta de la televiziunea bulgara, care nu a avut voie sa filmeze, a inregistrat doar audio...nu mai vorbesc de mistificarea cu ceata care se lasase brusc peste televiziunea romana "libeara" in timpul altei manifestatii anticomuniste, din 26 Ianuarie 1990...

Zice Cioroianu ca istoria e cea mai frumoasa poveste, dar asta pute rau de tot, si e urata cu draci..

Piata Universitatii 1990--film

Ma bucur ca reusim sa vedem acest film pe You tube...

13-15 iunie la TVR1 Dupa 20 de ani

Azi cei care ar fi dorit sa vada Giuvaerul Palatului, facut oarecum sendvish intre doua meciuri, au avut o surpriza, o editie speciala dedicata evenimentelor de acum 20 de ani. Au fost invitati Petre Roman (pe atunci prim ministru), Razvan Theodorescu (presedintele TVR in 90), Cristian Tudor Popescu (pe atunci, dupa declaratiile sale, simplu trepadus, adica reporter de teren la fosta Scanteie botezata Adevarul si care, daca memoria nu ma inseala, spunea o multime de neadevaruri, ca sa nu folosesc un termen mai aspru, despre manifestatia din Piata Universitatii) si Emil Constantinescu (in 90 Profesor de Geologie la Universitate exact in corpul unde se afla celebrul balcon, deschis la indicatia sa pt cei care luau cuvantul sau cantau in timpul manifestatiei).

Emisiunea a debutat cu cateva secvente ale singurei intalniri televizate dintre Ion Iliescu si Marian Munteanu. In prima secventa MM spunea ca a fost arestat in dimineata zilei de 13 iunie iar Iliescu a spus "foarte bine". La cate gafe a facut II asta e poate cea mai putin importanta.

Si pt ca am ajuns aici o sa incerc sa rememorez cum a decurs ziua de 13 iunie 1990 pt mine. Nu stiu de ce am intarziat in acea zi la serviciu. Veneam cu metroul dinspre Victoriei spre Universitate si pt ca s-a anuntat ca statia Universitatii e inchisa am coborat la Romana. Am venit pe jos si in dreptul strazii Batistei am ajuns in fata unui blocaj alcatuit din autobuze si pazit de militieni. Nimeni nu avea voie sa intre sau sa treaca prin Piata Universitatii. Am ocolit pe langa Arhitectura si langa Palatul Shutzu am remarcat ca exact langa palat era un camion incarcat cu caramizi. Remarca e importanta pt ca e o dovada indirecta ca in acea zi s-a dorit sa se creeze mari dezordini in acel perimetru si era necesar ca cei care aveaui sa raspunda pozitiv provocarilor sa aiba "munitie" la indemana.

Nu sunt sigura ca voi respecta intocmai ordinea cronologica, pt ca nu am scris atunci un jurnal, cum am facut la revolutie. In dreptul cinematografului (acum raposat) Lumina era mare scandal, doi militieni tineau de brate un tanar minoritar mai colorat iar niste conationali de-au sai il trageau de picioare urland si protestand contra retinerii sale abuzive. Dinspre Piata Unirii venea o coloana care marsaluia scandand "IMGB face ordine". Cativa s-au desprins din coloana si au inceput sa discute politica (se discuta mult pro si contra Iliescu pe vremea aceea, majoritatea era de partea lui Iliescu, cum o dovedise deja alegerea sa ca presedinte cu 85%, si dezaproba cu indignare protestul celor din Piata Universitatii) cu trecatorii incheind discutia cu "noi de fapt vrem sa bem o bere, nu sa facem politica".

Am ajuns destul de tarziu la serviciu. Nu prea ne ardea sa muncim in perioada aceea, era cam anarhie in toata tara, celebra lozinca adresata intelectualilor care protestau "noi muncim/ noi nu gandim" a fost probabil inventia unui inteligent activist de partid comunist, lumea a inteles ca democratie inseamna domnia bunului plac, iar organele de partid si de stat nu aveau nici cea mai mica intentie sa le explice oamenilor ce inseamna adevarata democratie, si e explicabil asta prin faptul ca respingerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care cerea activistilor si securistilor sa faca un pas inapoi, a facut ca la conducerea tarii sa ajunga esaloanele 2 si 3 ale PCR, care in nici un caz nu doreau o democratie autentica ci, asa cum spunea Iliescu, o "democratie originala", Romania urma sa paseasca, conform cu intelepciunea fostului activist de profesie I I pe "a treia cale", diferita de comunism sau capitalism. Unde a ajuns se vede. Inca de atunci se spunea ca "a treia cale duce spre lumeaa treia". Om fi noi in UE dar parca masurile de reducere a cheltuielior si modul in care ni s-au anuntat miroase a lumea a treia, lume dominata pe atunci de regimuri autoritare, dictatoriale.

Mi s-a spus ca fetita mai mica a venit sa ma caute si a plecat inspre Piata Universitatii. Am plecat in cautarea ei. Deja spiritele incepusera sa se incinga. Intre Biserica Alba si Hotelul Union o dubita de militie (dinadins spun militie pt ca asta era in momentul acela) a fost atacata de un grup de tineri si militianul din spate a tasnit intr-un sprint incredibil scapand cu fuga iar cei arestati au reusit sa scape (n-am idee pe cine arestau si de ce) dar veneau cu bastoanele fluturand imensii tipi in uniforma de Politie Militara care blocau intrarea in piata.

Am alergat in goana spre intrarea la Hotelul Union (nu era prudent sa fiu prinsa in calea PM) si m-am adapostit in dosul unei perdele unde mai era o tanti care tremura "cine m-a pus sa ma duc la magazinul Victoria sa cumpar oala asta, doar nu-mi trebuia neaparat". Un chelner a scapat o sticla cu sampanie din mana si nu va pot spune ce zgomot a urmat si ce spaima a tras toata lumea din holul hotelului si din restaurant.

Dupa o vreme care mi s-a parut ca nu se mai termina ni s-a spus ca putem iesi, ca trecuse pericolul. M-am dus spre lantul de politisti care se intorsese la locul sau. O revolutionara incerca sa-i convinga sa o lase in piata, zadarnic insa. Am asistat un timp la schimbul de replici dar cum fiica mea nu se zarea am pornit mai departe in cautarea ei . Am aflat ulterior ca statuse si ea de vorba cu un politist de undeva de prin Moldova care i-a spus ca provine dintr-o familie cu multi copii si de aceea s-a inrolat in PM dar discutia dintre ei s-a incheiat brusc cand el a plecat cu bastonul fluturand sa-si indeplineasca misiunea.

In fata la Arhitectura geamurile erau sparte, facuse "ordine" IMGB, care nu mai era de vazut pe nicaieri, probabil ca mandri de realizarili lor umeghebistii au plecat la o bere. Pe fosta Regala venea un autobuz cu politisti si tinerii de jos bateau cu furie in geamurile sale strigand "Inapoi, inapoi". Atmosfera era atat de incarcata iar fiica mea era imposibil de gasit in acel tumult incat m-am decis sa ma reintorc la serviciu. In fata la Arhitectura niste tineri smulgeau incrancenati pietre spunand "n-o sa-i lasam sa-si bata joc de noi". I-am rugat zadarnic sa se linisteasca pt ca nu vor rezolva nimic cu violenta.

Nu-mi mai amintesc cand si cum am luat pana la urma legatura cu fiica mea, din fericire nu i s-a intamplat nimic rau. Cand s-a terminat programul am mers din nou spre piata. Deja se daduse foc la autobuze. Un grup de manifestanti, care fusesera arestati de dimineata si li se daduse drumul au fost intampinati cu simpatie de trecatori, carora le-au aratat dungile negre capatate pe spate cand au fost batuti. S-au indreptat spre statia de metrou ca sa se duca acasa.

Deasupra noastra se rotea un elicopter. Multi trecatori se indreptau spre Politia Capitalei. In spate ardea sediul SRI. Se spunea ca acolo sunt acte compromitatoare pt unii si de aceea arde. In fata Politiei Capitalei era mare harmalaie. Mi-am zis ca n-am ce cauta acolo si am mers spre casa. Cred ca era ora 5.

La TV ni s-a prezentat dezastrul facut de atacanti. Nu-mi amintesc daca atunci sau mai tarziu (cred ca mai degraba mai tarziu) RT s-aplans ca manifestantii au incercat sa-l arunce pe fereastra de la etajul 11. N-am fost pe faza cand s-a oprit emisiunea. Azi n-a mai pomenit mare lucru de acel episod, a trecut mai repede peste el.

N-am dormit prea bine in noaptea aceea. Nu stiu de ce dimineata pe la 5 am dat drumul la radio, la timp ca sa-l aud pe Iliescu tinand o cuvantare in Piata Victoriei si indemnand minerii (care deja promisesera in februarie, cand a fost atacat Palatul Victoria si unii au patruns inauntru catarandu-se pe grilaje si mai ales pe ziduri cu o viteza si o pricepere care arata un lung si sustinut antrenament, doar la demonstratiile ulterioare ale politiei am mai vazurt asa ceva, ca vor reveni in capitala cu uneltele specifice) sa mearga in Piata Universitatii si sa faca ordine. Am mers in camera fetelor si le-am spus sa nu le treaca prin cap sa treaca prin Piata Universitatii, pt ca va fi prea periculos.

Azi Petre Roman (atatea minciuni a spus despre Piata Universitatii cat a fost prim ministru incat l-am poreclit "doua vorbe-trei minciuni") sustinea ca nu i-a chemat nimeni, dar ca decizia de a elibera in forta P U a luat-o el, iar Iliescu a dat doar ordine verbale, insistand sa nu se scrie nimic (asta e caracteristic conducatorilor comunisti, sa dea dispozitii verbale pt ca nu cumva cineva, candva sa-i poata acuza de ilegalitati, dar vai de cei care nu se supun dispozitiilor), nici un document . Tot azi s-a insistat pe faptul ca greseala majora a lui II a fost ca nu i-a trimis pe mineri inapoi ci in P U. Cel mai vocal era, ati ghicit, justitarul cu sira spinarii dreapta, zice el, de gumilastic, zic eu, CTP.

Insa inginerul miner caruia i-am dat sa bea apa de la chiuveta din laborator ne-a spus ca i-a chemat guvernul. S-a sustinut multa vreme ca minerii au decis sa plece spre capitala cand au vazut ca RT a oprit emisia TVR (care nu s-a intrerupt cu cateva luni mai devreme, in decembrie, cand "teroristii" trageau de zor chiar pe culoarele TVRului si din casele din vecinatate). Acum R T spune ca nu el a luat decizia de oprire a transmisiei. Parca m-am saturat de atatea minciuni.

Emil Constantinescu i-a reamintit lui R T (puternic contestat in PU pt felul in care distorsiona manifestatia) ca TVRul era incomnjurat pe 13 iunie de sarma ghimpata si pazit de soldati. Prilej pt mine sa-mi amintesc ca in timpul unuia din nenumaratele marsuri la care am participat in acel agitat an 1990 (ulterior i-am lasat pe sindicalisti sa o faca, cei mai bine organizati au fost cei de la Cartel Alfa care au inceput sa protesteze impotriva celor ce conduceau tara destul de repede dupa 90) am trecut pe langa curtea televiziunii, in care militarii care pazeau erau cata frunza cata iarba (cel putin asa ni se parea noua) scandand catre ei "Salt inainte!/ Culcat!/ Salt inainte!/ Culcat!" lucru care ne-a distrat nespus (apropo de acuzele aduse manifestantilor din 19 mai 2010 ca erau prea veseli, eram si noi destul de porniti contra celor care "furasera revolutia" dar nu ne disparuse simtul umorului).

Azi PR si R T au sustinut, fiind secondati de CTP, ca pe 13 iunie 90 a avut loc o incercare de lovitura de stat a elementelor vechii securitati, in special din C I, prilej pt E C sa spuna ironic "asta e o stire". Au mai fost si alte stiri de genul asta.

Am mai povestit cum a fost pe 14. Reamintesc acum rapid ca am vazut de departe un grup de tipi in salopeta de mineri (multi aveau salopetele surprinzator de curate si erau bine spalati pe fata, contrastand cu cei care au venit in septembrie 91, de data aceea fara acordul guvernului, pe care l-au dat jos, l-ar fi dat ei jos so pe Iliescu, dar scoala de la Moscova si-a aratat roadele pt ca a stiut sa-l imbrobodeasca frumos pe Miron Cozma ca nu e cazul sa fie dat jos, ca ajunge daca pica Petrica, minerii din 91 erau patati pe fata cu carbune si salopetele erau murdare, dar unii faceau o comparatie cu primirea cu apa si hrana din 90 si primirea cu gaze lacrimogene din 91) care umplusera pe cineva de sange dar mi-a fost frica sa ma apropii, am stat de vorba cu niste tineri in fata la arhitectura explicandu-le ca nu au ce cauta in Bucuresti pt ca si noi si ei platim pt a face ordine politia din buzunarul nostru dar a venit un tip mai in varsta si le-a spus sa nu stea de voeba cu civilii (un tanar a avut grija, cand l-a vazutpe tip ca se apropie, sa-mi faca semn sa tac) si ca am vazut cum s-au legat de o fata in costum de blugi.

Am vazut cum grupuri organizate de mineri sau ce-or fi fost mergeau condusi de militieni "pe la casele bisnitarilor" (oamenii de afaceri ai vremurilor acelora, bishnitza venind de la bussines), cum unul se lauda cu un coupe papier luat de la unul din fruntasii PNT sau PNL dar si ceva care m-a facut sa fiu pt un moment in total acord cu CTP, anume ca civilii bucuresteni au fost f agresivi.

Intr-adevar cand am plecat de la serviciu in spatiul dintre Coltea, Teatrul National, Palatul Sutu si universitate era o mare de oameni, toti in civil, f furiosi, care bateau si umpleau de sange pe cei care erau semnalati ca participanti la manifestatia din P U victimele lor fiind salvate cu greu de politisti. Nu va pot povesti cu ce viteza am intrat in pasajul subteran si am mers in statia de metrou. Mult mai tarziu am aflat ca una din colege, acum raposata, propusese sa cheme minerii sa ma bata si pe mine dar s-au opus alti colegi si colege. Culmea e ca eu si o subalterna ne-am facut pomana cu un inginer miner si un subaltern de-al lui dandu-le sa bea apa, cum am spus mai sus.

Uitasem complet ca aveam bilete la film la Sala palatului. Noroc ca m-am intalnit cu fiica mea mai mare aproape de casa si ne-am intora la film, pt ca daca ajungea singura in acel perimetru avea toate sansele sa fie acostata si bruscata de mineri pt ca purta o fusta f scurta, care ii scotea in evidenta picioarele frumos conturate.

Despre ziua de 15 n-am a spune decat ca am mers impreuna cu niste colegi de manifestatie, intr-o masina, sa vedem sediul PNT distrus de mineri (ulterior am aflat ca acestiaau scos din zid un safe despre care ocupantii taranisti nici nu aveau habar) si ca, urmand un autobuzin drum spre gara am vazut cum in fata la fostul magazin Unic cineva i-a huiduit pemineri iar unul din ei a coborat din autobuz si l-a umplut pe loc de sange dandu-i cu ceva in cap. Despre asta si multe altele am mai scris pe larg.

Interesant e cum si-a justificat CTP atitudinea din acele zile prin faptul ca fostii lui colegi de la Scanteia devenita Adevarul se bucurau de venirea minerilor si au scris in consecinta, in timp ce el nu avea prea multa importanta. A mai spus ca a cazut pe scaun cand in urma unui incident cu un ziarist batut de doi SPP-isti I I a spus senin "o fi facut omul acela ceva" cazand el, I I in dizgratia CTP.

Pt ca Iliescu sustinea in 90 cu aplomb ca in PU are loc o rebeliune legionara, pt ca martorii ar fi vazut steaguri verzi CTP sustine acum ca el a atentionat ca nici vorba de "rebeliune de tip legionar", pt ca steagul verde e steagul Profetului.

E C a explicat azi ca nu s-a rezolvat dosarul mineriadei din 90 pt ca atunci cand au fost arestati oameni in 14 iunie au fost dusi si torturati la unitati militare din Magurele si.....in fata si cu acordul unor procurori care au rtamas in functie pana in 97, cand a devenit el presedinte si adschis dosarul, formandu-se si Asociatia Victimelor mineriadei dar ca acest dosar a fost inchis in 2000 cand Iliescu a revenit la putere si nerezolvat a ramas pana in ziua de azi, procuroarea Laura Codruta Coveshi (sprijinita puternic de marinel, adaug eu) fortandu-l pe Dan Voinea sa se pensioneze.

Si uite-asa, in loc sa vad cum Italia egaleaza cu greu in fata Paraguayului am stat in fata calculatorului si mi-am depanat amintirile din anul care a fost, poate, cel mai agitat din ultimii 20 de ani. Cel mai agitat din pdv politic. E posibil sa urmeze niste luni agitate din pdv social. Si pt ca tinerii de atunci au luat mai toti calea strainatatii raman mai ales pensionarii sa protesteze pt ca sindicalistilor li se arata spectrul somajului spre amenintare si descurajare . Pt ca Basescu a spus clar: "ca sa se ajunga din nou cu salariile la nivelul de acum trebuie sa se faca restructurari". Tradus: " sa fie dati afara 25% din salariatii bugetari"

Ramane de vazut cum se vor restructura pensionarii ca sa se revina la pensia de acum. Probabil ca se conteaza pe selectia naturala si pe disparitia lor din lipsa de caldura, hrana si medicamente.

Remember Mineriada 1990

Fara indoiala mineriada din 90 este una din paginile cele mai intunecate din istoria ultilor 20 de ani, inca mai intunecata decat evenimentele din martie 90 de la Tg Mures, prin consecintele nefaste asupra relatiilor internationale ale Romaniei, implicit prin consecintele asupra economiei.

Ce mi se pare insa azi mai marsav e felul in care s-au folosit pedeleii de acest moment pt a determina pe cei din Diaspora sa le realeaga conducatorul iubit si cum continua sa sustina chiar si azi ca masurile nepermis de drastice de austeritate indreptate nedrept impotriva unora care nu au contribuit cu nimic la proasta administrare a tarii (pohta ce-a pohtit alesul lor, un primministru mai mult decat obedient si o gasca de..stiti voi cum, ca se tot striga pe strazi in gura mare, dar deh, pt pedelicii si pupuincuristii inversunati, ca si pt chematorul si multumitorul de mineri din 90, cei care isi striga revolta pe strazi sunt nereprezentativi)

Sigur ca acum fac campanie prodomo, pt ca de luna viitoare imi voi vedea si eu diminuata pensia pt care am contribuit timp de 29 de ani de munca in mediu toxic, pensie care nu se poate incadra dupa nici un criteriu in denumirea de "nesimtita".

Cat despre minerii (cati erau atunci mineri cu adevarat) din 90, care erau sinceri convinsi ca ce fac ei e benefic pt tara, nu a trecut mult pana sa-si dea seama ca nu au fost decat unelte in mana unora fara scrupule. Dar asta nu i-a impiedecat pe pedelei ca in 19 mai 2010, ziua mitingului sindical, sa sperie natiunea cu spectrul unei noi mineriade.

De fapt voiam sa incep articolul acesta povestind ca m-au cuprins fiorii azi cand l-am auzit pe Marian Munteanu vorbind. Parca o aud si acum pe prietena mea aflata azi peste mari si tari cum spunea, cu glasul innecat de lacrimi "iti dau o veste trista, Marian Munteanu a fost ucis azi dimineata" Din fericire era un zvon neadevarat, el fusese numai arestat, pe baza unei acuzatii nefondate ca ar fi luat parte la asaltul asupra Politiei capitalei (de fapt era tot militie, condusa de ministrul azi condamnat la ani grei de puscarie, Mihai Chitac, caruia ii ceream mereu in Piata universitatii "Chitac, Chitac, sa fie ras in cap!", abia dupa mineriada a fost inlocuit cu Doru Ursu)

Cel mai mare mars pe care l-a vazut vreodata capitala a avut loc fix la o luna dupa mineriada, cand poate o suta de mii de tineri si mai putin tineri (bineinteles ca nu am lipsit, desi nu mai eram chiar tanara) au strigat "noi venim c-o floare/nu cu bate si topoare" si "libertate pt Marian Munteanu".

E drept ca dupa 90 MM se indreptase pe un drum controversat din pdv politic, azi sta departe de politica si poate bine face.

M-am abatut de la planul initial din cauza unei invitatii la vizionarea unui blog portocaliu si m-am cam enervat. Cum se poate, dupa atatia ani, sa lingi unde toti dezmostenitii de dupa respingerea mai mult decat previzibila a motiunii de cenzura vor scuipa? Cum se poate sa pretinzi ca invocarea articolului 53 din Constitutie, cel care limiteaza drepturile democratice, pt sustinerea masurilor prea aspre si nedrepte de austeritate este o dovada de democratie? Nu mai continui pt ca nu e bine pt sanatatea mea ma enervez asa de tare. Mai bine ma duc sa ma uit la meci, la ce a mai ramas din el.

Pt cei care vor sa reciteasca ce imi mai amintesc eu despre acesta mineriada le recomand sa mearga aici.

Presedintele Ideal

Disa a comentat astfel la articolul Ipocrizia salveaza Romania:

mi-ar placea sa stiu cum ar trebui sa fie, pentru noi, romanii, presedintele ideal...

Departe de mine de a crede ca detin adevaruri infailibile. Am sa incerc insa sa rememorez cam ce gandeam cu aproape doua decenii in urma, cand toceam asfaltul din Piata Universitatii si-mi raceam gura de pomana in discutii nesfarsite cu trecatorii incercand sa le raspund la intrebarea "ce caut eu acolo si ce vreau?"

Imediat dupa ce Ion Ilescu a anuntat ca FSNul, care era initial o structura administrativa, de stat, destinata sa mentina ordinea si functionalitatea in toate domeniile, dar mai ales in cel economic, prin comitetele create in toate intreprinderile si institutiile, si-a anuntat participarea la primul vot democratic din tara noastra ca entitate separata de multimea de partide si partidulete studentii si-au dat seama ca acesta este un grav atentat la democratie si au inceput sa marsaluiasca pe strazi. Nu stiu ce s-a intamplat cu altii, dar unul pe care il cunosteam bine se afla deja de multi ani in USA, si nu cred ca se grabeste sa revina.

Si mie imi era clar ca se incearca revenirea la partidul-stat, care sa duca mai departe idealurile socialiste, intinate de tovarasul NC, cum ne spusese la TVR Libera (cica) Ion Iliescu. De aceea cand a doua zi dupa mitingul din Piata Aviatorilor (Charles de Gaule) organizat de opozitie, adica PNL, PNTcd si PSR (continuatorul partidului condus de Titel Constantinescu si desfiintat de comunistii lui Gh Dej), continuat cu marsul pana in Piata Universitatii si ocuparea carosabilului am vazut trupele de militieni insirate pe trotuar exact ca in 22 decembrie am decis sa iau si eu parte la manifestatii.

Despre asta am mai vorbit in alta parte. Cred ca nu mai e nevoie sa spun de ce il consideram eu pe Iliescu la ani-lumina departare de un presedinte ideal. Unul din motivele principale era acela ca a incurajat, pe langa faramitarea celor care voiau sa se implice in politica in multe partidulete si infiintarea unor partidulete satelit ale FSN.

Eu eram de parere ca e necesara o diversitate de partide in Parlament, astfel incat sa se poata controla unele pe altele si sa nu existe unul care sa acapareze toata puterea. Din nenorocire lucrul acesta s-a intamplat cand era prea tarziu, in 1996, prin crearea CDRului si admiterea in cadrul conventiei a celor care erau supranumiti "lupii tineri" din cauza nemilozitatii prin care isi urmareau numai si numai interesele lor personale, de a acumula repede mari averi, si care se desprinsesera de FSN alcatuind ceea ce au denumit ei Partidul Democrat.

Cat de nefast a fost rolul jucat de PD in cadrul CDR (dar nu absolv de vina nici pe taranisti care s-au imbatat de bucuria guvernarii si au facut greseli peste greseli, iesind astfel de pe scena politica) nu mai e nevoie sa subliniez eu, e de ajuns sa amintesc ca rezultatul a fost necesitatea de a alege ca presedinte din doua rele si toti s-au bucurat cand s-a ales dupa turul doi raul mai mic.

Pedistii au fost promotorii capitalismului salbatic, spre deosebire de o parte din vechii activisti PCR (pe care aplicarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, care constituia baza ideologica a manifestatiei PU, i-ar fi indepartat, cel putin un timp, de fraiele puterii) care inca isi mai doreau un "socialism cu fata umana", un socialism in care ei sa detina doar privilegii, nu neaparat averi care trebuie pastrate si administrate, nu numai achizitionate, si care au ramas in ce s-a numit un timp PSDR.

Cu timpul si o parte din cei din PSDR au inteles ca nu mai e posibil acel gen de socialism drag lui Iliescu si mentorului sau Gorbaciov, mai ales ca in Rusia a venit la conducere Eltyn care a decis desfiintarea URSS. Astfel au aparut "baronii" PSDisti.

Bun, acum ca am incercat sa lamuresc toate astea, am sa revin la parerea mea despre presedintele ideal, parere pe care mi-o mentin si care e intarita de experienta nenorocita a ultimelor noua luni in care presedintele actual si-a vazut implinit visul de a deveni presedinte-jucator. S-ar putea spune ca are circumstante atenuante prin aceea ca e operioada f grea, de criza globala.

Am sa spun ca nu are asemenea circumstante, ca intr-o democratie autentica un presedinte-jucator, care excede drepturile si obligatiile care ii revin prin Constitutie (buna, rea cum e ea) nu are ce cauta. Eu cred ca, judecand prin experienta Germaniei, care a trecut printr-una din cele mai crunte dictaturi posibile, este bine ca in tara noastra (care pe langa "Dictatura Proletariatului"a avut si ea parte de dictaturi recente, carlista si antonesciana) ar fi bine ca presedintele sa aiba, precum Regina Marii Britanii (suverana pe cel mai intins regat actual, in compozitia acestui Regat Unit al Marii Britanii intrand, printre altele, Canada si Australia) un rol mai mult decorativ si reprezentativ.

In acest fel, cred eu, puterea nemaifiind concentrata excesiv in mainile unui om (si a camarilei sale, daca e cazul) poate n-ar fi linistea (de mormant) dorita de adeptii unei dictaturi, dar am avea mai multe drepturi si libertati.

Tinerii de azi, putin trecuti peste 20 de ani, care poate stiu din auzite ce inseamna lipsa de libertati nu-si pot imagina ce inseamna sa te simti sufocat de faptul ca existenta ti se reduce la implinirea cu multa ingeniozitate si greutate a necesitatii de baza pt supravietuire, procurarea hranei. Se mira poate unii ca cei mai multi oameni in varsta se plang ca nu le ajung banii pt medicamente. Pai de ce au ei nevoie de medicamente daca, asa cum sustin unii, au dus-o asa de bine pe vremea lui Ceausescu? Credeti ca deteriorarea sanatatii din cauza stressului negativ (pt ca exista si unul pozitiv) e o simpla poveste?

Ca o concluzie a acestui lung raspuns la intrebarea Disei o sa spun ca eu cred ca ar fi necesar un referendum pt limitarea atributiilor prezidentiale si pt reducerea numarului de parlamentari, dar in nici un caz revenirea la Parlamentul unicameral, de pe vremea comunistilor. Ar mai trebui delimitate mai bine rolurile celor doua camere ca sa nu se suprapuna in luarea deciziilor.

Concret habar nu am care din actualii candidati la presedentie ar fi cel mai aproape de ideal,dar as inclina catre cel liberal. Am insa o strangere de inima sa nu se intample ca si cu Emil Constantinescu, pe care eu, spre deosebire de multi concetateni, il respect.

Remember 13 iunie 1990

Pentru cei care au uitat, azi se implinesc 19 ani de cand Mihai Chitac (azi condamnat la inchisoare pt rolul jucat in reprimarea manifestatiei din Timisoara, atunci Ministru de Interne), a dat dispozitie si a luat masuri sa fie lichidata manifestatia din Piata Universitatii. Despre diversiunile si manipularile tip KGB am mai scris, reamintesc doar ca dupa ocuparea sediului televiziunii(singura pe atunci) de catre manifestanti (?) furiosi (care cica ar fi amenintat cu aruncarea de la etajul 11 al presedintelui TVR de atunci, Razvan Theodorescu, unul dintre idolii mei prabusiti cu nasul in tarana) s-a intrerupt emisiunea (lucru care nu s-a intamplat cand cu "Revolutia Romana in Direct", cand nu numai ca se tragea intr-o veselie pe coridoare---zic veselie pt ca teroristii s-au transformat in fantome imposibil de detectat--dar s-a si stins pt un timp lumina in celebrul Studio 4, de era sa faca toata tara infarct), pt a-i da motiv celui mai zambaret dintre presedintii iubitei noastre patrii sa cheme minerii care..."au plantat panselute in fata Teatrului National".

Ce verde era valea mea Piata Universitatii IV

Nu lipsea nici ipocrizia din Piata, se manifesta la incheierea manifestatiei de seara, cand participantii, dupa ce cantau cu mult elan "Noi de-aicea nu plecam/ Nu plecam acasa,/ Pana nu vom castiga/ Libertatea noastra" (slagar preluat, culmea ironiei, de mineri in timpul unora din multele lor greve, inainte ca guvernul Ciorbea sa rezolve problema prin demisii de bunavoie cu morcovul platilor compensatorii agatat in fata ochilor holbati) se indreptau in mare graba spre metrou pt a se duce fiecare la casa lui.

Intr-o seara am plecat prea tarziu din Piata si ultimul metrou ne-a debarcat la Gara de Nord. Sotul meu, care nu-mi impartasea elanul mitingistic (e momentul sa spun ca nici nu mai tin minte la cate marsuri de protest am participat, stiu doar ca am ajuns destul de aproape de Ambasada Frantei in timpul vizitei lui Mitterand, RIP, ca sa scandez: "Francois Mitterand/ C'est l'ami de l'assasin", dar si ca am declarat ca "Basarabia, pamant romanesc") imi spusese ca va veni sa ma ia cu masina cu conditia sa nu vin acasa batuta.

Am intrat intr-o cabina telefonica si apoi am asteptat in fata garii sa vina sa ma ia. Intre timp vreo 9 taximetristi, observand ca am un ziar "pro-piata" au inceput sa ma convinga cat de gresit procedez fiind de partea opozitiei. Imaginati-va scena: eu o femeie singura, imi place sa cred ca nu chiar de lepadat, inconjurata de o ceata de barbati dornici sa discute politica! Bineinteles ca nu i-am convins ca nu e bine sa ne reintoarcem la partidul-stat, dupa cum nici ei nu m-au convins pe mine de contrariul. Sotul meu a sosit exact in momentul in care unul sustinea ca daca eram nevasta lui... continuarea tine de faptul ca pana in ziua de azi nenumarate neveste sunt victimele agresiunii in familie (n-a fost cazul meu).

In dupa amiezile in care bantuiam prin piata gospodinele ma intrebau daca nu am treaba pe-acasa (nu, nu ma apelau cu "pasarica") si le explicam cu multa rabdare ca nu trebuie sa fac singura treaba acasa, ca sunt ajutata de ceilalti membri ai familiei.

Dupa alegeri treptat "Piata" s-a radicalizat, deja studentii care erau sufletul manifestatiei s-au retras oficial, recunoscandu-si infrangerea, iar Iliescu, avand convingerea ca se afla pe cai mari datorita largei recunoasteri si legitimari populare, a decis sa desfiinteze zona printr-un mare miting al muncitorilor din Capitala, care urmau sa ocupe piata,"curatata" deja prin actiunea in forta a politiei. Nu mi-e prea clar de ce a esuat acest plan, am inteles ca s-au opus liderii sindicali, singurii care au pus botul fiind cei de la IMGB.

Se pare ca nici diversiunea cu atacul asupra televiziunii si politiei capitalei nu a decurs cf planului (in schimb incendierea cladirii securitatii, aflate in spatele magazinului Victoria, unde se zice ca erau niste arhive jenante se pare ca a reusit cu brio), zic diversiune pt ca am vazut modelul urmat intocmai la Moscova in timpul conflictului lui Eltin cu parlamentul, si recent la Chisinau.

A urmat cea mai grava greseala infaptuita vreodata de Iliescu, anume recurgerea la disciplinata "armata neagra" (scapata mai apoi de sub control in septembrie 91, dar si la Costesti si Stoenesti, Miron Cozma stie!), aducand oprobiul si izolarea tarii din partea lumii civilizate, greseala careia ii simtim consecintele si in ziua de azi.

Ce verde era valea mea Piata Universitatii III

Pt ca laboratorul in care lucram a fost mutat intr-o cladire din apropierea Pietei Universitatii am avut de multe ori ocazia sa merg si dimineata acolo. Era un prilej de a incepe lungi discutii in contradictoriu cu cei care se opuneau manifestatiei, in incercarea, nereusita, s-a dovedit la 20 mai, in Duminica Orbului (orbul din Evanghelii si-a recapatat vederea, poporul roman nu si-a capatat intelegerea reala a valorilor democratice si faptul ca a renuntat delungul timpului atat de usor la dreptul de a vota arata ca nici acum nu intelege necesitatea unei reale democratii) de a permite existenta in cadrul Parlamentului a unei opozitii puternice, capabila de a zadarnici derapajele datorate sechelelor totalitariste.

Prin realizarea ambitiei actualului presedinte de a se reface Feseneaua, (si ce daca e dezamagit, asta e din cauza ca cei trei trandafiri refuza sa se contopeasca in unul singur) s-a demonstrat justetea celor invatate la Materialismul Dialectic cu privire la evolutia in spirala a societatii, daca spirala (nu evorba de MISA) e orientata in jos sau in sus las la aprecierea cititorului (depinde de unghiul din care se priveste).

Tot datorita acestei proximitati am asistat si la istericul miting FSN din Dealul Mitropoliei organizat cu scopul de a se demonstra vointa categorica a poporului de a se prezenta la urne in "Douuuaaa zeeeeci maaai!, Douuuuaaa zeeeci maaai!" care a fost o dovada, pt cine avea ochi sa vada, a reciclarii activistelor care infierasera cu maaare manie proletara huliganii si golanii Timisoarei in decembrie 89.

Si pt ca am amintit de Timisoara sper ca Cornelius (cacofonie voita) Rosiianu va putrezi in Iad pt felul in care a dezavuat cu atata succes (desi poate daca nu era el era altul, de ticalosi nu a dus niciodata lipsa natia asta) celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. In ziua in care cei din Piata urmau sa discute despre acest punct, o adevarata lege a lustratiei, care cerea si celor din esalonul doi si trei ai Partidului Comunist ca si membrilor activi sau doar informatori ai Securitatii sa faca un pas in spate (desi probabil ca "Structura", cum s-a demonstrat ulterior intr-un f interesant documentar, ar fi "facut totul" pt a sabota noii conducatori) s-a afisat pe fatada Universitatii un mare banner pe care era inscris textul Proclamatiei. Dar aproape imediat dupa aceea a inceput o furtuna f puternica, cam de intensitatea celei care arunca fulgere si tunete asupra Capitalei chiar in momentul in care scriu acest text, si vantul turbat (in acea zona a universitatii datorita conceptiei arhitectonice curentii de aer sunt mult mai puternici decat in alta parte a Pietei, am constatat-o de multe ori in timpul studentiei, pt ca facultatea noastra avea corpul imediat langa al Geografiei, in fata statuii lui Gh Lazar) a sfasiat literalmente uriasul banner. Multi din cei aflati atunci in Piata si-au facut cruce si s-au gandit ca e un semn rau.

Seara se adunau din toate colturile orasului si chiar ale tarii nenumarati oameni dornici de o reala schimbare. Se rosteau discursuri inflacarate, punctate de aplauze si de scandari (cea mai frecveanta era, desigur, "Jos Iliescu" dar si "La Palatul Cotroceni/ Canta cucuveaua/ Iliescu si ai lui? Si-au gasit beleaua!"). Cele mai multe discursuri punctau necesitatea unei reale democratii sau demascau caracterul neocomunist al conducerii tarii. Multi dintre cei din balcon (printre ei Ana Blandiana si Mircea Diaconu) erau intampinati cu "Te iubim" rostit din mii de piepturi. Se spunea "Tatal nostru", se ingenunchea si se aprindeau lumanari in amintirea celor care isi varsasera sangele pt ca noi sa putem demonstra liberi (printre ei si un tanar din vecini, pe care il stiam de mic).

Discursurile erau asezonate cu celebrele cantece ale lui Cristian Patzurca, Vali Sterian sau Vlad Galish (cand securistii deghizati in manifestanti au organizat o diversiune, unul din ei ascunzandu-se ostentativ in Ministerul Agriculturii, o demonstranta striga drept raspuns la apelurile disperate ale lui Marian Munteanu --ce pacat ca experienta mineriadei l-a radicalizat in asemenea hal incat a devenit extremist, "taliban" ortodox-- ca multimea sa inceteze de a incerca sa ia cu asalt ministerul si sa se intoarca in Piata, ca s-a saturat sa participe la Cenaclu in timp ce colegii lor sunt ostatici in MA)

Nu toti vorbitorii faceau impresie pozitiva, Dumitru Dinca, desi nimeni nu-i putea contesta calitatea de revolutionar participant la baricada, o lua adesea pe aratura si era solicitat sa lase si altora microfonul, aparitia lui ulterioara in randurile celor din"Romania Mare" demonstrand ca flerul manifestantilor era corect. Mare dezamagire a produs celebrul Gh Zamfir care a tunat si a fulgerat de la balcon contra lui Iliescu si a promis ca va tine acelasi discurs si la TV, dar nici vorba de asa ceva. Printre discursuri se remarcau si cele care ne anuntau ca diferite orase din tara sau chiar din afara granitelor, s-au alaturat Pietei Universitatii. Aceste discursuri erau pline de bune intentii dar pacatuiau prin exagerari, dupa cum s-a vazut cand Iliescu a fost ales cu 85% din voturi in conditiile in care participarea la vot a depasit 90%. (Crin Antonescu ar avea ceva de invatat din asta)

Dar sa dam Cezarului ce e al Cezarului, Al Palelologu s-a declarat la Paris, unde fusese numit de Iliescu ambasador, "Ambasador al Golanilor". Nu stiu ce simte sufletul sau vazandu-si fiul inregimentat sub trandafirul desprins din buchetul FSN, ministru intr-un guvern din care face parte cealalta jumatate de FSN.

Un moment de un dramatism aparte a fost cand de la balcon s-a citit un juramant de a se apara valorile democratiei si raspunsul tinerilor (barbati) dinpiata (cred ca multi facusera deja armata) "JUR!" a cutremurat zidurile cladirilor prin forta lui. Cred ca multi dintre ei, acum oameni deja maturi, isi tin juramantul in alte parti ale planetei.

N-am spus nimic de atmosfera din Piata, ne simteam de parca faceam toti parte din aceeasi familie, gata sa ajutam pe semenii nostri aflati acolo, departe de incrancenarea pe care ne-o atribuia cel ce, considerandu-ne nereprezentativi, refuza sa discute cu reprezentantii nostri. In schimb securistii intrebau de zor cine sunt liderii si nu reuseau sa afle raspunsul. Umorul era si el prezent acolo in cantitati destul de mari. Nu lipseau nici provocatorii, repede pusi in evidenta prin faptul ca manifestantii se departau de ei, izolandu-i.

Seara pe peretele Institutului de Arhitectura se proiectau filme care demascau lovitura de stat, nu e de mirare ca pe 13 iunie "IMG face ordine" a atacat institutul, doar acele adevaruri erau f dureroase pt cei de la putere. Ulterior aceste filme s-au dat si la TV, dupa 96, dar nu mai puteau avea impactul cuvenit.

Va urma.

Ce verde era valea mea Piata Universitatii II

Deja de atunci o noua generatie si-a capatat dreptul de vot. Nu stiu cat la suta din aceasta generatie s-a folosit de acest drept, am insa o banuiala (contrara optimismului debordant ce imi este adesea atribuit) ca procentul e f mic.

Cred ca acestor tineri le-ar veni f greu sa inteleaga frenezia politica, acum inexplicabila, care a cuprins poporul roman imediat dupa rasturnarea regimului Ceausescu. Printr-o extrem de abila manipulare a celui mai influent canal de informare, TVR, (doar s-a stabilit un record neimaginat: "Revolutia Romana in direct" la TV) cei care au acaparat puterea dupa decembrie 89 au reusit sa convinga fiecare locuitor al acestei "Gradini a Maicii Domnului", indiferent de sex, varsta, ocupatie sau pregatire, ca detine competenta de a discerne adevarul imuabil si posibilitatea de a decide soarta tarii. Iar acest adevar suna, in conceptia lor astfel: "numai cei care detin puterea au dreptul de a lua hotarari, cei ce gandesc altfel sunt dusmanii poporului". Sau, cum spunea James Clavel in Shogunul, "Invingatorul are intotdeauna dreptate".

Asa s-a facut ca ceatza imaginara din Piata Victoriei instalata in 26 ianuarie 90 s-a instalat temeinic si fara drept de apel in capul sustinatorilor FSN. Cei care au initiat manifestatia din Piata Universitatii aveau ca revendicare majora decalarea alegerilor cu 6 luni. Dar pt abilii activisti de profesie (las la o parte formatia lor politica) asa ceva era de neconceput, erau constienti ca sunt incapabili sa implineasca uriasele asteptari ale celor multi (cred ca numai Obama a mai trezit asemenea asteptari irealiste, dar el a avut bunul simt sa avertizeze ca nu are posibilitatea de a le implini), ca fiecare zi de amanare insemna erodarea puterii lor (ca de ilegitimitate ii durea fix in cot).

S-au folosit toate mijloacele de denigrare a acestui fenomen, incepand de la prezentarea la TV a celui mai mic amanunt sordid ce putea fi exploatat (micii negustori din vecinatatea perimetrului "liber de comunism", fiecare hartiuta aruncata, etc) , cu etichetarea la cel mai inalt nivel a participantilor drept golani (incat densitatea de ecusoane de golan pe piept de intelectual a uimit si scandalizat pe multi membri CPUN) si continuand cu acuzatiile de cumparare cu dolari (euro nu exista pe atunci) a participarii, care induceau implicit in capul necunoscatorilor ideea de vanzatori de tara, (pt ca cine putea plati in dolari daca nu "agenturili"?) si cu afirmatiile ca se consuma droguri in perimetru (pt ca, nu-i asa, doar niste drogati se puteau indoi de necesitatea existentei partidului stat, care sa apere idealurile socialiste, intinate de fostul conducator, cum atat de inspirat se exprimase actualul, atunci, conducator).

In prezent, cand cel mai mare tiraj il fac fituicile de scandal, cred ca e de neconceput pt tanara generatie sa-si imagineze ce succes aveau ziarele care tratau teme politice. Cel mai citit ziar in Piata era Romania Libera, dar se citea si Baricada (raposat odata cu redactorul sef), Opinia Studenteasca de la Iasi (cele mai savuroase articole erau semnate de fratii Mungiu, Alina si Cristian, dar tot ziarul era o bijuterie atat prin titluri cat si prin continutul articolelor), ziarele celor doua partide de opozitie (mai erau in CPUN puzderie de partide care se pretindeau democratice dar care de fapt erau sateliti FSN, din pacate s-a aliniat acestui trend si Miscarea Ecologista, pe listele careia am candidat, fara vreo sansa de reusita, la Camera Deputatilor) PNTcd (transformat din partid cu nuante de stanga, pt ca apara interesele celor saraci de la tara, in partid de dreapta in comparatie cu fesenistii cei f rosii, inca decorati de fapt cu secera si ciocanul, oficial cu trandafirii, de ajunsesem sa nu mai sufar aceste flori atat de minunate) si PNL (condus de trioul Radu Campeanu, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu), etc. In afara Pietei se citeau ziarele aservite conducerii tarii, printre ele Adevarul lui Dumitru Tinu si al CTPului si Libertatea.

Pt a convinge cat mai multi votanti de necesitatea diversificarii ofertei de optiuni politice s-a organizat, dupa modelul Tian-An-Men (helas, cu acelasi succes, tancurile fiind inlocuite de batalioanele disciplinate ale minerilor si ce-or mai fi fost in 14-15 iunie) un orasel de corturi in fata Teatrului National, s-a separat zona dintre B-dul Republicii si str Batiste si s-a instalat acolo un banner pe care se putea citi "Zona Libera de Neocomunism", precum si simbolicul "Km Zero al Democratiei".

Media aservita facea spume din cauza inchiderii circulatiei in acea zona, se faceau calcule cat amar de benzina consuma cei obligati sa ocoleasca (nici vorba pe atunci de traficul sufocant de azi, posesorii de automobile erau limitati ca nr) iar seara, cand dupa chiar estimarile (facute publice abia anul acesta, cu nostalgie, parca) principalului dusman declarat al Pietei, cel care a fost de parere ca trebuie lasati golanii 'sa fiarba in suc propriu", se strangeau zeci de mii de oameni la miting, nenumarate salvari isi faceau drum pe aceasta parte a bulevardului, chiar daca erau asteptate in alta zona a orasului.

Urmarea in nr viitor.

Ce verde era valea mea Piata Universitatii I

In articolul anterior n-am spus nimic despre faptul ca dupa manifestatia opozitiei din 26 ianuarie si dupa asaltul asupra PalatuluiVictoria din 18 februarie (cand s-au dat la TVR fotografii ale asaltatorilor facute chipurile in interiorul palatului dar stiu sigur ca s-au facut fotografii in exteriorul palatului, lucru ce m-a facut sa fiu extrem de prudenta dupa aceea la toate mitingurile si marsurile la care am participat, si au fost multe, atunci cand am observat ca se indreapta asupra mea vreun obiectiv foto sau video, mai ales dupa ce am devenit celebra in intreprindere si cartier cand cameramanul lui Tudor Barbu a insistat surprinzator de mult asupra persoanei mele la o sedinta a ceea ce avea sa devina ulterior Societatea Civila, unde nimerisem cam ca musca in lapte) Iliescu a avut niste convorbiri extrem de cordiale, prezentate in extenso la TVR, cu reprezentantii minerilor din Valea Jiului (care mineri se aflau sub controlul Securitatii dupa grevele din anii 70, greve care nu au fost in nici un fel mediatizate, dar la care tovarasu' a facut o aluzie intr-o "covantare" si despre care se aflase prin radio-shantz si probabil Europa Libera) care venisera "sa ajute guvernu' sa lucreze" si care au promis ca data viitoare vor veni cu uneltele lor specifice si vor face ei ordine in Bucuresti. Nu cred ca semnificatia acelei scene a fost inteleasa atunci de multa lume, ce ma mira e ca Iliescu a avut nevoie de atat de mult timp ca sa recurga la "ajutorul lor dezinteresat", pt care le-a multumit atat de calduros.

De asemenea pt mai tinerii mei eventuali cititori ar fi interesant de stiut ca si la noi s-a incercat aplicarea exemplului francez in materie de revolutii, chiar daca trecusera doua secole de la caderea Bastiliei, si anume crearea unui soi de Adunare Consituanta (de la aranjarea in sala a delegatilor la acea AC s-au incetatenit notiunile de dreapta si stanga in ce priveste doctrinele politice) numita la noi CPUN, care avea ca rol adoptarea unei constitutii noi care sa corespunda noii situatii de dupa decembrie 89, dar care s-a transformat repede intr-o moara la care s-au macinat carute intregi pline cu saci de vorbe (era un avocat al carui nume imi scapa, care insista in mod ridicol asupra insemnatatii unei virgule, intr-un moment cand nu era prea clar care era continutul real al acelui articol, rezultatul a fost ca prima constitutie "ocrotea" proprietatea, nici gand sa garanteze dreptul la proprietate si acest lucru s-a schimbat printr-un referendum abia atunci cand parvenitii--cuvant drag Monicai Columbeanu--au realizat ca bogatiile ce le acumulasera numai ei stiu cum, prin ce smecherii--Tzantzareanu a declarat el cu guritza lui ca a plecat de la Trustul unde era director numai cu o servieta, dar n-a precizat ce se afla in acea servieta, care a fost baza averii lui enorme actuale--puteau oricand sa le zboare din ghearele lor lacome).

Democratia noastra originala s-a caracterizat prin infiintarea rapida a unei puzderii de partide si partidulete, cele mai multe fiind de fapt anexe ale FSN, imi amintesc ca pe unul din sefi il chema Carciumaru, altul era Nica Leon, mare revolutionar sau terorist, nici pana in ziua de azi nu mi-e clar in care categorie se incadra, plus multi alti chitibusari.

Chiar si in domeniul ecologiei au existat la un moment dat o Miscare Ecologista, o Federatie Ecologista si un Partid Ecologist. Acum de ecologie se ocupa in special trusturile mogululilor de presa, si e bine ca totusi cineva face ceva concret in aceasta directie.

Pe data de 6 martie am participat la un mars inceput inPiata Operei (acea piata a fost loc de adunare si punct initial pt mai multe marsuri) si terminat in fata statuii lui Petru Groza (pe langa Spitalul Municipal, actualul Universitar, Impricinatul cred ca-si mai aminteste de acea statuie). Scopul era comemorarea (pana atunci se chema aniversare) datei de 6 martie 1945, cand a fost instaurat ce am invatat noi la istorie ca a fost "primul guvern democratic al tarii", in realitate primul guvern creat sub presiunea glorioasei armate sovietice si controlat de activistii cominternisti veniti odata cu tancurile sovietice. In coloana s-a aflat si un macaragiu care a urmat exemplul din decembrie cand de pe soclul din Piata Scanteii a fost indepartat statuia cu mana ridicata a primului conducator al Rusiei Sovietice, Vladimir Ulianov zis Lenin (statuia lui Iosif Visarionovici Djugashvili, gruzinul cunoscut lumii intregi ca Stalin, aflata in Piata Aviatorilor, la intrarea in parcul ce pe atunci ii purta numele, a fost indepartata dupa celebrul congres al PCUS din 1956 cand Nichita Hrusciov a demascat crimele staliniste) si a scos statuia lui Petru Groza de pe soclu. Acum acolo sunt niste tunuri. Am aflat ulterior ca macaragiul a avut mari necazuri din cauza asta din partea conducerii intreprinderii la care lucra.

Nu-mi amintesc exact cand a avut loc mitingul organizat pt a aminti tuturor ca cei din Basarabia sunt fratii nostri, stiu doar ca a avut loc in Piata Unirii, chiar in fata magazinului Unirea si ca eram cam tristi pt ca au fost putini participanti, doar vreo cateva mii de oameni. In metrou, in drum spre miting, citeam efemerul Timpul (se puteau ghici simpatiile politice dupa ziarele citite, FSNistii citeau Azi de ex, unde Octavian Stireanu chema, in timpul manifestatiei din PU, "oamenii de bine" sa-i injunghie pe participanti ca pe niste miei, tot ei citeau cu voluptate Libertatea, care pe atunci nu devenise tabloid ringieresc, sau Adevarul, pt opozanti de baza era Romania Libera, dar si Baricada, Dreptatea, etc) unde era un articol mare tocmai despre Basarabia, si mai multi calatori mai in varsta mi-au zambit cu simpatie.

Pe 27 martie in Piata Palatului (si acolo s-au organizat mai multe mitinguri, cel mai important a avut loc pe 10 mai, dedicat Regelui Mihai) s-a organizat un miting pt aniversarea unirii Basarabiei cu tara mama in 1918. Tocmai cand a inceput sa vorbeasca Seniorul Coposu a inceput o rafala de ploaie, dar noi am rezistat acolo eroic. Nu numai odata am marsaluit pe strazile capitalei strigand in fata Ambasadei Uniunii Sovietice "Basarabia-pamant romanesc" sau "Jos cizma de pe Basarabia" si ceva despre odiosul pact Ribentrop-Molotov.

Si ca sa raman in topic cu manifestatiile am sa spun ca Biblioteca Engleza se afla atunci in curtea Ambasadei, cam vis-a-vis de magazinul Eva, si nu am putut intra intr-o zi la bibiloteca pt ca in fata Ambasadei avea loc un miting arabesc, n-am inteles ce voiau, pt ca strigau in araba, nu in engleza. Pe vremea lui Ceashca asa ceva nu s-ar fi permis, singura manifestatie de protest permisa a fost organizata bineinteles de Partid si de Securitate, in fata Ambasadei SUA, nu mai stiu sub ce pretext, ce stiu e ca am avut colegi care au participat si povesteau bucurosi ca au spart geamurile ambasadei cu pietre, n-au precizat cine le-a procurat cu atata amabilitate pietrele.

Am mai participat prin februarie la un mars inceput in Piata Victoriei si terminat la poarta din Dorobanti a TVR pt a cere difuzarea casetei despre care am vorbit in articolul anterior, cea despre relatia generalului Militaru cu KGB.

La manifestatia din 22 aprilie nu am participat, am aflat a doua zi ca se terminase cu un mars pana in Piata Universitatii si cu ocuparea, vremelnica, a carosabilului. A doua zi dimineata (pe 23) am vazut ca pe trotuar erau insirati soldati cu pusti.

Cam aproape de pranz am trecut din nou prin piata (lucram aproape) si am vazut cum dinspre Romana (de fapt de la sediul PNL) veneau in mars niste tineri. Erau tineri PNListi, studenti, care s-au asezat in jurul fantanii arteziene si au inceput sa strige lozinci antiiliesciene si antifeseniste. Imediat au fost inconjurati de un triplu cordon albastru de ofiteri de rang inalt de politie (sau militie?), dar tinerii nu s-au aratat deloc intimidati. S-a strans din ce in ce mai multa lume. L-am intrebat pe un soldat care asuda sub soarele de acum destul de puternic (era imbracat gros, cu casca metalica pe cap si mai avea si arma aceea destul de grea in mana) "dracia aia (adica pusca) are glont pe teava?". Intai m-a intrebat da' de ce vreau sa stiu, apoi bietul de el a izbucnit, parca gata sa planga "sa stiti ca n-are, da' ce, credeti ca mie imi place ca sunt aici?" L-am lasat in pace si mi-am vazut de drum, dar intre timp multimea, din ce in ce mai numeroasa, a inceput sa se reverse pe carosabil.

Si incepand de atunci pana in 13 iunie n-au mai circulat pe acolo decat salvarile, in special seara, cand tot spatiul dintre Teatrul National si Universitate era intesat de lume venita sa asculte discursurile pline de insufletire de la balconul Universitatii (cel care a dat dispozitie sa se deschida balconul care este in aripa in care functioneaza Facultatea de Geografie-Geologie --am urmat si eu acolo in anul II cursuri de mineralogie si cristalografie, sectia mea avea cursuri mai ales in aripa vecina, de vis-a-vis de statuia lui Gh Lazar-- avea sa devina mai tarziu Presedintele Romaniei invins de structura Securitatii) si noi eram convinsi ca multe din salvari de fapt nici nu aveau vreo treaba pe acolo. Intersectia cu strada Batistei era asigurata de revolutionarii din Asociatia 21 Decembrie, care aveau sediul pe acea strada. Mai exista o Asociatie de "revolutionari" numita 22 Decembrie, acestia se mandreau ca au aparat televiziunea de fantomaticii teroristi (fantomatici si nu prea, pt ca au murit multi oameni dupa 22 decembrie, Iliescu pare ca nu simte nici o apasare din cauza asta, dar eu banuiesc ca nu prea doarme linistit noaptea, pt ca ar trebui sa se simta responsabil pt sangele varsat atunci).

Ce verde era valea mea Piata Universitatii Introducere

1990. Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut 19 ani de atunci. Am citit la Cabral ca unii ar vrea sa stie de la cei care au trait evenimentele de atunci exact ce s-a intamplat. Spre deosebire de Jurnalul de revolutie, in 1990 nu am tinut un jurnal si e posibil ca unele din amintiri sa fie estompate. Dar anul acela a fost atat de bogat in evenimente la care am participat intens incat sunt sigura ca nu voi distorsiona nimic, dar s-ar putea sa mai uit cate ceva, sper ca nu esentialul.

Pt a se intelege ce s-a intamplat intre 22 aprilie si 15 iunie 1990 trebuie sa merg putin in urma. In 22 decembrie 1989 "ultimul cu voia d-voastra pe lista" FSNului declara ca Ceausescu "a intinat nobilele idealuri ale socialismului" si ca revolutia ce tocmai a avut loc a pus capat unei dictaturi de 25 de ani. Dar in FSN erau atunci nume bine cunoscute celor care urmareau emisiunile Europei Libere (nu ma numaram primtre ei, din motive ce le-am expus de mai multe ori pe acest blog), nume ale celor care s-au opus, intr-un fel sau altul, sistemului care functiona prin minciuni si coruptie (insusi Iliescu era cunoscut de la acest post de radio), si nu toti doreau inlocuirea unui dictator cu un despot luminat, cum si-ar fi dorit "ultimul pe lista".

Prin manevre iscusite (nu degeaba l-a numit Vlaicu Ionescu, celebrul decodificator al Catrenelor lui Nostradamus L'Abile) Iliescu si ai lui au reusit sa acapareze puterea, inlaturand de facto din FSN pe toti cei care nu le impartaseau punctele de vedere, printre aceste persoane as cita doar pe Doina Cornea (careia i s-a facut o propaganda extrem de ostila de catre securistii mai mult sau mai putin acoperiti, primul pe lista fiind CV Tudor) si pe Ana Blandiana.

In 26 decembrie 89 s-a incercat organizarea in Piata Palatului a unei demonstratii anticomuniste (martorii oculari au remarcat ca inca din 22 decembrie, cand in fata celebrului balcon s-a strigat "fara comunisti" au inceput brusc rafale de arma automata) dar nu numai ca nu s-a permis acest lucru, dar TVR"Libera" nu a transmis nimic despre asta, noi am aflat de la jurnalul TV bulgar. Faptul ca s-a trecut cu vederea acest lucru m-a facut sa doresc sa vad cu ochii mei, pe cat posibil, tot ce se intampla. Pt ca vederile mele erau mai degraba de stanga (o f argumentata si precisa analiza economica si sociala a lui Radu Filipescu, in forma unuigrafic ce trada formatia lui stiintifica, de fizician, m-a convins ca nu era momentul pt masuri de stanga, doar se incercase aplicarea unor asemenea masuri, cu rezultatul dezastruos cunoscut, si inainte de 89 in tara noatra, in plus revistele sovietice Timpuri Noi si Moscovskie Novosti, la care eram abonati, ma lamurisera cat de aberant era sa asteptam reformarea comunismului prin Perestroka incat sa capete o fata umana) nu tineam neaparat sa particip la manifestatii anticomuniste.

In 12 ianuarie am mers in Piata Victoriei ca sa vad ce se intampla. Erau acolo niste persoane f revoltate pt ca, desi au trecut zile bune de la "Revolutia in direct" nu observasera nici o schimbare notabila: in intreprinderile lor nou createle comitete de salvare nationala (FSN) erau alcatuite, in covarsitoarea lor majoritate, de vechea conducere, desi se publicase in presa ca directorii de tot felul aveau acces la armele cu care ar fi putut trage eluzivii teroristi. Nu-i vorba ca nu era nevoie sa merg in PV sa aflu asta, doar asa se petrecusera lucrurile si in intreprinderea de unde imi incasam salariul.

Mare fierbere a fost in primele luni ale anului 90 in armata pt ca se blama intrega armata pt victimele din marile orase, in special Timisoara, in timp ce generalul Militaru (RIP) statea bine mersi la drepta Iliescului. S-au organizat manifestatii ale aviatorilor, ale studentilor de la Academia Militara, etc, toate in Piata Victoriei. Una din aceste manifestatii a fost deturnata de oameni special antrenati pt asta in luarea cu asalt a Palatului Victoria (tehnicile folosite atunci le-amvazut, la TV, aplicate recent la Chisinau). S-a organizat o miscare de reformare in armata care avea documente, spuneau membrii ei, care demonstrau fara putinta de tagada ca generalul Militaru era agent KGB. Aceste dovezi se aflau intr-o caseta pe care miscarea respectiva, numita CADA, dorea sa o faca publica prin intermediul TVR dar "era incuiata intr-un dulap" si nu a fost posibila difuzarea. Totusi lucrurile au ajuns pana la urma la cunostinta publicului care a dorit sa vada, sa auda si sa inteleaga. CADA a gasit un sprijin nesperat in generalul Stanculescu si asa s-a facut ca Iliescu a cedat presiunilor si l-a numit pe acesta Ministru al Apararii iar pe tovarasul lui de represalii din Timisoara, generalul Mihai Chitac, l-a numit Ministru de Interne. E lesne de inteles ca asemenea numiri au creat tensiuni, manifestate prin mitinguri de protest ale celei ce s-a numit ulterior Societatea Civila.

Am povestit in alta parte despre demonstratia din 12 ianuarie, cand s-a pretins ca Dumitru Mazilu, (cel care redactase manifestul FSNului, care avea prevederi legate de drepturile omului care nu cadrau cu pregatirea si activitatea anterioara a celui ce preluase conducerea statului, activistul comunist de profesie Ion Iliescu) a incercat o lovitura de stat, la acea manifestatie s-a adoptat, sub presiunea strazii, un decret-lege de desfiintare a Partidului Comunist, decret abrogat a doua zi, am povestit si cum s-a luat cu asalt in 18 februarie Palatul Victoria (dar nu am subliniat deloc rolul nefast, de provocator, jucat de infamul Gelu Voican Voiculescu, rol pe care acelasi personaj tenebros l-a jucat si in declansarea evenimentelor din 20 martie din Tg Mures)

Dar protestele cele mai vehemente au fost produse de decizia FSN, care avea practic in mana toate fraiele puterii si rezervele de bani ale Statului, Sindicatelor si Partidului Comunist, de a participa la alegeri ca partid politic. Se crea astfel premiza reintoarcerii practice la situatia dinainte de decembrie 89, cu un Partid-Stat cu unica putere de decizie, poate cu o infima spoiala de democratie, acel comunism cu fata umana pe care il visa Iliescu de mai bine de 20 de ani, de cand incepuse sa se infiripe complotul de rasturnare al lui Ceausescu.

Primi care au marsaluit prin Bucuresti protestand zile la rand au fost studentii, avand in fruntea lor studentii liberali (cam in toata lumea intelectualitatea, mai ales studentii, sunt de stanga, la noi au avut convingeri de dreapta pt ca ei erau fermentul schimbarilor sociale in tara, poate de aceea am inteles atat de bine apelul catre liceeni al lui Tudor Chirila).

In 26 ianuarie a avut loc o mare demonstratie anticomunista in Piata Victoriei. TVR "Libera" declara ca nu poate filma nimic pt ca e ceata, in schimb a invitat in studio activisti vopsiti in fesenisti care au infierat cu manie proletara "dusmanii poporului"care voiau sa readuca mosierii (multi dintre acei activisti au acum adevarate mosii) sa exploateze poporul si practic, spre furia mea (nu am participat la acea manifestatie, dar simpatizam si-i intelegeam de minune pe cei aflati in piata) invitau "oamenii de bine" sa-i dizloce pe manifestanti din Piata, lucru care s-a si produs, unii dintre colegii si colegele mele povestind a doua zi, cu lux de amanunte, ce mijloace contondente s-au folosit contra acelor manifestanti care, chiar ei recunosteau, erau pasnici dar "nu se lasu dusi de bunavoie".

Intre timp TVR prezenta "victima" iliesciana care se plangea ca are in coaste sula lui Coposu (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnesca), care Coposu era flancat de doi domni tineri care aveau sa devina ulterior f celebri, si anume Tariceanu si Patriciu.

A doua zi orasul era in fiebere. La laboratorul unde lucram a venit mesterul care repara balanta analitica si ne-a povestit, f surescitat, ce agitatie e pe strazi. Am mers la sediul PNTcd, care era f aproape. Tancheta cu care l-a scos Petre Roman din sediu pe Seniorul Coposu declarand (PR) victorios ca "s-a demascat" am vazut-o numai la telejurnal, pt ca ne-am dus sa vedem ce se intampla si la sediul celulilalt partid de opozitie, PNL, care era si el devastat de multimea fesenista. Unii povesteau f mandri ca au scos "ca pe niste sobolani" tinerii liberali din sediul lor, aflat pare-mi-se la CC al PCR. Atunci am inceput sa-mi fac cruce si sa zic "Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac" Poate unii totusi stiau f bine ce fac, nu cred ca si cei pe care i-am vazut, pareau ca au actionat asa din teribilism.

Intre timp subsemnata se inscrisese in Miscarea Ecologista, am luat parte la niste intruniri tinute intr-o sala care mirosea atat de urat incat mi se facea rau, am fost si la o sedinta tinuta la Primaria Sectorului 6 unde s-a hotarat sa protestam contra unei betoniere aflata pe o strada paralela cu B-dul Timisoara (din DrumulTaberei), si care polua cumplit zona, nu cred ca s-a intamplat ceva in urma acelui protest, la sugestia noastra s-a ridicat un val de pamant pe maidanul de pe malul Lacului Morii, maidan "construit" de Ceausesti prin daramarea cartierului cel inverzit, val menit sa limiteze, daca nu sa impiedice, depozitarea gunoaielor in acel perimetru, m-am luptat in stil Don Quijote cu cativa soferi de basculante pe care i-am surprins in timp ce incercau sa rastoarne acolo gunoiul (probabil s-au intors mai tarziu cu el, gunoiul trebuia dus la rampa de langa fosta biserica a Doamnei Chiajna din Cartierul 16 Februarie, ei "economiseau" in folos propriu combustibilul) si, "finis coronat opera", am fost trecuta, daca-mi amintesc bine, la pozitia 14 de pe lista candidatilor la Camera Deputatilor din partea Miscarii Ecologiste.

Pe 22 aprilie in Piata Aviatorilor, actuala Charles de Gaule, a avut loc o mare manifestatie organizata de partidele de opozitie care intre timp se reorganizasera pe scheletul (suna ciudat, dat acurat) organizatiei fostilor detinuti politici si anume PNTcd si PNL care, spre deosebire de trecut cand se aflau intr-o crunta rivalitate acum erau uniti pt realizarea aceluiasi scop: reformarea societatii astfel incat activistii comunisti (subliniez activistii pt ca s-a batut multa moneda pe tema ca se blameaza toti membrii Partidului Comunist, ceea ce nu era deloc adevarat) si securistii sa nu se mai afle la conducerea tarii. Manifestatia s-a terminat cu un mars spre Piata Universitatii, aleasa ca punct terminus din doua motive: primul ca acolo se construise in noaptea de 21/22 decembrie baricada si se inabusise in sange manifestatia de atunci si al doilea pt ca la Intercontinental erau cazati multi ziaristi straini. Si astfel a inceput ceea ce avea sa intre in istorie simplu ca Piata Universitatii sau Piata Tian-An-Men II.

Ce verde era valea mea Chisinau Piata Universitatii Redivivus

De azi dimineata ascult si privesc la TV ce se intampla la Chisinau. F multi prezentatori si comentatori pretind ca manifestatia de acolo e un copycat al manifestatiei din Piata Universitatii din 1990. Am o vaga impresie ca respectivii vorbesc din auzite, ca nu au participat la manifestatie fie pt ca au fost prea tineri, fie din alte motive. E de remaract ca in 90 cam jumatate din presa romaneasca era aservita conducerii provizorie si profund ostila partidelor istorice PNTcd si PNL care reprezentau o slaba opozitie fata de FSNul omniprezent fie ca atare, fie prin interpusi (tot felul de partidulete asa zise independente dar care erau controlate de fostii comunisti). As cita printre ziare Libertatea si urmasele Scanteii Tineretului si Scanteii (actualul Adevarul). Despre TVR "Libera" nu mai e nevoie sa spun ca, fiind singurul post TV, a distorsionat si a manipulat din plin fenomenul PU inducand in mintea celor care se temeau sa mearga sa vada cu ochii lor ce se intampla sau neavand aceasta posibilitate fiind din provincie ideea ca cei de acolo sunt dusmani ai tarii, aserviti "agenturilor", niste huligani extrem de agresivi si necivilizati. In acest fel faptul ca Iliescu a fost ales cu 85% nu mai e atat de uimitor.

Menirea manifestatiei din PU era aceea de a se sprijini Proclamatia de la Timisoara, in special punctul 8 care prevedea ca activistii de partid si securistii sa nu mai aiba posibilitatea de a ocupa functii de conducere in stat. E de inteles ca Iliescu, care a complotat timp de 20 de ani sa puna mana pe putere nu putea permite ca un asemenea punct sa fie pus in aplicare, asa se explica si disparitia subita a teroristilor care au facut atatea victime in orasele mari ale tarii dupa 22 decembrie, pt ca noul lider avea nevoie de stiinta manipularii si diversiunii pe care numai securistii care au luat partea lui Iliescu (pt ca mare parte din aparatul Securitatii dorea schimbarea lui Ceausescu, dar nu neaparat venirea lui Iliescu la putere),partidul fiind mai priceput in propaganda.

Acestea fiind zise eu as asemana ce se intampla in Republica Moldova mai degraba cu ce s-a intamplat in 13 iunie 1990 si, ceva mai tarziu, in Rusia deja aflata sub conducerea lui Eltan cand s-a incercat luarea cu asalt a televiziunii Ostankino si opozitia anti Eltan a pua stapanire pe Parlament. Ma bazez pe asta tinand cont de faptul ca evenimentele se produc dupa alegeri declarate libere si democratice, deasemenea pe faptul ca intre manifestanti exista in mod evident elemente provocatoare care arunca cu pietre si indeamna la luarea cu asalt a edificiilor publice.

Dupa manifestatia opozitiei studentesti din 26 martie 1990 cand eu, spre deosebire de restul familiei, am realizat imediat ce s-a decretat ca in Piata Victoriei este ceata (pana in 29 aprilie majoritatea manifestatiilor incepeau in fata palatului Victoria) ca TVR nu este o sursa de incredere, ca e vorba de o manipulare de cea mai joasa speta, am decis ca daca vreau sa stiu ce se intampla in agitata noastra capitala e bine sa fiu, pe cat posibil, la fata locului. Inca din 12 ianuarie cand, lucru care se pare ca a fost deja uitat, Iliescu a dat un decret-lege care interzicea Partidul Comunist (Eltan acea sa faca acelasi lucru dupa puciul din 91, cu acelasi succes), decret revocat a doua zi sub pretextul ca a fost adoptat sub presiunea strazii (de remarcat modul magistral in care Petre Roman a calmat spiritele f incinse in acea seara cand, urcat pe un tanc alaturi de Dumitru Mazilu, a propus manifestantilor sa faca o plimbare sub forma de mars anticomunist pe bulevardele cantrale ale capitalei) am realizat cat de priceputi sunt cei aflati la conducere in arta manipularii si dezumflarii mamaligii. In 12 ianuarie fusesem la pranz in PV si cam stiam despre ce fel de manifestatie e vorba, nici vorba de incercare de lovitura de stat, cum s-a justificat ulterior reactia iliesciana.

Astfel s-a intamplat ca in 18 februarie am asistat la o parte din evenimentele ce au avut loc acolo, cand Palatul Victoria a fost luat cu asalt de manifestanti. Eram chiar sub ferestrele Palatului cand m-am certat cu un individ cu o figura patibulara care indemna pe cei din jur:"hai sa atacam palatul, hai sa intram inauntru". I-am spus,pe un ton cam iritat ca nu de asta ne aflam noi acolo dar el si-a continuat treaba cu si mai mult elan. L-am revazut adesea pe individ la alte mitinguri si demonstratii, tot cu indemnuri provocatoare, inclusiv in PU. In 18 februarie era clar ca "cei cu ochi albastri" si-au facut bine treaba incat TVRul a putut demonstra cu usurinta ca cei care se opun celor aflati la putere nu sunt altceva decat o ceata violenta de zurbagii, pusi pe distugeri inutile, lucru care se vede f clar ca se incearca si azi in Chisinau de catre oamenii lui Voronin.

Am citit dupa 90 cateva carti care m-au facut sa inteleg si mai bine ce s-a intamplat la noi (de aceea sprijin indemnul lui Tudor Chirila ca tinerii sa citeasca multe carti), una din ele povestea despre masacrulde la Amritsar din India colonialista in care liderii manifestantilor au fost arestati iar multimea si-a creat ea lideri ad-hoc, f violenti. Cineva comenta, din Chisinau, exact asa: "Azi in strada nu sunt liderii opozitiei, multimea si-a creat grupuri cu proprii lideri, ceea ce explica atitudinea violenta". In 13 iunie atitudinea fortelor de ordine a fost extrem de provocatoare (am vazut asta cu ochii mei), lucru care a dus la radicalizarea protestului, care incepuse pasnic, in plus circulau zvonuri cum ca Marian Munteanu ar fi fost ucis de fortele de ordine, el fiind doar arestat. A fost eliberat dupa amiaza numai pt a se pretinde ca ar fi condus manifestantii spre incendierea sediului politiei capitalei. Martorii oculari au spus ca incendiul a pornit de la un etaj superior, nici vorba sa fi ajuns vreun manifestant pana acolo.

Faptul ca Presedintia moldava si Parlamentul au putut fi ocupate azi de manifestanti face parte din aceeasi scoala de manipulare si diversiune, in 18 februarie la noi am remarcat niste tineri care se catarau pe grilajele enorme de la usi si pe ziduri cu indemanarea si viteza observata mai tarziu la demonstratiile si antrenamentele jandarmeriei, usurinta cu care s-a patruns in palat era mai mult decat suspecta, faptul ca in 21 septembrie 91 Palatul Victoria a devenit inexpugnabil desi a fost atacat cu cocteiluri Molotov imi sprijina convingerea ca in 18 februarie 90 s-a dorit intrarea in Palat. In plus inainte de atacul din 90 erau niste indivizi care pretindeau ca au venit niste mineri care sunt ostateci in Palat si sunt batuti acolo, iar o doamna s-a certat intens cu cineva care a fotografiat-o si abia seara am inteles de ce, cand la TV s-au prezentat poze ale celor ce au patruns in cladirea guvernului,pe atunci provizoriu.

Scolile acestea de manipulare au fost perfectionate de comunisti dar ele nu au fost inventate de ei, ci sunt specifice oricarui regim de teroare. Acum sunt sigura ca se asteapta caderea intunericului pt a incepe represaliile crancene impotriva manifestatiei care, sunt convinsa, s-a dorit a fi cat se poate de pasnica. Am vazut asta in 90 la noi. La Chisinau se adauga si elementul nationalist, Voronin fiind f speriat de perspectiva de a pierde puterea in favoarea partidelor care doresc apropierea de tara noastra, el fiind interesat in sprijinul Moscovei. Sa nu se uite ca in Basarabia rusificarea dureaza de aproape doua secole si chiar noi, cand mergem in piata cumparam lucruri "de la rusi", desi stim f bine ca vanzatorii vin din Republica Moldova.

Creierul care ne minte- Mineriada

Nu cred ca va reusi vreodata "creierusul meu mic" sa ma minta cand revad amintirile din 14-15 iunie, imi sunt inca prea vii in minte.
Ziua a inceput cu un impuls ciudat de a da drumul la radio pe la 5am, taman la timp ca sa-l aud pe Iliescu spunandu-le minerilor sa mearga in Piata Universitatii sa faca curatenie, cacufonie voita.
Am ajuns in Statia PU pe la 7. Un tinerel, imbracat intr-o salopeta suspect de curata (asta m-a izbit in cele 2 zile, faptul ca erau majoritatea tineri de varsta armatei, le-am si zis colegelor mele de servici, poate-si mai aminteste vreuna: "astia nu sunt mineri, astia sunt de la armata") invartea un ciomag, curat si el, in mana. L-am intrebat ce e aia si mi-a raspuns mandru: "bata".
Cei veniti in septembrie 91 aveau alfel de salopete, negre, multi nu aveau "arme" si le improvizau, in Piata Victoriei, din crengi de copac groase cat bratul pe care le frangeau ca pe niste bete de chibrit, cu o indarjire de speriat.
Afara erau o multime de tatze si moshi fericiti ca vad minerii. M-am apropiat de un miner mai in varsta si l-am intrebat ce cauta in Bucuresti. Omul m-a luat de brat si m-a aruncat cat colo, cu tot gabaritul meu depasit, zicandu-mi "lasa-ma in pace, cucoana", ceeace am si facut.
Isi poate imagina oricine cam cat s-a lucrat in intreprindere in acele zile. Am iesit sa vedem ce se intampla si am vazut un grup de mineri (astia pareau autentici) suparati ca "bisnitarul" pe care trebuiau sa-l aresteze era de negasit. Nu ne-am apropiat prea tare de cei care umplusera un tanar de sange, din motive lesne de inteles. In fata la Arhitectura erau niste tineri in salopete pe care noi, bucurestenii, am inceput sa-i prelucram. Unul zicea f convins: "daca va dadea foc la masina?" Mi s-a parut inutil sa-i spun ca, spre deosebire de el, eu aveam masina care statea bine mersi in fata blocului. I-am spus in schimb ca asta e treaba politiei, ca de-aia ii platim. Unii ne aprobau, ba chiar ne-au facut semn sa tacem cand un tovaras mai in varsta, civil, le-a ordonat sa nu mai stea de vorba cu civilii.
In drum spre servici era un alt grup de mineri autentici, inconjurati de feseniste infocate. M-am oprit si eu, pt ca fizicul imi permitea sa fiu confundata cu ele. Un miner mai tanar ne arata mandru un coupe-papier f frumos ornat, despre care spunea ca l-a luat de la Ratiu, parca, aici memoria e mai estompata. Altul, mai batran, a scos brisca din buzunarul de la piept si a zis ca e mai buna, ca taie mai bine (cred si eu). O cucoana spunea f convinsa ca s-au gasit droguri la taranisti si atunci am facut-o pe proasta (sper ca n-am ramas asa) si am intrebat-o:
"cum arata, ca eu n-am vazut niciodata?"
"erau intr-o cutiuta portocalie" mi-a raspuns si atunci m-a traznit inspiratia s-o intreb
"si ce scria pe cutie"
"nu stiu, ca era intr-o limba straina".
Noroc ca atunci a venit o prietena, care a si plecat din tara dupa aia, si m-a scos din cerc inainte sa ma bufneasca rasul. In drum spre servici doi mineri, unul inginer, altul subaltern, ne-au cerut apa, ca le era sete. Le-am dat sa bea si i-am intrebat cine i-a chemat. "Guvernul", a raspuns inginerul. N-am apucat sa aflu mai multe pt ca avenit o colega fesenista si i-a chemat sa le dea de mancare.
Cand am plecat spre casa a fost singura data cand m-am speriat tare (nu m-am speriat nici atunci cand minerii nu intelegeau de ce dam politistilor actele la control, si nu lor) pt ca Piata Universitatii era plina de bucuresteni care umpleau de sange in bataie persoane pe care politistii incercau sa le apere iar un tanar de langa mine a spus:"unde e directoarea mea, sa zic ca a fost in PU, si s-o bata si pe ea". Am simtit pericolul cat casa si am intrat iute in statia de metrou.
Am uitat sa spun ca mai devreme am vazut masini cu apa minerala. Concitadinii nostri profitau ca se dadeau gratis si se serveau in timp ce domni mai in varsta, in civil, le spuneau, "nu mai luati, astea sunt pt mineri". Asa se explica faptul ca inginerul mai sus amintit era insetat, apa minerala fusese consumata de fesenistii cei nesimtiti.
In drum spre casa m-am intalnit cu fiica mea si mi-am amintit ca aveam bilete la film, la Sala Palatului. Am revenit la metrou, dar de data asta am iesit la Batistei. M-am bucurat ca fata era cu mine, pt ca purta o fusta scurta-scurta iar minerii acostau fetele imbracate mai bine sau cu fuste scurte. Nu mai tin minte ce film am vazut dar la iesire lucrurile pareau ca se calmasera.
Pe 15 m-am intalnit cu niste prieteni din timpul manifestatiei si am plecat cu autoturismul unuia in spatele unui autocar cu mineri ca sa fim siguri ca parasesc Bucurestiul. In dreptul magazinului Unic era un grup de bucuresteni care-i huiduiau pe mineri. Autocarul a oprit, am oprit si noi si am vazut un miner coborand, indreptandu-se spre un cetatean si izbindu-l in cap. Sangele a tasnit instantaneu, umpland camasa omului. Minerul a fost chemat in autobuz iar huiduielile si strigatele de "criminalilor" au erupt din piepturile celor ramasi pe trotuar.
Cam astea sunt amintirile din acea mineriada.
Despre cea din 91 pot sa spun doar ca am cascat un timp gura la asaltul nereusit al Palatului Victoria (si ce usor s-a intrat in acel palat in 18 feb, dar eu am plecat si atunci la timp) apoi am luat-o la goana cat ne-au tinut picioarele cand scutierii s-au indreptat
furiosi spre noi.
O amintire interesanta am si din 13 iunie 89, anume cu ce viteza ne-am ascuns, sub o perdea din holul hotelului Union, toti gura casca in momentul cand am vazut o trupa de giganti din Politia Militara alergand spre noi. O tanti zicea mereu: 'cine m-a pus sa ma duc laVictoria sa cumpar oala asta? Nu puteam sa astept pana maine?" De unde era sa stie ea saraca ce urma?
Asta e, ramane sa zic si eu precum chinezii: "Sa te feresca cerul sa traiesti vremuri interesante".