Ce verde era valea mea Piata Universitatii Introducere

1990. Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut 19 ani de atunci. Am citit la Cabral ca unii ar vrea sa stie de la cei care au trait evenimentele de atunci exact ce s-a intamplat. Spre deosebire de Jurnalul de revolutie, in 1990 nu am tinut un jurnal si e posibil ca unele din amintiri sa fie estompate. Dar anul acela a fost atat de bogat in evenimente la care am participat intens incat sunt sigura ca nu voi distorsiona nimic, dar s-ar putea sa mai uit cate ceva, sper ca nu esentialul.

Pt a se intelege ce s-a intamplat intre 22 aprilie si 15 iunie 1990 trebuie sa merg putin in urma. In 22 decembrie 1989 "ultimul cu voia d-voastra pe lista" FSNului declara ca Ceausescu "a intinat nobilele idealuri ale socialismului" si ca revolutia ce tocmai a avut loc a pus capat unei dictaturi de 25 de ani. Dar in FSN erau atunci nume bine cunoscute celor care urmareau emisiunile Europei Libere (nu ma numaram primtre ei, din motive ce le-am expus de mai multe ori pe acest blog), nume ale celor care s-au opus, intr-un fel sau altul, sistemului care functiona prin minciuni si coruptie (insusi Iliescu era cunoscut de la acest post de radio), si nu toti doreau inlocuirea unui dictator cu un despot luminat, cum si-ar fi dorit "ultimul pe lista".

Prin manevre iscusite (nu degeaba l-a numit Vlaicu Ionescu, celebrul decodificator al Catrenelor lui Nostradamus L'Abile) Iliescu si ai lui au reusit sa acapareze puterea, inlaturand de facto din FSN pe toti cei care nu le impartaseau punctele de vedere, printre aceste persoane as cita doar pe Doina Cornea (careia i s-a facut o propaganda extrem de ostila de catre securistii mai mult sau mai putin acoperiti, primul pe lista fiind CV Tudor) si pe Ana Blandiana.

In 26 decembrie 89 s-a incercat organizarea in Piata Palatului a unei demonstratii anticomuniste (martorii oculari au remarcat ca inca din 22 decembrie, cand in fata celebrului balcon s-a strigat "fara comunisti" au inceput brusc rafale de arma automata) dar nu numai ca nu s-a permis acest lucru, dar TVR"Libera" nu a transmis nimic despre asta, noi am aflat de la jurnalul TV bulgar. Faptul ca s-a trecut cu vederea acest lucru m-a facut sa doresc sa vad cu ochii mei, pe cat posibil, tot ce se intampla. Pt ca vederile mele erau mai degraba de stanga (o f argumentata si precisa analiza economica si sociala a lui Radu Filipescu, in forma unuigrafic ce trada formatia lui stiintifica, de fizician, m-a convins ca nu era momentul pt masuri de stanga, doar se incercase aplicarea unor asemenea masuri, cu rezultatul dezastruos cunoscut, si inainte de 89 in tara noatra, in plus revistele sovietice Timpuri Noi si Moscovskie Novosti, la care eram abonati, ma lamurisera cat de aberant era sa asteptam reformarea comunismului prin Perestroka incat sa capete o fata umana) nu tineam neaparat sa particip la manifestatii anticomuniste.

In 12 ianuarie am mers in Piata Victoriei ca sa vad ce se intampla. Erau acolo niste persoane f revoltate pt ca, desi au trecut zile bune de la "Revolutia in direct" nu observasera nici o schimbare notabila: in intreprinderile lor nou createle comitete de salvare nationala (FSN) erau alcatuite, in covarsitoarea lor majoritate, de vechea conducere, desi se publicase in presa ca directorii de tot felul aveau acces la armele cu care ar fi putut trage eluzivii teroristi. Nu-i vorba ca nu era nevoie sa merg in PV sa aflu asta, doar asa se petrecusera lucrurile si in intreprinderea de unde imi incasam salariul.

Mare fierbere a fost in primele luni ale anului 90 in armata pt ca se blama intrega armata pt victimele din marile orase, in special Timisoara, in timp ce generalul Militaru (RIP) statea bine mersi la drepta Iliescului. S-au organizat manifestatii ale aviatorilor, ale studentilor de la Academia Militara, etc, toate in Piata Victoriei. Una din aceste manifestatii a fost deturnata de oameni special antrenati pt asta in luarea cu asalt a Palatului Victoria (tehnicile folosite atunci le-amvazut, la TV, aplicate recent la Chisinau). S-a organizat o miscare de reformare in armata care avea documente, spuneau membrii ei, care demonstrau fara putinta de tagada ca generalul Militaru era agent KGB. Aceste dovezi se aflau intr-o caseta pe care miscarea respectiva, numita CADA, dorea sa o faca publica prin intermediul TVR dar "era incuiata intr-un dulap" si nu a fost posibila difuzarea. Totusi lucrurile au ajuns pana la urma la cunostinta publicului care a dorit sa vada, sa auda si sa inteleaga. CADA a gasit un sprijin nesperat in generalul Stanculescu si asa s-a facut ca Iliescu a cedat presiunilor si l-a numit pe acesta Ministru al Apararii iar pe tovarasul lui de represalii din Timisoara, generalul Mihai Chitac, l-a numit Ministru de Interne. E lesne de inteles ca asemenea numiri au creat tensiuni, manifestate prin mitinguri de protest ale celei ce s-a numit ulterior Societatea Civila.

Am povestit in alta parte despre demonstratia din 12 ianuarie, cand s-a pretins ca Dumitru Mazilu, (cel care redactase manifestul FSNului, care avea prevederi legate de drepturile omului care nu cadrau cu pregatirea si activitatea anterioara a celui ce preluase conducerea statului, activistul comunist de profesie Ion Iliescu) a incercat o lovitura de stat, la acea manifestatie s-a adoptat, sub presiunea strazii, un decret-lege de desfiintare a Partidului Comunist, decret abrogat a doua zi, am povestit si cum s-a luat cu asalt in 18 februarie Palatul Victoria (dar nu am subliniat deloc rolul nefast, de provocator, jucat de infamul Gelu Voican Voiculescu, rol pe care acelasi personaj tenebros l-a jucat si in declansarea evenimentelor din 20 martie din Tg Mures)

Dar protestele cele mai vehemente au fost produse de decizia FSN, care avea practic in mana toate fraiele puterii si rezervele de bani ale Statului, Sindicatelor si Partidului Comunist, de a participa la alegeri ca partid politic. Se crea astfel premiza reintoarcerii practice la situatia dinainte de decembrie 89, cu un Partid-Stat cu unica putere de decizie, poate cu o infima spoiala de democratie, acel comunism cu fata umana pe care il visa Iliescu de mai bine de 20 de ani, de cand incepuse sa se infiripe complotul de rasturnare al lui Ceausescu.

Primi care au marsaluit prin Bucuresti protestand zile la rand au fost studentii, avand in fruntea lor studentii liberali (cam in toata lumea intelectualitatea, mai ales studentii, sunt de stanga, la noi au avut convingeri de dreapta pt ca ei erau fermentul schimbarilor sociale in tara, poate de aceea am inteles atat de bine apelul catre liceeni al lui Tudor Chirila).

In 26 ianuarie a avut loc o mare demonstratie anticomunista in Piata Victoriei. TVR "Libera" declara ca nu poate filma nimic pt ca e ceata, in schimb a invitat in studio activisti vopsiti in fesenisti care au infierat cu manie proletara "dusmanii poporului"care voiau sa readuca mosierii (multi dintre acei activisti au acum adevarate mosii) sa exploateze poporul si practic, spre furia mea (nu am participat la acea manifestatie, dar simpatizam si-i intelegeam de minune pe cei aflati in piata) invitau "oamenii de bine" sa-i dizloce pe manifestanti din Piata, lucru care s-a si produs, unii dintre colegii si colegele mele povestind a doua zi, cu lux de amanunte, ce mijloace contondente s-au folosit contra acelor manifestanti care, chiar ei recunosteau, erau pasnici dar "nu se lasu dusi de bunavoie".

Intre timp TVR prezenta "victima" iliesciana care se plangea ca are in coaste sula lui Coposu (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnesca), care Coposu era flancat de doi domni tineri care aveau sa devina ulterior f celebri, si anume Tariceanu si Patriciu.

A doua zi orasul era in fiebere. La laboratorul unde lucram a venit mesterul care repara balanta analitica si ne-a povestit, f surescitat, ce agitatie e pe strazi. Am mers la sediul PNTcd, care era f aproape. Tancheta cu care l-a scos Petre Roman din sediu pe Seniorul Coposu declarand (PR) victorios ca "s-a demascat" am vazut-o numai la telejurnal, pt ca ne-am dus sa vedem ce se intampla si la sediul celulilalt partid de opozitie, PNL, care era si el devastat de multimea fesenista. Unii povesteau f mandri ca au scos "ca pe niste sobolani" tinerii liberali din sediul lor, aflat pare-mi-se la CC al PCR. Atunci am inceput sa-mi fac cruce si sa zic "Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac" Poate unii totusi stiau f bine ce fac, nu cred ca si cei pe care i-am vazut, pareau ca au actionat asa din teribilism.

Intre timp subsemnata se inscrisese in Miscarea Ecologista, am luat parte la niste intruniri tinute intr-o sala care mirosea atat de urat incat mi se facea rau, am fost si la o sedinta tinuta la Primaria Sectorului 6 unde s-a hotarat sa protestam contra unei betoniere aflata pe o strada paralela cu B-dul Timisoara (din DrumulTaberei), si care polua cumplit zona, nu cred ca s-a intamplat ceva in urma acelui protest, la sugestia noastra s-a ridicat un val de pamant pe maidanul de pe malul Lacului Morii, maidan "construit" de Ceausesti prin daramarea cartierului cel inverzit, val menit sa limiteze, daca nu sa impiedice, depozitarea gunoaielor in acel perimetru, m-am luptat in stil Don Quijote cu cativa soferi de basculante pe care i-am surprins in timp ce incercau sa rastoarne acolo gunoiul (probabil s-au intors mai tarziu cu el, gunoiul trebuia dus la rampa de langa fosta biserica a Doamnei Chiajna din Cartierul 16 Februarie, ei "economiseau" in folos propriu combustibilul) si, "finis coronat opera", am fost trecuta, daca-mi amintesc bine, la pozitia 14 de pe lista candidatilor la Camera Deputatilor din partea Miscarii Ecologiste.

Pe 22 aprilie in Piata Aviatorilor, actuala Charles de Gaule, a avut loc o mare manifestatie organizata de partidele de opozitie care intre timp se reorganizasera pe scheletul (suna ciudat, dat acurat) organizatiei fostilor detinuti politici si anume PNTcd si PNL care, spre deosebire de trecut cand se aflau intr-o crunta rivalitate acum erau uniti pt realizarea aceluiasi scop: reformarea societatii astfel incat activistii comunisti (subliniez activistii pt ca s-a batut multa moneda pe tema ca se blameaza toti membrii Partidului Comunist, ceea ce nu era deloc adevarat) si securistii sa nu se mai afle la conducerea tarii. Manifestatia s-a terminat cu un mars spre Piata Universitatii, aleasa ca punct terminus din doua motive: primul ca acolo se construise in noaptea de 21/22 decembrie baricada si se inabusise in sange manifestatia de atunci si al doilea pt ca la Intercontinental erau cazati multi ziaristi straini. Si astfel a inceput ceea ce avea sa intre in istorie simplu ca Piata Universitatii sau Piata Tian-An-Men II.